BusinessMagazin

Tag: razboi

  • În timp ce lumea fierbe din cauza conflictului comercial SUA-China, secretarul de stat american se întâlneşte cu oamenii de business şi le spune când se va termina

    Mike Pompeo, secretarul de stat al SUA, s-a întâlnit în privat cu unii dintre cei mai puternici executivi de business şi cu economişti şi le-a spus că el crede că războiul comercial cu China se va încheia înainte de alegerile prezidenţiale din 2020, potrivit unor oameni prezenţi la întâlnire, citaţi de CNBC.

    La un prânz privat, marţi, în New York, Pompeo a vorbit în faţa unei mulţimi de circa 40 de oameni, printre care scriitorul Stephen Moore, CEO-ul Blackstone, Steve Schwarzman, fondatorul supermarketului Gristedes, John Carsimatidis, şi fostul preşedinte al republicanilor din New York, Ed Cox, potrivit sursei citate.

    Preşedintele american Donald Trump pune presiune cu ameninţarea tarifelor comerciale pe bunurile chinezeşti încă de când a preluat preşedinţia SUA, în timp ce China a răspuns proporţional şi promite şi mai multe măsuri.

    În ultima declaraţie publică pe acest subiect, adică în aceeaşi zi în care a vorbit în faţa oamenilor de afaceri şi a economiştilor, Pompeo a spus că nu este sigur cum se va termina disputa comercială SUA-China.

    „Nu ştiu răspunsul. Am vorbit cu secretarul Mnuchin aproape în fiecare zi. Nu am fost în centrul acestor negocieri. Totuşi, am văzut că fac progrese”, a spus Pompeo într-o emisiune CNBC.

     

     

     

     

  • Uniunea Europeană s-a săturat de Donald Trump şi a ales China în ultimii ani

    În cei doi ani şi jumătate de mandat la Casa Albă, preşedintele american Donald Trump i-a tratat pe aliaţii europeni ca pe inamici, le-a ignorat propunerile legate de protejarea mediului în contextul schimbărilor climatice, a impus tarife comerciale şi a ameninţat că va penaliza Uniunea Europeană dacă încearcă să ignore sancţiunile impuse de SUA Iranului. Această abordare a conturat deja moştenirea lui Trump în Europa, potrivit Bloomberg.

    În contextul în care el pune din ce în ce mai mult accent pe campania electorală pentru a câştiga al doilea mandat în 2020, guvernele din Europa realizează cât de dependente au devenit de SUA în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial. Acesta a fost unul dintre principalele subiecte de discuţie de la summit-ul G7 din Biarritz, Franţa.

    Una dintre principalele lovituri pregătite de Donald Trump pentru Europa este legată de industria auto, unde SUA vrea să aplice tarife citând motive de securitate naţională. Administraţia Trump a amânat decizia până în luna noiembrie, în timp ce negocierile cu blocul european continuă.

    Valoarea totală a vehiculelor exportate de Uniunea Europeană către SUA s-a situat la circa 50 miliarde de dolari anual în ultimii ani, însă exporturile au scăzut la cel mai redus nivel din 2009. Între timp, au crescut exporturile spre China.

    În ceea ce priveşte cei mai mari producători auto din Germania, China a înlocuit deja SUA şi a devenit cea mai mare piaţă de desfacere pentru fiecare dintre ei, cea mai recentă companie intrată în această categorie fiind Daimler în 2017. În acelaşi timp, Beijing Automotive Group, o companie deţinută de statul chinez, a anunţat în luna iulie că a cumpărat o participaţie de 5% în Daimler, la un an după ce un al vehicul chinez, Zhejiang Geely Holding Group, a preluat o participaţie de circa 10% devenind cel mai mare acţionar al grupului.

    Războiul comercial SUA-China se concentrează mult şi pe segmentul companiilor de tehnologie, însă Uniunea Europeană a încercat până acum să nu aleagă nicio tabără.

    Guvernul german este printre cei care nu au urmat apelul administraţiei Trump de a abandona Huawei Technologies din motive de securitate. Silicon Valley rămâne momentan capitala inovaţiei în tehnologie – ceea ce generează în acest moment un conflict între autorităţi europene precum guvernul francez care încearcă să taxe mari giganţi precum Amazon. În acest caz, Donald Trump îşi apără propriile companii şi spune că nu e corectă atitudinea europenilor.

    Însă Europa a făcut investiţii masive în sector ultimii ani, atât publice cât şi private pentru a se îndepărta de depdendenţa faţă de SUA, şi a reuşit, atât pe partea de importuri cât şi pe cea de exporturi fiind mai aproape de China.

    Una dintre principalele probleme ale lui Donald Trump faţă de aliaţii europeni, în special faţă de Germania, este o preocupare redusă faţă de apărare şi securitate naţională, ceea ce lasă SUA să apere de prin NATO întregul bloc. Până acum, Trump a pus la îndoială NATO ca alianţă, a gestionat un tratat nuclear cu Rusia fără a se consulta cu aliaţii, şi a profitat de ţările membre ale alianţei pentru a-şi ţine trupele în teritoriu. SUA are 246 de baze militare în Europa, adică aproape jumătate din totalul pe care le are peste graniţele ţării, şi un efectiv de 64.000 de soldaţi.

    Deşi Donald Trump nu ar începe un argument puternic legat de apărare în faţa aliaţilor puternici din Germania şi Franţa la summit-ul G7, ministrul britanic Boris Johnson ar putea să o facă şi să le ia partea americanilor. Până la urmă, el are nevoie de un tratat comercial între Marea Britanie şi SUA în contextul Brexit.

    La capitolul energie, Trump a acuzat Germania că este prizoniera Rusieri prin gazoductul Nord Stream 2 care ar trebui pus în funcţiune până la finalul anului 2019. Cele mai mari cinci economii europene au importat colectiv combustibili şi petrol de peste 150 miliarde dolari anual în ultimii 14 ani. În 2018, au importat 18,4 miliarde dolari de la SUA, adică 5% din total – un record istoric. Deşi ponderea importurilor din Rusia este exponenţial mai mare, Europa încearcă să se îndepărteze din ce în ce mai mult de Rusia, ceea ce îi oferă lui Trump încă un avantaj în negocierile comerciale.

    Unul dintre punctele principale de la masa negocierilor, pe care Trump vrea să insiste, este agricultura, însă Uniunea Europeană nu vrea să deschidă discuţiile cu privire la acest sector. Totuşi, SUA ar putea avea un avantaj în aceste negocieri în contextul în care a crescut din ce în ce mai mult ca piaţă de desfacere pentru produsele Europei în fiecare din ultimii cinci ani, importând de 79 miliarde de dolari anual. Această temă de discuţie ar putea naşte controverse în interiorul blocului european în contextul în care Germania, care trimite doar 2,7% din producţia de mâncare şi băuturi către SUA ar putea fi dispusă să discute agricultura, însă Franţa, care exportă mai mult, se opune implacabil.

    Europa a făcut eforturi să se îndepărteze de dominaţia SUA în ultimii ani, însă nu a avut prea mare succes.  

     

     

     

     

     

     

  • Avertismentele se înmulţesc: lumea se îndreaptă în mod inevitabil către un război valutar

    Un război valutar în adevăratul sens al cuvântului în care cele mai mari bănci centrale şi guverne ale lumii îşi vor deprecia în mod deliberat monedele nu mai poate exclus, avertizează într-un raport recent Joachim Fels, consilier economic în cadrul Pacific Investment Management Co., notează Bloomberg.

    Acesta se alătură unui număr în creştere de analişti de pe Wall Street care avertizează că plângerile repetate ale preşedintelui Donald Trump privitoare la practicile valutare ale partenerilor comerciali de top sporeşte riscul unor intervenţii ale americanilor în sensul deprecierii dolarului.

    Fels descrie condiţiile actuale ca reprezentând „runda a treia a unui război rece valutar“, cu riscul de a se intensifica.

    „După o pauză de la începutul anului 2018, războiul valutar rece dus între cele mai mari blocuri comerciale ale lumii timp de peste cinci ani a reizbucnit“, scrie Fels. „O escaladare către un adevărat război valutar cu intervenţie directă din partea SUA şi a altor mari guverne/bănci centrale în sensul deprecierii monedelor, deşi nu reprezintă o probabilitate pe termen scurt, nu mai poate fi exclusă.“

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Care sunt cele mai sigure şi cele mai periculoase destinaţii din lume

    Siria, ţara devastată de război, alături Libia, Afganistan şi Somalia, se numără printre ţările cele mai periculoase din lume, potrivit unei hărţi care evidenţiază siguranţa turiştilor. Harta interactivă a fost produsă de specialişti în medicină şi securitate internaţională şi arată nivelul de pericol din fiecare ţară şi teritoriu luând în calcul violenţa (inclusiv terorismul, insurgenţii, instabilitatea politică şi războiul, riscurile sociale (de pildă cele venite din partea mişcărilor religioase sau a comunităţilor etnice), factori precum infrastructura de transport a ţării, starea industriei, eficacitatea serviciilor de securitate şi de urgenţă, cel al serviciilor medicale şi susceptibilitatea ţării la dezastre naturale, scrie The Sun.

    Harta conţine cinci categorii de risc: nesemnificativ, scăzut, mediu, înalt şi extrem. Aceasta arată că Finlanda, Norvegia, Danemarca, Groenlanda, Elveţia, Slovenia şi Islanda au fost desemnate cele mai sigure locuri din lume, cu un “risc nesemnificativ”.

    În schimb, ţările care au fost clasificate în categoria “risc extrem de călătorie” includ părţi din Libia, Republica Centrafricană, Ucraina, Siria, Liban, Yemen, Afganistan şi Pakistan. Ţările cu un “risc ridicat de călătorie” au inclus părţi din Mexic, India şi Orientul Mijlociu, precum şi din Venezuela şi din Africa Centrală. Majoritatea ţărilor europene sunt considerate a avea un risc scăzut, inclusiv Regatul Unit; la fel stă situaţia şi în Iran, Iordania, Oman, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Georgia, Azerbaidjan, Armenia şi Uzbekistan în Orientul Mijlociu. Canada, SUA, Australia şi Noua Zeelandă sunt, de asemenea, state cu risc scăzut de călătorie.

    Când vine vorba de sănătate, ţările cu cel mai mare risc de boli includ ţările africane Sudanul de Sud, Niger, Coasta de Fildeş şi Sierra Leone. Evaluările medicale sunt date de evaluarea unei serii de riscuri pentru sănătate printre care: bolile infecţioase, factorii de mediu, standardul şi disponibilitatea îngrijirii medicale şi dentare locale de urgenţă, accesul la furnizarea de produse farmaceutice de calitate sau barierele administrative. State cu risc ridicat pentru sănătatea călătorilor sunt şi Irak, Liban, Venezuela şi Coreea de Nord.
    În contrast, ţările din Europa de Vest, dar şi Turcia, Canada, SUA, Noua Zeelandă şi Japonia prezintă cel mai mic risc pentru sănătatea călătorilor.

    Care sunt cele mai sigur şi cele mai periculoase locuri din lume pentru a a conduce autovehicule

    Drumurile din Africa, inclusiv Africa de Sud, sunt incluse aproape toate în categoria de risc “foarte mare” atunci când vine vorba de siguranţa rutieră. În aceeaşi categorie sunt incluse şi unele destinaţii populare de vacanţă din Thailanda, precum şi ţări ca Arabia Saudită, Iran şi Kazahstan. Şofatul în Rusia, India, China şi Brazilia prezintă un “risc ridicat”, în timp ce în Statele Unite există un risc “moderat”.

    Ţările cu cel mai scăzut risc de călătorie

    • Luxemburg
    • Elveţia
    • Slovenia
    • Norvegia
    • Danemarca (inclusiv Insulele Feroe)
    • Finlanda
    • Groenlanda
    • Islanda
    • Seychelles
    • Cape Verde


    Ţările cu cel mai ridicat risc de călătorie

    • Siria
    • Yemen
    • Afghanistan
    • Iraq
    • Libia
    • Mali
    • Republica Centrafricană
    • Sudanul de Sud
    • Somalia
    • Fâşia Gaza
    • Egipt (doar anumite zone)
    • Nigeria (partea de est)
    • Ucraina (în zona de est)

     

     

  • Fantomele războiului cipriot încep din nou să bântuie

    Ciprioţii greci iau decizia ca pe o nouă provocare turcească în contextul în care Ankara trimite vapoare cu instalaţii de foraj marin escortate de nave militare în apele Ciprului, sfidând Uniunea Europeană şi SUA şi socotind că are dreptul să exploateze uriaşele rezerve de gaze naturale descoperite acolo. Deocamdată, Turcia este dependentă de gazele naturale cumpărate din Rusia.
    Aşa-zisul stat cipriot turcesc Republica Turcă a Ciprului de Nord a comandat un studiu pentru a stabili cine sunt proprietarii din Varosha, care a fost staţiunea turistică principală a insulei înainte de a fi abandonată şi izolată în urma ocupării nordului insulei de către armata turcă în 1974. Decizia a fost anunţată pe 18 iunie, după ce mai multe state din Uniunea Europeană şi-au arătat intenţia de a acţiona contra Turciei pentru activităţile de forare pe care le consideră ilegale în apele Ciprului. Turcia are două nave specializate în activităţi de forare care desfăşoară operaţiuni acolo. Ciprul spune că explorarea are loc în ape în care deţine drepturi economice exclusive şi că activităţile Turciei îi încalcă suveranitatea.
    Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a făcut clar că „nimeni nu ne poate împiedica să protejăm drepturile ciprioţilor turci în estul Mediteranei“. Armata Turciei, care a capturat nordul Ciprului după o lovitură de stat nereuşită orchestrată de naţionaliştii ciprioţi şi de regimul militar care conducea atunci Grecia, a ţinut Varosha închisă şi nelocuită după ce locuitorii vorbitori de limbă greacă au abandonat staţiunea, aflată lângă portul istoric Famagusta.
    „A sosit timpul să facem un pas hotărât pentru Varosha“, a declarat Kudret Ozersay, ministrul de externe al guvernului autodeclarat al Ciprului de Nord, entitate recunoscută ca stat doar de Turcia. Ciprul de Nord are în ochii Uniunii Europene statutul de teritoriu ocupat.
    Ziarul proguvernamental turc Daily Sabah scrie că planul este de a redeschide Varosha pentru  repopulare. Oraşul, în care clădirile de apartamente, vilele, un magazin de blănuri şi un dealer Alfa Romeo sunt ascunse parţial de iederă, ar putea fi o ţintă pentru investiţii la scară largă dacă noul conflict cipriot este rezolvat paşnic. Însă tensiunile se agravează.
    Varosha a avut o populaţie de aproximativ 39.000 de persoane, care au fugit ajutaţi de militari britanici în 1974 când armata turcă a invadat insula. Oraşul a fost golit cu câteva ore înainte ca militarii turci să ajungă acolo. Oamenii se temeau că vor fi masacraţi. De atunci, acolo nu au acces decât soldaţii turci. Clădirile au fost jefuite. Oraşul este acum protejat de o rezoluţie a Consiliului de Securitate al ONU din 1984 care prevede că aşezarea goală poate fi repopulată numai de locuitorii săi originari, notează eKathimerini.
    Famagusta, oraşul-port din care  Varosha făcea parte în vremurile de pace, a reuşit să evite soarta staţiunii închise. În timpul războiului dintre nord şi sud, grecii au fugit, zona a fost bombardată, au murit oameni, inclusiv turişti, dar oraşul a rămas deschis. În 2015, noul ales lider al Ciprului de Nord, Mustafa Akinci, a propus deschiderea Varoshei dacă i se permite redeschiderea portului pentru comerţul internaţional şi a aeroportului Ercan pentru zboruri directe. De când şi-a declarat unilateral independenţa în 1983, Ciprul de Nord este sub un embargo comercial, de transport şi cultural internaţional. Famagusta este cel mai important port al insulei şi ar putea deveni important şi în noul conflict dintre Cipru şi Turcia.
    Potrivit presei turce, Ankara va stabili baze navale şi aeriene în Ciprul de Nord pentru a garanta securitatea în estul Mării Mediterane. Mutarea urmează unei vizite în Ciprul de Nord a unei echipe a armatei turce care a purtat discuţii cu oficiali diplomaţi şi militari din nordul insulei, potrivit agenţiei de presă Demirören. S-a convenit că operaţiunile de foraj ale Turciei în regiune fac necesară consolidarea prezenţei turce, în special în ceea ce priveşte aprovizionarea şi garantarea siguranţei navelor de război turceşti.
    Decizia comună a guvernelor Turciei şi al Republicii Turce a Ciprului de Nord vine în urma controverselor legate de descoperirea şi exploatarea unor vaste rezerve de gaze naturale în largul coastelor insulei. La începutul lunii iunie, Grecia, Cipru şi Israel au făcut o înţelegere prin care urmează să construiască o conductă pentru resursele de gaze naturale din largul coastei de sud. Conducta EastMed, despre care se estimează că va produce un profit de 9 miliarde de dolari în decurs de 18 ani, va furniza gaze din regiune mai multor ţări din Europa. Guvernul de la Ankara este nemulţumit că a fost exclus dintr-o astfel de afacere de sub nasul său şi şi-a trimis propriile nave de foraj în apele de pe coasta de est a Ciprului pentru a explora alte rezerve de gaze naturale.
    De asemenea, Ankara a autorizat efectuarea de lucrări pentru stabilirea unui port maritim fie în Famagusta, fie în Iskele, ambele oraşe fiind aflate în partea de est a Ciprului. Pentru Famagusta sunt propuse modernizarea portului şi construirea unei baze navale. Investiţiile în renovarea Maraşului pentru ca staţiunea să poată funcţiona în paralel cu portul sunt estimate la 10 miliarde de dolari.
    Aceste măsuri, a declarat ministrul turc de externe, Mevlut Cavusoglu, sunt luate pentru a „consolida bunăstarea şi stabilitatea Mediteranei de Est şi a Ciprului prin împărţirea resurselor din jurul Ciprului şi a Mediteranei. Ne dorim doar un singur lucru: garantarea drepturilor poporului cipriot turc“.
    Turcia a lansat joi cel de-al doilea vas de foraj care va opera lângă Cipru, în preajma Peninsulei Karpas, informează publicaţia turcă proguvernamentală Daily Sabah. Operaţiunile de foraj vor începe în iulie. Nava, Yavuz, are de 229 de metri, a forat în apele mai multor ţări, printre care Kenya, Tanzania şi Malaysia, şi este deservită de un personal de 150 de oameni, dintre care 53% sunt cetăţeni turci. Numărul va creşte la 180 când activitatea va atinge maximul.
    Primul vas de foraj, Fatih, a început deja să caute gaze şi petrol în apele situate în ceea ce Turcia consideră a fi platoul său continental, la aproximativ 40 de mile marine de  oraşul cipriot Paphos. Perimetrul este însă disputat cu guvernul oficial al Ciprului, care spune că este în zona economică exclusivă (ZEE). Versiunea turcă este că guvernul ciprioţilor greci a declarat unilateral regiunea ca fiind în ZEE. Manevrele navei au determinat Nicosia să emită mandate internaţionale de arestare pentru membrii echipajului navei Fatih, deşi este puţin probabil ca administraţia cipriotă greacă să încerce să aresteze personalul sau ca alte ţări să ia în serios mandatele. Turcia ar riposta. Erdogan a şi promis acest lucru.
    Autorităţile turce spun că Fatih va continua să opereze în apele din vestul Ciprului, în timp ce Yavuz va opera în est, şi că navele vor efectua foraje şi în Marea Neagră şi în Marea Marmara.
    Giganţii energetici Total din Franţa şi ENI din Italia sunt implicaţi în explorarea petrolului şi gazelor din largul Ciprului prin contracte cu administraţia cipriotă greacă, la fel şi ExxonMobil din SUA.
    Turcia îşi întemeiază pretenţiile pe două aserţiuni. Una este că Cipru nu are niciun drept să acorde licenţe de foraj până nu ajunge la un acord cu Republica Turcă a Ciprului de Nord în privinţa împărţirii veniturilor. Problema este că Ciprul de Nord nu este recunoscut ca stat suveran decât de Turcia. De asemenea, Ankara susţine că zona sa economică se întinde până la 200 de mile de coastă, ceea ce înseamnă că o porţiune mare din Mediterană i-ar aparţine. Apoi, Turcia mai susţine că în cazul insulelor zona economică exclusivă se întinde pe numai 12 mile, astfel că nu doar cea a Ciprului, ci şi cea a Greciei doar spală ţărmul. Toate aceste pretenţii ale Turciei contravin convenţiei Legea Mărilor din 1994, pe care însă Turcia nu a semnat-o. Ankara nu are relaţii diplomatice cu Nicosia. Turcia este stat membru al NATO, unul dintre cele mai importante din punctul de vedere al dotării militare şi având în vedere că are la Marea Neagră singura flotă comparabilă cu cea a Rusiei. De asemenea, Turcia este importantă pentru reţinerea valurilor de imigranţi sirieni care altfel ar putea ajunge în UE. Cipru este stat membru al UE.
    În luna mai, armata turcă a lansat un exerciţiu naval de mai multe zile în Mediterana de Est, în Marea Egee şi Marea Neagră, cu 131 de nave de război, 57 de aeronave de luptă şi 33 de elicoptere pentru a arăta că ia „toate măsurile necesare pentru a proteja drepturile şi legea ţării noastre în Marea Egee, Mediterana de Est şi Cipru” şi pentru „a demonstra că Forţele Armate Turce sunt foarte hotărâte, loiale şi capabile să asigure siguranţa, suveranitatea, independenţa, drepturile maritime şi beneficiile Turciei”.

  • După ce a dat peste cap economiile mondiale cu un război comercial, preşedintele american Donald Trump începe un conflict monetar

    Preşedintele american Donald Trump a început deja un conflict comercial tensionat la nivel mondial, iar acum dă semne că se pregăteşte pentru un război monetar, potrivit Bloomberg.

    Cu o serie de postări pe Twitter prin care a luat la ţintă Banca Centrală Europeană şi un anunţ al preşedintelui BCE, Mario Draghi – care spunea că este pregătit să reducă şi mai mult nivelul de dobândă ca răspuns la încetinirea creşterii economice din Europa – Trump a lansat o intervenţie rară pentru un preşedinte american, criticând politice monetare ale instituţiei.

    „Mario Draghi a anunţat că pregăteşte noi stimuli monetari, ceea ce a dus imediat la o depreciere a euro în faţa dolarului, oferind un sprijin nedrept pentru a concura cu SUA. Au scăpat cu aşa ceva încontinuu în ultimii ani, la fel ca şi China şi alţii”, scrie Trump.

    Mai târziu el a adăugat că „indicele german DAX a crescut datorită remarcilor lui Mario Draghi. Este foarte nedrept faţă de Statele Unite”, consideră preşedintele american.

    Nu este pentru prima dată când Trump acuză de manipulare monetară pentru a afecta costurile exporturilor americane.

     

     

     

  • După ce a dat peste cap economiile mondiale cu un război comercial, preşedintele american Donald Trump începe un conflict monetar

    Preşedintele american Donald Trump a început deja un conflict comercial tensionat la nivel mondial, iar acum dă semne că se pregăteşte pentru un război monetar, potrivit Bloomberg.

    Cu o serie de postări pe Twitter prin care a luat la ţintă Banca Centrală Europeană şi un anunţ al preşedintelui BCE, Mario Draghi – care spunea că este pregătit să reducă şi mai mult nivelul de dobândă ca răspuns la încetinirea creşterii economice din Europa – Trump a lansat o intervenţie rară pentru un preşedinte american, criticând politice monetare ale instituţiei.

    „Mario Draghi a anunţat că pregăteşte noi stimuli monetari, ceea ce a dus imediat la o depreciere a euro în faţa dolarului, oferind un sprijin nedrept pentru a concura cu SUA. Au scăpat cu aşa ceva încontinuu în ultimii ani, la fel ca şi China şi alţii”, scrie Trump.

    Mai târziu el a adăugat că „indicele german DAX a crescut datorită remarcilor lui Mario Draghi. Este foarte nedrept faţă de Statele Unite”, consideră preşedintele american.

    Nu este pentru prima dată când Trump acuză de manipulare monetară pentru a afecta costurile exporturilor americane.

     

     

     

  • Fost strateg la Casa Albă: Distrugerea Huawei, mai importantă decât orice acord cu China/ Trump nu va da înapoi în războiul comercial

    Potrivit lui Steve Bannon, Chinei i s-a permis prea multă vreme să acţioneze anticompetitiv la nivel global şi să îşi protejeze piaţa internă, în timp ce s-a dezvoltat cu banii proveniţi din America. Acum, statul asiatic vrea să înlocuiască SUA din poziţia de cea mai mare putere militară şi economică a lumii, iar din acest motiv Trump nu va da înapoi în războiul comercial, a explicat Bannon într-un interviu acordat publicaţiei South China Morning Post.

    Cu toate acestea, până acum administraţia Trump nu a prezentat dovezi clare în sprijinul teoriei că Huawei spionează pentru guvernul de la Beijing, cu care gigantul ar avea relaţii apropiate.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea uimitoare a unui copil sărac dintr-o comună din Vâlcea care a ajuns cercetător la NASA

    La Firijba începe povestea lui Alexandru Chimba, românul care s-a născut într-o familie numeroasă, în perioada interbelică, având 7 fraţi. Atunci când a venit războiul, Alexandru era elev la şcoala primară din Firijba, o clădire mică, sărăcăcioasă, cu două clase şi cu domnul Miu, învăţător, scriu cei de la Râmnicu Vâlcea Week.

    La domnul Miu a găsit prima carte despre planete, o carte veche, cu sistemul solar. Războiul s-a terminat, iar copilul de 11 ani a fost trimis la Râmnicu Vâlcea, imediat după război. Miu a vorbit cu Victor, învăţătorul avea o soră la oraş şi acolo a stat Alexandru în timpul gimnaziului.

    Alexandru a terminat primul şcoala gimnazială şi a fost ajutat de un alt profesor, de matematică, să ajungă la Bucureşti. Deja în clasa a X-a, Alexandru analiza teoriile despre meteoriţi, despre galaxii, copilul din Firijba era deja considerat un geniu.

    Când era în anul doi la facultatea de matematică, Alexandru a dispărut. Nu se ştie cine l-a ajutat, dar Alexandru a reuşit să plece. Securitatea l-a căutat până şi în satul natal, dar nici urmă de tânăr.

    În primăvara anului 1990, în faţa Primăriei din Popeşti opreşte o maşină din care coboară un bărbat înalt, cu părul grizonat. Se uită la case, cu mâinile la spate. Stă nemişcat. O femeie măruntă trece pe lângă el, dar apoi se opreşte. Se întoarce speriată, ca şi când ar fi văzut o fantomă.

    „Lixandru lui Uca? Tu eşti Lixandru a’ lui Uca?” Omul lăcrimează. Sus, în Firijba, nu mai era nimeni dintre ai lui. Mai trăia doar o soră care era pe la Piteşti, la Mioveni, scriu cei de la Râmnicu Vâlcea Week.

    Alexandru Chimba ajunsese la NASA, trăia în Maine. A fost printre cei care au pregătit programul Mars Pathfinder. Alexandru a mai venit în 2008 la Popeşti şi se spune că ar dori să realizeze un sat de vacanţă pe stil american, în Firijba.

    „Ar fi o şansă, satul este deja părăsit, noi am dus drumul până la intrare. Dar este o minune, un sat virgin în mijloc de pădure. Depinde foarte mult care sunt intenţiile domnului Alexandru. Oricum, doreşte să se reîntoarcă aici, la un moment dat. Locul se poate preta la orice, tabără de pictură, de teatru etc”, spune primarul Constantin Şerban.

  • Businessurile româneşti nu sunt pregătite pentru moartea fondatorilor

    Ironic, trebuie să ai acelaşi noroc ca-n business ca să faci trecerea lentă şi fără războaie publice de la o generaţie la alta. 

    Şi moartea face parte din viaţă, din business.

    Iar companiile antreprenoriale româneşti nu sunt pregătite şi nu se pregătesc pentru situaţia în care fondatorii afacerilor, ai brandurilor româneşti, nu mai sunt – pleacă să facă afaceri într-o altă lume, cu speranţa că e mai bună. 
    Dacă nu şi-au pus lucrurile în ordine atunci când erau în putere (cine îşi face o asigurare când este sănătos sau se duce la medic fără să fie bolnav sau se duce la notar să-şi facă testamentul când soarele e pe cer?), după ei se prăbuşesc companii, urmaşii ajung în tribunale luptându-se pentru avere, iar de multe ori se trezesc chiar pe cap cu datorii  sau cu probleme pe care nu ştiu să le gestioneze pentru că nu au fost implicaţi în business.

    Patriciu, Adamescu, Ovidiu Popescu – Petrol Export Import, Ilie Vonica – Polisano Sibiu şi acum Bărbuţ de la AdePlast au scos la iveală faţa ascunsă a unor businessuri.

    Toţi cei cinci antreprenori au făcut carieră, au creat ceva, au ajuns la businessuri de zeci, sute şi chiar miliarde de euro, cum a fost cazul lui Patriciu, într-un termen extrem de scurt, dar după dispariţia lor s-a ales praful.

    A fost o cădere violentă, de sus de tot.

    Poate nu sunt multe cazuri, dar au fost atât de puternice încât au rămas pe retină.
    Din imperiul lui Patriciu (bancherii spun că a luat aproape un miliard de dolari din vânzarea Rompetrol/Petromidia) aproape că nu a mai rămas nimic (poate nişte clădiri de birouri).

    Pe imperiul lui Dan Adamescu se bat fosta soţie şi fiul lui direct. Astra Asigurări a intrat în faliment şi deja se aşterne praful pe dosarele celei mai mari companii de asigurări din România, iar celebrul magazin Unirea se degradează în fiecare zi, sfâşiat între urmaşi.

    Din Petrol Export Import, mândria industriei petroliere din perioada Ceauşescu, nu a mai rămas nimic.
    Polisano Sibiu, grupul farmaceutic şi medical fondat de Ilie Vonica, încearcă diferite forme de supravieţuire pe bucăţi.

    Iar în ultimul caz, la AdePlast, după moartea lui Bărbuţ, băieţii lui încearcă să recupereze compania pe care tatăl lor nu a vrut să le-o lase, după cum spun ziarele.

    Toţi aceşti fondatori s-au trezit în timpul vieţii că au creat nişte businessuri mari într-o perioadă scurtă, businessuri care au ajuns să valoreze zeci, sute şi miliarde de euro.

    Prea puţin şi-au pus problema succesiunii, sau dacă şi-au pus-o, nu au mai avut timp să o implementeze.
    Mulţi nu au ştiut ce să facă cu banii pe care i-au câştigat pentru că nu au avut de la cine să înveţe, ei fiind prima generaţie de capitalişti în România după 1990.

    După ce a încasat banii din vânzarea Rompetrol, Patriciu şi-a făcut restaurantul lui, iar achiziţia unui iaht a fost ceva normal când te caută toţi bancherii din lume să-ţi administreze banii.

    Ei nu au mai avut timp şi ani să-şi implice copiii în business ca să ştie cu ce se mănâncă.
    De altfel, marea majoritate a urmaşilor, cam 80%, spun că nu ar vrea să preia afacerea părinţilor lor pentru că este prea greu şi nu vor să treacă prin ce trec părinţii lor. Aşa că preferă banii şi o viaţă mai liniştită sau să se ocupe de businessuri mai mici.

    Afacerile antreprenoriale româneşti sunt extrem de tinere şi nimeni nu se gândeşte la moarte, respectiv când fondatorii, cei care sunt sufletul businessurilor şi care cunosc toate dedesubturile, nu vor mai fi.

    Pe de altă parte, sunt antreprenori români care, constatând că nu au urmaşi în business, decid să-şi vândă afacerile pentru a nu lăsa în urmă războaie în familie.

    De asemenea, este greu să aduci manageri care să preia conducerea afacerilor şi să fie acceptaţi de cei din familie atunci când fondatorii nu mai sunt.

    Nu există o reţetă de succes care să fie universal valabilă şi să asigure succesiunea unei afaceri atunci când cei care au înfiinţat-o pleacă pe lumea cealaltă.
    Ironic, trebuie să ai acelaşi noroc ca-n business ca să faci trecerea lentă şi fără războaie publice de la o generaţie la alta.