Tag: fondator

  • Povestea tânărului care a renunţat la şcoală la 15 ani pentru a deveni antreprenor

    Karp are o avere estimată la peste 200 de milioane de dolari, iar Tumblr are o valoare de piaţă de 800 de milioane de dolari.

    Născut în New York, Karp a crescut în Manhattan şi a urmat şcoala unde mama sa era profesoară de fizică. La doar 11 ani, el a început să înveţe limbajul HTML, pentru ca, la doar 15 ani, să renunţe la şcoală pentru a se dedica calculatoarelor. La vârsta de 14 ani, David Karp şi-a început cariera ca asistent al lui Fred Seibert la compania de animaţie Frederator Studios, unde a construit prima platformă de blogging a companiei şi a creat prima lor reţea video pe internet, Channel Frederator.

    La sfârşitul anului 2006, Karp a pornit propriul său business de consultanţă software, Davidville, unde a lucrat alături de Marco Arment. Cei doi realizau proiecte la cererea clienţilor, iar între comenzi au început să dezvolte ceea ce avea să devină Tumblr.
    Lansarea platformei a avut loc în februarie 2007, iar în august 2009 David Karp a primit din partea BusinessWeek distincţia ”Cel mai bun tânăr antreprenor în domeniul tehnologiei„.

    În 2010, el a fost numit de către cei de la MIT Review unul dintre cei mai inovatori oameni de sub 35 de ani din lume. La ora actuală, Tumblr găzduieşte peste 188 de milioane de bloguri.

    ”Mi-am dat seama că pot să lucrez toată ziua la un produs pe care îl iubesc. Iar sentimentul a fost incredibil, chiar eliberator„, declara Karp despre Tumblr în cadrul unui interviu.

    Pe 20 mai 2013, Yahoo! a ajuns la o înţelegere cu reprezentanţii Tumblr, achiziţionând platforma pentru 1,1 miliarde dolari, iar Karp şi-a păstrat funcţia de conducere. De-a lungul timpului, Karp a investit în diverse companii, mare parte dintre ele tot din domeniul IT. El a cumpărat acţiuni la Superpedestrian, compania din spatele ”roţii Copenhagen„, un dispozitiv care produce şi acumulează energie electrică. O altă investiţie majoră este cea în Sherpa, o companie care dezvoltă aplicaţii de sănătate.

    David Karp s-a căsătorit în 2009 cu Rachel Eakley, partenera sa de ani buni. El are o avere de peste 200 de milioane de dolari, conform celor de la BusinessWeek.

  • Cu trei ani în urmă era falit şi la închisoare. Acum câştigă 300.000 de dolari pe lună

    Poate suna a scenariu de film, însă este povestea lui Jason Fyk, fondatorul WTF Magazine. Acum trei ani, el era falit, în închisoare şi aproape de sinucidere. A folosit Facebook pentru a-şi întoarce viaţa cu 180 de grade.

    Problemele financiare ale lui Fyk au început în 2005, atunci când piaţa imobiliară a luat o turnură ciudată. Fyk era un agent imobiliar tânăr, căsătorit şi cu un copil, iar lipsa banilor a început să îl apese. Lunile au trecut, iar Fyk a înţeles că trebuie să găsească o nouă metodă de a face bani. Câţiva prieteni i-au propus să pornească un website, aşa că a cumpărat domeniul WTFMagazine.com. Acronimul WTF venea “Where’s The Fun”, site-ul fiind practic o colecţie de poze şi clipuri amuzante, relatează Business Insider.

    “Echipa lucra practic fără niciun ban”, povesteşte Fyk. “Încercam să adunăm informaţii şi materiale de peste tot, dar nu aveam nici cea mai vagă idee ce facem”.

    WTF a devenit entitate juridică în septembrie 2010 şi a avut lansarea oficială la începutul anului 2011. Câteva săptămâni mai târziu, Fyk a condus până la Baltimore pentru a intervieva un grup de cascadori. Ajuns în parcare, el a observat că mai mulţi baărbaţi se luaseră la bătaie, drept pentru care a început să filmeze tot incidentul cu telefonul mobil. Printr-o neînţelegere, poliţia americană l-a arestat şi pe Fyk motivând că acesta ar fi aranjat de fapt încăierarea pentru a putea să o posteze pe site-ul WTF.

    Familia bărbatului a folosit ultimii bani pe care îi avea pentru a angaja un avocat; cu toate acestea, a durat două luni până ca el să fie eliberat.

    “Nu puteam să mă angajez la McDonald’s, pentru că aveam nişte facturi uriaşe de plătit”, îşi aminteşte Fyk. “Copilul meu a fost cel care m-a ţinut pe linia de plutire în acea perioadă”.

    Bărbatului i-a venit ideea să scrie o carte despre toate întâmplările prin care trecuse în ultimul timp, însă nefiind un autor cunoscut era greu de crezut că cineva ar fi acceptat să îl publice. “Singura resursă pe care o aveam la dispoziţie era social media, şi era gratuită. Am decis să învăţ tot ce există legat de Facebook şi să creez un fel de mişcare socială care să îmi dea notorietate.”

    Ideea a fost una cât se poate de bună: Fyk a folosit sistemul de pagini business al Facebook şi a creat zeci de astfel de pagini. În prezent, el “controlează” peste 28 de milioane de like-uri. Acestea aduc zeci de milioane de vizite pe siteul său, iar vizitele se concretizează în milioane de dolari, anual, din publicitate.Bărbatul încasează aproape 300.000 de dolari pe lună de pe urma WTF Magazine.

    WTF Magazine are acum 16 angajaţi, iar Fyk a angajat un aşa-numit “ghost writer” care să îi redacteze memoriile.

  • Povestea lui John Willard Marriott, fondatorul lanţului hotelier ce îi poartă numele

    Marriott s-a născut în apropierea oraşului american Ogden din Utah. A crescut, alături de încă şapte fraţi, la ferma familiei sale. La 13 ani, Marriott a început să cultive salată pe câţiva acri ai fermei, angrenându-i şi pe fraţii săi în această activitate.

    Recolta i-a adus 2.000 de dolari, pe care Marriott i-a oferit imediat tatălui său. I-a câştigat astfel încrederea, iar el i-a oferit din ce în ce mai multe responsabilităţi în gestionarea fermei. Spre exemplu, când avea doar 14 ani, a fost trimis cu 3.000 de oi într-un vagon spre San Franscico. La 19 ani, a început să fie din ce în ce mai implicat în activităţile bisericii, parte a îndatoririlor date de faptul că provenea dintr-o familie de mormoni. O misiune religioasă în New England, în care a trecut şi prin Washington D.C., i-a dat ideea pe baza căreia avea să îşi construiască afacerea: a văzut un cărucior încărcat cu îngheţată şi sucuri, devorate în câteva minute de trecătorii însetaţi din cauza caniculei.

    A realizat şi că pentru a-şi fonda o afacere similară are nevoie şi de studii, prin urmare şi-a luat diplomele în urma absolvirii Webber College, în 1923, şi, trei ani mai târziu, Universitatea din Utah. În 1927 a câştigat franciza pentru berea A&W Root pentru Washington, Baltimore (Maryland) şi Richmond (Virginia) şi s-a mutat în Washington, unde a deschis, împreună cu partenerul său de afaceri, Hugh Colton, un stand în care vindea berea A&W. Au investit aproximativ 6.000 de dolari în echipamente şi pentru închirierea spaţiului pentru operaţiunile lor. Odată cu apropierea sezonului rece şi cu introducerea mâncării mexicane în meniu, Marriott a transformat standul într-un restaurant de familie care a devenit ulterior popular.

    În 1928 a deschis primul drive-in aflat la estul fluviului Mississippi, iar în 1929 toate afacerile sale s-au reunit sub umbrela Hot Shoppes Inc. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, afacerea a crescut pe seama managementului serviciilor de food din centrele de apărare şi clădirile guvernamentele precum Trezoreria SUA. În 1935 a fost diagnosticat cu cancer malign şi noduli limfatici şi i s-a dat de trăit mai puţin de un an. A supravieţuit însă mai bine de jumătate de secol, perioadă în care lanţul său de restaurante a crescut, iar compania a fost listată la bursă, în 1953.

    Patru ani mai târziu, a extins afacerea în zona hotelurilor prin deschiderea primului hotel Marriott – un motel la vremea respectivă –, Twin Bridges Motor Hotel în Arlington, Virginia. Compania a devenit Marriott Inc. în 1967, iar un an mai târziu în cadrul acesteia au fost integrate şi lanţurile Big Boy şi Roy Rogers. Pe parcursul anilor, compania s-a extins în mai multe domenii, Marriott inventând chiar şi serviciile de catering pe durata zborurilor, segment care continuă să fie şi o parte importantă a afacerilor companiei. A fost un muncitor energic, cunoscut pentru faptul că prefera să îşi gestioneze afacerile în defavoarea odihnei.

    Chiar şi după ce afacerea companiei a crescut suficient de mult încât să includă sute de restaurante şi hoteluri, Marriott verifica personal fiecare întreprindere de cel puţin patru ori pe an. Pe parcursul vieţii, a menţinut chiar şi relaţii de business cu influenţi oameni de afaceri ai perioadei. Unul dintre asociaţii săi a fost George W. Romney, tatăl lui Willard Mitt Romney, candidat la preşedinţia Americii în 2012. Prenumele lui Mitt Romney, Willard, a fost inspirat de omul de afaceri. După moartea sa, în 1985, afacerea a fost preluată de cei doi fii, Bill Marriott Jr. şi Richard Marriott.

  • Fondatorul Tesla Motors: Lumea are nevoie de sute de “gigafabrici” de baterii litiu-ion

     Forumul este o conferinţă anuală găzduită de un membru în board-ul Tesla, Ira Ehrenpreis, transmite Bloomberg.

    Tesla, producătorul de automobile electrice de lux din Palo Alto, California, anticipează că fabrica aflată în plan va produce baterii litiu-ion mai ieftine cu peste 30% faţă de preţurile actuale, a spus Musk.

    “Cred că putem să obţinem o reducere mai mare de 30%”, a spus Musk, adăugând că pe măsură ce cererea pentru baterii din partea companiilor auto va creşte, va fi nevoie de multe “gigafabrici”.

    Numai pentru acoperirea cererii sporite din partea producătorilor de automobile este nevoie de 200 de astfel de fabrici, a explicat el.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Adrian Cătălin Bulboacă, la BM Storytellers: Nu trebuie să lăsăm moştenire doar imperii economice, nu asta vreau să las băiatului meu

    Iată discursul lui Adrian Cătălin Bulboacă, fondator Bulboacă şi Asociaţii, la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:

    2007 a fost un an de referinţă în viaţa mea personală şi profesională prin faptul că la 1 ianuarie am înfiinţat Bulboacă şi Asociaţii împreună cu câţiva colegi de la Linklaters. Aş ilustra efectul înfiinţării firmei la 1 ianuarie 2007 cu greutatea mea corporală la două săptămâni: la jumătatea lui ianuarie, de la 75 de kilograme ajunsesem la 71 kilograme şi jumătate. În primele două săptămâni reuşeam să mănânc doar seara pentru că ziua eram într-un proces de organizare extraordinar, a fost o nebunie.

    Mi-am dorit ca prin înfiinţarea firmei să aducem un suflu nou în industria serviciilor juridice şi acest suflu nou viza câteva aspecte esenţiale. La momentul respectiv, a face diferenţă în industria serviciilor juridice însemna o identitate corporatistă aparte, iar modul cum am conceput conducerea firmei a fost un element revoluţionar: i-am implicat din ziua 1 în structura firmei, în structura acţionariatului, pe colegii mei de la Linklaters care erau foarte tineri. Am încercat astfel o reeditare au abordării lui Microsoft la origini, gândul meu fiind să-mi implic colegii, iar responsabilizarea şi încrederea acordată acestora au produs nişte rezultate fantastice. Un alt element important a vizat clienţii pe care să-i regăsim în portofoliul nostru. Primul nostru client din ianuarie 2007 a fost Deutsche  Bank.

    Astăzi suntem 40 de avocaţi şi 17 colegi în zona de suport administrativ. Au fost şapte ani deosebiţi, în contextul în care am avut de-a face cu o perioadă în care trebuia să câştigi încrederea clienţilor şi a potenţialilor clienţi. 

    Dincolo de dorinţa de a face ceva deosebit, pe care o avem şi astăzi, cred că am mai reuşit să construim ceva foarte important în aceşti şapte ani: încrederea. Una din principalele probleme în naţiunea românească actuală este lipsa încrederii. Cu toţii, zi cu zi, manifestăm lipsa încrederii în noi înşine, în businessul nostru, în destinul acestei ţări. În general cred eu că ce am putut să construim în aceşti ani a fost şi încrederea în noi înşine, încrederea că putem face ceva deosebit.

    Asta ne-a ajutat mult în toată perioada de criză, dar şi în 2009, când, dincolo de începutul crizei, am înfruntat şi un incendiu (Bulboacă şi Asociaţii era unul dintre cei mai mari chiriaşi din Millenium Center, clădire avariată foarte grav de un incendiu în 26 iunie 2009 – n.r.). Era vineri seara şi a fost un efort extraordinar din partea colegilor, ne-am strâns cu toţii la 12 noaptea, am stat acolo până dimineaţă,  am reuşit să convingem proprietarul să ne lase să intrăm, să luăm toate bunurile firmei. În 2007, când am pornit firma, eram într-un spaţiu de 400 metri la etajul doi, dar în 2009 preluasem 1.000 metri la etajele 9 şi 10, spaţiu care arăta foarte frumos şi care ilustra creşterea noastră în doi ani, de care eram foarte mândri.

    Partenerii noştri au fost şocaţi. Eu personal în toţi aceşti ani am căutat să fac foarte mult sport şi să-mi controlez hrana ca o modalitate de a face faţă presiunii. În 2009, inclusiv în seara respectivă, făceam flotări şi mă uitam la o comedie, iar colegii mei îşi amintesc că am ajuns la locul incendiului, „pe terenul de război„, îmbrăcat cu tricoul lui Liverpool cu nr. 8, Steven Gerrard – sunt un mare fan al lui Liverpool. Am reuşit să ne mutăm în ziua respectivă şi duminică, la 48 de ore, eram funcţionali, spre regretul unor colegi competitori din piaţă.

    Piaţa avocaturii în 2014 prezintă provocări, aşa cum prezenta şi în 2007, dar din perspective diferite. În mod particular, eu cred că toată perioada de criză economică este o binecuvântare pentru că ne-a obligat să ne regândim atât viaţa profesională, cât şi pe cea spirituală. Pentru a adresa în mod specific criza economică, am lansat la sfârşitul lui 2012 ceea ce se cheamă în cadrul firmei „Project Marshall„, un proiect de reconstrucţie a firmei pentru care am angajat consultanţi externi. Cu ocazia acestui exerciţiu de reconstrucţie a strategiei firmei, am identificat  că de fapt criza economică este o criză a industriei serviciilor  în general şi nu a serviciilor juridice, iar obiectivul nostru în momentul de faţă este de a revoluţiona industria serviciilor juridice.

    Un obiectiv suplimentar este un proiect mai complex, un proiect pe care îl văd important de transmis din generaţie în generaţie, realmente din tată-n fiu, acela al reconstrucţiei identităţii naţionale a României. Principala noastră problemă, chiar de ordin economic, derivă din faptul că România nu are o percepţie corectă în economia, în istoria contemporană. Nu trebuie să lăsăm moştenire doar imperii economice, nu asta vreau să las băiatului meu. Părinţii mei au fost părinţi simpli, dar mi-au lăsat dorinţa de a face ceva de calitate.

    Am avut un profesor de română deosebit în liceu care mi-a lăsat dorinţa de a face ceva deosebit pentru această ţară. Fără a face ceva deosebit pentru această ţară, toată construcţia economică, toată legislaţia de facilităţi speciale, de infrastructură superbă reprezintă o simplă glumă – după părerea mea.
    Este concluzia mea după şapte ani de business şi după 20 de ani de profesie şi de umblat prin lume.

  • Fondatorul Alibaba, mai tare decât Zuckerberg

    Alibaba a fost înfiinţată în urmă cu 15 ani în China, în apartamentul lui Jack Ma, un fost profesor de limba engleză, care a început afacerea cu o investiţie de 60.000 de dolari, bani strânşi de la 18 prieteni. Compania a ajuns între timp să domine comerţul online din China, o piaţă cu un potenţial atât de ridicat, încât suma pe care Alibaba o va atrage la listarea pe care o pregăteşte pe bursa americană ar putea fi cea mai mare din istorie pentru o companie din IT, depăşind chiar şi fondurile de 16 miliarde de dolari obţinute  de Facebook în urmă cu aproape doi ani

    Alibaba este descrisă deseori ca fiind o combinaţie între Amazon, eBay Şi PayPal. Comparaţiile nu reuşesc să cuprindă, însă, întreaga amploare a afacerii visate de Ma.

    Potrivit unor estimări, circa 
4 din 5 dolari cheltuiţi online în China trec prin magazinele Alibaba. Într-o singură zi, anul trecut, echivalentul din China al Cyber Monday din SUA, vânzările de pe site-urile Alibaba au totalizat 5,7 miliarde de dolari, de peste două ori mai mult decât cele de Cyber Monday.

    Cele mai importante două site-uri ale companiei, Taobao şi Tmall, atrag peste 100 de milioane de vizitatori unici în fiecare zi, în linie cu ce a raportat Twitter înainte de propria listare, potrivit CNN. Spre deosebire de retailerul american Amazon, Alibaba nu vinde direct clienţilor. În schimb, le permite utilizatorilor să caute prin ofertele vânzătorilor din mii de magazine virtuale.

    Designul este tipic Chinei. Fiecare pagină este cât mai plină de produse, într-un efort de a se asemăna cu o piaţă aglomerată din reali-tate. Cumpărătorii şi vânzătorii folosesc deseori un serviciu de messenger încorporat pentru discuta, iar negocierile asupra preţului sunt ceva obişnuit.

    Dar Alibaba este mai mult decât cele două pieţe de vânzare. Are operaţiuni de vânzare angro, o afacere de cloud computing şi Alipay – serviciu digital de plăţi. De asemenea, a intrat şi pe piaţa financiară, oferind împrumuturi celor care vor să-şi deschidă o afacere care im-plică şi Alibaba.

    Compania are o amploare uriaşă – Yahoo are o participaţie de 24% la Alibaba, iar rapoartele financiare ale companiei americane oferă o imagine despre rezultatele Alibaba. Vânzările au crescut cu 66% în trimestrul al patrulea al anului trecut, faţă de acelaşi interval din 2012, în timp ce profitul a urcat de peste două ori, la 1,4 miliarde de dolari. Facebook a anunţat pentru primul trimestru din 2014 un rezultat pozitiv de 642 milioane de dolari, în timp ce Twitter nu a reuşit încă să treacă pe profit.

  • Unul dintre fondatorii Flamingo începe un complex de vile în Corbeanca, pe un teren de 60 ha

     “Complexul va fi denumit Flamingo Park se va întinde pe aproximativ 60 de hectare, iar în primă fază vor fi construite 150 de case pe 10 hectare de teren. Terenul l-am cumpărat cu mulţi ani în urmă, iar construcţia vrem să o începem în luna iulie”, a declarat Cincă pentru MEDIAFAX.

    El a arătat că investiţia va fi realizată din fonduri proprii, în proiect fiind implicaţi mai mulţi investitori americani.

    Omul de afaceri a finalizat în zonă ansamblurile Flamingo Garden 1 şi 2, totalizând 30 de vile, din care mai sunt disponibile la vânzare 5 unităţi.

    “Venim cu know-how din America şi ne adresăm tinerilor de 25-35 de ani. Acum două luni nu eram foarte optimist în ceea ce priveşte piaţa imobiliară, însă acum cred că lucrurile au început să se îmbunătăţească. Acum totul depinde de viteza cu care va fi luată decizia de achiziţie de către cei interesaţi”, a spus Cincă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Putin pune mâna pe Facebook-ul rusesc

    Pavel Durov, fondatorul şi preşedintele reţelei, a declarat că a fost concediat şi că VKontakte este acum condusă de Igor Sechin şi Alisher Usmanov, doi apropiaţi ai lui Putin.

    Usmanov a făcut avere din prelucrarea de metale şi din compania mail.ru, iar până recent a deţinut un pachet de 10% din acţiunile Facebook. Sechin este CEO al Rosneft, compania petrolieră de stat, şi este considerat unul dintre cei mai importanţi consilieri ai lui Putin.

    “În contextul actual din Rusia, era inevitabil ca asta să se întâmple”, a declarat Pavel Durov. “Mă bucur însă că am rezistat şapte ani şi jumătate. Am făcut multe, iar aceste lucruri nu pot fi negate.”

    În interviul acordat Techcrunch, Durov a mai spus că a părăsit deja Rusia: “Am plecat din ţară şi nu am intenţia să mă întorc. Din păcate, Rusia nu este în acest moment compatibilă cu businessul online”.

    VKontakte are peste 100 de milioane de membri în Rusia şi alte state din fostul bloc sovietic, iar Durov spune că a mai primit cereri din partea Kremlinului de a cenzura anumite grupuri anti-Putin active pe reţeaua socială.