Ryanair, cea mai mare companie aeriană low-cost din Europa, sărbătoreşte anul acesta 30 de ani de la înfiinţare, punând la dispoziţie cu această ocazie 100.000 de locuri din întreaga reţea de rute europene la preţuri începând de la 19,99 euro.
Tag: plecare
-
Au deschis o sticlă de şampanie în avion şi au fost nevoiţi să aterizeze de urgenţă. Incidentul ar putea intra în istoria aviaţiei
Un avion plin cu turişti a fost nevoit să aterizeze de urgenţă dintr-un motiv cel puţin bizar. Cazul este de necrezut.
-
El voia să meargă la studii in Anglia dar parinţii l-au trimis in China. Acum deţine o afacere de 100 de milioane de euro
Claudiu Ciobanu ştia încă din clasa a unsprezecea că vrea să facă facultatea în afara ţării. Voia să meargă în Anglia, dar părinţii l-au convins să încerce o facultate din China, care îi va da mai multe posibilităţi.
Claudiu Ciobanu a plecat în 2001 să studieze mandarina, iar din 2003 comerţul internaţional în China, la University of International Business & Economics (UIBE). La terminarea celor 4 ani de facultate şi după o lucrare de licenţă despre impactul Yiwu la PIB-ul Chinei, avea deja oferte de la cel puţin două multinaţionale pentru a le reprezenta în China, dar învăţase şi destul de bine piaţa pentru a porni o afacere pe cont propriu. A ales a doua variantă, pentru că trăia deja într-o piaţă unde milionarii în cash deveneau mainstream şi unde creşterile fabuloase ale volumelor de business se întâmplau efectiv de la o zi la alta.
Până a ajunge în situaţia absolventului care are de ales ce să facă mai departe, Claudiu Ciobanu îşi aminteşte că acomodarea în China a fost o poveste în sine: „Am aterizat pe aeroportul din Bejing neştiind că în prima săptămână care urma nu o să mai văd nicio persoană caucaziană. Când am ieşit din aeroport, mă aşteptam să văd un munte de biciclete, dar în schimb am văzut maşini de lux. Ministerul Educaţiei cerea atunci studenţilor străini să fie recomandaţi de un cetăţean chinez care să răspundă în cazul în care cursanţii le-ar face probleme. Nu ştiam pe nimeni în afară de o cunoştinţă a tatălui meu, iar acomodarea într-o ţară precum China nu a fost deloc uşoară”.
Totul era nou, povesteşte antrepenorul, care nu ştia nici cum să folosească beţigaşele la cantina studenţească, aşa că venea de la cămin cu o furculiţă ascunsă într-un şerveţel. Limba? „Mandarina este o limbă muzicală, bazată pe patru tonuri. Dacă ai ureche muzicală este mai uşor de învăţat. Dacă nu, aşa cum este şi cazul meu, este destul de dificil, pentru că a trebuit să învăţ mecanic tonalitatea. În funcţie de tonul folosit, «mai» poate însemna a vinde, a cumpăra, sau «mai mai» înseamnă comerţ.”
Diferenţele culturale? „Nu se aseamănă cu nimic din ceea ce suntem noi, românii, obişnuiţi. Chinezii, când ies să ia masă, duc o luptă pentru achitarea notei de plată. Pentru că e şansa celui care plăteşte să crească ierarhic. Chinezii au mese rotunde, dar liderul este cel care se aşază la masă orientat spre ieşire. Sunt şi alte lucruri care m-au frapat iniţial în China şi pot spune că a fost un şoc, dar am absorbit noutatea.”
Câţi aţi auzit despre Yiwu? Despre oraşul care leagă Europa de China prin cea mai lungă cale ferată din lume (Yiwu – Madrid, 13.000 kilometri)? Despre cel mai mare centru comercial din lume, Futian Market sau Yiwu International Trade City, care se întinde pe 4 milioane de metri pătraţi, cu peste 70.000 de standuri comerciale, şi pe care Naţiunile Unite, Banca Mondială şi Morgan Stanley l-au numit, încă din 2005, cel mai mare angro din lume pentru bunuri de consum?
„Nu există produs care să nu fie la Futian Market, la fel cum nu există producător chinez, de la cei mai mărunţi până la cei mai mari, şi nici multinaţională importantă care să nu aibă un reprezentant acolo”, spune Claudiu Ciobanu, care a fost fascinat de centrul comercial încă din studenţie, motiv pentru care l-a ales ca subiect al lucrării de licenţă şi care, mai târziu, i-a devenit casă.
În anii în care Ciobanu era student la Beijing, oraşul Yiwu din provincia Zhejiang câştiga teren în faţa capitalei în rândul micilor comercianţi români. Aşa că în vacanţa de iarnă din anul I Ciobanu a plecat până la Yiwu ca să vadă de ce oraşul din sudul Chinei devenise un magnet pentru oamenii de business. „Nu semăna cu nimic din ceea ce văzusem până atunci! Oameni veniţi din toate colţurile Pământului pentru a cumpăra produse Made in China! Un oraş mic pentru China, cu aproape 2 milioane de locuitori, cu cinci benzi pe sens şi limită maximă acceptată de 100 de tone!”
A început să lucreze încă din facultate, ca interpret pentru clienţii români veniţi cu afaceri în China: „A fost o perioadă când am exersat mult chineza şi care mi-a deschis apetitul pentru lumea afacerilor. Am fost inspirat de oamenii pe care i-am cunoscut în acea perioadă pentru ca mai târziu să îmi deschid propriul business”. Imediat după terminarea facultăţii, în 2006, s-a urcat în maşina sa Geely (construită de fabricantul chinez care iniţial producea frigidere, care a început să facă maşini în 1998 şi care a cumpărat în 2010 brandul Volvo) şi a plecat de la Beijing la Yiwu, împreună cu viitoarea sa soţie, care, la sfârşitul călătoriei de 1.600 de kilometri, l-a întrebat dacă la Yiwu se vor întâlni cu prietenii lui. „I-am răspuns: «Vom avea prieteni aici, încă nu îi avem!». Şi am pornit spre hotel. Luasem decizia să îmi încerc norocul în acel loc care mă fascinase şi să deschid o firmă care să ofere clienţilor români servicii de consultanţă în achiziţii de la fabricile din China.”
-
Au deschis o sticlă de şampanie în avion şi au fost nevoiţi să aterizeze de urgenţă. Incidentul ar putea intra în istoria aviaţiei
Un avion plin cu turişti a fost nevoit să aterizeze de urgenţă dintr-un motiv cel puţin bizar. Cazul este de necrezut.
-
Părinţii credeau că pleacă în fiecare zi la serviciu, dar ea construia în secret un imperiu de 10 milioane de dolari
Povestea de succes a tinerei Jane Lu, din Australia, a început ca multe alte poveşti: dimineaţa se îmbrăca formal, pentru serviciu, îşi lua la revedere de la părinţi şi pleca spre locul de muncă, relatează dailymail.co.uk.
Singura diferenţa este că Jane Lu nu avea un birou la care să ajungă, un job cu titlu complicat sau un şef căruia să îi raporteze. Lu a ţinut ascuns de părinţii ei întregul plan de afaceri, crezând că aceştia nu vor fi de acord cu ideea de a porni un business pe cont propriu. Tânără mergea în fiecare zi la o cafenea din centru, deschidea laptop-ul şi contacta diverse companii, organiza evenimente şi punea bazele unei afaceri de milioane de dolari.
Compania tinerei, ShowPo.com, a generat venituri de peste 10 milioane de dolari în 2014. Ea distribuie haine în 45 de ţări, are 420.000 de fani pe Instagram şi aproape 500.000 pe Facebook. Jane Lu consideră că mare parte a succesului său se datorează modului în care a desfăşurat campaniile de social media.
Chiar dacă recunoaşte că şi-a minţit pentru o bună perioadă de timp părinţii, Lu spune că aceştia sunt extrem de mândri de felul în care ea a gestionat businessul. “În primă fază nu le-a venit să creadă cât curaj am avut”, povesteşte Lu celor de la dailymail.co.uk.
ShowPo.com are în momentul de faţă zece angajaţi, iar Jane Lu spune că cel mai important lucru este că poate face zi de zi lucrurile care îi plac. Cât despre lansarea unui business, Jane Lu crede că cea mai mare problemă a tinerilor este teama de eşec: “Merită să-ţi asumi acest risc şi este extrem de important să fii întotdeauna sincer. Nu trebuie să laşi o afacere să te schimbe”, a mai spus Lu. -
Un român i-a înnebunit pe americani cu shaorma de pui. Acum vrea să deschidă tot mai multe restaurante
Bogdan Tarasov a plecat în Detroit, Statele Unite, în urmă cu opt ani. Iniţial el a deţinut o companie în construcţii, dar a reuşit apoi să pună bazele unui restaurant de tip fast-food ce vinde shaorma.
Dacă în 2007 puţină lume auzise de Bucharest Grill, el este astăzi unul dintre cele mai populare localuri din Detroit, fiind inclus de eater.com în topul celor mai bune restaurante ieftine din oraş.
Tarasov a povestit în cadrul unui interviu acordat eater.com că ideea i-a venit în timp ce căuta un loc unde să se poată relaxa seară de seară. Românul spune că a vrut ca Bucharest Grill să vândă numai produse de calitate, astfel că i-a luat trei luni de zile doar pentru a perfecţiona reţeta shaormei cu pui.
Restaurantul este astăzi unul dintre cele mai apreciate din Detroit iar Tarasov se pregăteşte să deschidă al treilea local. Primul Bucharest Grill onorează peste 1.000 de comenzi zilnic, astfel că succesul pare garantat.
“Evident, suntem în această afacere pentru a face bani”, a mai spus Tarasov. “Dar satisfacţia clienţilor este de asemenea extrem de importantă. Dacă avem posibilitatea de a deschide mai multe restaurante fără să afectăm în vreun fel calitatea produselor, o vom face. Dacă nu, ne vom concentra în continuare pe cele existente.”
-
Google prezintă “O zi din viaţa lui Homo Smartphonicus”: Românul trece printr-o metamorfoză
Aceasta este imaginea de ansamblu pe care o creionează studiul Google “Internetul mobil în viaţa de zi cu zi”, realizat în rândul utilizatorilor de internet mobil din patru ţări din Europa Centrală şi de Est: România, Ungaria, Cehia şi Slovacia. Folosind concluziile acestui studiu, Google a recreat o zi din viaţa lui “Homo Smartphonicus” din România: utilizatorul unui dispozitiv mobil – smartphone, în general – conectat la internet.
Obiceiuri matinale – Accesarea internetului de pe smartphone este un obicei intrat în rutina matinală a lui “Homo Smartphonicus”. Aproape 60% dintre utilizatorii de internet mobil fac acest lucru dimineaţa, până să plece de acasă. Mai mult, o treime îşi verifică smartphone-ul imediat după ce se trezesc.
“Homo Smartphonicus” a luat micul dejun şi pleacă de acasă. Telefonul este asistentul fără de care nu iese din casă. Smartphone-ul, portofelul şi cheile sunt, în această ordine, cele mai importante trei lucruri pe care “Homo Smartphonicus” verifică să nu le fi uitat acasă. Nu aceleaşi sunt obiceiurile în Ungaria, Cehia şi Slovacia: aici portofelul, nu smartphone-ul, este pe locul întâi între lucrurile fără de care oamenii nu pleacă de acasă. Şi dacă, totuşi, aceştia uită smartphone-ul acasă? “Nu este posibil”, au răspuns 56% dintre românii din categoria “Homo Smartphonicus”, în timp ce 11% au spus că, chiar dacă s-ar întâmpla acest lucru, s-ar întoarce de oriunde după el.
Ziua în ritm de ringtone – “Homo Smartphonicus” îşi începe ziua pe telefon şi continuă la fel, dependent de conexiunea de internet mobil şi instrumentele pe care i le oferă smartphone-ul. 43% spun că utilizează smartphone-ul (în alt scop decât a telefona) oricând în timpul zilei, în timp ce aproape jumătate (47%) spun că verifică smartphone-ul de câteva ori pe zi. Ponderea celor care utilizează smartphone-ul doar în timpul liber este foarte mică: doar 5%.
Smartphone-ul este întotdeauna uşor accesibil: cei mai mulţi oameni îl ţin în buzunar sau în geantă (54%) sau la îndemână (42%) – pe birou sau pe masa pe care mănâncă. 51% dintre respondenţi verifică orice notificare a telefonului sau, dacă nu pe toate, cel puţin pe cele mai importante (44%). Cele mai importante aplicaţii/ funcţii cu alerte sonore de pe telefonul lui “Homo Smartphonicus” din România sunt: SMS-ul (84%), aplicaţia de Facebook (64%), e-mail-ul (59%), aplicaţiile de comunicare, precum Skype şi WhatsApp (52%), şi jocurile (22%).
Social media este distracţia principală a lui “Homo Smartphonicus” din România. Dacă luăm ca reper alertele sonore, Facebook este a doua aplicaţie/ funcţie ca importanţă de pe telefonul lui, după SMS. În cazul reprezentanţilor “Homo Smartphonicus” din Ungaria, Cehia şi Slovacia, Facebook este de doar pe locul al treilea, după SMS şi e-mail. Mai mult, cele mai utilizate tipuri de aplicaţii de către “Homo Smartphonicus” din România sunt cele pentru social media. Nu la fel stau lucrurile la omologii săi din zonă: aplicaţiile de prognoză a vremii sunt cele mai utilizate în Ungaria, în timp ce pentru cehi şi slovaci aplicaţiile dedicate fotografiilor sunt pe primul loc.
Cu prietenii, dar conectat – După-amiaza “Homo Smartphonicus” iese cu prietenii la bar sau la restaurant. Chiar şi aici, “Homo Smartphonicus” nu poate sta departe de telefon. Cei mai mulţi dintre românii utilizatori de internet mobil (36%) spun că verifică smartphone-ul de fiecare dată când primesc o notificare, atunci când sunt la întâlnire cu prietenii. Mai puţin de o treime (31%) îşi verifică smartphone-ul o dată sau de două ori (când ajung şi când pleacă), în timp ce aproape un sfert (23%) nu se ating de smartphone când ies cu prietenii. În alte ţări, obiceiurile “Homo Smartphonicus” diferă. Colegii lui din Ungaria, Cehia şi Slovacia procedează diferit când ies cu prietenii: cea mai mare parte a celor din Ungaria nu-şi verifică smartphone-ul deloc, în timp ce în Cehia şi Slovacia obiceiul cel mai întâlnit este să verifici smartphone-ul când ajungi şi când pleci.
Înainte de culcare – “Homo Smartphonicus” se desparte de prieteni şi ajunge acasă. Trei sferturi dintre reprezentanţii “Homo Smartphonicus” spun că locul smartphone-ului este chiar lângă pat, în primul rând pentru că acesta joacă rolul de ceas deşteptător (81%). Însă aproape jumătate (44%) intră pe internet de pe smartphone sau tabletă înainte de a adormi – pentru a-şi citi mailurile, să se joace, să verifice statusurile de pe social media etc.
“Homo Smartphonicus” vrea să se culce, dar nu poate să adoarmă şi îşi tratează insomnia tot cu smartphone-ul. Majoritatea (51%) reprezentanţilor “Homo Smartphonicus” din România spun că atunci când nu pot dormi îşi folosesc smartphone-ul. Acesta este principalul “medicament” împotriva insomniei, peste televizor (47%), stat în pat (29%) şi citit (20%). Nu la fel “se tratează” restul reprezentanţilor genului “Homo Smartphonicus” din celelalte ţări. În Ungaria, “medicamentul” preferat pentru insomnie este televizorul, iar cehii şi slovacii stau întinşi în pat, aşteptând să adoarmă.
Studiul Google “Internetul mobil în viaţa de zi cu zi” a fost realizat de IQS Online, în luna mai 2015, pe 800 de utilizatori de internet mobil, cu vârste peste 15 ani, din România, Ungaria, Cehia şi Slovacia. 95% dintre aceştia utilizează smartphone-ul, iar 54% tableta. Majoritatea (79%) utilizatorilor de internet mobil se conectează atât prin Wi-Fi, cât şi prin servicii de internet mobil de la furnizorul de servicii de telecomunicaţii la care sunt clienţi. Doar 8% se conectează la internet de pe dispozitive mobile doar prin reţele Wi-Fi gratuite, în timp ce doar abonamentul de date mobile este utilizat de 12%. Potrivit studiului “Consumer Barometer”, 46% dintre români au smartphone, iar 23% au tabletă.
Fondat în 1998, de absolvenţii Universităţii Stanford Larry Page şi Sergey Brin, motorul de căutare Google este în acest moment o companie prezentă pe toate marile pieţele globale. Google are sediul central în Silicon Valley şi birouri în America de Nord şi de Sud, Europa şi Asia.
Google a deschis, pe 1 noiembrie 2010, un birou în Bucureşti, echipa din România fiind coordonată de Dan Bulucea.
-
“Cum, dom’le, plecaţi cu copilul, aşa, pe mare?”, una din poveştile pasionaţilor de navigaţie
Avocatul Ovidiu Drugan, unul dintre puţinii antreprenori în domeniul navigaţiei, a cerut-o în căsătorie pe soţia sa pe apă. Un alt cuplu a mers chiar mai departe şi a spus ”da„ în apele internaţionale; până acum sunt singurii români care au trecut pe certificatul de căsătorie coordonatele, cu longitudine şi latitudine, în loc de o localitate pe pământ. Mihai Marcu merge cu barca în fiecare vară, de trei ani, cu fiul său care are acum 11 ani, la istanbul, doar ei doi; multă lume l-a întrebat pe omul de afaceri: „cum, dom’le, plecaţi cu copilul, aşa, pe mare?”. Iar Ovidiu Ciuca, un antreprenor care face bărci, şi-a construit una cu mâinile lui, încă înainte de a avea maşină. Iahtingul, ca pasiune şi afacere, nu are o dimensiune amplă pe piaţa românească, dar numărul pasionaţilor creşte an de an.
“Anul trecut băieţelul meu era la prova, în partea din faţă a bărcii, şi când am intrat din Marea Neagră în canal, în drumul spre Istanbul, se uita cum se unesc continentele, fericit şi mândru“, povesteşte Mihai Marcu, preşedinte al boardului de directori al MedLife, unul dintre pasionaţii de iahting.
De fapt, obiceiul de a merge cu barca la Istanbul a avut şi urmări neaşteptate, antreprenorul fiind chemat la şcoala unde învaţă băiatul său, în vârstă de 11 ani, unde i s-a spus că e un băiat foarte bun, învaţă foarte bine, dar că are tendinţa de a exagera lucrurile. Cum?, a întrebat şi i s-a replicat: „A spus că în vacanţă a mers cu skijet-ul, că a fost la pescuit cu barca în Golful Persic şi a prins o baracudă de 3-4 metri, că a fost cu tata cu barca la Istanbul“. Or toate aceste poveşti de vacanţă erau cât de poate de adevărate. În rândul experienţelor frumoase legate de navigaţie, antreprenorul, care a investit şi în afaceri din domeniul navigaţiei, enumeră şi plecările pe mare către Balcic (Bulgaria), cu managementul MedLife.
La capitolul experienţelor interesante încadrează şi momentul când a ales să vadă ce înseamnă experienţa de skipper, într-un training pe barcă la care participau manageri dintr-o corporaţie. Fără să ştie cine este, de fapt, Mihai Marcu, respectivii l-au tratat ca pe un angajat; „Mihai, adu-mi o bere“, „Mihai, ţine berea la rece“ şamd. Antreprenorul spune că a intrat în joc, iar seara, când a venit CEO-ul corporaţiei, acesta s-a aşezat lângă Marcu, la masa skipperilor, vorbind cu el ca prieten. Cel care în cursul zilei îi adresase numeroasele ordine s-a apropiat de preşedintele MedLife, încercând să-şi ceară scuze. Marcu în schimb a răspuns că îi mulţumeşte, pentru că a avut o experienţă interesantă, oferindu-i-se prilejul să înţeleagă că viaţa skipperilor este mai grea decât credea.
ÎN LOCUL AVOCATURII
Şi Ovidiu Drugan, avocat de formaţie, are o tolbă plină de poveşti. El este pe cale să renunţe la profesia de avocat, având în lucru în prezent doar 2-3 dosare, cu scopul de a se dedica total pasiunii pentru navigaţie. Împreună cu tatăl său şi sora sa au înfiinţat o şcoală de navigaţie, SetSails, unde a investit în zece ambarcaţiuni, cumpărate, toate, în parteneriat şi în sistem de leasing. Cea mai frumoasă experienţă trăită pe luciul apei este cererea în căsătorie pe care a făcut-o pe barcă; „un alt cuplu a ieşit în apele internaţionale, skipperul a oficiat căsătoria, iar la întoarcerea pe uscat au înregistrat căsătoria.
Din câte ştiu eu este singurul cuplu de români care au trecute coordonatele pe mare la locul oficierii căsătoriei“, spune Ovidiu Drugan. El povesteşte cu încântare că în rândul experienţelor frumoase se înscrie şi organizarea, anul acesta, a unei expediţii de 11 ambarcaţiuni româneşti în Grecia. „A fost o senzaţie deosebită să vedem navigând prin insule o veritabilă flotă, cu pavilioane româneşti“, spune avocatul, care completează că preferă domeniul navigaţiei profesiei pentru care s-a format pentru că pe barcă se râde foarte mult, oamenii se simt bine, spre deosebire de clienţii care apelau la el în calitate de avocat.
De fapt, cele mai multe poveşti legate de iahting sunt povestite cu înflăcărare; la terasa la care avea loc discuţia cu Drugan, într-o schimbătoare zi de vară în care ba era prea cald, ba ploua cu găleata, a intrat în vorbă un motociclist care s-a dovedit, la rândul său, pasionat de călătoriile pe mare. La intrarea în portul din Myconos, povesteşte motociclistul, arhitect de profesie, căpitanul bărcii pe care se afla a hotărât să ia pieptiş furtuna, într-o zonă îndeobşte cunoscută drept periculoasă. „Chiar şi grecii, care sunt foarte relaxaţi de felul lor, se agitau pe mal, pentru că nici ei nu fac astfel de manevre, aleg un drum mai ocolit, dar mai sigur“, spunea arhitectul, care în timpul furtunii coordona skipperul citind cordonatele pe telefonul inteligent, devenit mai nou cea mai răspândită unealtă de navigaţie.
-
Povestea “grecului de aur”, unul dintre cei mai bogaţi oameni ai secolului XX
Aristotel Socrate Onassis s-a născut în anul 1906, într-o familie de greci ce locuiau în Smyrna (astăzi Izmir, Turcia), o comunitate grecească formată pe atunci în Imperiul Otoman. Din cauza conflictelor politice ulterioare Primului Război Mondial, toţi grecii au fost expulzaţi de la turci, iar familia sa a trebuit să o ia de la zero, alături de alţi refugiaţi.
La 17 ani, tânărul Onassis fuge în Argentina cu câţiva dolari în buzunar şi cu o scrisoare de recomandare a unor prieteni către nişte oameni de afaceri. Reuşeşte mai întâi să se angajeze ca telefonist şi să strângă un mic capital pentru a investi într-o afacere veche de familie: importul de tutun şi fabricaţia de ţigări. Unele voci spun că această afacere avea rol de paravan pentru una mult mai rentabilă, dar ilegală: importul şi vânzarea de droguri.
Cert este că, până la 25 de ani, Onassis avea în cont primul milion de dolari, iar prin carisma şi destoinicia sa a determinat autorităţile greceşti să-l numească la acea vârstă fragedă consul general al Greciei la Buenos Aires. Profitând de criza economică în plină amploare, grecul a achiţionat şase nave maritime cu doar 20.000 de dolari, flotă ce a crescut din ce în ce mai mult şi l-a propulsat spre o altă afacere, comerţul maritim, şi spre denumirea de „Regele Oceanelor“.
La scurt timp, Onassis a căpătat statutul de miliardar şi a devenit cunoscut la nivel mondial.
Una dintre cele mai puternice lovituri încasate de „Grecul de Aur“ a fost urmărirea de către FBI sub acuzaţia de fraudă împotriva guvernului american, prin acuzaţia de încălcare a dreptului internaţional maritim, ce prevedea ca navele purtătoare de steag american să aparţină doar cetăţenilor Americii. Onassis s-a văzut, astfel, nevoit să pledeze vinovat şi să despăgubească guvernul american cu 7 milioane de dolari.
Cu toate acestea, veniturile lui au tot crescut. În 1956 a avut buna intuiţie de a cumpăra liniile aeriene greceşti, aflate în pragul falimentului, şi a creat afacerea Olympic Airways of Greece, prima companie cu rute în cinci continente. Viaţa personală nu a făcut excepţie de la stilul tumultuos al afaceristului. El a avut două soţii, una dintre ele fiind văduva preşedintelui american John Kennedy. Cu prima soţie a avut însă cei doi copii, care au murit la vârste fragede, de 37, respectiv 25 de ani.
Aristotel Onassis a murit la 69 de ani, în 1975, lăsând în urmă o avere imensă, de miliarde de dolari, ce cuprinde de la vapoare şi linii aeriene şi până la companii, hoteluri şi depozite bancare aflate în special în America Latină. Athina Roussel, nepoata care i-a moştenit averea, are acum 24 de ani şi este mai bogată decât regina Angliei.