BusinessMagazin

Tag: Interviu

  • Oficial german:Fondurile UE neutilizate de România şi Bulgaria ar trebui redirecţionate în Germania

     “Trebuie să folosim oportunităţile oferite de imigraţie. Jumătate din imigranţi sunt bine calificaţi. Fără medicii şi personalul medical din Europa de Sud-Est multe clinici din Renania de Nord-Westfalia nu ar mai putea funcţiona”, a declarat, într-un interviu acordat publicaţiei Express, Guntram Schneider, ministrul Muncii în acest land.

    Întrebat de cealaltă jumătate, care alcătuieşte aşa-numita “imigraţie a sărăciei”, oficialul german a precizat că aceştia vor continua să vină, atât timp cât salariul minim în România este de 1,04 euro pe oră.

    “În România salariul minim (pe oră) este de 1,05 euro. Aşa că nu trebuie să ne mirăm că oamenii vor continua să vină la noi. În 2013 au venit în Renania de Nord-Westfalia în jur de 18.000 de aşa-numiţi «imigranţi ai sărăciei» (…) Landul pune la dispoziţia localităţilor cu imigranţi 10,4 milioane de euro pentru integrarea acestora. Pe de altă parte, şi ţările de origine precum România şi Bulgaria trebuie să-şi integreze mai bine minorităţile. Au la dispoziţie fonduri europene în acest sens. Noi propunem ca fondurile pe care ţările de origine (ale migraţiei sărăciei – n.r.) nu le absorb să fie redirecţionate la noi şi în alte ţări (care primesc astfel de imigranţi – n.r.)”, a precizat Guntram Schneider.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum încearcă recrutorii să spargă rutina de la interviurile de angajare

    SE SPUNE CĂ NU POŢI SĂ ÎNVEŢI UN CÂINE BĂTRÂN TRUCURI NOI, IAR CÂND VINE VORBA DESPRE INTERVIEVAREA A ZECI SAU SUTE DE CANDIDAŢI PE LUNĂ, UNII CU MAI MULTĂ EXPERIENŢĂ, ALŢII  “BOBOCI” PE PIAŢA MUNCII, RUTINA PARE GREU DE EVITAT. Atunci când vezi pentru prima dată cea mai mare parte a candidaţilor, iar profilul căutat rămâne cam acelaşi, se nasc, inevitabil, întrebările-clişeu. Pentru unii recruiteri, răspunsurile candidaţilor pot valida sau nu o calitate cerută pentru profilul căutat, însă alţi oameni de HR au căzut în capcana rutinei şi, la interviuri, se transformă în roboţi care emit aceleaşi întrebări şi care procesează răspunsurile după anumite criterii bine stabilite. Cât de des apare rutina în viaţa recruiterilor şi de ce, care sunt pericolele pe care le poate avea asupra businessului de recrutare şi cum poate fi diminuată?

    „Probabil că orice tip de muncă presupune o anumită parte rutinieră, mai puţin atrăgătoare şi fermecătoare. În cazul resurselor umane, cred că factorii principali care determină apariţia rutinei sunt taskurile din care lipsesc provocările, mediul de lucru care, la rândul său, rămâne acelaşi pentru mult timp şi, nu în ultimul rând, recrutarea pentru timp îndelungat a aceloraşi tipuri de poziţii“, susţine Dana Meleghi, head of recruitment în cadrul dezvoltatorului de software Luxoft Romania, care numără în jur de 900 de angajaţi în prezent. Ideea de rutină în procesul de recrutare pare a fi unanim acceptată şi conştientizată de mulţi oameni de resurse umane. Aceştia admit că este o problemă reală pe care fiecare o experimentează măcar o dată în carieră şi care este hrănită în timp de anumite contexte.

    CU CÂT ESTE MAI MARE AGENŢIA DE RECRUTARE, CU ATÂT RISCUL DE APARIŢIE A RUTINEI ESTE MAI MARE. POATE PĂREA PARADOXAL, DAR NU ESTE AŞA: AGENŢIILE MARI ÎŞI STRUCTUREAZĂ ACTIVITATEA DE RECRUTARE PRIN NIŞAREA PE SPECIALIZĂRI. În acest fel, recruiterilor li se alocă roluri bine definite şi înguste, de specializare, fapt care induce o anume rutină“, explică Ioan Poclitaru, director de marketing al firmei de recrutare şi închiriere de forţă de muncă temporară APT Group România. Pe de altă parte, chiar dacă un recruiter din cadrul APT se apropie de 100 de interviuri de angajare şi chiar dacă, în general, firmele de recrutare şi plasare de personal au câteva domenii pentru care recrutează, riscul apariţiei rutinei este mai mic decât în cazul celor care lucrează într-un departament de HR intern.

    Sunt însă şi specialişti în resurse umane care lucrează în acelaşi domeniu şi chiar în aceeaşi companie de ceva ani şi care susţin că, cel puţin în teorie, recrutarea ar trebui să fie ferită de rutină, tocmai prin prisma volumului mare de oameni foarte diferiţi care vin la interviuri. Cu toate acestea, practica ne învaţă altceva: nici recruiterii nu pot fi izvoare nesecate de întrebări creative, noi, şi nici nu pot să recruteze  „după ureche“, astfel că unele reţete chiar se impun.

    CU TOATE CĂ ÎN PRACTICĂ NICIODATĂ NU ÎNTÂLNEŞTI PERSOANE SAU SITUAŢII IDENTICE, SUNTEM TENTAŢI SĂ CREDEM CĂ ACTIVITATEA DE RECRUTARE POATE SĂ DOBÂNDEASCĂ O RUTINĂ INTRINSECĂ. De fapt, o anumită rutină, specifică meseriei, poate apărea în funcţie de senioritatea pe post a recruiterului, managerii implicaţi în proces, varietatea joburilor/profilurilor care se caută, dimensiunea companiei şi diversitatea posturilor căutate, complexitatea schimbărilor de strategie sau procesele interne“, este de părere Adela Jansen, directorul de HR al BRD, grup cu aproximativ 9.000 de angajaţi pe plan local. Ea mai precizează că, deşi un bun recruiter este provocat în permanenţă să caute şi să identifice candidatul cel mai potrivit pentru un job într-un anumit interval de timp, optim pentru business, acesta face parte dintr-un proces al deciziilor interne, iar rezultatele lui depind de descrierea în detaliu a nevoilor de recrutare, de profil, cerinţe speciale, de maturitatea managerilor care intervievează şi determină alegerea unui nou colaborator, dar şi de echilibrarea cererii şi ofertei în momentul deciziei.

  • McCEO – povestea şefului McDonald’s România şi planurile lanţului american de restaurante

    Daniel Boaje este de patru ani responsabil de activitatea McDonald’s în România, dar cariera sa a început în urmă cu 20 de ani. La un moment dat a încercat aventura antreprenoriatului, s-a specializat apoi în domeniul financiar, dar a ales în cadrul reţelei de fast-food. El povesteşte care au fost momentele cheie din drumul către fotoliul de CEO al McDonald’s în România.

    “Sunt foarte ambiţios, mă bazez foarte mult pe echipă, sunt foarte preocupat de dezvoltarea oamenilor din jurul meu, încerc să schimb, nu mă mulţumesc cu un lucru bine făcut, care mâine poate fi făcut mai bine; sunt atent să nu fac aceeaşi greşeală de mai multe ori”, spune despre sine Daniel Boaje, care a fost invitat, în cadrul întâlnirii Meet the CEO, să-şi facă analiza SWOT. La capitolul defecte crede că „sunt workahoolic, temperamental, încăpăţânat, dar câteodată – rar – accept un punct de vedere diferit atunci când este bine argumentat; mai am lucruri de învăţat”.

    Daniel Boaje, director general al McDonald’s România, a preluat conducerea companiei în urmă cu patru ani, dar s-a angajat în cadrul companiei americane în urmă cu aproape 20 de ani. Îşi aminteşte limpede toate datele importante din cariera sa, făcând referire nu doar la ani, ci chiar la o anume zi dintr-o lună. Spune despre sine că este „un om normal”, că împlineşte anul acesta 44 de ani şi povesteşte că a început să lucreze la McDonald’s în 1994, după ce a văzut un anunţ în ziar. Chiar dacă la acea vreme apăruseră câteva firme de recrutare, nu era încă vremea lor şi foarte populare erau anunţurile de angajare, care ajungeau şi pe o jumătate de pagină de ziar. „Cred că anunţul suna: «McDonald’s România angajează manager de restaurant», orice ar fi însemnat acest lucru, pentru că nu îmi era clar”, spune acum Daniel Boaje.

    Faptul că a dobândit experienţă încă din vremea studenţiei s-a dovedit de mare folos, iar domeniul în care a activat se leagă cu precădere de vânzări. Odată cu terminarea facultăţii, îşi aminteşte, „am avut şansa să lucrez la Ministerul Comerţului, în 1993, vreme de doar două luni, pentru că apoi am plecat în armată, la Sibiu, la o unitate de intendenţă; iar la întoarcere se restructurase postul”. Spune că nu-şi mai aminteşte exact salariul, dar estimează că se plasa în jurul a 25 de dolari pentru slujba care i-a fost oferită după armată, bani care nu-i erau suficienţi pentru a se descurca; i s-a spus: „Rămâi, s-ar putea să ai şansa să pleci la post, în minister”. Numai că ar fi trebuit să se însoare, „lucru care nu era posibil”. Prin urmare, s-a angajat la o firmă care vindea produse Colgate-Palmolive, iar în perioada de probă, de patru luni, mergea cu tramvaiul sau pe jos; a primit apoi maşină, „lucru pe care l-am considerat o mare promovare, şi am bătut sectoarele 5 şi 6, butic cu butic, magazin cu magazin, aşa cum erau la vremea aceea”.

    Un moment de cotitură în cariera sa a fost cel în care a văzut anunţul dat de McDonald’s şi s-a gândit că n-are nimic de pierdut dacă îşi trimite CV-ul. Dar la acea vreme lucrurile erau mai complicate decât acum: CV-ul a fost trimis prin poştă, cu un număr de telefon de acasă. „Am avut cred şase sau şapte interviuri pe parcursul a jumătate de an”, şi a fost angajat de la 1 noiembrie 1994. Primul restaurant McDonald’s în România s-a deschis în urmă cu 19 ani, pe 15 iunie 1995, şi de atunci, spune Boaje, „s-au întâmplat multe lucruri”. Mai intrase în contact cu marca de fast-food, pentru că fusese însoţitor de bord în 1991 şi una dintre primele ţări pe care le-a vizitat a fost Irlanda, unde a mers la un McDonald’s, pentru că auzise că acolo poate mânca cu bani puţini. „Ne-am uitat la meniu de sus în jos şi ne-am oprit la cafea, pentru că era singura pe care mi-o permiteam la acel moment.” Dar, completează el, prima sa experienţă cu McDonald’s i-a lăsat o impresie plăcută, pentru că era „curat, bine organizat şi personalul foarte amabil, într-o vreme în care în restaurantele din România chelnerii se comportau de parcă erau mai importanţi decât clienţii”.

    La primele interviuri de recrutare a aflat că într-un restaurant McDonald’s sunt mai mulţi manageri, lucru pe care mărturiseşte că nu l-a înţeles de la bun început. „Astăzi avem în medie nouă manageri pentru fiecare restaurant din România; unul dintre ei este şeful.” Pe parcursul celor şase luni în care s-au derulat interviurile, îşi aminteşte că auzea mereu două lucruri: „Unu, este extrem de importantă echipa, oricât de valoros eşti; doi, nimeni nu este de neînlocuit, în sensul că menirea unui manager este să pregătească alţi oameni. Mai mult decât manageri, eram traineri sau formatori”. Iar determinarea cu care şi-a clădit cariera era vizibilă încă de la acele momente: i s-a părut că este important să întrebe, după fiecare etapă, cum s-a descurcat şi când este următoarea etapă, pentru că nu putea fi contactat decât pe telefonul fix, ceea ce limita mult comunicarea: „…nu puteam sta lipit de telefonul fix”.

    Cea mai importantă etapă a procesului de recrutare a fost o probă de lucru pe care a susţinut-o la un restaurant din Ungaria. În ultima fază, din 25 de oameni au fost aleşi doar 14. Îşi aminteşte că vreme de trei zile a lucrat câte 12 ore; că s-a ars, a greşit, a învăţat, a fost certat şi felicitat, dar şi că dormea foarte bine după 12 ore de muncă. Apoi a avut loc interviul final, în urma căruia a fost angajat şi a urmat, în 1994, o perioadă de pregătire de şase luni, tot în Ungaria. Despre nivelul salarial de la acea vreme nu dă detalii precise, dar crede că avea cam acelaşi venit ca şi tatăl său. „Pentru un începător era un salariu foarte motivant şi îl comparam cu venitul pe care îl aveam ca agent de vânzări, când nu câştigam chiar puţin.” Făcea parte din prima echipă de oameni a McDonald’s pe piaţa din România, care avea ca misiune să înveţe cât se poate de mult, pentru că trebuia ca la întoarcere să recruteze angajaţi şi să-i pregătească pentru deschiderea primului restaurant. „Era multă responsabilitate şi cred că McDonald’s este compania care are cel mai complet program de pregătire”, spune Boaje. Din exterior poate părea banal: la un moment dat, când spunea că a absolvit Hamburger University – sunt cinci astfel de istituţii în lume – părea o glumă.

    „Când explic ce înseamnă asta, oricine îşi schimbă părerea”, afirmă el, iar în sprijinul ideii stă faptul că Hamburger University este un campus în adevăratul sens al cuvântului, cu profesori, lectori şi cursuri. „Orice director de restaurant în McDonald’s trebuie să fie absolvent al unei asemenea universităţi şi să aibă o diplomă pe care să scrie «Barchelor of Hamburgerology». Acest lucru spune că noi luăm afacerea asta foarte în serios.” Face asocieri interesante: „«McDonald’s este în industria de entertainment, oamenii trebuie să plece zâmbind şi să încerce să fredoneze lucrul pe care ai încercat să i-l transmiţi în ziua respectivă». Este o perspectivă destul de interesantă, McDonald’s este mai mult decât hamburgeri, Happy Meal, cartofi prăjiţi sau îngheţată”, spune Boaje.

  • Întrebările care îţi garantează succesul la un interviu de angajare

    Întrebările care vin una după cealaltă în cadrul unui interviu de angajare pot oferi deseori senzaţia unui interogatoriu. Puţini candidaţi ştiu însă că angajatorii nu sunt singurii care ar trebui să pună întrebări într-o astfel de discuţie. De la un moment dat, ar trebui să abordeze ei înşişi teme legate de aşteptările angajatorului sau de motivaţia şefului lor de a lucra în compania respectivă. Întrebările potrivite pot oferi atât informaţii relevante despre viitorul job, dar pot reprezenta şi un plus faţă de ceilalţi candidaţi.
    Iată câteva dintre cele mai bune întrebări pe care cineva le-ar putea folosi într-un interviu de angajare, potrivit Business Insider:

    1. Cum a evoluat acest post de când a fost creat?
    O descriere a jobului ar trebui să ofere informaţii despre modul în care acesta a evoluat sau daca s-a transformat într-un capăt de linie pentru angajaţi. Dacă intervievatorul spune că poziţia a evoluat şi în alte direcţii, în afară de scopul în care a fost creată, aceasta înseamnă că există oportunităţi de creştere în cadrul companiei.

    2. Ce au făcut alţi angajaţi pentru a reuşi în cadrul acestui post?
    Veţi afla astfel detalii despre modul în care organizaţia în care vreţi să lucraţi măsoară performanţa şi dacă aveţi abilităţile necesare pentru a atinge ţintele impuse de companie.
    Aţi putea auzi un răspuns care să sublinieze plusurile şi minusurile predecesorului – un indicator bun pentru cultura organizaţională a companiei. Lucrurile pe care o persoană le-a făcut pentru a avea succes tind să coincidă cu aspiraţiile organizaţiei.

    3. Ce vă place cel mai mult în munca din cadrul acestei companii?
    Viitorul şef ar putea dezvălui astfel care sunt valorile pe  care le apreciază cel mai mult şi care au fost paşii ce l-au condus spre succes în cadrul companiei.
    Intervievatorul ar putea să descrie aici orice, de la beneficii, la bonusuri de sfârşit de an. Dacă pare că angajatorul se străduieşte să găsească motivele pentru care îi place să lucreze în cadrul companiei, este cazul să o evitaţi.

    4. Care este prioritatea numărul unu pentru persoana care va ocupa această funcţie în următoarele trei luni?
    Fără aşteptări clare din partea companiei, nu veţi şti ce aveţi de făcut sau cum să construiţi o primă impresie potrivită în primele câteva zile după angajare. S-ar putea să vi se spună că aveţi de îndeplinit 15 task-uri şi nu trei sau două.

    5. Care sunt calităţile managerilor de succes din cadrul companiei?
    Dacă interviul are ca scop obţinerii unei poziţii manageriale, trebuie să aflaţi care sunt abilităţile şi competenţele căutate de companie pentru un lider. S-ar putea să primiţi un răspuns precum „Cei mai muli manageri din organizaţia noastră sunt gânditori independenţi, sunt profesori buni, complet aliniaţi cu direcţia în care merge compania.”, scriu experţii citaţi de Business Insider.

    6. Dacă mi-aţi oferi acest post, îmi puteţi spune câteva exemple legate de modul în care voi colabora cu managerul?
    Un angajat din entry-level ar trebui să fie interesat de modul în care va lucra cu managementul pentru a-şi putea demonstra astfel abilităţile şi de a avansa. Există o diferenţă între a prelua comenzi şi a lucra în mod activ cu un superior.
    Angajatorul ar putea oferi câteva exemple ca răspuns la această întrebare sau ar putea să nu vă explice deloc cum veţi interacţiona cu managementul companiei, situaţie
    care ar trebui să vă pună pe gânduri.

    7. Care sunt provocările cu care se va confrunta cel care va ocupa acest post?
    Vă datoraţi vouă înşivă să ştiţi cu ce vă confruntaţi. Provocările sunt evident diferite în cazul entry-levelului faţă de management.

    8. Aveţi ezitări legate de calificarea mea?
    O întrebare de acest tip lasă impresia angajatorului că sunteţi suficient de siguri pe abilităţile voastre pentru a putea discuta şi vulnerabilităţi. Oferă de asemenea senzaţia de încredere şi abilitatea de a fi antrenat, spune John Kador, autorul cărţii „301 Best Questions to Ask on Your Interview”.

  • Băsescu despre relaţia fratelui său cu interlopii: “Dacă ştiam dinainte, i-aş fi spus să nu intre în acest anturaj”

    “Anul trecut, fratele meu mi-a spus că este şantajat. I-am cerut atunci să meargă imediat să informeze instituţiile statului. Ceea ce a şi făcut. Eu nu puteam să merg să fac un denunţ de şantaj în numele lui, dar, repet, i-am cerut să meargă imediat să informeze instituţiile statului”, a comentat Traian Băsescu, într-un interviu pentru Realitatea TV.

    El spune că a aflat din presă că Mircea Băsescu a botezat o nepoată a lui Sandu Anghel. “Ce mai era să fac după botez? Este major. Dacă ştiam dinainte, i-aş fi spus să nu intre în acest anturaj”, a spus şeful statului.

    Mircea Băsescu a botezat-o în ianuarie 2010 pe Renata Doiniţa Constantin, nepoata lui Sandu Anghel, la vremea respectivă cercetat în mai multe dosare penale pentru evaziune fiscală. Ulterior, după ce Sandu Anghel avea să fie arestat, în februarie 2011, sub acuzaţia de tentativă de omor asupra unui nepot al său pe care l-a înjunghiat într-un bar, Mircea Băsescu declara pentru Adevărul că l-a întrebat pe Anghel despre dosarele sale după câteva zile de la izbucnirea scandalului în presă, înainte să-i boteze copilul. “Mi-a zis că are şapte dosare închise cu neînceperea urmăririi penale. Nu vă supăraţi, dar domnul Adrian Năstase nu are dosarele închise cu NUP”, spunea Mircea Băsescu.

    Fratele preşedintelui a reacţionat atunci pentru că presa locală din Olt şi apoi cea centrală l-au citat pe procurorul de caz al lui Sandu Anghel, Eugen Iacobescu de la Parchetul Tribunalului Olt, cu afirmaţia că Mircea Băsescu ar fi primit de la Sandu Anghel 300.000 de euro pentru a interveni într-unul din dosare, urmând ca mai târziu să primească încă 400.000 de euro. “Cred că este imposibil ca un anchetator să facă astfel de afirmaţii. În mod normal, ar fi trebuit să vină să mă aresteze, dacă ar fi ceva de felul ăsta adevărat, nu să se fi dus la un ziar”, declara Mircea Băsescu pentru Mediafax.

    În martie 2011, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova i-a luat cazul lui Iacobescu, citând “suspiciuni emise în spaţiul public privind soluţionarea obiectivă a cauzelor”, iar Iacobescu a negat că ar fi făcut declaraţii presei despre implicarea lui Mircea Băsescu. În 2012, Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii l-a sancţionat disciplinar pe Iacobescu pentru aceleaşi declaraţii, mutându-l pentru trei luni la Parchetul Tribunalului Mehedinţi. Iacobescu a fost pensionat prin decizia CSM în octombrie 2013.

    Întrebat de Realitatea TV cum răspunde zvonurilor din presă că Mircea Băsescu ar spune, într-una dintre înregistrările video difuzate de Antena 3, că i-ar fi dat bani pentru a interveni în favoarea reducerii pedepsei lui Sandu Anghel, preşedintele a răspuns: “Nu cred că fratele meu ar putea să facă o astfel de afirmaţie, pentru că nu este adevărat”. El insistă că nu a primit niciun ban şi niciun bun de la sau în numele lui Sandu Anghel, zis Bercea Mondial, aşa cum nu a primit niciodată niciun ban şi niciun bun de la nimeni pentru a interveni în vreun fel în dosare.

    Preşedintele a comentat şi faptul că soţia sa, Maria Băsescu, a primit în 2009, cu ocazia Festivalului romilor de la Costeşti, un lanţ cu o monedă de aur din partea Regelui Cioabă, pe care i-a înmânat-o Sandu Anghel. Moneda a fost predată statului şi se află în patrimoniul Administraţiei Prezidenţiale, iar la vremea respectivă a fost declarată în lista bunurilor primite cu titlu gratuit cu prilejul unor acţiuni de protocol în anul 2009, a explicat şeful statului.

    Preşedintele Traian Băsescu şi soţia sa, Maria Băsescu, au participat, în septembrie 2009, la Festivalul romilor de la Costeşti. Băsescu a asistat la un spectacol de dansuri şi muzică ţigănească, fiind luat la un moment dat de câţiva tineri şi dus pe scenă, unde a dansat alături de ei, iar regele Cioabă i-a oferit soţiei preşedintelui un lanţ cu o monedă de aur. Preşedintelui i-a fost reproşat ulterior faptul că s-a întâlnit, acolo cu Bercea Mondialul, cu care, împreună cu soţia, a dansat.
     

  • Ponta, interviu pentru Bloomberg: FMI amână evaluarea acordului cu România pentru noiembrie. Nu avem nevoie să reînnoim acordul anul viitor

     Instituţia internaţională nu va încheia procesul de evaluare a acordului preventiv cu România până la întocmirea proiectului de buget pentru anul 2015, a spus Ponta, în interviul pentru Bloomberg, precizând că acordul stand-by rămâne în grafic.

    România ia în calcul vânzarea în 2015 a unor noi pachete de acţiuni la companiile controlate de stat, inclusiv Transelectrica, Romgaz şi Transgaz, a mai declarat Ponta, adăugând că statul ar putea rămâne cu participaţii mai mici de 50% la unele dintre acestea.

    Ponta: România nu va avea nevoie să reînnoiască acordul cu FMI, anul viitor

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea tinerei de 25 de ani care a devenit stewardesă în Dubai: Muncesc pentru ca într-o zi să pot să trăiesc fericită şi pe o bucată de pământ românesc

    Andra Conţiu, 25 de ani, a plecat din România în urmă cu doi ani, după ce a absolvit facultatea de alimentaţie şi turism la Braşov şi liceul la Topliţa. Spune că visa încă din facultate să devină stewardesă, aşa că a decis să se mute în Dubai, loc de unde vizitează acum întreaga lume.

    “Odată ce am ajuns în Dubai, oamenii din jurul meu au fost cei ce au crezut mai mult în visul meu, fără să ştie de el, şi m-au împins către realizarea lui”, povesteşte Andra, care lucrează ca însoţitor de bord în cadrul unei companii aeriene din Orientul Mijlociu.

    “Interviul de angajare a avut loc în Dubai, nu este uşor, te solicită, însă e important să transimiţi acea energie pozitivă. Desigur, emoţiile au fost prezente, poate pentru că ştii că cei cu care concurezi sunt toţi diferiţi, altă naţionalitate, altă experienţă, altă cultură.  Cred că am fost în jur de 30 de candidaţi în ziua în care am fost eu şi am rămas doar trei în final. Interviul se desfăşoară pe durata mai multor zile şi, desigur, organizarea este diferită faţă de cea din România. Ei practic fac o preselecţie online înainte de a te chema la interviu”, spune Andra Conţiu.

    Despre minusurile jobului de stewardesă, tânăra spune că cel mai tare îi lipseşte somnul, din cauza diferenţelor de fus orar. Există însă şi numeroase aspecte pozitive atunci când lucrezi pentru o companie aeriană: “Programul meu de muncă este clar diferit de oricare alt job, motiv pentru care rutina lipseşte din viaţa mea. Am multe zile libere, mai multe decât ţi se oferă în mod obişnuit, pe care fie le petrec în Dubai, fie pot pleca oriunde în lume pentru puţină relaxare”.

    Meseria de stewardesă este bine plătită, chiar şi pentru standardele înalte din Dubai: “Salariul unui însoţitor de bord diferă de la lună la lună, însă se poate ajunge la 2.000 de euro dacă ai zboruri bune, pentru că eşti plătit şi pentru orele de zbor, plus diurna din fiecare tură, ca să nu mai menţionez că ţi se oferă cazare şi toate facilităţile. Seniorii noştrii câştigă mai mult, nu pot spune cu exactitate cât, însă nimeni nu le plânge de milă”.

    Cum decurge însă o zi de lucru din viaţa unei stewardese? “Încep pregatirea pentru un zbor cu 4-5 ore înainte de decolare. Ca echipaj de bord, începem să ne pregătim de acasă cu bagaje, machiaj, coafură, ţinută, totul trebuie să fie perfect. Urmează drumul până la sediu, drum în care recitesc safe talk-ul, pentru a-mi reîmprospăta cunoştinţele. Trebuie să îţi faci check-in-ul cu minimum două ore înainte de zbor, iar punctualitatea e sfântă; pentru doar 30 de secunde întârziere rişti să nu mai fii primit la zbor. Echipajul se adună într-o sală de conferinţe, unde discutăm toate detaliile legate de zbor, ne cunoaştem între noi, pentru că la fiecare zbor oamenii sunt alţii şi bineinţeles trebuie să trecem de toate verificările: paşaport şi licenţa pentru avionul pe care zburăm să fie în regulă, vaccinurile să fie la zi, uniforma să fie imaculată, manichiura să fie făcută cu ojă roşie sau transparentă, părul strâns cum ne-au învăţat în timpul pregătirilor şi safe talk-ul. Safe talk-ul e cel ce produce emoţii mereu, se pune o întrebare legată fie de aviaţie, de cazuri medicale, de securitate, la care trebuie să ştii să răspunzi pentru a putea opera zborul respectiv. După ce ajungem la avion, mai sunt o serie de sarcini până la îmbarcarea pasagerilor, după care urmează munca noastră propriu-zisă din timpul unui zbor.”

    Andra Conţiu spune că îi lipsesc multe lucruri legate de ţară, însă viaţa din Orientul Mijlociu are beneficiile ei. “Am încetat să mai simt anumite lipsuri din momentul în care am început să zbor; familia şi prietenii sunt însă cei care îmi lipsesc în continuare. Viaţa din Dubai e cu totul alta, comparativ cu România. Automat, când esti lipsit de griji poţi să te bucuri de ceea ce este în jurul tău”. Tânăra este mulţumită de slujba ei şi de viaţa pe care o duce, însă ar dori să se întoarcă, cândva, în România: “Momentan nu e mai bine acasă. Muncesc, însă, ca într-o zi să pot să trăiesc fericită şi pe o bucată de pământ românesc.”

    Sute de românce lucrează în prezent ca însoţitoare de bord pentru companii precum Emirates, Qatar Airlines sau FlyDubai. Transportatorii aerieni din Orientul Mijlociu desfăşoară anual recrutări de personal în statele europene, ca urmare a dezvoltării agresive pe piaţa aeriană mondială.

  • 10 lucruri pe care să nu le faceţi într-un interviu de angajare

    1. Nu fiţi nepregătiţi

    Înainte de a participa la interviu, trebuie să fiţi siguri că sunteţi pregătiţi. Trebuie să investiţiti mult timp în investigarea sectorului de activitate, a şefului companiei şi să ştiţi totul despre specificul activităţii acesteia. Aceste cunoştinţe vă vor plasa în faţa celorlalţi candidaţi şi veţi fi luat mult mai în serios. 

    2. Salariul

    Interviul de angajare nu este cu siguranţă locul în care să discutaţi despre cifre. Astfel de discuţii pot fi acceptate doar în cazul în care angajatorii ridică problema. Este bine să aveţi o idee în această direcţie, dar nu aduceţi vorba despre aceasta din proprie iniţiativă deoarece va transmite mesajele greşite.

    3. Contactul vizual

    Este obligatoriu să menţineţi contactul vizual într-un mod responsabil cu posibilii angajatori. Uitatul în gol sau la podea nu reprezintă cea mai bună modalitate de a impresiona oamenii, îndeosebi cei cu care lucraţi. Totuşi, nu ar trebui să vă petreceţi prea mult timp uitându-vă în ochii celor cu care discutaţi, ar putea deveni deranjant. Un echilibru care să denote determinare şi profesionalism reprezintă modalităţile prin care să arătaţi că sunteţi concentaţi.

    4. Sinceritatea

    Nu ar trebui să fiţi evazivi în mijlocul unui interviu. Vă veţi lovi probabil de o serie de întrebări care să vă provoace, directe şi la subiect. Răspunsurile trebuie să fie directe şi oferite cu încredere.

    5. Falsitatea

    Chiar dacă vreţi să fiţi pe placul tuturor celor care vă intervievează şi să răspundeţi adecvat la întrebări, trebuie să fiţi sinceri. Trebuie să rămâneţi calmi şi voi înşivă, chiar dacă interviul impune o cantitate mare de stres.

    6. Caracterul informal

    Trebuie să nu uitaţi niciodată că informalitatea nu vă va duce nicăieri.Interviul nu reprezintă locul în care să discutaţi colocvial, trebuie să respectaţi caracterul profesional pe toată durata acesteuia. Compania este interesată de cât de bine aţi putea performa la noul loc de muncă şi nici pe departe de ultimele bârfe legate de căsătoria voastră de pildă.

    7. Criticile aduse fostului angajator

    Nu este deloc indicat să faceţi acuzaţii la adresa fostului angajator. Angajatorii nu sunt interesaţi de prezentările negative ale dvs. la adresa oricui. Un astfel de comportament creionează o impresie greşită despre voi şi trebuie evitat cu orice cost.

    8. Platitudinile

    Este foarte iritant pentru recrutori  să audă clişee pe care oamenii au tendinţa să le repete la interviuri. Fraze precum „îmi place să lucrez în echipă” sau „abilitatea de a rezolva problemele” se regăsesc în majoritatea discuţiilor pe care intervievatorii le organizează prin urmare este indicat să fiţi cât se poate de inventivi pentru a vă promova caracterul şi a menţiona cum, mai exact, puteţi rezolva problemele companiei.

    9. Tăcerea

    Curiozitatea în ce priveşte locul de muncă pentru care aplicaţi este crucială pentru a reuşi la interviu. Nicio companie nu va dori o „floare pe tapet” care să nu fie interesată de activitatea companiei. Angajatorii încearcă să afle dacă vă potriviţi cu colegii de muncă şi dacă vă sunteţi capabili să vă construiţi relaţii. Companiile îşi doresc persoane dinamice şi efervescente, aspecte care reies dintr-un interviu.

    10. “Haina face pe om” este o expresie  care se regăseşte perfect în contextul unui interviu de angajare: din momentul în care intraţi într-o discuţie cu angajatorul, ar trebui ca ţinuta dvs. să impresioneze. Un costum elegant, o cămaşă, pantofi adecvaţi – sunt detalii care contează în cursa pentru noul job. 

     

    Sursa: Therichest.com

  • PRIMUL INTERVIU cu Livia Stanciu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

     Preşedintele Curţii Supreme, instanţa care a pronunţat cele mai sonore condamnări în dosarele de corupţie din România după 1989, spune că infractorii nu trebuie să primească un tratament discriminatoriu. Noul Cod Penal a adus în spaţiul public dezbaterea asupra modului în care se aplică legea penală mai favorabilă: global sau pe instituţii autonome. Livia Stanciu spune în interviu că aplicarea legii penale mai favorabile prin metoda instituţiilor autonome ar duce la favorizarea infractorilor. “Nu este permis să discriminăm pozitiv infractorii”, a declarat Livia Doina Stanciu.

    Livia Doina Stanciu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din România, vorbeşte în premieră într-un interviu acordat pentru gândul despre cea mai aprinsă dezbatere profesională din sistemul judiciar românesc. Este vorba despre modul în care este înţeles principiul aplicării legii penale mai favorabile. Recent, Curtea constituţională a decis că legea penală favorabilă nu poate fi determinată pe instituţii autonome, pentru că astfel se creează o a treia lege. Altfel spus, dacă judecătorul preia un articol din vechiul Cod după care mai pune un articol din noul Cod, practic, rescrie Codul Penal. Astfel, judecătorii s-ar transforma din cei care aplică legea în leguitori, adică ar prelua atribuţiile Parlamentului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Medvedev: Gazele naturale care nu mai merg spre UE ar putea să fie reorientate către China

     “Avem suficiente rezerve, suficiente gaze naturale pentru a efectua livrări şi în est şi în vest. Dar dacă luăm în considerare ceea ce este mai rău, în mod pur teoretic, gazele care nu vor fi livrate în Europa pot fi trimise (…) în China”, a declarat Medvedev în acest interviu pentru Bloomberg, din care a fost publicat un fragment pe site-ul Guvernului rus.

    “Aceasta este, subliniez, pentru moment, doar o posibilitate absolut teoretică”, a adăugat el.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro