BusinessMagazin

Tag: fondator

  • Cea mai importantă şi dorită resursă din lume şi cum ar putea ea să transforme România într-un jucător de top în domeniu la nivel mondial

    Cu cea mai mare rezervă de izvoare de ape minerale din Europa, România poate fi numită, pe bună dreptate, patria apelor minerale, spun producătorii din industria locală. Când vine însă vorba de exploatarea acestei resurse, nu stăm nici pe departe la fel de bine. Care sunt motivele şi cum putem să ajungem numărul 1 pe harta mondială a apelor minerale?

    România deţine resursele necesare pentru a deveni un jucător de top pe piaţa apelor minerale la nivel mondial, o piaţă care se estimează că va creşte în cinci ani până la 174 de miliarde de euro, de la 145 de miliarde de euro, cât este în prezent. Miza producătorilor români ar putea să fie câştigarea unei felii din această piaţă. 

    Industria apelor minerale din România este o piaţă de un miliard de euro anual, cu un consum de 87 de litri per capita, sub media europeană, unde consumul este de circa 110 litri anual per capita şi mult sub ţări precum Italia şi Germania, unde consumul anual ajunge la aproximativ 200 de litri pe cap de locuitor, potrivit datelor ZF.

    Industria a crescut cu 70% în ultimul deceniu, dar pentru a face pasul spre o piaţă globală România trebuie să-şi construiască o reputaţie, să fie recunoscută peste tot în lume ca ţara numărul 1 pentru apele sale minerale, este concluzia conferinţei „În căutarea brandului de ţară. România, izvorul de ape minerale al Europei”, organizată de Ziarul Financiar şi susţinută de Aqua Carpatica, Aur’a, Lighthouse Communication şi Ecosmart Union.

    Cu toate că pe piaţa locală, pe lângă brandurile puternice, cu tradiţie, au început să se dezvolte timid şi alte nişe, cum ar fi cea a apei cu vitamine sau arome, a apei pentru copii sau cu beneficii suplimentare pentru sănătate, ocupăm încă o marjă foarte mică din UE. Partea bună este că potenţialul de creştere este imens, atât în plan local, dar mai ales la export, în contextul în care doar 4% din producţia locală de ape minerale trece graniţele.

    „Pot apele minerale din România să devină un brand de ţară? Poate România să devină izvorul de apă al Europei? Putem construi, dincolo de povestea fiecărui brand în parte, povestea unui brand de ţară?” sunt întrebările pentru care Ziarul Financiar şi Business MAGAZIN şi-au propus să găsească răspunsuri în cadrul conferinţei „În căutarea brandului de ţară. România, izvorul de ape minerale al Europei”. Reprezentanţi din industria locală au pus pe masă în cadrul acesteia cifre, problemele cu care se confruntă şi rezolvările pe care le consideră cele mai bune.

    Potrivit lor, dintre sectoarele cu potenţial enorm sau la care excelăm, precum IT, automotive sau turism, unde avem însă concurenţă acerbă din partea multor altor state, cel al apelor minerale este elementul diferenţiator, care ne face unici. Dar pentru a reuşi să transformăm această industrie într-un brand de ţară este nevoie de un parteneriat puternic public-privat şi de o comunicare eficientă. 

    Jean Valvis, preşedinte Valvis Holding:
    „România merge bine în mai multe domenii. Unde este însă unică? Turism au toate ţările. Industrie auto, de asemenea. IT-ul nu e tangibil şi la fel de sustenabil cum este apa. Apa va fi absolut necesar să fie pură. Pe măsură ce trec anii, din cauza omului, care nu ştie să respecte planeta şi ecologia, apele pure necesare organismului nostru vor fi mai rare, deci mai valoroase. De aceea, România poate fi patria apelor minerale internaţionale. Elementul diferenţiator pe care îl avem în acest domeniu este unul unic. În celelalte domenii vor veni şi alte naţii. Ar trebui să ne promovăm cu un domeniu unde suntem deosebiţi.”

    ¶   Sunt aici pentru că am o viziune tangibilă, pe care am modelat-o cu experienţa oamenilor, instituţiilor, competiţiei şi prin efortul meu de a exporta Aqua Carpatica, care a început acum 3-4 ani. Semnalele sunt pozitive la Los Angeles, San Francisco, New York, Londra, Tokio, Dubai, Riad. Observ însă că nu se vinde – avem nevoie de export, pentru că e parte din creşterea economică. Consum, export, investiţii directe.

    ¶   Trebuie să ne gândim că se poate şi să mergem la un alt nivel. Am observat că în străinătate nu se vinde brandul, nu se vinde o anumită etichetă, ci se vinde originea produsului.

    ¶   În România există o lipsă de încredere în forţele proprii. Noi am venit, în urmă cu 3-4 luni, cu o campanie şi un slogan de bază: „România – patria apelor minerale”. În comparaţie cu alte ţări, noi avem 80.000 de kilometri pătraţi de pădure, care garantează puritatea originală a ploii. Apa este importantă. Vorbim de elementul care constituie 70% din corpul nostru, un diamant pentru sănătate, un element de bază al alimentaţiei, pe care noi în România îl primim sub o suprafaţă de 80.000 de kilometri pătraţi de pădure. Aceste ape pe care le îmbuteliem au şi un parcurs de 20-30 de ani în subteran, unde se îmbogăţesc cu minerale.

    ¶   Cred că suntem patria apelor minerale, pentru că avem cantitate, păduri, calitate, protecţie, nu avem exces de săruri, magneziu, avem un gust plăcut atât al apelor minerale, cât şi al celor de izvor, avem cele mai bune ape din punctul de vedere al nitraţilor. Aici se reunesc toţi parametrii pentru a spune că România este diamantul apelor minerale. Dar nu avem o strategie, un cadru legislativ.

    ¶   În trei ani piaţa mondială a apelor minerale va creşte cu 30 de miliarde de euro. De la 145 de miliarde de euro care se realizează astăzi la 174 de miliarde de euro, potenţialul este enorm. 

    ¶   Pentru antreprenorii care vor să ajungă la o ţintă este extrem de important să simtă că Executivul le este alături. Mă bucur că statul vrea să se ocupe de resursele minerale, dar vreau să reamintesc că resursele minerale ale României sunt mărfuri. Apa minerală are nevoie de brand şi de marketing. Aurul, gazul, ţiţeiul le vinzi conform datelor de la bursă. Să pui însă valoare adăugată la un produs FMCG e puţin diferit. Este un fond, dar nu e inclus la fondurile europene, cu toate subvenţiile pentru PAC (Politica Agricolă Comună). Nu are fonduri. Apa minerală din România aparţine resurselor de subsol, dar nu este un fond care poate beneficia de finanţare europeană. Propunerea care vine din partea noastră este de a se găsi o modalitate de cofinanţare. Nu ar trebui să limităm apa minerală doar la nivel de marfă.

    ¶   În Europa sunt foarte multe ape minerale, iar consumul este foarte mare. Adevărata oportunitate a României nu este în Europa, unde există chiar şi un război de preţuri între francezi şi italieni, ci în Asia şi America.

    Bogdan Jelea, director general adjunct Societatea Naţională a Apelor Minerale (SNAM):

    „Există o mulţime de aspecte care ţin de absenţa unei politici publice coerente în domeniul apelor minerale. Fără un context legislativ limpede nici noi nu vom putea funcţiona suficient de bine, nici statul nu va putea să exploateze suficient de bine această resursă şi nici îmbuteliatorii nu vor putea să îşi maximizeze businessul.”

    ¶   Suntem la o cantitate mare de rezerve, avem un număr destul de mare de perimetre. Acoperirea majorităţii perimetrelor cu păduri înseamnă o purficare mai bună a apei şi o capacitate de regenerare mult mai rapidă decât în alte zone. Asta face ca, atât din punct de vedere calitativ, cât şi cantitativ, România să fie un lider în domeniu.

    ¶   Apa este o resursă din ce în ce mai limitată. Din cauza condiţiilor de mediu la nivel global există o scădere a cantităţilor exploatabile de apă. E o diferenţă substanţială între ce e apa industrială şi apa naturală.

    ¶   Toţi îmbuteliatorii nu ne sunt doar clienţi, ci şi parteneri de business. Avem obligaţia să facem o treabă cât mai bună să o exploatăm într-o manieră sustenabilă şi profitabilă.

    ¶   SNAM are drept acţionar unic statul român, prin Ministerul Economiei. Avem în concesiune 37 din cele 71 de branduri aflate în lista ANRM de ape minerale naturale. Restul sunt direct concesionate de ANRM către îmbuteliatori. 

    Nicu Rădulescu,preşedinte Organizaţia Patronală a Turismului Balnear din România (OPTBR)

    „Dacă aşteptăm mereu de la stat să ne încurajeze, greşim, statul ne poate ajuta şi sprijini, dar noi trebuie să facem restul.”

    ¶   Ideea brandului de ţară poate fi implementată repede dacă avem spirit întreprinzător, dacă lucrăm în echipă şi dacă punem toţi mână de la mână, pentru că staţiunile balneare sunt locuri de recreere şi izvor de sănătate. Dacă le asociem cu aceste efecte, avem rezultate fantastice. Cel mai puţin am dezvoltat turismul balnear, dar cred cu tărie că ne putem dezvolta.

    ¶   Dacă analizăm ce este brandul, ce avem noi, ce nu au alţii şi ce ne diferenţiază de ceilalţi, putem avea un brand de ţară sustenabil şi durabil cu care vom putea ieşi fără emoţii în faţa oricărui partener.

    Ionel Dancă, şeful Cancelariei Prim-Ministrului: „Cred că cel mai bun lucru pe care îl poate face statul este să lase economia în pace, să lase oamenii de afaceri să îşi dezvolte planurile de business într-un cadru predictibil legal şi fiscal.”

    ¶   Aş vrea să transmit un mesaj foarte clar din partea actualului guvern în ceea ce priveşte domeniul resurselor minerale. Credem că este timpul ca ceea ce cer investitorii, oamenii de afaceri, companiile de atâta timp să fie ascultat şi respectat. Ne trebuie o legislaţie coerentă, predictibilă, stabilă, fără hăţişuri birocratice, fără tergiversări inutile.

    ¶   Domeniul resurselor minerale este un domeniu pe care România trebuie să îl gestioneze astfel încât să aducă beneficii tuturor cetăţenilor, comunităţilor locale, într-un mediu de business prietenos, atât pentru comunitatea de afaceri, cât şi pentru mediu.

    ¶   Credem că în perioada următoare vom pune la punct reorganizarea, restructurarea şi eficientizarea agenţiei, astfel încât domeniul resurselor minerale să nu mai fie redus la zona carierelor de pietriş şi nisip, putem să facem din zona de resurse minerale un domeniu strategic pentru dezvoltarea economică a României, pentru că există potenţial foarte mare, atât în zona de minerit, petrol, gaze, cât şi de ape minerale. Vrem aşadar să implementăm la nivelul acestui domeniu o strategie care să pună în valoare aceste resurse, iar perioada în care zona de resurse era limitată la diverse activităţi locale de interes local sau politici cred că trebuie să ia sfârşit. Asta ne-am propus, ca guvern, la nivelul ANMR.

    ¶   În ceea ce priveşte strategia în domeniul resurselor minerale aici, de asemenea, sunt întârzieri mari. Vorbim de o strategie din 2009, care trebuie actualizată şi trebuie să răspundă nevoilor din acest domeniu. Sunt inclusiv chestiuni din zona legislaţiei, au fost câteva propuneri venite de la organizaţiile patronale în ceea ce priveşte modalitatea de emitere a licenţelor şi a permiselor de explorare-exploatare, lucrăm împreună cu ANMR la o astfel de îmbunătăţire a cadrului legislativ, astfel încât ceea ce e de competenţă locală să rămână la nivel local iar la nivel central să ajungă doar acele decizii care nu pot fi luate la nivel local.

    ¶   Ne propunem să îi aducem pe toţi producătorii şi patronatele din sectorul apelor minerale la aceeaşi masă, important e ca toată comunitatea să ia parte la decizii, sectorial, pe fiecare domeniu în parte.

    ¶   Credem că România are potenţial foarte bun. Credem în parteneriatul public-privat. Ceea ce poate să facă industria în beneficiul propriu se poate restrânge la nivelul întregii comunităţi.

    ¶   Sunt multe domenii în care România excelează – IT, resurse naturale, posibilităţile pe care le oferă România ca destinaţie turistică, industria auto, care în acest moment reprezintă motorul exporturilor româneşti, 24% din valoarea exporturilor, 14% din PIB, şi forţa de muncă pregătită din punct de vedere tehnic, unde avem însă un deficit, de aceea trebuie să dezvoltăm din nou zona de învăţământ dual, a şcolilor tehnice, pentru a asigura această resursă.

    ¶   România este plină de strategii. Suntem foarte buni, atunci când suntem întrebaţi, să răspundem la întrebarea „Ce ar trebui să facă România peste 20 de ani?“. Nu ştim să răspundem însă ce ar trebui să facă azi sau mâine. Din acest punct de vedere strategiile sunt necesare pentru a da un cadru de acţiune coerent. Dar inflaţia de strategie este profund dăunătoare. Noi credem că, de fapt, trebuie să lăsăm şi societatea, şi businessul, şi industriile să se dezvolte natural, să nu le împiedicăm, să nu le obstrucţionăm. 

    Daniel Mischie, preşedinte al Organizaţiei Patronale a Hotelurilor şi Restaurantelor din România (HORA): „Cu cât politicul este implicat mai mult, cu atât trebuie să descurcăm mai mult după. Politicul trebuie să fie facilitator pentru noi, atât. Trebuie să ne creeze platforma şi atât. Cred că puterea este la antreprenori, la îmbuteliatori şi la noi, la operatorii de restaurante şi de hoteluri.”

    ¶   Poziţia noastră e puţin diferită. Considerăm că apele minerale şi turismul balneo beneficiază de o fereastră de oportunitate. Cred că apa este unul dintre cele mai bune produse de care beneficiază România.

    ¶   Ne străduim de ani de zile ca turismul să fie gestionat de organizaţiile de management al destinaţiei, în care toţi actorii privaţi implicaţi să poată decide. Pentru că, după 30 de ani, am constatat faptul că statul nu poate promova acest turism. De aceea considerăm că privatul, care a reuşit să facă branduri de apă minerală, în turism ar trebui să gestioneze aceste ONG-uri.

    ¶   În restaurante, astăzi, consumul de ape minerale este în creştere. Predispoziţia consumatorului de a plăti pentru o apă minerală de calitate sau cu un marketing mai bun este mult mai mare, iar astăzi românul este predispus să aibă apă minerală românească pe masă. Fereastra de oportunitate există, dar trebuie exploatată de industria balneo şi de cea a îmbuteliatorilor.

    ¶   În industria din care vin eu, datorită politicului avem astăzi o infrastructură în care evoluăm foarte bine. Iar industria restaurantelor, care era hulită, astăzi a ajuns să fie un exemplu. Pentru că administraţia centrală a reuşit să faciliteze o anumită legislaţie prin care să nu mai fim nevoiţi să ne ascundem de reprezentanţii administraţiei. Dar astăzi, când avem promovarea turismului balneo din România şi suntem pe locul 4 la locuri balneo în Europa, noi vrem să facem staţiuni de schi.

    Marius Caluian, managing partner Market Vektor: „Consumul per capita la români în 2019 este de 87,2 litri, fără să luăm în considerare zona de clădiri de birouri. Suntem mult sub media UE, unde, în 2017, era un consum mediu de 117 litri. Cel mai mare consum per capita îl întâlnim în Europa de Vest, Italia, Germania – unde valoarea se îndreaptă spre 200 de litri pe cap de locuitor. Consumul depinde şi de calitatea apei de la robinet.”

    ¶   În 1806 a apărut prima instalaţie de îmbuteliere, la Borsec. A fost o investiţie străină, dar trebuia să înceapă cineva. În 1938 erau deja 56 de instalaţii. După al doilea război mondial producţia de apă minerală din România cunoaşte o evoluţie spectaculoasă.

    ¶   Între 1949 şi 1970 consumul a crescut de peste 50 de ori, asta şi pe fondul urbanizării forţate de la momentul respectiv. A urmat apoi o perioadă de stagnare, dar începând cu 2006 piaţa a cunoscut o nouă evoluţie spectaculoasă. Printre factorii care au contribuit la asta se numără introducerea peturilor şi creşterea importanţei apei plate.

    ¶   În ultimii zece ani, din 2009 până în 2019, piaţa apei minerale îmbuteliate a crescut cu 70%, deci există un potenţial imens. În ultimii cinci ani a crescut cu 40%. Volumele de apă prezentate se referă la vânzarea prin canalul retail. Vânzările nu acoperă partea de vânzări instituţionale, cantine sau cea de dozatoare din clădirile de birouri.

    ¶   Dacă ne referim la cele trei canale de vânzare, comerţul modern deja este dominant, a ajuns la peste 70% din consumul total, în timp ce partea de comerţ tradiţional şi HoReCa reprezintă 30% din volum. Ca tip de apă, apa plată a crescut ca importanţă în vânzări şi reprezintă mai mult de 60% din consumul românilor. Ca valoare, ocupă un procent asemănător. Începând cu 2006, Pet-ul domină industria apelor minerale şi reprezintă 98% din volumul comercializat în prezent, inclusiv în HoReCa.

    ¶   În HoReCa observăm creşterea ambalajelor la sticlă, sticla reprezintă 21% din volum si 27% din valoarea din HoReCa. Ca valoare, HoReCa reprezintă undeva la 30% ca valoare, şi ca volum 10%, din toţi banii generaţi de această industrie.

    ¶   Dacă ne raportăm la consumul total pe Uniunea Europeană, România are o cotă de piaţă de 3% în UE, deci avem un potenţial imens, pentru că beneficiem de resursele naturale, care pot fi exploatate, piaţa poate creşte foarte uşor prin creşterea consumului zilnic. Dacă am creşte cu 100 ml pe zi/locuitor am ajunge la media UE.

    ¶   România exportă doar 4% din producţie, şi aici avem un potenţial enorm. Ca populaţie, România reprezintă 4% din totalul UE şi avem o cotă de piaţă de 3%. Preţul apei româneşti, care este mult peste cea din UE din punctul de vedere al calităţii, este mult mai mic. De aceea, există un potenţial şi din acest punct de vedere.

    ¶   În contextul global există trei mari poluri la nivel de consum al apelor minerale: Asia, cu aproape 36%, nivel dat însă de populaţie, Europa, cu 26%, şi America de Nord cu 17%. Oportunitatea imediată ar fi în continentele unde consumul pe cap de locuitor este mare – Europa, implicit UE, şi America de Nord.

    ¶   În ultimii 10 ani am observat şi o aglomerare pe această piaţă. Acum 10 ani erau mai puţin de 50 de mărci la vânzare, acum există aproape 100, ceea ce a generat şi o creştere a numărului de produse în sine. În aceste condiţii piaţa a crescut cu 7%, chiar dacă populaţia a fost în scădere şi în proces de îmbătrânire.

    ¶   Consumul local poate creşte imediat, avem potenţial şi la export, avem resursele calitative, neexploatate acum, trebuie să găsim doar modalitatea să le utilizăm eficient. O altă modalitate de creştere este încurajarea competiţiei din domeniu. Numărul de produse a crescut în ultimii 10 ani, ceea ce înseamnă că avem de unde alege.

    ¶   În consumul total de apă din România, apa importată reprezintă doar 1%, deci vorbim de o cotă de piaţă de 99% pentru producătorii autohtoni. Am observat şi dezvoltarea timidă a unor nişe, de pildă apa pentru copii, care a ajuns undeva la 0,5% cotă de piaţă în volum.

    ¶   Putem ajunge la un consum de ape îmbuteliate de 95 de litri per capita într-un an, iar UE ar putea fi oportunitatea imediată de export. 

    Mihai Croitoru, director general Nicoltana (brand Keia): „Noi, ca producători, trebuie să investim continuu în tehnologie, în promovare. Noi trebuie să profităm de calitatea şi vastitatea de resurse minerale. Trebuie să comunicăm mai bine, să ştie lumea de noi, acesta e un lucru pe care eu îl văd foarte important.”

    ¶   Am început să derulăm activităţi de export, în special în China şi statele din Orientul Mijlociu. Dar volumele de export sunt mici. Dintr-o piaţă de aproape 1,8 miliarde de litri exportăm doar 21 de milioane, adică 1%.

    ¶   Cred că soluţia este să avem o strategie comună, dar una care să fie discutată şi pe deplin acceptată de toţi jucătorii din piaţă, nu o strategie impusă. Sunt sigur că ar ajuta această chestiune. În UE nu se ştie mai nimic despre apa minerală şi calităţile apei minerale româneşti, despre faptul că deţinem cele mai mari rezerve din Europa, iar dacă noi, producătorii, nu comunicăm asta, nici nu se va şti. Este foarte important un consens la nivelul producătorilor.

    Diana Caracota, senior strategic planner Cohn & Jansen J. Walter Thompson România: „Pentru a crea un brand, în primul rând trebuie să creezi o filosofie în care oamenii să creadă. Şi ca oamenii să creadă într-un lucru, trebuie să găseşti acele argumente care îl credibilizează. Cele mai importate trei argumente sunt resursele pe care le avem, şi care sunt neexploatate, potenţialul de creştere şi extindere în consum, atât în România cât şi pe partea de export, şi faptul că românii deja sunt ataşaţi de brandurile româneşti şi cred în ele.”

    ¶  Ideal ar fi ca România să aibă o strategie de brand de ţară foarte amplă, dar realitatea este diferită. Fiecare sector ar trebui să vadă cum ar putea să aducă beneficii României. La ce poate fi util un brand de ţară creat de un produs FMCG? Poate să devină un ambasador real în afară. Când le dai oamenilor senzaţia că sunt buni la ceva, într-un anumit domeniu, produsele respective pot deveni ceva cu care oamenii să se identifice, poate chiar şi cei din afară să ne identifice.

    ¶  Când afli că o ţară face ceva foarte bine, automat asta aduce beneficii şi altor sectoare, nu intră în competiţie, ci se susţin unele pe altele.

    ¶  Este important cine generează mesajul. Pentru ca un mesaj să fie credibil el trebuie să aibă o sursă credibilă. Dacă vrem să creăm un brand de ţară nu e suficient ca un singur brand să spună că are un brand de ţară. E foarte important ca respectivul mesaj să fie endorsat de cât mai mulţi jucători din industria respectivă, din zona politică, iar oamenii să îl creadă până la final. Cred că acesta este pasul următor pentru a credibiliza un astfel de proiect. 

    Ana Maria Gardiner, managing partner  Lighthouse: „Construcţia unui brand se leagă de valori. Şi aici vorbim de valorile pur româneşti, care pot fi: tenacitatea, creativitatea, familia, tradiţionalismul pe care le găsim la poporul român.”

    ¶  Prin prisma experienţei mele de expat, înţeleg necesitatea şi beneficiile unui brand de ţară pentru România. Vedem des spoturi publicitare care promovează India, Indonezia, Arabia Saudită. Din perspectiva mea, o eventuală campanie de brand pentru România ar trebui să fie dusă mai departe de autorităţile centrale, pentru că ar trebui să luăm în calcul nevoile tuturor celor care contribuie cu taxe şi impozite la nivelul de stat, din care o astfel de campanie ar putea fi susţinută şi finanţată.

    ¶  Un brand de ţară ne-ar putea ajuta să atragem în continuare investiţii străine, mai ales că vedem acum upgrade-ul bursei de la Bucureşti, care sperăm să atragă investiţii de zece ori mai mari, deci există în continuare oportunităţi şi pe această parte. Vorbim de crearea unor parteneriate de business mai bune pentru afacerile locale în afara ţării, de consolidarea imaginii profesioniştilor români în străinătate. Vorbim însă în primul rând de un brand de ţară care să ne facă mândri pe noi toţi.
    ¶  Autorităţile trebuie să înţeleagă că indirect toate aceste lucruri, eforturi se vor regăsi în bugetul de stat prin diverse taxe şi impozite şi credem că avem oportunităţi să se întâmple aceste lucruri pe viitor, aceste lucruri se pot face. 

    Silviu Manole, administrator Wega Invest (Apa Minerală Vâlcele): „Noi putem să ne promovăm, avem ce promova şi este de dorit să ne promovăm apele. Important este să fim atenţi la cercetare şi inovare.”

    ¶  Suntem cel mai mic producător de apă minerală din România, noi facem un alt fel de apă, apă cu beneficii pentru sănătate.

    ¶  Plecând de la cunoaşterea apei putem ajunge la produse complexe pe bază de apă, inovative. Putem fi aşadar deschizători de drum în diferite domenii şi asta nu ar face decât să se întărească ramura economică a României, să putem face export, să devenim mai competitivi, să proiectăm în afară o imagine mai bună a acestei ţări şi să aducem şi bani din inteligenţa românească, care este cea mai la îndemână resursă.

    Iulian Stoicescu, director general Ecosmart UNION: „Noi, ca şi consumatori, avem responsabilitatea de a-i motiva pe producători să meargă către o altă direcţie.”

    ¶  În curând va fi obligatoriu să avem ambalaje din sticlă într-o proporţie mai mare, deoarece cu toţii vrem să eliminăm plasticul din viaţa noastră, sub orice formă. Asta pleacă de la producători, care trebuie să găsească o modalitate mai ingenioasă de a-şi ambala produsele. Este responsabilitatea producătorilor de a face asta.

    ¶  Trebuie să luăm în calcul faptul că sticla este un mediu inert pentru transportul tuturor băuturilor, este reciclabil. Pentru a refolosi sticla nu trebuie să adaugi nimic.

    ¶  Susţinem toţi producătorii români în îndeplinirea obligaţiilor pe care le au la fondul pentru mediu. Sunt sigur că putem face ceva pentru România ca brand de ţară şi una dintre obligaţii este să ne îndeplinim datoria faţă de mediu, nu cele pe care UE ni le impune, ci obligaţiile pe care le avem faţă de copiii noştri, de la reciclare, acasă la noi în primul rând, la obligaţia pe care producătorii o au să deconteze aceste cheltuieli.

    ¶  O parte dintre materialele de ambalare au o valoare negativă în industrie şi aici trebuie să intervină producătorii, care au responsabilitatea de a face ca acele materiale să devină rentabile pentru anumiţi operatori economici, în aşa fel încât ei să poată să câştige ceva din desfăşurarea operaţiunilor de colectare. Dacă vrem să avem o strategie pentru un brand de ţară trebuie să avem grijă de mediul înconjurător. Eu văd România ca patria apelor minerale, ambalată la sticlă, pentru că sticla este unul dintre cele mai bune şi curate materiale de ambalaj, care rămâne întotdeauna la dispoziţia noastră.

  • Bill Gates a devenit (din nou) cel mai bogat om al lumii

    Gates l-a detronat astfel pe Jeff Bezos, fondatorul Amazon, a cărui avere este estimată la aproximativ 109 miliarde de dolari.
    Prima dată când Gates a devenit cel mai bogat om al lumii a fost în anul 1995, când averea lui era estimată la 12,9 miliarde de dolari. Din 2008, Gates a fost depăşit la capitolul avere de alţi miliardari ai lumii, cum ar fi investitorul Warren Buffett şi magnatul mexican Carlos Slim, fondatorul Inditex. 

  • Cum a pierdut cel mai bogat om din lume 7 miliarde de dolari peste noapte

    Jeff Bezos, fondatorul Amazon şi cel mai bogat om din lume, a pierdut 7 miliarde de dolari joi noapte după închiderea şedinţei de tranzacţionare pe piaţa americană după ce a raportat rezultate trimestriale sub aşteptări pentru T3.

    Cine sunt cei mai bogaţi oameni din lume

    Omul care a rămas totuşi cu o avere de 111 miliarde dolari, potrivit Bloomberg Billionaires Index, rămâne pe prima poziţie în clasamentul bogaţilor, urmat de Bill Gates, fondatorul Microsoft, cu o abere de 107 miliarde dolari.

    Top cinci cei mai bogaţi oameni din lume este continuat de Bernard Arnault, cel care controlează imperiul de lux LVMH sub care operează branduri precum Louis Vuitton, Moet, Sephora şi alte branduri din categoria luxului.

    Pe locul patru se află veteranul investiţiilor, Warren Buffett, supranumit „Oracolul” din Omaha, pentru câştigurile pe care le-a obţinut în ultimele decenii pentru investitorii Berkshire Hathaway. Între timp, acesta a acumulat o avere de 82,9 miliarde dolari.

    Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, completează top cinci cei mai bogaţi oameni din lume, cu o avere de 71,7 miliarde dolari.

    Ce s-a întâmplat la Amazon

    Amazon a raportat joi rezultate trimestriale slabe, dezamăgind investitorii, ceea ce s-a răsfrânt asupra acţiunilor companiei, care au înregistrat o scădere de până la 9% pe Nasdaq după închiderea şedinţei de tranzacţionare, potrivit CNBC.

    Pentru Bezos, care deţine 57.610.359 acţiuni Amazon, potrivit datelor de la SEC (n.r: autoritatea de supraveghere financiară din SUA), scăderea se traduce în pierderi de 6,9 miliarde dolari.

    Astfel, câştigul per acţiune s-a situat la 4,23 dolari în T3, versus aşteptările analiştilor de 4,62 dolari per acţiune, potrivit Refinitiv.

    Veniturile au fost de 70 miliarde dolari, în comparaţie cu aşteptările analiştilor care s-au ridicat la 68,8 miliarde dolari.

    Creşterea de 24% la nivelul veniturilor a fost aproape de a fi anticipată corect de analişti Refinitiv, în contextul în care compania a investit masiv în programul de livrare într-o singură zi, ceea ce generează în prezent venituri mai mari.

    Amazon a cheltuit peste 800 milioane dolari în fiecare din ultimele două trimestre pentru a-şi extinde programul de librare într-o singură zi către mai multe produse şi mai multe regiuni, şi a anunţat că se aşteaptă la cheltuieli de încă 1,5 miliarde dolari pentru această iniţiativă în timpul celui de-al patrulea trimestru, pentru a-şi extinde reţeaua de depozite şi selecţia de produse.

    Mai mult, a anunţat cheltuieli suplimentare în businessul de cloud şi că va mai angaja oameni pentru a mări echipele de vânzări pe segmentul advertising.

     

     

  • Jack Ma, co-fondatorul Alibaba şi cel mai bogat om din China, şi-a petrecut 10 ani pregătindu-se de retragerea din companie

    Jack Ma, co-fondatorul Alibaba (cel mai mare site de e-commerce din China) nu a luat uşor decizia de luna trecută de a se retrage din companie, potrivit CNBC. Antreprenorul în vârstă de 55 de ani a anunţat în septembrie 2018 că va renunţa peste exact 12 luni la poziţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie din cadrul companiei.

    În timpul unei conferinţe Forbes Global CEO de marţi, Ma declarat că ideea retragerii l-a lovit încă din 2004, după ce un investitor i-a spus spus că nu este competent în poziţia de director executiv. Cu toate acestea, abia în 2009, când compania a aniversat 10 ani de existenţă, a început să îşi planifice viitorul.

    „În acea zi am început să mă gândesc că ar trebui să mă pregătesc de retragere”, a declarat Ma unui public din Singapore. „Am decis în acea zi că pe 20 septembrie 2019, la 20 de ani de la inaugurare, va fi şi ziua în care voi părăsi compania.”

    Ma a spus în mai multe rânduri că un scenariu ideal ar fi acela în care compania ar exista timp de 102 ani şi să se întindă, astfel, pe trei secole. Pentru a-şi duce visul la capăt, Ma a dezoltat împreună cu echipa sa un sistem de leadership puternic, prin care se valorizează noi moduri de gândire şi muncă. „Un sistem care are o conducere corectă… un sistem care poate crea, poate descoperi şi instrui o mulţime de lideri.” Antreprenorul a declarat că şi-a căpătat inspiraţia din studiul Declaraţiei de Independenţă a Statelor Unite şi din studiul sistemului Parlamentului Britanic şi ale politicii din timpul Imperiului Roman, cu scopul final fiind construirea unei meritocraţii autentice.

    „Am petrecut aproape un an încercând să creăm un sistem în care angajaţii se pot lupta pentru viziunea şi valorile pe care compania le reprezintă. Compania ar trebui să depindă de un sistem de conducere puternic, de oameni şi de cultură. Sistemul este cel care ţine o companie în viaţă timp de 102 ani. Nu o singură persoană.”

    Jack Mo se află în prezent pe locul 20 în topul celor mai bogaţi oameni din lume şi este cel mai bogat om din Asia, cu o avere estimată la 41.7 de miliarde de dolari, conform Bloomberg Billionaires Index.

     

  • Jack Ma, co-fondatorul Alibaba şi cel mai bogat om din China, şi-a petrecut 10 ani pregătindu-se de retragerea din companie

    Jack Ma, co-fondatorul Alibaba (cel mai mare site de e-commerce din China) nu a luat uşor decizia de luna trecută de a se retrage din companie, potrivit CNBC. Antreprenorul în vârstă de 55 de ani a anunţat în septembrie 2018 că va renunţa peste exact 12 luni la poziţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie din cadrul companiei.

    În timpul unei conferinţe Forbes Global CEO de marţi, Ma declarat că ideea retragerii l-a lovit încă din 2004, după ce un investitor i-a spus spus că nu este competent în poziţia de director executiv. Cu toate acestea, abia în 2009, când compania a aniversat 10 ani de existenţă, a început să îşi planifice viitorul.

    „În acea zi am început să mă gândesc că ar trebui să mă pregătesc de retragere”, a declarat Ma unui public din Singapore. „Am decis în acea zi că pe 20 septembrie 2019, la 20 de ani de la inaugurare, va fi şi ziua în care voi părăsi compania.”

    Ma a spus în mai multe rânduri că un scenariu ideal ar fi acela în care compania ar exista timp de 102 ani şi să se întindă, astfel, pe trei secole. Pentru a-şi duce visul la capăt, Ma a dezoltat împreună cu echipa sa un sistem de leadership puternic, prin care se valorizează noi moduri de gândire şi muncă. „Un sistem care are o conducere corectă… un sistem care poate crea, poate descoperi şi instrui o mulţime de lideri.” Antreprenorul a declarat că şi-a căpătat inspiraţia din studiul Declaraţiei de Independenţă a Statelor Unite şi din studiul sistemului Parlamentului Britanic şi ale politicii din timpul Imperiului Roman, cu scopul final fiind construirea unei meritocraţii autentice.

    „Am petrecut aproape un an încercând să creăm un sistem în care angajaţii se pot lupta pentru viziunea şi valorile pe care compania le reprezintă. Compania ar trebui să depindă de un sistem de conducere puternic, de oameni şi de cultură. Sistemul este cel care ţine o companie în viaţă timp de 102 ani. Nu o singură persoană.”

    Jack Mo se află în prezent pe locul 20 în topul celor mai bogaţi oameni din lume şi este cel mai bogat om din Asia, cu o avere estimată la 41.7 de miliarde de dolari, conform Bloomberg Billionaires Index.

     

  • Opinie Petru Păcuraru, fondator al Human Performance Development International (companie de consultanţă şi strategie în resurse umane): „Ce-am avut şi ce-am pierdut”

    „Am izbucnit în râs, dar vocea era foarte serioasă de partea cealaltă. Aşa am făcut: m-am dus la ei la birou, unde doamna directoare care mă sunase, vădit agitată, îmi zice că nu ştie ce să mai facă, pentru că oamenii pleacă, care cum poate, mai ales cei pe care îi recrutează acum, şi s-a gândit că sigur sunt nişte probleme legate de management.
    „- Luna trecută, am angajat 12 oameni, toţi tineri. Mai sunt patru, iar în fiecare săptămână ne pleacă din ei. Dar ştiţi ce e curios, zice ea, toţi spun că e în regulă, că salariul e bun, condiţiile sunt bune, şi apoi dispar. Nici nu ne mai completează interviul de ieşire, nici badge-ul nu-l mai aduc.”
    Dacă ar fi singura organizaţie în care se întâmplă asta, aş zice că e ceva fundamental greşit acolo, dar se întâmplă la toţi marii angajatori. Fie că recunosc, fie că nu.
    „Ce-am avut şi ce-am pierdut” ar zice un angajat care la scurt timp după ce şi-a consumat rezervorul de optimism, decide să plece mâncând pământul din acea organizaţie.
    Cele mai mirate sprâncene sunt ale doamnelor şi domnişoarelor de la departamentul de resurse umane, în special recrutare, care efectiv nu înţeleg cum cineva poate veni pentru câteva zile, să zică ce bine e la ei, şi pe urmă să nu mai răspundă la telefon două zile. Şi dacă înainte era o situaţie de povestit, acum e una comună.
    Oamenii pleacă din organizaţii mai uşor decât oricând. Iar cei mai mulţi pleacă exact la început, cand recrutorii răsuflă uşuraţi că au mai ocupat un post.
    Se întâmplă şi în companiile de IT, unde autonomia şi salariile sunt atât de mari, că îţi vine să îţi dai demisia din funcţia de parlamentar şi să devii manager de proiect. Aşadar, tendinţa este una generalizată, mai accentuată în unele industrii, însă nicidecum izolată.
    Iar întrebarea de 1.000 de puncte şi de teribil de mulţi euro este: de ce? De ce ne pleacă oamenii imediat după angajare?
    Un răspuns foarte la îndemână stă în teoria butonului de lift. Aţi observat unde este amplasat butonul de lift? Exact la înălţimea perfectă ca să faci cel mai mic efort pentru a-l apăsa. Dacă ar fi mai sus sau mai jos, efortul ar fi mai mare, aşadar e perfect acolo unde este. Ceea ce defineşte o caracteristică în psihologia maselor, şi anume că ne place să nu facem efort, vrem ca totul să fie la o scurtă mişcare distanţă de noi. Din acest motiv, tehnologia avansează prin accesibilitate, nu doar prin performanţă. Cu alte cuvinte, o aplicaţie performantă, dar greu accesibilă va putea fi uşor detronată de una nu atât de performantă, dar uşor de folosit.
    Oamenii se angajează şi le este greu să înveţe CE au de făcut, CUM au de făcut şi DE CE au de făcut ceea ce au de făcut. Dacă le spune un manual, nu înseamnă că au şi înţeles sau au învăţat.
    Am văzut manuale de 200 de pagini şi mai mult, cu proceduri, cu sisteme şi verificări, validări şi certificări, dar nu era mai nimic despre motivul pentru care fac asta. Surprinzător este că acele companii care comunică mai abitir brandul de anagajator sunt cele care pierd cei mai mulţi oameni imediat după angajare, tocmai pentru că ceea ce este comunicat nu este ceea ce se regăseşte în organizaţie. Noii angajaţi vin să schimbe lumea, că aşa scria în reclama din ziar, iar pe partea cealaltă aduc cafea unei doamne sclifosite şi încearcă să se împrietenească cu cine trebuie, ca să avanseze în carieră. Asta dacă rămân în organizaţie.
    Oamenii au nevoie să înveţe uşor ce au de făcut, răbdarea e foarte scumpă. Dacă reuşesc să îşi dea seama rapid de cum îşi pot folosi abilităţile personale în locul de muncă respectiv, stau şi cresc. Dacă nu, zappează printre joburi, că au de unde alege.
    Cultura autoritară şi bazată pe politici interne de „Spune-mi cu cine eşti prieten, ca să îţi spun dacă o să avansezi în carieră” nu ţine oamenii în organizaţie. Cel puţin nu pe cei tineri, care nu prea percutează la teama de autoritatea şefului cel mare. Pentru ei, raportul de inferioritate este suficient de demotivant încât să se apuce de altceva.
    Şi, în final, toţi suntem aici pentru evoluţie. Fie că eşti un şef mic şi vrei să fii un şef mare, fie eşti un asistent de fotograf şi vrei să devii fotograf. Dacă nu e foarte evident pentru toţi cum poţi să creşti şi unde vei putea ajunge, lipsa perspectivei este demotivantă.
    Un plan de carieră bine pus la punct, în care să înţelegi unde vei ajunge, când şi cum, un leadership corect şi autentic, în care să nu te simţi inferior, o inducţie eficientă, din care oamenii să poată învăţa ce au de făcut şi să formeze comunităţi de noi angajaţi care să se susţină unii pe ceilalţi, ar trebui să fie suficiente cât să nu trebuiască să mă mai sune doamna director. Cel puţin nu cu problema aceasta.

  • Unul dintre cei mai excentrici miliardari. Hobby-urile sale l-au adus de mai multe ori la un pas de moarte

    Fondatorul Virgin Group – business care controlează peste 400 de companii, este cunoscut mai ales pentru stilul de viaţă excentric. În documentarul său – “Nu privi în jos” – el vorbeşte despre una dintre cele mai primejdioase experienţe pe care le-a avut, şi anume traversarea Oceanului Atlantic într-un balon cu aer cald pentru a doborâ recordul mondial.

    Branson este, de asemenea, un fan al kite-surfing-ului, aşa că a străbătat Canalul Mânecii în 2012, devenind cea mai vârstnică persoană care a obţinut o astfel de performanţă.

    În cartea sa “Modelul Virgin: tot ce ştiu despre conducere”, el scrie că dorinţa sa de a doborâ recordurile mondiale şi marketingul neconvenţional stau la baza modului în care îşi conduce afacerea.

    Care este însă povestea sa?

    Richard Branson s-a născut pe 18 iulie 1950 în Blackheath, Londra, şi a fost cel mai mare dintre cei trei copii ai lui Edward James, avocat, şi ai Evei Branson, fostă balerină şi stewardesă. În adolescenţă, Branson a suferit de dislexie şi a avut rezultate şcolare slabe, aşa că la vârsta de 16 ani s-a hotărât să întrerupă cursurile şi să înceapă un drum de antreprenor.

    Înainte de a pleca, directorul şcolii, Robert Drayson, i-a spus că va sfârşi fie în închisoare, fie va deveni milionar. Previziunile acestuia nu au fost greşite. Imediat după ce a părăsit şcoala, Branson a fondat revista Student. Acesta a fost primul proiect de succes din cariera care avea să îl propulseze în topul celor mai bogaţi oameni din lume.

    Ulterior, a început să înregistreze, într-o biserică, interviuri cu diverşi artişti, ca Mick Jagger, pe care le vindea prin corespondenţă. Succesul a venit peste noapte, iar în 1972 Branson a pus bazele casei de discuri Virgin Records, alături de Nik Powell. Numele Virgin a fost ales deoarece sugera faptul că Branson era nou în lumea businessului. Primul album înregistrat în studioul deschis în Londra, pe Oxford Street, a fost Tubular Bells (1973) al artistului Mike Oldfield. Ulterior, a avut colaborări de succes cu numeroase formaţii celebre, precum Sex Pistols, Spice Girls sau The Rolling Stones.

    În 1984, Branson a pus bazele companiei Virgin Atlantic Airways, care s-a extins, ulterior, pe plan internaţional. Tot sub umbrela Virgin Group au fost lansate, printre altele, compania feroviară Virgin Trains (1997), compania de telefonie mobilă Virgin Mobile (1999) şi Virgin Hotels (2010). În 2004, Branson a lansat Virgin Galactic, o companie de turism spaţial cu zboruri suborbitale, preţul unei astfel de călătorii fiind de 200.000 de dolari. A avut însă şi câteva proiecte care au eşuat, printre care se numără Virgin Cola, Virgin Cars sau Virgin Brides.

    În 1978, Branson a cumpărat insula Necker din Insulele Virgine Britanice cu 180.000 de dolari. Aici şi-a construit reşedinţa principală, care a fost distrusă însă de două ori, întâi de uraganul Irene, în 2011, apoi în 2017, în timpul uraganului Irma. Primul său mariaj, cu Kristen Tomassi, s-a încheiat în 1979. Împreună cu a doua soţie, Joan Templeman, cu care s-a căsătorit în 1989, are o fiică, Holly, şi un fiu, Sam. În 1998, el a lansat romanul autobiografic Losing My Virginity, care a devenit best-seller internaţional. Printre reuşitele personale se numără şi o serie de recorduri mondiale obţinute în urma unor competiţii de kitesurfing.

    În 1992, pentru a-şi menţine compania aviatică pe linia de plutire, Branson a vândut casa de discuri Virgin către EMI Music, pentru o sumă de aproximativ un miliard de dolari.

    În 2006, antreprenorul a fost clasat de The Sunday Times pe locul nouă în topul celor mai bogate persoane din Regatul Unit, cu o avere de aproape 3,5 miliarde de euro.

    În prezent, conglomeratul Virgin Group controlează circa 400 de companii, are peste 70.000 de angajaţi şi venituri anuale de peste 20 de miliarde de euro, iar fondatorul companiei deţine o avere de peste 4 miliarde de dolari.

  • Ion Ţiriac, detronat de boţi: Cel mai bogat român, după calculele Forbes, ar fi Daniel Dines, fondatorul „unicornului românesc” UiPath

    Românul deţine în prezent peste 20% din compania UiPath, potrivit interviului acordat Forbes. Compania IT este evaluată la 7 miliarde de dolari, după ultimele investiţii obţinute de la finanţatori. Aşadar, după calculele Forbes, Dines ar deţine o avere de cel puţin 1.4 miliarde de dolari, depăşindu-l astfel pe Ion Ţiriac, care are o avere estimată la 1.1 miliarde de dolari, conform celui mai recent top Forbes al celor mai bogaţi oameni din lume.

    Daniel Dines, în vârstă de 47 de ani, nu a inventat tehnologia RPA (robot process automation), dar deja s-a poziţionat în fruntea clasamentelui al companiilor din acest domeniu.  În urmă cu doi ani, atunci când investitorii europeni au evaluat compania la 110 milioane de dolari, UiPath era un start-up mai puţin cunoscut, având doar 150 de angajaţi. Momentan, sediul principal al companiei se află într-un zgârie nori impresionant, situat pe celebrul Park Avenue din Manhattan, New York. Peste 3.000 de angajaţi lucrează acum pentru compania lui Dines, având peste 30 de sedii în întreaga lume, scrie Forbes.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Jack Ma rotaţie la 180 de grade: Cunoscutul fondator al gingantului din e-commerceul chinezesc Alibaba susţine că oamenii ar putea lucra doar 12 ore pe săptămână

    Fondatorul Alibaba a fost un susţinător al programului de muncă 996, în care acesta vede o sursă de fericire, deşi de de zeci de ani este dezbătut în mediul online eficienţa modelului de muncă chinezesc, în raport cu modul în care angajaţii sunt afectaţi de practicarea acestuia.

    „Oamenii ar putea lucra trei zile pe săptămână, cu ajutorul tehnologiei şi a unor reforme ale sistemului educaţional”, a declarat joi fondatorul Alibaba în cadrul Conferinţei despre Inteligenţa Artificială, care a a avut loc la Shanghai.

    Atunci când a fost vorba despre evoluţiile tehnologice care au permis oamenilor să câştige ceva mai mult timp liber, miliardarul a venit cu un exemplu simplu, electricitatea.

    „Energia electrică este cea care oferă oamenilor mai mult timp pentru a putea merge la karaoke sau a se putea distra la petreceri. Cred că datorită inteligenţei artificiale oamenii vor avea mai mult timp să se bucure de timpul lor”, a mai spus Jack Ma la conferinţa organizată la Shanghai.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cine este Cristian Logofătu, fondatorul primei companii din IT listată la bursa de la Bucureşti

    Cristian Logofătu este cofondator al companiei Bittnet, ocupând şi funcţia de chief financial officer. „În anul 2000 am fost martorii revoluţiei pe internet. Ştiam limba engleză, aveam acces la internet şi am putut afla multe lucruri din SUA – care la un moment dat părea o lume complet diferită”, îşi aminteşte Cristian Logofătu. În 2007, după terminarea studiilor şi după ce a avut câteva experienţe pozitive cu Cisco Networking Academy, unde era instructor, a lansat Bittnet alături de fratele său, Mihai Logofătu. Au supravieţuit crizei din 2009, iar în 2011 au primit prima infuzie externă de capital. În 2015, Bittnet a fost listată pe piaţa AeRO a Bursei de Valori Bucureşti, chiar imediat după ce această piaţă pentru IMM-uri şi start-up-uri fusese inaugurată. Pe 16 mai 2019, capitalizarea de piaţă a Bittnet a depăşit 100 de milioane de lei, moment pe care Cristian Logofătu îl descrie ca pe „o piatră de hotar care este şi mai semnificativă atunci când ne gândim că în aprilie 2015, când ne-am listat pe AeRO, evaluarea noastră era de 7,5 milioane de lei, ceea ce înseamnă că am crescut cu 1.333% în patru ani”. Cristian Logofătu este licenţiat în management la Academia de Studii Economice din Bucureşti, continuând apoi cu doctoratul în aceeaşi disciplină, finalizat în 2012 la Universitatea din Craiova.

    Profilul lui Cristian Logofătu a apărut în catalogul 100 TINERI MANAGERI DE TOP 2019.