BusinessMagazin

Tag: tanar

  • Patru tineri au investit 100.000 de euro în primul bar de eSports din România

    Cătălin Butnariu lucrează în industria gaming-ului, la Gameloft, unde ocupă poziţia de head of deployment. A început lucrul la Ubisoft încă din timpul Politehnicii, unde urma cursurile Facultăţii de Automatică. Primul job a fost unul de vară, ca tester de jocuri pentru mobile. „Întotdeauna mi-au plăcut jocurile şi am vrut să fac ceva în direcţia asta. După vreo doi ani am ajuns la Gameloft, care se ocupă mai mult de jocuri mobile. Acolo am luat-o de jos, şi după câteva proiecte de succes am început să conduc echipe şi prin alte ţări. Acum doi ani am fost numit pe postul de head of deployment.“

    Soţia sa este „managerul de zi cu zi“ al afacerii. „Am început să lucrez de mică, dacă pot spune aşa, am avut diverse joburi de vară. Ulterior am ajuns la Orange, unde am lucrat câţiva ani, după care am trecut la o firmă de advertising. Apoi am avut copilul şi am luat o pauză“, povesteşte tânăra antreprenoare. „Acum mă ocup doar de businessul nostru.“ Mihaela este studenta la Politehnica, iar Vadim a terminat facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, si are experienta ca DJ.

    Soţii Butnariu au preluat, anul acesta, firma care deţinea barul Nexus. Ideea le venise cu ceva timp în urmă, dar la acel moment nu au avut posibilitatea de a începe o afacere. „Ideea ne-a venit în urmă cu doi ani, în primăvara anului 2012“, începe povestirea Cătălin Butnariu.

    „La acea vreme era foarte la modă Starcraft 2 şi ne întâlneam cu prietenii să ne uităm la meciuri. Atunci am auzit de «barcraft», era un concept dezvoltat de cei de la Blizzard (firma care a dezvoltat Starcraft – n.red.), care organizau vizionări ale campionatelor. Noi ne-am gândit să facem din asta ceva permanent, dar la acel moment nu am găsit parteneri, pur şi simplu nu s-a putut.“

    „Întâmplarea a făcut ca în acel an să plec cu munca timp de câteva luni la Paris, unde tocmai se deschisese un local de acest gen, numit Meltdown. Locul a crescut foarte mult în ultimii doi ani, astăzi este cel mai cunoscut local de profil din lume“, spune tânărul antreprenor.  Acela a fost momentul în care au înţeles că ideea lor era una cu potenţial. „La începutul lui 2014 am reuşit să strângem suficienţi bani şi ne-am decis să dăm drumul la treabă. Am aflat de Nexus, care se deschisese la finele anului trecut şi era tot un loc pentru gameri, însă era mai mult o cafenea. Am preluat majoritatea acţiunilor de la unul din proprietari şi am renovat totul. Alaturi de noi mai sunt doi investitori, Mihaela David şi Vadim Nicolescu, ei sunt cei care au avut ideea iniţială de a deschide acest loc în urmă cu un an. Ei au lansat Nexus atunci impreuna cu un alt asociat; noi am preluat acţiunile lui, iar Mihaela şi Vadim au rămas în firmă.“

    Pentru a amenaja spaţiul, cei doi nu au apelat la împrumuturi, preferând să folosească banii lor. „Investiţia de până acum se ridică la 100.000 de euro. Nexus există de ceva timp, de aproape un an, dar în formatul actual, renovat şi cu acest design, Nexus Gamer’s Pub există din mai, atunci a avut loc evenimentul de lansare“, spune Mădălina Butnariu. „Ne aşteptăm ca în această lună să ieşim pe plus, dar la noi veniturile depind foarte mult de evenimentele organizate. Trebuie încă să lucrăm la brand awareness şi înţelegem că profitul nu vine instant. Atunci când faci un business plan, gândeşti pe câţiva ani în faţă.“

    Noutatea afacerii pe care soţii Butnariu au dezvoltat-o le-a adus şi numeroase beneficii, unul dintre acestea fiind interesul firmelor specializate în echipamente de gaming. „A fost extrem de important pentru noi să fim prezenţi în toate publicaţiile şi pe toate forumurile de profil, este cea mai bună reclamă“, continuă managerul de la Nexus. „Toate evenimentele pe care le avem sunt organizate alături de sponsori, sunt multe companii care vor să se asocieze cu cei pasionaţi de jocuri. Avem sponsori precum Logitech, ASUS, PC Garage şi alţii. Au venit la noi şi ne-au oferit suport pentru premii, pentru aparatură, pentru orice aveam nevoie.“

    Soţul ei ia în considerare o marjă de profit de 10-20%, dar insistă asupra faptului că veniturile vor fi direct legate de evenimentele pe care Nexus le va găzdui.

  • Tânărul de 19 ani pe care Apple vrea cu disperare să-l angajeze. I-a refuzat fără să clipească

    John Meyer, un tânăr de 19 ani din Statele Unite, a renunţat recent la studii pentru a se concentra pe startup-ul său, Fresco News. Aplicaţia Fresco News este un agregator de ştiri, iar Meyer speră să îi aibă printre clienţi pe cei de la New York Times sau Wall Street Journal.

    Meyer urma cursurile New York University, acolo unde mama sa era profesoară.

    Părinţii au fost reticenţi la început, dar au înţeles că Meyer este deja un antreprenor de succes: el scrie aplicaţii încă din anul 2008, învăţând de unul singur limbajul de programare C+.

    Meyer câştigat sume considerabile din aplicaţiile pentru iPhone, având astfel posibilitatea să locuiască singur şi să plătească taxele universitare din banii săi. El a dezvoltat până acum peste 40 de aplicaţii, printre care şi prima lanternă pentru iPhone.

    Succesul său a atras atenţia celor de la Apple: compania condusă de Tim Cook i-a propus tânărului John Meyer un internship plătit cu aproape 6.000 de dolari pe lună. Deşi pentru cei mai mulţi tineri de vârsta lui acesta ar fi jobul de vis, Meyer a refuzat. “Primesc emailuri de la agenţii de recrutare tot timpul”, povesteşte tânărrul. “Cu toate acestea, eu mă consider un antreprenor. Nu aş vrea să lucrez pentru altcineva.”

    El nu exclude ideea de a se întoarce cândva la universitate. Pentru moment, însă, este mulţumit de veniturile pe care le obţine.

    Apple ocupă locul al 34-lea în topul angajatorilor la nivel global, realizat din perspectiva angajaţilor, clasament condus de compania Facebook.

  • La doar 11 ani vinde papioane de 150.000 de dolari. A pornit un business primind lecţii de la bunica lui

    Moziah Bridges este un tânăr de 11 ani din Statele Unite care conduce o companie specializată în vânzarea de papioane. Ideea afacerii, povesteşte Bridges, i-a venit atunci când a încercat să îşi cumpere un papion pentru a-l asorta la un costum. “Nu am reuşit să găsesc modelul sau culoarea pe care le doream”, spune tânărul. “Aşa că am rugat-o pe bunica mea să mă înveţe să cos şi mi-am făcut singur papionul”, relatează Business Insider.

    Bridges a pornit compania Mo’s Bows la vârsta de 9 ani, iar acum se poate lăuda cu titlul de CEO, cinci angajaţi şi vânzări de peste 150.000 de dolari.

    Primele lecţii de cusut le-a primit de la bunica sa, iar la 9 ani avea deja câteva zeci de modele de papioane. Vestea despre tânărul designer s-a răspândit imediat, iar publicaţiile de profil au scriu pagini întregi despre el. Bridges a apărut la mai multe emisiuni TV din Statele Unite, printre care şi Shark Tank, în cadrul căreia antreprenori îşi prezintă ideile în faţa unor investitori pentru a primi capital cu care să pornească afacerea. În urma emisiunii, Bridges a primit ajutorul lui Daymond John, cel care în anii ’90 a pus bazele companiei FUBU.

    Întrebat cum are timp să se ocupe atât de business cât şi de şcoală, Bridges a spus că secretul stă în faptul că angajaţii săi sunt unii de încredere. “Bunica mea de 80 de ani lucrează cu mine, mama mea la fel, aşa că nu mi-e teamă să las afacerile pe mâna lor.”

  • Povestea tânărului care câştigă 10.000 de dolari pe zi de acasă

    Anthony Green se trezeşte în fiecare dimineaţă în apartamentul său din Manhattan, se plimbă prin cartier, savurează o cafea apoi o omletă. Apoi, între 7:30 şi 6 p.m., stă la masa sa din bucătărie în faţa unui calculator şi câştigă câte 1.000 de dolari în fiecare oră, potrivit Business Insider.

    Cum? Îi ajută pe elevii de liceu să dobândească abilităţile de care au nevoie pentru a fi admişi la cele mai bune colegii din Statele Unite ale Americii. Elevii plătesc câte 1.500 de dolari pentru 90 de minute de meditaţii, iar pentru o pregătire ideală, Green insistă asupra unui minimum de 14 astfel de şedinţe. Şedinţele de meditaţii se petrec exclusiv pe Skype, iar elevii lui Green nu au trecut niciodată pragul casei sale.

    La începutul afacerii sale, Green a angajat 50 de tutori care să lucreze pentru el. “Nu aveam idee ce fac. Mă gândeam doar să angajez oameni deştepţi”. Green a realizat însă  la scurt timp că nu fiecare geniu pe care l-a angajat putea efectiv să împărtăşească ceea ce ştia unui adolescent. Şi-a remodelat afacerea şi a început să se concentreze pe propria tehnică. “Nu sunt un manager”, recunoaşte el.

    Fiecare student trebuie să dedice studiului două săptămâni şi să înceapă cu trei luni înainte de examenele naţionale SAT din SUA. În pofida preţului ridicat, cererea pentru cursurile lui Green este atât de ridicată, încât el trebuie să refuze uneori noi clienţi, iar linia de aşteptare pentru serviciile sale să dureze chiar patru ani.

    Secretul lui este, potrivit declaraţiilor meditatorului,  folosirea intuiţiei pentru a identifica rapid slăbiciunile clientului. “O mare parte din succesul meu este că chiar mi-am dorit să învăţ” a declarat el pentru Business Insider.

     

     

  • Povestea tânărului care câştigă 10.000 de dolari pe zi de acasă

    Anthony Green se trezeşte în fiecare dimineaţă în apartamentul său din Manhattan, se plimbă prin cartier, savurează o cafea apoi o omletă. Apoi, între 7:30 şi 6 p.m., stă la masa sa din bucătărie în faţa unui calculator şi câştigă câte 1.000 de dolari în fiecare oră, potrivit Business Insider.

    Cum? Îi ajută pe elevii de liceu să dobândească abilităţile de care au nevoie pentru a fi admişi la cele mai bune colegii din Statele Unite ale Americii. Elevii plătesc câte 1.500 de dolari pentru 90 de minute de meditaţii, iar pentru o pregătire ideală, Green insistă asupra unui minimum de 14 astfel de şedinţe. Şedinţele de meditaţii se petrec exclusiv pe Skype, iar elevii lui Green nu au trecut niciodată pragul casei sale.

    La începutul afacerii sale, Green a angajat 50 de tutori care să lucreze pentru el. “Nu aveam idee ce fac. Mă gândeam doar să angajez oameni deştepţi”. Green a realizat însă  la scurt timp că nu fiecare geniu pe care l-a angajat putea efectiv să împărtăşească ceea ce ştia unui adolescent. Şi-a remodelat afacerea şi a început să se concentreze pe propria tehnică. “Nu sunt un manager”, recunoaşte el.

    Fiecare student trebuie să dedice studiului două săptămâni şi să înceapă cu trei luni înainte de examenele naţionale SAT din SUA. În pofida preţului ridicat, cererea pentru cursurile lui Green este atât de ridicată, încât el trebuie să refuze uneori noi clienţi, iar linia de aşteptare pentru serviciile sale să dureze chiar patru ani.

    Secretul lui este, potrivit declaraţiilor meditatorului,  folosirea intuiţiei pentru a identifica rapid slăbiciunile clientului. “O mare parte din succesul meu este că chiar mi-am dorit să învăţ” a declarat el pentru Business Insider.

     

     

  • A stat la închisoare patru ani pentru trafic de droguri, timp în care a pregătit o afacere care l-a scos din sărăcie

    Până la vârsta de 24 de ani, Frederick Hutson pornise câteva afaceri, considerându-se genul de om care vede oriunde posibilităţi de a face bani. După cum declară chiar el, însă, acest lucru nu a fost întotdeauna benefic.

    Hutson a început de tânăr să facă trafic de marijuana, crezând că poate vinde cantităţi mici fără a fi prins. Poliţia l-a arestat însă în anul 2007 şi a fost ulterior condamnat la patru ani de închisoare.

    În timpul petrecut în spatele gratiilor, Hutson s-a confruntat cu probleme despre care nu şi-ar fi imaginat că există. “În timpul pedepsei, am văzut cât ineficient este sistemul american de penitenciare şi câte oportunităţi există acolo”, povesteşte tânărul.

    Una dintre problemele care l-au afectat a fost aceea a comunicării cu cei din exterior. Dacă pe vremuri, înainte de apariţia calculatoarelor şi a internetului, oamenii trimiteau scrisori în mod regulat, astăzi corespondenţa clasică pare un lucru pentru care nimeni nu mai are timp. Hutson a trăit acest lucru: “Sunt extrem de apropiat de familie şi, chiar dacă ştiam cât de mult ţin la mine, era greu să nu primesc fotografii de la ei săptămâni la rând.” Penitenciarele nu permit accesul la internet, astfel că orice legătură cu exteriorul este extrem de dificilă.

    Hutson a avut atunci o idee – dezvoltarea unui site care să preia e-mailurile şi fotografiile în format electronic şi să le trimită apoi, în format standard, către deţinuţii din închisori. Când a fost eliberat, el a pus bazele, alături de Alfonso Brooks, aplicaţiei Pigeonly. A ales 500 de deţinuţi cărora le-a trimis prezentarea ideii, iar la scurt timp după sute de oameni s-au înscris pe site.

    Deşi investitorii au fost iniţial reticenţi, după zeci de întâlniri Hutson a reuşit să obţină finanţare pentru proiectul său. Pigeonly a primit peste două milioane de dolari pentru dezvoltare şi se aşteaptă ca aplicaţia să aibă un profit de peste un milion de dolari pe an. Frederick Hutson crede că închisorile sunt locuri unde se află mulţi antreprenori: “Dacă vă gândiţi bine, închisorile nu ţin doar criminali, ci şi oameni care au fraudat statul sau au făcut evaziune fiscală. Aceştia nu sunt oameni proşti, şi având suficiente resurse pot dezvolta afaceri cinstite care să aducă profit.”

  • Un tânăr de 23 de ani a avut o idee ciudată de afaceri, iar investitorii i-au dat 13 milioane de dolari ca să o pună în practică

    James Proud, un tânăr de 23 de ani din Statele Unite, este CEO-ul companiei Hello Inc., pe care tot el a fondat-o. 
     
    A venit cu ideea dezvoltării unui produs numit “Sense sleep tracker” care să monitorizeze condiţiile în care o persoană doarme, de la zgomotul ambiental până la temperatura emisă de corp în timpul somnului. Produsul se montează în dormitor la o distanţă cât mai apropiată de pat şi reţine toate aceste valori, dezvoltând apoi un ghid pentru îmbunătăţirea perioadei de repaus.
     
    Tânărul a pornit o campanie pe platforma de donaţii Kickstarter pentru a strânge 100.000 de dolari. Succesul a fost atât de mare, încât după 30 de zile proiectul primise 2,4 milioane de dolari. 
     
    Această sumă reprezintă însă doar o mică parte din fondurile de care compania dispune acum. Un grup de angel investors a observat cât de bine primită a fost ideea lui Proud şi a decis să îl finanţeze cu peste 10 milioane de dolari.
     
    “Cei mai mulţi oameni au zile în care nici măcar nu merg pe jos, însă toată lumea are nevoie de somn”, a declarat Proud pentru Business Insider. “Ziua ta este în mod direct influenţată de modul în care ai dormit”.
     
    Produsul se va vinde, conform celor de la Hello Inc., cu un preţ ce pleacă de la 129 de dolari.

  • Povestea tânărului de 15 ani care a câştigat 1,5 milioane de dolari în trei zile

     “Nu asculta ce spun alţi oameni. Dacă eşti un antreprenor tânăr şi încerci să reuşeşti în afacerile online, nu porni de la premisa că nu vei reuşi. Cu ajutorul internetului aşa cum este acum, poţi să faci orice. Aşa am gândit eu de la început şi cred că mă descurc bine”, spunea într-un interviu acordat Juniorbiz.com Adam Horwitz, antreprenorul din Los Angeles, SUA, care a devenit milionar înainte de a a ajunge la majorat.

    Lui Adam Horwitz i-a venit ideea care avea să îl îmbogăţească la 15 ani. A fondat Urban Stomp, un website unde posta muzică şi adresele petrecerilor din zona Los Angeles-ului. Site-ul a făcut profit prin vânzarea hainelor prin link-uri afiliate. Succesul lui Adam a fost însă prea mare: a adus la o petrecere 800 de persoane şi a fost nevoit să renunţe la site după câteva săptămâni de activitate.

    Adam spune că a învăţat din greşelile sale şi acum îi învaţă pe adolescenţi cum să facă bani online. Cursurile lui, “Tycon Cash Flow” şi “Cell Phone Treasure” i-au adus fiecare profit în valoare 100.000 de dolari. Ultimul său curs, ‘Mobile Monopoly’, i-a adus câştiguri de 1,5 milioane de dolari în trei zile, potrivit juniorbiz.com.

     

  • Tânărul care a înfiinţat 11 companii şi trei fundaţii non-profit până la vârsta de 17 ani: “vreau să câştig 10 miliarde de dolari şi să donez opt”

    “Îmi place să mă gândesc la mine ca fiind un antreprenor ce se întâmplă să fie adolescent” spunea Mark Bao într-un interviu acordat publicaţiei Junior Biz. El şi-a început aventura antreprenorială în clasa a cincea. A creat atunci o aplicaţie pentru calculator prin care reuşea să crească eficienţa modului în care îşi făcea temele pentru acasă şi îl ajuta să scrie referatele pentru şcoală. A copiat apoi programul pe o disketa şi l-a vândut prietenilor săi.

    A înfiinţat primul start-up în primul an de liceu. Prin Debateware.com a creat un sistem de management pentru evenimente. În cele din urmă, Mark şi partenerul său de afaceri au vândut start-up-ul celei mai mari organizaţii de dezbateri din Statele Unite ale Americii. Până la vârsta de 17 ani, lansase deja 11 companii web – din care a vândut trei şi alte trei fundaţii non-profit. Câteva dintre proiectele lui includ TickrTalk, Fundaţia Ramamamia, Classleaf şi Avecora – o reţea de tehnologie lansată în 2013.

    “Ţelul meu este să donez 80% din venituri  ajutoarelor umanitare şi cercetării. Îmi doresc să câştig 10 miliarde de dolari şi să donez opt” a declarat tânărul în interviul acordat Junior Biz.

    Bao renunţat la colegiu la 19 ani, a înfiinţat o companie de tehnologie în New York, iar apoi a plecat într-o călătorie în jurul lumii. În prezent, se află în New York şi se ocupă de cercetarea comportamentului uman, obiceiuri şi strategie.


     

  • A renunţat la România şi a plecat să trăiască în cea mai fericită ţară din lume: “MOR DE CIUDĂ că nu pot munci acasă”

    Un tânăr inginer care lucrează în Danemarca răspunde cu propria sa poveste la întrebarea „De ce pleacă românii din România?“.

    “După ani petrecuţi în jurul lumii, lucrând şi vizitând SUA, Mexic, Jamaica, Spania, Olanda, Irlanda, Singapore, Vietnam, Tailanda, Indonezia, Italia, aveam o dorinţă nebună să mă întorc în ţară, să lucrez pentru o companie locală, să creştem împreună şi să facem ceva cu şi pentru români. Am găsit un sistem neschimbat. Greu de digerat. Clasa politică mă dezgustă.“ Mărturia lui Florian Ioniţă, în prezent SAP P3M Project Manager la Maersk, în Danemarca, este reprezentativă pentru cei mai mulţi tineri profesionişti români care aleg să părăsească România.

    Povestea lui Florian Ioniţă (pe care o vom prezenta ca atare) începe în anul 2006, când, după trei ani de lucru în Centrala Nucleară de la Cernavodă (în timpul facultăţii a început să lucreze pentru a se echilibra financiar şi a început ca turnover technician, lucrând pe documentaţie tehnică, iar în ultimele şase luni acolo a coordonat o echipă de 26 de persoane care a executat o lucrare de construcţie), a ieşit într-o seară la o bere cu şeful său, Ian Horne, un canadian: „Era iarnă, frig şi întuneric, dar a fost o seară care mi-a marcat viaţa.

    După ce a aflat povestea mea de până atunci şi a văzut determinarea mea de a lucra fără să-mi termin studiile 12 h/zi, dar mai ales ştiindu-mă foarte bine, mi-a spus: «Să faci orice sacrificiu să-ţi termini facultatea şi să fii inginer. Fără studii, cât mai multe şi cât mai înalte, anii ce vor urma vor fi cumpliţi. Apoi, trebuie să mergi cel puţin 5 ani în jurul lumii să lucrezi, să înveţi 2-3 companii mari şi să ştii cel puţin 2-3 limbi internaţionale, urmând ca singur să decizi când vrei să te întorci în România să creşti împreună cu o companie local㻓.

    Ioniţă nu a înţeles pe loc sensul cuvântului „cumplit“, dar spune că i-a urmat întocmai sfatul dat fiind că Horne a stat 26 de ani în România şi a lucrat la construcţia ambelor reactoare ale centralei. În vara lui 2006, a decis să plece pe un vas de croazieră în Bahamas, unde a lucrat ca ajutor de licitator şi şi-a perfecţionat engleza, stilul vestimentar, abilităţile de vânzare şi nu numai: „Am mai învăţat cum arată civilizaţia, curăţenia, ordinea, serviciile de calitate, puterea banului câştigat cinstit şi valoarea lui când îl ai, relaxarea oamenilor şi calmul lor, ce înseamnă să fii îmbrăcat elegant, perfect asortat, cum şi când zâmbeşti, cum şi când râzi, ce înseamnă să utilizezi decent o piscină, un bar de plajă, să stai la rând“. După Bahamas, a revenit în România şi a terminat facultatea (inginerie mecanică): „Studiile sunt totul.

    După facultate am făcut IFR şi master pe inginerie economică şi management la Politehnică“. După încheierea lucrărilor la centrală şi terminarea studiilor, a aplicat pe internet la diverse joburi şi şi-a început cariera internaţională; experienţa de pe vas l-a ajutat la interviurile de angajare, mai ales la întrebările legate de răul de mare şi de cursurile de lucru offshore, iar experienţa de la centrală l-a ajutat să primească jobul: „Lumea offshore este închisă, pătrund cei mai norocoşi (a nu se înţelege cei mai bine pregătiţi sau relaţii sau alte prostii). Am pătruns datorită experienţei offshore pe vasul de croazieră, a englezei şi a spaniolei bune, a tinereţii, a facultăţii de inginer mecanic şi a curajului“. Primul contract cu lumea offshore a fost în Singapore, pentru italienii de la Eni/Saipem.