BusinessMagazin

Tag: plecare

  • Liniştea din insulele greceşti

    Tour operatorii români spun că turismul nu este afectat în această perioadă de criza din Grecia, cel puţin în insule, acolo unde acest domeniu reprezintă pentru oameni cea mai importantă sursă de venit. Anual, în Grecia merg peste 20 de milioane de oameni, cât populaţia României, dar Grecia este şi destinaţia preferată a românilor, în staţiunile greceşti de la Marea Mediterană mergând anual câteva sute de mii de români.

    „Turiştii noştri nu întâmpină nicio problemă în Grecia. În schimb remarcăm, ca agenţie tour operatoare, o nevoie sporită de comunicare pentru a demonta alertele false şi zvonurile care au început să circule în spaţiul public. (…) Recomandarea pe care o facem turiştilor, de a avea bani cash la ei, o făceam şi înainte, pentru că în Grecia s-a plătit dintotdeauna mai ales cu numerar“, spune Antonio Niţu, director general al Aerotravel Lufthansa City Center, agenţie de turism care operează patru chartere spre Grecia, mai exact trei spre aeroportul din Skiathos, cu plecare din Bucureşti, Cluj-Napoca şi Timişoara (pentru sejururi în insulele Skiathos şi Skopelos), şi unul spre aeroportul din Preveza, cu plecare din Bucureşti (pentru sejururi in insulele Lefkada, Parga şi Sivota).

    Unele dintre agenţiile locale au luat însă măsuri de siguranţă, Alin Burcea, proprietarul agenţiei Paralela 45, anunţând săptămâna trecută că a pus la dispoziţia turiştilor care vor să plece în Grecia sau a celor care se află deja acolo un număr de telefon de urgenţă, dar şi suport financiar în cazul în care se vor ivi probleme.

    Scăderea ritmului în care evoluează turismul, care aduce 16% din PIB-ul Greciei (de 179 miliarde de euro), ar adânci semnificativ problemele ţării. „Luând în considerare importanţa turismului pentru economia greacă este de aşteptat ca guvernul de la Atena să facă tot ce e posibil ca instabilitatea politică să nu afecte turiştii“, a declarat pentru NBC News Angelo Rossini, analist în domeniul turismului internaţional în cadrul companiei de cercetare de piaţă Euromonitor. Pe de altă parte, Bjorn Hanson, profesor de turism şi ospitalitate la New York University, a declarat că, în cazul în care Grecia renunţă la moneda europeană, va fi greu chiar şi pentru hotelierii cu experienţă să livreze mâncare sau alte produse dacă moneda greacă se va devaloriza puternic.

    Cu toate problemele care înconjoară acum Grecia, tour operatorii locali estimează un business stabil pentru destinaţiile greceşti: „În 2015 estimăm acelaşi număr de turişti pentru destinaţia Grecia, respectiv 8.000, din care 5.000 de turişti prin intermediul charterelor Aerotravel. Ca tendinţă în 2015, semnalăm o creştere a numărului de turişti care descoperă frumuseţea insulei Skopelos, optând pentru sejururi de 7 sau chiar 14 nopţi în această destinaţie“, consideră Antonio Niţu.

    În urmă cu două săptămâni, când criza nu atinsese apogeul de săptămâna trecută, în Skiathos şi Skopelos, două insule din arhipelagul Sporadelor, la nord de Atena, peisajele de vis şi atmosfera relaxată nu erau alterate cu nimic, iar noua mea experienţă de vacanţă grecească a fost la fel de relaxantă ca şi cele din anii trecuţi.

    Drumul cu avionul de la Bucureşti la Skiathos durează aproximativ o oră şi jumătate, iar zborul pare unul banal până aproape de insulă. Dintr-o dată, pilotul întoarce la 180 de grade avionul şi simţi că ai picioarele deja în apă. Revine treptat şi urmează drumul spre pista care din avion ţi se pare o potecă bătută de paşii curioşi ai turiştilor. Este una dintre cele mai scurte piste de avion din Europa. Te uiţi uimit pe geam şi vezi un munte verde, plaje aurii, apa azurie specifică Mării Egee, iahturi, dar gândul că aterizezi pe potecă îţi ia puţin gândul de la vacanţă. Aterizarea este spectaculoasă şi îţi declanşează ceva fluturi în stomac, dar de spectacol se bucură cu adevărat turiştii care se plimbă în apropierea aeroportului. În Skiathos aterizează într-o zi de vară chiar şi mai mult de zece avioane, toate pline ochi de turişti, spre deliciul amatorilor de fotografii.

  • Şeful care dă angajaţilor bani sa plece in concediu. Una din condiţii este să nu muncească deloc cât sunt în vacanţă

    Bart Lorang, cofondator al unui start-up tehnologic cu sediul în Denver a introdus în 2012 conceptul de ”concediu plătit plătit”, după cum scrie Business Insider. Astfel, faţă de cele 15 zile de concediu plătit şi de sărbători legale plătite, el a decis să ofere angajaţilor săi 7.500 de dolari pentru a-şi finanţa concediul.

    Pentru a primii banii, angajaţii aveau de îndeplinit trei reguli:

    1.      Să nu îşi verifice e-mailul şi telefonul de serviciu;

    2.      Să nu muncească deloc.

    3.      Trebuie să plece neapărat într-o vacanţă, altfel nu îşi vor plăti banii.

    Programul funcţionează ”incredibil de bine”, după cum a declarat Brad McCarty, directorul de comunicare al companiei pentru publicaţia americană Washington Post.

    ”Toate companiile mari din tehnologie se concentrează pe ideea că fericirea angajaţilor trebuie să fie pe primul loc. Nu este dificil de observat ce se întâmplă când cineva se întoarce dintr-o vacanţă plătită-plătită: angajaţii sunt mai pozitivi, muncesc din greu şi se bucură să se întoarcă în mijlocul activităţii de la birou”. Lorang a declarat că această politică a companiei a îmbunătăţit operaţiunile zilnice ale afacerii.  ”Datorită acestei politici, rezultatele companiei s-au îmbuntăţit şi se vor îmbunătăţi în continuare”. 

  • „Cum să te pozezi aşa?” El e fiul lui Ioan Rus, ministrul care a demisionat după ce i-a făcut „golani” pe copiii românilor plecaţi la muncă în străinătate

    La scurt timp după ce în presă a explodat ştirea că Ioan Rus i-a jignit pe românii plecaţi la muncă în străinătate, pe Facebook au început să circule fotografii „scandaloase” cu fiul lui Rus şi prietena acestuia. Imaginile fac cât toate cuvintele tatălui:

    „CUM SĂ TE POZEZI AŞA?” IMAGINI VIRALE PE FACEBOOK CU FIUL LUI RUS ŞI PRIETENA ACESTUIA

  • Dimineaţa pune 100 de lei, seara pleacă acasă cu 200. Cum face Eduard, din Sighetu Marmaţiei, profit de sută la sută în doar 12 ore. Şi nu e singurul „investitor”

    Eduard şi Ţache sunt printre cei câteva mii de români care fac bani uşor dintr-o afacere pe care autorităţile o ştiu, dar o tolerează.

    Vedeţi, mai jos, un reportaj cu camera ascunsă din România clandestină, realizat la Sighetu Marmaţiei. O afacere cu profit de 100 la sută, la care recurg mulţi români, chiar în vecinătatea autorităţilor. De fapt, poliţia pare a tolera aceste activităţi, chiar dacă susţine că „vina” aparţine cetăţenilor: „Cu siguranţă, nu avem o astfel de înţelegere. Avem însă o problemă: atitudinea civică a cetăţenilor, care lipseşte de cele mai multe ori”. Într-adevăr, oamenii obişnuiţi nu par deranjaţi de practicile lui Eduard, pentru că în final „toată lumea câştigă”. În realitate, pierdem cu toţii. Mult, enorm:

    CEA MAI BĂNOASĂ AFACERE PENTRU CEI CARE VOR SĂ FACĂ BANII UŞOR: PROFIT DE 100 LA SUTĂ ZILNIC!

  • A plecat din România fără un ban în buzunar, iar acum conduce o afacere de succes unică în lume. „Sunt de profesie descurcăreţ”

    A plecat la Paris, la studii, în speranţa că apoi îşi va găsi un loc de muncă mai bine plătit în România. Din Franţa însă, nu a mai ajuns acasă, ci a luat drumul unei ţări şi mai îndepărtate. 
     
    Este povestea lui Valentin Pawlik, un român care acum conduce un business unic în lume, la peste 8.000 de kilometri distanţă de ţara natală.
     

  • Primarul din Timişoara s-a dus în concediu în Emiratele Arabe, iar la întoarcere a primit o factură exorbitantă la telefonul mobil. Ce a făcut apoi i-a indignat pe mulţi

    Primarul Timişoarei, Nicolae Robu, a cheltuit o sumă exorbitantă pe apeluri telefonice în roaming şi trafic de date pe perioada în care a fost plecat în concediu. El a mers o săptămână în străinătate alături de familie şi de vicepreşeditele PNL Timiş, Dumitru Dinescu.

    Factura lui Nicolae Robu a devenit însă subiect de discuţie abia după ce un consilier PSD a cerut în plenul CLT o anchetă legată de cheltuielile primarului.

    Vedeţi în continuare ce a făcut primarul de a strâns această sumă despre care recunoaşte că „este uriaşă pentru un om obişnuit”. Iar ce a urmat după primirea facturii a indignat pe toată lumea:

    Iată factura exorbitantă de telefon a primarului Timişoarei. Ce a făcut de a fost taxat atât de mult?

  • A plecat la 18 ani din ţară şi a reuşit să se impună în Silicon Valley

    Anda Gânscă a plecat la 18 ani din Cluj-Npoca pentru a studia la Stanford. După absolvire, a creat o aplicaţie de analiză statistică despre care presa internaţională spune că va revoluţiona pieţele globale ale publicităţii şi ale media online.

    Voiam să studiez în străinătate, am găsit prin Google Search 15 universităţi din toată lumea şi am aplicat la toate“, îşi aminteşte Anda Gânscă, CEO – ul platformei sociale pentru opinii Knotch, modalitatea prin care şi-a hotărât destinul, în Cluj-Napoca, la 18 ani. Opt ani mai târziu, tânăra îşi conduce maşina spre biroul ei din Silicon Valley, acordând în acelaşi timp la telefon interviul pentru Business Magazin în română, cu o combinaţie de accent ardelenesc şi american.

    Este una dintre zilele ei aglomerate, în care seara pleacă spre New York, unde se află cel de-al doilea birou al companiei. Gânscă este CEO-ul Knotch, start-up pe care l-a fondat în 2012 împreună cu o prietenă şi care a revoluţionat modalităţile de măsurare a efectului generat în rândul publicului de conţinutul media. Veniturile companiei nu sunt publice, iar Gânscă este discretă în ce priveşte cifrele legate de aceasta, din cauza clauzelor de confidenţialitate convenite împreună cu partenerii implicaţi, însă publicaţiile internaţionale vorbesc despre o finanţare de 1,5 milioane de dolari de la Universitatea Stanford şi  companiile de investiţii Great Oaks Venture Capital şi Greylock Partners obţinută în 2013.

    Anul acesta, platforma a mai obţinut o finanţare de 4 milioane de dolari de la aceiaşi investitori, la care s-a adăugat şi banca de investiţii Allen & Company, potrivit Crunch Base. Tânăra povesteşte că, în urma aplicaţiilor sale din 2007 (anul când a absolvit liceul în Cluj-Napoca), a fost acceptată la mai multe universităţi din Statele Unite ale Americii, însă prima sa opţiune era studiul filosofiei în cadrul universităţii Brown. Un telefon primit de la o profesoară a universităţii Stanford din California a determinat-o să îşi schimbe alegerea iniţială.

    „Asta este o şcoală de antreprenori, tu eşti antreprenor, trebuie să vii aici”, îşi aminteşte ea discuţia avută cu profesoara, de la care primise de altfel primul telefon din SUA. Pasionată de informatică şi de matematică de când se ştie, la Stanford a descoperit o nouă disciplină: statistica. „Când m-am dus la primul curs avansat de statistică, eram singura studentă din sală pasionată de ce ne povestea profesorul, aşa că am hotărât că trebuie să fac ceva în sensul acesta”. A început cu Stanford U.S. – Russia Forum, un forum la conceperea căruia a lucrat în timpul unui semestru de studii la Moscova şi care avea scopul de a găzdui schimbul de idei dintre ruşi şi americani. Nu a durat mult timp pentru ca ideea Knotch să se materializeze, iar după absolvire, în 2011, Gânscă era pregătită de antreprenoriat, după cum anticipase şi profesoarea ce o invitase.

    A început să se uite la piaţă „cu ochiul unui investitor” şi a realizat că în acel moment nu există modalităţi eficiente de a strânge date, în contextul în care discuţiile despre big data sunt din ce în ce mai populare. Cu ajutorul unui avocat, dar şi după ce a scris un plan de afaceri de 150 de pagini şi a zburat în România pentru a discuta cu ambasada, a reuşit să îşi obţină viza E2 necesară şi statutul de antreprenor în SUA.

  • Comoara ascunsă de Prinţul Charles în România: „Este foarte specială”. Imagini fascinante din interior

    Prinţul Charles s-a întâlnit, duminică, la Palatul Cotroceni, cu preşedintele Klaus Iohannis, iar după întrevedere, moştenitorul coroanei britanice a plecat spre satul Valea Zălanului, din judeţul Covasna. l a fost întâmpinat de mai mulţi localnici pe care i-a salutat şi cu care a schimbat câteva cuvinte.

    Un ambasador al Transilvaniei, prinţul Charles deţine în România o adevărată comoară, pe care vă invităm să o descoperiţi în continuare:

    Comoara ascunsă de Prinţul Charles în România. Imagini din interior

  • Doi studenţi au plecat într-o excursie şi s-au întors cu o ideea unei afaceri de miliarde. Au ajuns la peste 2 milioane de clienţi

    În vacanţa din Silicon Valley, Matthew Prince şi Michelle Zatlyn au discutat despre patru paşi spre lansarea unei idei de afacere, despre o pârghie de lansare pe mici afaceri deja existente. S-au gândit că ar fi bine să existe o cale prin care să ajute operatorii site-urilor mici să îşi îmbunătăţeasca performanţa şi să găsească o cale pentru a preveni atacuri de securitate. “Ne-am gândit că ar fi o cale prin care să oprim baieţii răi. Am ştiut că era o piaţă”, spune Prince.  

    Antreprenorii au pus astfel în 2009 bazele CloudFare, o companie membră a incubatorului de afaceri Unicorn Club, evaluată în prezent la un miliard de dolari şi cu peste două milioane de clienţi. Compania deţine aproximativ 5% din traficul Web mondial, cu peste 500 de miliarde de vizualizări lunar.

    Dacă nu ar fi existat excursia din 2009, afacerea nu ar fi fost creată. El a fost tentat să lanseze ceva nou  aşa că a renunţat la celelalte idei pe care le avea. Cei doi tineri povestesc cum au găsit o mulţime de afaceri foarte bune. Câte idei au discutat? Multe. “Am tăbărât pe Michelle cu aproximativ 30 de idei de afaceri”, a spus Matthew Prince. “Am avut o multime de idei excentrice, dar dintr-o dată  ea s-a uitat la mine şi a spus: Tu eşti nebun” şi aşa a apărut afacerea de miliarde de dolari.

    Ei au fost preocupaţi de traficul de pe site-uri şi au luat în calcul faptul că unii dintre vizitatori ar putea fi o ameninţare. Rezultatul este o îmbunătăţire semnificativă a securităţii pentru site-urile mici. Următorul pas a fost strângerea de fonduri pentru a pune

    în practică ideea lor, mai ales într-o perioadă foarte grea pentru afaceri. Erau în vacanţă, iar în timpul unei întâlniri cu antreprenori care au reuşit să strângă fonduri pentru un proiect au găsit inspiraţia pentru a face acest lucru: “Dacă ei pot obţine finanţare, se poate obţine finanţare,” şi au hotărât să pună în practica ideea lor de afacere.

  • A lăsat în urmă o carieră în retailul de carburanţi şi a intrat în businessul arhivării de documente. Acum administrează o afacere de 25 de milioane de dolari

    Arhiva a reprezentat mult timp locul acela din instituţii sau firme unde funcţionarii erau trimişi să se rateze. Tehnologia a transformat camera arhivelor într-un loc high-tech, unde tehnicieni şi jurişti transformă miile de metri cubi de hârtii îngăl-benite în documente digitale. Cristian Bilan ştia, cel puţin teoretic, că există o viaţă digitală pentru arhive, dar cam la asta se rezuma ceea ce ştia despre acest domeniu în 2006, când a intrat în echipa Iron Mountain România.

    Cristian Bilan se descrie ca un om care nu stă locului nicio secundă. Vorbeşte cu entuziasm despre cele trei motoci-clete ale sale (din care a renunţat la două recent, odată cu renunţarea la competiţii), despre urcatul pe munte şi despre plimbările cu bicicleta alături de copiii săi. Tocmai de aceea povesteşte amuzat că primul său job din Shell, la mijlocul anilor ’90, nu i s-a potrivit chiar ca o mănuşă: „În studenţie, îmi căutam un job şi m-am angajat, printr-o companie de leasing de personal, contabil la Shell. A fost un paradox pentru mine, un om care nu pot sta locului nicio secundă, să ajung într-un colectiv de doamne făcând contabilitate. Am vrut să plec după câteva luni, dar un olandez, care era CFO, mi-a propus să intru în zona de retail, care începuse să se dezvolte accelerat“.

    Tocmai îşi întemeiase o familie şi termi-nase de amenajat prima lor casă, în Bucureşti, iar oferta Shell presupunea mutarea la Cluj. A plecat la Cluj, unde a a găsit un greenfield şi posibilitatea de a dezvolta ceva de la zero: „Toate staţiile Shell din Transilvania au fost deschise de mine. Am stat în Cluj doi ani şi am deschis peste 20 de staţii, într-o perioadă când nu prea exista competiţie“, povesteşte Bilan, care din 1999 a revenit în Bucureşti şi a preluat, pe lângă Transilvania, şi dezvoltarea reţelei din zona de sud a ţării.

    Între timp, Shell l-a inclus în programul lor de global de management, numit GO – Global Opportunity –, prin care i s-a propus să plece în Argentina. „Bariera lingvistică nu a fost singurul impediment când am ajuns în Argentina; totul era diferit acolo, şi din punctul de vedere al businessului, şi la nivel personal. Mă ocupam de reţeaua DoDo (dealer owned, dealer operated, care însemna 27 de dealeri din provincia Buenos Aires) şi am învăţat spaniola în trei luni, plus slangul local, ca să pot să discut cu nişte oameni care poate nu aveau neapărat aceeaşi pregătire profesională, dar aveau şi alte scopuri în viaţă“. Dincolo de piaţa complet diferită, a prins în Argentina şi crahul financiar din 1998-2002, care a contrac-tat economia Argentinei cu aproape 30% şi care a avut un impact profund asupra populaţiei în special din cauza de-precierii pesoului: „Paritatea monedei locale cu dolarul era de 1:1 şi nimeni nu ţinea banii în valute străine, iar devalori-zarea de 300% a distrus toate economiile şi toate afacerile. Băncile s-au închis, banca centrală a inventat o monedă paralelă, mii de oameni ieşeau la ore fixe la protestele pacerolazo (băteau cu polonice în tigăi pe stradă), erau atacate instituţii şi în special bănci, era un sentiment de invazie ameţitor. Când m-am întors de acolo în România, mi s-a părut cel mai sigur loc de pe Pământ“, povesteşte Bilan, care a revenit în ţară în 2003, pregătit să preia o funcţie mai impor-tantă în cadrul Shell, dar a nimerit în mijlocul vânzării reţelei Shell din România către Mol.