Tag: tanar

  • Soluţia ingenioasă găsită de un tânăr IT-ist pentru un aeroport. Acum este predată în manuale

    Au căutat să îmbunătăţească modul în care circulau oamenii şi bagajele prin aeroport, au investit milioane de dolari pentru schimbarea mecanismelor, făcând apel la marea inovaţie şi la studii despre mişcarea dispozitivelor pentru bagaje, dar lumea a rămas nemulţumită. S-au gândit să vadă unde apare nemulţumirea şi au descoperit că era vorba de viteza cu care veneau bagajele, chiar dacă au investit acolo.

    Au căutat idei de la marele public, iar cineva venit cu o idee care a fost implementată şi care a schimbat de la o zi la alta procentul nemulţumiţilor şi a crescut cu 40% gradul de statisfacţie. Un tânăr IT-ist venise cu ideea să întârzie un pic viteza de circulaţie a oamenilor: “dacă bagajele vin în 2 minute, oamenii să ajungă în trei minute”.

    Povestea este inclusă în prezent în manualele de afaceri, la capitolele despre inovaţie şi ingeniozitate. “Încercările de a face ceva fenomenal, deosebit, extraordinar reduc din valoarea micilor diferenţe, şi nu ar trebui să o facă, pentru că şi micile diferenţe, trecerea de la becul cu incandescenţă la LED, tot inovaţie este.  Absolut orice care duce la ceva mai bun este inovaţie,  o sumă de diferenţe mici poate fi mai valoroasă decât o mare inovaţie”, spune Miruna Enache, Partener Tax Advisory & Compliance Services la EY Romania.

     

  • Inovaţia unui tânăr care a pus la punct un sistem de verificare mai eficient decât ANAF

    În 2007 a lansat prima si, pana acum, singura platforma online pentru verificarea încrucişată a binecunoscutelor declaratii de TVA, a automatizat-o în 2009, iar din 2013 a lansat primul serviciu de monitorizare a partenerilor in toate registrele de TVA, acum 4 la numar. În prezent lucrează la implicatiile noilor reguli TVA 2015 asupra businessului nostru.

    Monitorizarea partenerilor în cele 4 registre ale ANAF a venit ca o dezvoltare firească, ce ţine de experienţa de peste 7 ani în verificarea încrucişată a partenerilor de afaceri (sistemul de verificări D394). Apariţia mai multor registre ale ANAF care conţin date despre firmele plătitoare de TVA, precum şi presiunea autorităţilor fiscale asupra verificării în acestea, au dus la dezvoltarea serviciului de monitorizare, care în plus evidenţiază neconcordanţele dintre cele 4 registre.

    Platforma se bazează pe platforma de verificări încrucişate d394.eu, unică în România şi se adresează preponderent firmelor din România. Compania estimează că din 2015, odată cu introducerea noului pachet de TVA destinat prestatorilor de servicii electronice, un număr tot mai mare de firme din afara ţării vor fi interesate de sistem.

    Proiectul de monitorizare a partenerilor a demarat în ianuarie 2013, când compania a iniţiat monitorizarea partenerilor în Registrul persoanelor impozabile în scopuri de TVA (ANAF – RpiTva). Acest proces a durat aproximativ un an, timp în care produsul a fost un proiect intern al firmei, gestionat automat de către platformele de monitorizare bazate pe tehnologia cloud-computing, care oferă posibilitatea de a verifica rapid şi diferenţiat un volum semnificativ de date, aici incluzând aproximativ 700.000 de firme. Baza de date se actualizează zilnic prin mijloace semiautomate.

    Clientul poate să-şi monitorizeze partenerii trimiţând datele pe platforma online, urmând ca la termenele stabilite să primească verificarea în toate cele 4 registre. Verificarea nu se face în timp real, deoarece neconcordanţele dintre registre sunt tratate individual şi sunt revizuite înainte de a furniza date către client. Din toamna aceasta, serviciile de monitorizare au fost extinse la primul serviciu de verificare automată a Exigibilităţii din România, denumit VAERO394, care a fost implementat deja unui important grup internaţional din industria de logistică.

    Costurile depind de câţiva factori: numărul de parteneri, frecvenţa cu care fiecare client doreşte să îşi verifice portofoliul de parteneri, dacă optează pentru servicii de monitorizare clasice sau servicii de verificare a exigibilităţii (care necesită transmiterea detaliată a datei emiterii facturii de către furnizor) şi sunt reduse, datorită gradului ridicat de automatizare a verificărilor în Registrele de TVA (inclusiv în controversatul Registru al Contribuabililor Inactivi).

     

  • Un tânăr a încercat să ia un credit, dar zeci de bănci l-au refuzat. Reacţia sa le-a făcut apoi să regrete

    Sam Hodges este cofondator şi managing partner al Funding Circles, o instituţie specializată în acordarea creditelor pentru companii mici şi mijlocii.

    În 2007, el conducea o reţea de săli de fitness şi a decis să ceară ajutor financiar instituţiilor bancare pentru a-şi extinde afacerea. Deşi businessul său era profitabil, iar scoring-ul său (evaluarea clientului de către instituţia financiară) era suficient de mare, Sam Hodges a fost refuzat de toţi cei cărora le-a cerut ajutorul. După cel de-al 96-lea refuz, bărbatul a înţeles deficienţele sistemului american de creditare, relatează Business Insider.

    Companiile mari, cu venituri de sute de milioane de dolari şi sute de angajaţi, primeau cu uşurinţă credite de peste cinci milioane de dolari. Dar pentru companiile mici şi mijlocii, cu mai puţin de 50 de angajaţi, sumele oferite erau mult mai mici. “Există o diferenţă foarte mare, şi ea creşte în fiecare an”, povesteşte Hodges.

    Antreprenorul a decis să lanseze un portal online, numit Emergence Landing Network, care să ofere bani rapid micilor proprietari, evitând procedurile complicate impuse de bănci. Sistemul gândit de Sam Hodges pune faţă în faţă investitorii şi oamenii de afaceri, obţinând un anumit comision din fiecare tranzacţie.

    În 2013, afacerea lui Hodges a fuzionat cu Funding Circle, un business similar din Marea Britanie. Din 2010 până în prezent, împrumuturile tranzacţionate prin platformă au depăşit 750 de milioane de dolari, iar pentru 2015 se aşteaptă la depăşirea barierei de un miliard.

    Fondurile mari de investiţii precum Accel Partners sau Index Ventures au fost atrase de idee şi au investit în compania lui Hodges aproape 150 de milioane de dolari, pentru a ajuta dezvoltarea viitoare a platformei.

  • Un licean din New York a făcut milioane de dolari tranzacţionând petrol şi aur

    Mohammed Islam, în vârstă de 17 ani, este elev la liceul Stuyvesant din New York. Printre colegii săi circulă zvonul că tânărul a câştigat 72 de milioane de dolari tranzacţionând acţiuni pe bursă.

    La doar 17 ani, Islam şi-a închiriat un apartament în Manhattan şi a cumpărat un BMW, chiar dacă părinţii nu îi dau încă voie să locuiască singur şi nu poate conduce pentru că nu are permis. Site-ul Business Insider l-a observat în urmă cu un an, atunci când l-a inclus pe lista 20 sub 20, în categoria finanţe.

    “Tranzacţionez, în general, aur şi petrol”, a spus Mohammed Islam. “Mă orientez după volatilitatea şi volumul acţiunilor. Vreau să urmez un colegiu specializat în finanţe şi economie, pentru că planul meu de viitor este să învăţ în continuare, şi mai ales să învăţ de la cei mai buni.”

    Mohammed Islam nu a declarat cât exact a câştigat până acum, dar a spus că averea sa este de câteva zeci de milioane de dolari.

  • Un tânăr antreprenor din online speră să dea lovitura cu un ERP ieftin

    PLANUL MEU ESTE SĂ VIRTUALIZEZ OFFLINE-UL“, REZUMĂ ALEXANDRU CÎRCEI, PROPRIETARUL COPIMAJ GRUP, O MICĂ AFACERE DE FAMILIE PRIN CARE TÂNĂRUL A ÎNCERCAT PÂNĂ ACUM MAI MULTE PROIECTE ANTREPRENORIALE.

    La sfârşitul anilor 2000, după terminarea facultăţii, a început să se implice în firma fondată de tatăl său, cu gândul de a o dezvolta. Primul pas a fost să facă un magazin online, pe care l-a numit lifemag.ro şi la care a muncit aproape un an, timp în care alte branduri de shopping online câştigau piaţa.

    Alex Cîrcei, care repara calculatoare şi vindea componente încă de la terminarea liceului, îşi stabilise deja o clientelă în zona unde locuia (cartierul bucureştean Rahova) şi se poziţionase diferit de concurenţii săi prin faptul că livra comenzile în aceeaşi zi. Lifemag.ro a câştigat două premii la gala premiilor e-commerce din 2009 şi vizibilitatea i-a adus proiecte noi – ”Am luat multe proiecte noi, deoarece m-am urcat pe scenă la gală şi am mulţumit Copimaj pentru construcţia site-ului„.

    A început astfel să facă magazine online, dar în aceeaşi perioadă a decis că trebuie să îşi dezvolte şi produse proprii – primul astfel de proiect a fost platforma de comerţ online Live2C, o soluţie de dezvoltare pentru magazine online, prima platformă e-commerce SaaS de pe piaţa din România. A făcut magazine online pentru Cristallini, pentru Băcănia Veche, pentru Tudor Tailor, dar, la sfârşitul anului 2010, a trecut la următorul proiect şi a început să dezvolte Storebeez, o comunitate online pentru zona de e-commerce.

    În 2011, după ce aplicase cu Storebeez la mai multe incubatoare de afaceri, a fost acceptat de Oxygen Accelerator din Birmingham. Înainte de a pleca pentru cele trei luni în UK, Cîrcei a vândut lifemag.ro (lui debo.ro) şi Live2C (lui Asesoft).

    A STAT TREI LUNI ÎN BIRMINGHAM, DAR SPUNE CĂ A CRESCUT ACOLO CA ANTREPRENOR DE PARCĂ AR FI STAT TREI ANI: ”Dincolo de lucrurile învăţate ca antreprenor şi ca dezvoltator de soft, am realizat când m-am întors de acolo trei chestiuni: că 90% din comerţ este offline, că online-ul oferă încă posibilităţi nelimitate şi că offline-ul se inspiră din online, cu care mi-am dat seama că se poate face business la scară mare„. De fapt, Cîrcei s-a întors acasă şi a luat câteva decizii importante: să lucreze full time la Copimaj, să nu mai implice resurse din Copimaj în alte proiecte ale sale şi să se focuseze pe magazine fashion şi de bijuterii.

    Primul nou proiect pe care l-a început după aceste decizii şi care are legătură cu îmbunătăţirea serviciului pe care îl vinde prin Copimaj este Lupsale, un serviciu de e-mail marketing al cărui scop este ca, la primirea newsletterului, clientul să poată cumpăra direct produsele despre care se vorbeşte. A lansat Lupsale la Techcrunch Disrupt 2013 în San Francisco şi tot acolo a deschis şi un birou unde este şi acum sediul companiei. Prima vizită în Silicon Valley i-a adus lui Cîrcei alte răspunsuri, la alte întrebări: ”În Sillicon Valley mi-am dat seama că acolo totul e foarte tehnic şi că pe ei îi interesează doar răspunsuri la întrebările: ce produs ai? La ce foloseşte? Câţi bani poate aduce? Când poate fi gata? Orice altceva te priveşte. Oamenii din Silicon Valley nu au nevoie de lideri sau de oameni cu păreri, ci de proiecte cu mare potenţial„. Aşa că s-a întors dezamăgit, dar realist şi convins că principalul său skill este pe vânzări, aşa că a decis să şi-l folosească.

    La biroul său din Dorobanţi îl aştepta însă altceva. La Rosa, de al cărei magazin online se ocupase de la început, avea nevoie de un ERP. ”Nu am găsit nimic în bugetul pe care mi l-au dat, între 30 şi 50.000 de euro. Aşa că am început noi să lucrăm la un ERP„, povesteşte Cîrcei, care a lansat Copimaj ERP la IMWorld 2014 şi l-a implementat ulterior şi celorlalte companii client, precum Cristallini, Bebetex sau Silver Décor.

    Cîrcei îşi descrie produsul firesc, considerând că acesta este următorul pas în dezvoltarea retailului: ”Produsul acesta conectează online cu offline. Unim într-o platformă online toate comenzile şi fluidizăm procesul„. ERP-ul dezvoltat de Copimaj are 5 module, care pot fi implementate separat, şi costă până în 20.000 de euro (preţul mediu pentru implementarea unui ERP variază în funcţie de mărimea firmei, de specificul de activitate, de gradul de dispersare geografică sau de infrastructura tehnologică şi este, în medie, de ordinul sutelor de mii de euro).

  • Un tânăr român de 28 de ani şi-a construit o firmă de 50 de milioane de lire sterline. Nu are maşină şi stă cu chirie

    Emi Gal are 28 de ani şi este CEO al Brainient, o afacere online prezentă pe mai multe continente. Televiziuni din ţări precum Germania, Franţa sau Marea Britanie folosesc platforma produsă de Brainient pentru a face publicitate pe tablete şi telefoane, scriu cei de la stirileprotv.ro.

    Concret, Brainient este o soluţie de integrare a anunţurilor publicitare în cadrul conţinutului vizionat pe dispozitive mobile.

    “Avem clienţi care rulează campanii pe mai multe pieţe, precum Brazilia sau Singapore”, a declarat Emi Gal în cadrul unui interviu acordat celor de la The Guardian. “Coordonăm toate aceste campanii de la sediul din Londra, având de asemenea oameni de vânzări în multe alte locaţii.”

    Deşi are o situaţie financiară foarte bună, tânărul nu are maşină şi locuieşte cu chirie într-unul dintre cele mai active cartiere din Londra, Soho. Emi Gal împarte apartamentul cu un amic, şi el antreprenor de succes.

    Emi Gal a fost pasionat de informatică de când era copil. La 10 ani s-a apucat să creeze cărţi de vizită pentru profesorii din şcoala sa; ulterior a învăţat să programeze şi a făcut site-uri. La 19 ani a pornit prima sa firmă, iar câteva luni mai târziu a închiriat un birou pe Calea Dorobanţi, notează sursa citată.

    Compania lui Emi Gal, Brainient, este în prezent evaluată la 50 de milioane de lire sterline.

  • Un tânăr a încercat să ia un credit, dar 96 de bănci l-au refuzat. Reacţia sa le-a făcut apoi să regrete

    Sam Hodges este cofondator şi managing partner al Funding Circles, o instituţie specializată în acordarea creditelor pentru companii mici şi mijlocii.

    În 2007, el conducea o reţea de săli de fitness şi a decis să ceară ajutor financiar instituţiilor bancare pentru a-şi extinde afacerea. Deşi businessul său era profitabil, iar scoring-ul său (evaluarea clientului de către instituţia financiară) era suficient de mare, Sam Hodges a fost refuzat de toţi cei cărora le-a cerut ajutorul. După cel de-al 96-lea refuz, bărbatul a înţeles deficienţele sistemului american de creditare, relatează Business Insider.

    Companiile mari, cu venituri de sute de milioane de dolari şi sute de angajaţi, primeau cu uşurinţă credite de peste cinci milioane de dolari. Dar pentru companiile mici şi mijlocii, cu mai puţin de 50 de angajaţi, sumele oferite erau mult mai mici. “Există o diferenţă foarte mare, şi ea creşte în fiecare an”, povesteşte Hodges.

    Antreprenorul a decis să lanseze un portal online, numit Emergence Landing Network, care să ofere bani rapid micilor proprietari, evitând procedurile complicate impuse de bănci. Sistemul gândit de Sam Hodges pune faţă în faţă investitorii şi oamenii de afaceri, obţinând un anumit comision din fiecare tranzacţie.

    În 2013, afacerea lui Hodges a fuzionat cu Funding Circle, un business similar din Marea Britanie. Din 2010 până în prezent, împrumuturile tranzacţionate prin platformă au depăşit 750 de milioane de dolari, iar pentru 2015 se aşteaptă la depăşirea barierei de un miliard.

    Fondurile mari de investiţii precum Accel Partners sau Index Ventures au fost atrase de idee şi au investit în compania lui Hodges aproape 150 de milioane de dolari, pentru a ajuta dezvoltarea viitoare a platformei.

  • Un copil de cinci ani a trecut testul Microsoft, devenind cel mai tânăr specialist în IT din lume

    Atunci când a ajuns în sala de examinare, cei de la Microsoft au considerat că băiatul este prea mic pentru a obţine diploma de tehnician IT, însă tatăl acestuia i-a convins să îi dea o şansă. Qureshi a declarat celor de la BBC că examenul i s-a părut “greu dar distractiv”. “Au fost mai multe tipuri de întrebări, fie cu variante multiple de răspuns, fie bazate pe scenarii”, a povestit copilul.

    Asim Qureshi, tatăl lui Ayan, a început să îi explice calculatorul fiului său de la vârsta de trei ani. “De fiecare dată când îi spuneam ceva, aveam a doua zi surpriza că a reţinut aproape tot”, spune bărbatul. “Aşa că am început să îi dau tot mai multe informaţii. La vârsta aceea, prea mult calculator poate dăuna. În cazul lui Ayan, a fost o oportunitate.”

    Ayan Qureshi a construit alături de tatăl său un mic laborator în casa din Coventry. El petrece două ore pe zi învăţând primul său limbaj de programare şi speră ca într-o bună zi să pună bazele unei firme de IT.

  • Hostelul, un business care aduce o marjă de profit impresionantă

    Hostelurile, forma de cazare economică pentru care optează în special tinerii ce îşi organizează singuri călătoriile şi pe care nu îi deranjează să împartă camera cu alte persoane, aduc proprietarilor ce au pariat pe această nişă de piaţă marje de profit de 20%-30%. Cei care au dezvoltat afaceri cu hosteluri sunt tineri, pasionaţi de călătorii şi mai ales au experimentat această formă de cazare în timpul deplasărilor în alte destinaţii.

    „Prima aventură în turism a început în 2006, când am fondat hostelul Dor de Bucovina din Câmpulung Moldovenesc, într-o zonă istorică de turism cultural-religios. Am transformat în hostel casa părinţilor mei“, a spus Tudor Maxim, 32 de ani, absolvent al Facultăţii de Drept, proprietarul lanţului de hosteluri Pura Vida. Particularitatea hostelurilor este aceea că au dormitoare cu mai multe paturi etajate, bucătărie şi baie la comun.

    Înainte de a demara afacerea cu hosteluri, tânărul antreprenor experimentase cazarea în peste 100 de hosteluri de pe toate continentele, având în vedere pasiunea sa pentru călătorii. Patru luni pe an, antreprenorul călătoreşte prin lume alături de soţia lui.

    „Călătoresc foarte mult şi am stat de multe ori în hosteluri, încă din 2002. Mi-a plăcut foarte mult spiritul tânăr şi dinamic al hostelurilor, facilităţile sale (spaţiile comune, bucătăria unde poţi găti) şi călătorii din toate colţurile lumii cu care te poţi împrieteni. De aici a pornit şi motivaţia de-a deschide hosteluri, am vrut să avem experienţele din străinătate şi în ţară“, povesteşte Tudor Maxim.

    În prezent reţeaua pe care o deţine şi o conduce, Pura Vida, include cinci hosteluri. Două sunt în Bucureşti, respectiv Little Bucharest Old Town Hostel şi Peaches Hostel, alte două sunt amplasate la mare, în Vama Veche (Pura Vida Beach Hostel şi Pura Vida Breeze Hostel), iar unul în Câmpulung Moldovenesc, Dor de Bucovina.

    Din lanţ mai făcea parte un hostel din zona Floreasca, pe care antreprenorul l-a închis însă în februarie. Tariful pentru un loc într-o cameră cu şase paturi este de 52 de lei pe noapte, în timp ce pentru un pat într-o cameră cu 12 paturi este de 37 de lei pe noapte, potrivit preţurilor afişate pe site-ul booking.com pentru hostelul Little Bucharest Old Town Hostel.

    Lanţul Pura Vida are o capacitate totală de 250 de paturi în acest moment. În ultimii doi ani antreprenorul a început o dezvoltare mai accelerată, în momentul în care s-a retras din managementul Elevate, agenţia de publicitate pe care a fondat-o în 2005. „Investiţia în cele patru hosteluri ce funcţionează în clădiri închiriate s-a ridicat la 100.000 de euro. Banii au provenit dintr-un credit de nevoi personale şi apoi dintr-o linie de finanţare. Eu mă ocup de strategie, marketing, dezvoltare, iar soţia mea (de profesie arhitect) de amenajare şi finanţe“, a spus el. În prezent, Tudor Maxim negociază închirierea unei alte clădiri pentru transformarea în hostel.

    „Cel mai mare cost pe care îl avem, de aproape 50% din cheltuielile totale, este cel cu chiria. În funcţie de zonă şi de numărul de camere, chiria variază între 1.000 şi 5.000 de euro pe lună. Noi închiriem pe cinci ani sau mai mult o clădire. Le explicăm proprietarilor ce vrem să facem cu respectiva clădire. Hostelul este încă un concept necunoscut pe piaţă, de aceea este greu să îi convingem pe proprietari să ne închirieze“, a spus el.

    Cel mai important canal în care sunt promovate hostelurile este cel online. Sistemele de rezervări sunt cele de pe care vin cei mai mulţi clienţi. „Deşi există sute de site-uri de rezervări, totul se rezumă la un singur site: booking.com, de pe care vin 60% din clienţii noştri, exclusiv străini. Vin americani, englezi, italieni şi am avut chiar şi turişti din Coreea de Sud, Japonia sau Malaezia. Sunt călători independenţi. Este important să ai recomandări bune pentru că cei care se cazează în hosteluri nu îşi iau informaţiile din media, ci din recomandările altora“, a spus el. Bucureştiul a atras anul trecut 730.000 de turişti străini care au înnoptat măcar o noapte în capitală, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică. Dintre aceştia, 2.800 s-au cazat în hosteluri.

    Clienţii hostelurilor sunt de cele mai multe ori călători tineri independenţi ce explorează lumea cu un buget redus pentru cazare. Clienţii aleg un hostel pentru zonă, atmosferă, curăţenie şi echipă. „Cu cât performezi mai bine şi cu cât ai review-uri mai bune, te vei bucura de mai mulţi oaspeţi.“ Tânărul antreprenor menţionează că este foarte important ca cel care vrea să dezvolte un business în acest domeniu să fi avut experienţa cazărilor în hostel: „Consider în primul rând că proprietarul de hostel trebuie să fie călător şi să îi placă să stea într-un hostel. Această pasiune trebuie să fie însoţită de o foarte bună organizare şi de o aplecare către comunicare, atât la nivel de clienţi, cât şi la nivel de publicitate“.