BusinessMagazin

Tag: bogati

  • Dinu Patriciu a murit. Poveşti despre viaţa şi afacerile unuia dintre cei mai bogaţi români

  • Cei mai puternici baroni ai ţiţeiului din întreaga lume. Ce rol pot juca ei în ecuaţia legată de gazele ruseşti? – FOTO

    1. Charles şi David Koch (cu o avere cumulată de 68 de miliarde de dolari)
    Mare parte a averii lor a fost moştenită de la tatăl lor, Fred Koch, dar cei doi oameni de afaceri au făcut dovada unui ascuţit spirit antreprenorial.
    Koch Industries şi-a câştigat renumele în domeniul tehnicii de rafinare a petrolului, dar cei doi fraţi au diversificat activitatea grupului care are acum în portofoliu rafinării şi fabrici de prelucrare a compuşilor chimici, precum polimerii.
    Astfel, Koch Industries este acum a doua companie privată ca rulaje din SUA, după Cargill. Cea mai importantă dintre filialelel sale, Flint Hill Resources, rafinează anual peste 300 de milioane de barili de petrol.

    2. Mukesch Ambani (21,5 miliarde de dolari)
    Indianul a început să-şi clădească imperiul plecând de la industria textilă, iar în tip a creat o divizie, Reliance Industries, care a avut o evoluţie spectaculoasă din 2008 încoace. El are în proprietate cea mai mare rafinărie din lume, plasată în Gujarat, India, cu o capacitate de 1,24 de barili pe zi.
    Cu toate acestea, evoluţia companiei nu a fost pe placul actualului guvern indian, care a amendat compania cu 579 milioane de dolari, pentru nerespectarea unor regului în ce priveşte angajamentele sale în privinţa exploatării de gaze în Inida.

    3. Viktor Vekselberg (17,2 miliarde de dolari)
    Mogulul rus este unul dintre apropiaţii lui Vladimir Putin şi şi-a câştigat averea ”de început” în domeniul prelucrării aluminiului, fiind unul dintre primii antreprenori de succes din Rusia. A fost unul dintre fondatorii Siberian-Urals Aluminum Company şi a câştigat bani frumoşi în momentul în care compania a fost absorbită de RUSAL, cea mai mare companie rusească din acest domeniu.
    Vekselberg este pasionat de ouă Fabergé, având 15 astfel de piese la o valoare estimată de 100 de milioane de dolari.

    4. Mikhail Fridman (16,5 miliarde de dolari)
    Un înţelept a spus odată că prieteniile din facultate durează înteraga viaţă.  Deşi nu se ştie cât de apropiat a fost în facultate de German Khan şi Alexei Kuzmichev, cu care a fost coleg la acea vreme, cei trei conduc acum conglomeratul rusesc Alfa Group.
    În 2013, veniturile Alfa Group au ajuns la 16,8 miliarde de dolari. Fridman are activităţi cu precădere în industrii precum bănci şi asigurări, far cea mai mare parte a averii sale este legată de momentul în care Alfa Group a vândut 90% din acţiunile TNK-BP către Rosneft.

    5. Vagit Alekperov (14,8 miliarde de dolari)
    Actualuo CEO al Lukoil, a doua cea mai mare companie din domeniul petrolului din Rusia, şi-a clădit cariera pas cu pas. A început să lucreze în Azerbaijan pe vremea sovietelor, a lucrat ca operator de foraje, apoi ca inginer şi apoi a avansat pas cu pas până la poziţia de director general al Bashneft şi ministru adjunct al ministerului gaze şi petrol, în perioada Uniunii Sovietice.
    Averea sa a crescut exponenţial odată cu căderea Uniunii Sovietice. Ca şef al Lukoil, Alekperov deţine 20% din acţiunile companiei, evaluată la mai multe miliarde de dolari. El este şi artizanul expansiunii companiei în peste 40 de ţări, listarea acesteia la New York Stock Exchange şi s-a folosit de legăturile sale cu Putin pentru a asigura viitorul companiei, privită drept unul dintre pilonii economiei ruse.

  • Noul Marx, capitalul în secolul 21 şi disputele legate de averi

    Lucrarea lui Thomas Piketty, intens analizată şi comentată în ultimele luni, a revigorat dezbaterea globală privind inegalitatea socială, stârnind reacţii energice. Autorul neobişnuitului best-seller, care propune drept soluţie introducerea unei „taxe pe avere“ la nivel global, care să asigure redistribuţia, a fost descris drept „un Karl Marx moden“ sau „Marx 2.0“. Unii comentatori cred că noul avânt al dezbaterii ar putea conduce la o schimbare fundamentală a modului de gândire în zona politicilor economice.

    „Capitalul în Secolul 21“ se bazează pe mai mult de 10 ani de muncă de cercetare depusă de Piketty şi alţi câţiva economişti şi prezintă în detaliu variaţiile istorice ale ratelor de concentrare a veniturilor şi averii. Pe baza acestor date, Piketty schiţează evoluţia inegalităţii de la începutul revoluţiei industriale. În secolele 18 şi 19, societatea vest-europeană era puternic stratificată, iar averea era controlată de câteva familii bogate care formau casta dominantă asupra unei structuri sociale rigide.

    Situaţia a persistat, deşi industrializarea a generat încetul cu încetul creşterea veniturilor muncitorilor. Haosul declanşat de Primul şi cel de-Al Doilea Război Mondial şi Marea Depresiune economică au perturbat acest model social. Instituirea unor taxe mai mari, accelerarea inflaţiei, falimentele în cascadă şi ascensiunea statului social au redus dramatic influenţa marelui capital şi au asigurat, pentru o perioadă, distribuţia relativ egalitară a veniturilor. Însă efectul şocurilor din prima parte a secodului 20 s-a stins, iar averea concentrată caută din nou să se impună, crede Piketty. Economistul susţine că, din multe puncte de vedere, importanţa marelui capital în economia modernă se apropie de nivelul din perioada premergătpare Primului Război Mondial.

    Pornind de la aceste premise istorice, Piketty dezvoltă o teorie a capitalului şi inegalităţii, explicând că, de regulă, marile averi cresc într‑un ritm mai rapid decât economia. Astfel, într-un sistem izolat, o rată de expansiune economică mai rapidă decât ritmul de creştere a averilor concentrate reduce importanţa acestora în societate, în timp ce o creştere economică mai slabă o consolidează. În opinia cercetătorului francez, situaţia nu mai poate fi răsturnată decât intervenţia guvernului sau de o perioadă de boom economic generată de progresul tehnologic sau de creşterea populaţiei.

    Astfel, Piketty recomandă guvernelor să adopte o taxă globală asupra averii pentru a preveni tensiuni economice şi sociale generate de inegalitate.

    Cartea a atras numeroase critici. În teorie, obţinerea unui randament bun al capitalului devine tot mai difcilă pe măsură ce averea se extinde. De asemenea, superbogaţii de azi îşi datorează bunăstarea predominant muncii şi inovării, şi mai puţin moştenirilor. Unii comentatori acuză că concluziile lui Piketty ar fi motivate mai degrabă ideologic decât ştiinţific. Cu toate acestea, chiar şi scepticii apreciază contribuţia „Capitalului în Secolul 21“ la dezbatere, având în vedere volumul uriaş de date procesate de echipa economistului francez.

    Cel mai vizibil atac la lucrarea lui Piketty a venit din partea prestigioasei publicaţii Financial Times, care acuză erori de transcriere a cifrelor, manipularea datelor pentru a ajunge la concluzia preferată sau descrierea inexactă a surselor citate. Ziarul britanic susţine că, odată corectate aceste neajunsuri, concluziile privind inegalitatea ar fi diferite.

    În replică, Piketty admite că există imperfecţiuni în colectarea datelor analizate, însă nu sunt suficient de grave pentru a submina concluzia principală, că inegalitatea socială se lărgeşte.

    „Cei de la FT sunt ridicoli, deoarece toţi comentatorii contemporani admit că cele mai mari averi au crescut mai repede (decât economia). Sugestia Financial Times că aceste imperfecţiuni schimbă cu ceva concluzile pe care le-am tras nu este onestă, deoarece în fapt nu schimbă nimic. Alte studii mai recente, realizate din surse diferite, îmi confirmă concluziile“, susţine economistul francez într-un interviu acordat AFP. FT a respins acuzaţiile lui Piketty.

    Inegalitatea socială este una dintre cele mai controversate caracteristici ale capitalismului, iar dezbaterea privind distribuţia averii a revenit în actualitate după criza mondială declanşată în 2008 de falimentul Lehman Brothers. „Capitalul în Secolul 21“ aduce, la momentul potrivit, o contribuţie importantă la discuţie. Piketty reuşeşte să demonstreze o problemă persistentă a sistemului, însă nu propune o soluţie realistă. „Reforma“ gândită de economistul francez presupune o taxă globală pe capital fără a lua în calcul alte căi de ieşire, precum accelerarea creşterii economice.

    Autorul nu dezbate pe larg avantajele şi dezavantajele soluţiei propuse, ignorând posibilele efecte negative asupra investiţiilor sau inovării. De asemenea, Piketty se concentrează pe taxarea superbogaţilor, fără a lua în calcul posibile măsuri care ar lărgi baza de deţinători ai capitalului. Taxele asupra capitalului îşi au locul într-un sistem coerent de politici economice, însă nu pot reprezenta principalul pilon al unui sistem care să asigure prosperitatea la scară largă.

  • STUDIU: Creşterea numărului de milionari din China a încetinit puternic anul trecut

     Avansul foarte lent al numărului bogaţilor sugerează că încetinirea creşterii PIB al Chinei a ajuns şi la vârful economiei, scrie CNBC.

    În comparaţie, numărul milionarilor din SUA a crescut cu 640.000 anul trecut, la un total de 9,63 milioane, conform unui studiu separat al Spectrem Group. Spectrem defineşte milionarii ca persoane care deţin active pe care le pot investi cu valoare mai mare de 1 milion de dolari.

    În China, numărul persoanelor cu avere de peste 16 milioane de dolari a urcat cu 4%, la 67.000, potrivit Hurun.

    Din cei 100.000 de noi milionari, 30.000 sunt din Shanghai, 17.000 din Guangdong, iar 15.000 din Beijing.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Va da secolul XXI primul “trilionar” al lumii?

    Dacă anul trecut ar fi fost adunate averile celor mai bogaţi 51 de oameni din SUA, s-ar fi ajuns la un „trilion„, adică 1.000 de milioane de dolari. Anul acesta, numărul americanilor bogaţi de care este nevoie pentru a se ajunge la acest prag a scăzut la 37. Peste 20 de ani s-ar putea însă ca un singur individ să deţină o avere de peste 1.000 de miliarde de dolari.

    ESTE DOAR O PROBLEMĂ DE TIMP, AFIRMĂ MULŢI EXPERŢI. STEVE KRAUS, ŞEFUL DIVIZIEI DE ANALIZĂ LA FIRMA IPSOS MEDIACT, care realizează anual un studiu despre avere, afirmă că nu ar fi surprins dacă s-ar depăşi acest nivel al averii în următorii 25 de ani.

    Un alt specialist, Andrew Amoils, analist senior la compania New World Wealth, este chiar şi mai precis, scrie CNBC. Luând în calcul variabile precum Produsul Intern Brut pe cap de locuitor, averea pe cap de locuitor, preţurile la materii prime, piaţa valutară şi estimările privind raportul dintre preţ şi profit pe bursă, precum şi perspectivele în anumite ţări, precum SUA, Rusia şi India, există şanse de 11% ca o persoană să acumuleze o avere de peste 1.000 de miliarde de dolari în următorii 25 de ani, a spus acesta. Cel mai probabil acest lucru se va întâmpla în Statele Unite, urmate de India, ţară unde vor apărea, până în 2039, cei mai mulţi noi milionari.

    VEREA DEJA EXISTENTĂ ARE CELE MAI MARI ŞANSE DE A ACUMULA AVERE. Dacă acum avem nevoie de 37 de persoane pentru a ajunge la 1.000 de miliarde de dolari, vom ajunge în 2039 la cinci, fiecare cu câte 200 de miliarde de dolari, iar în 65 de ani de acum înainte în loc de cinci va fi doar unul?„, întreabă Paul O’Brien, vicepreşedinte responsabil cu studiul impactului averii asupra politicilor publice în cadrul organizaţiei Oxfam.

    Avocatul specializat în taxe asupra averii Bob Lord consideră că cel mai probabil pragul va fi trecut în anul 2039.

    CINE VA FI PRIMUL „TRILIONAR„ AL SECOLULUI XXI? În prezent, Bill Gates are 3,6% din averea însumată a celor prezenţi pe lista Forbes. Averea totală la nivelul SUA a urcat de la circa 10.000 de miliarde de dolari la 70.000 de miliarde de dolari începând din 1982. Dacă următorii 25 de ani nu sunt la fel de buni pentru formarea averii, până în 2039 s-ar putea ajunge la 300.000 de miliarde de dolari şi nu la 490.000 de miliarde, cât ar trebui dacă se păstrează ritmul de până acum. Putem presupune, de asemenea, că partea care revine celor de pe lista Forbes 400 ajunge la 8% din total, întrucât pe parcursul ultimelor trei decenii s-a triplat. Astfel, primii 400 cei mai bogaţi americani ar avea împreună 24.000 de miliarde de dolari.
    „Chiar dacă cel de pe primul loc are doar partea pe care o are şi Gates acum, va fi foarte aproape de valoarea de 1.000 de miliarde de dolari. Mai exact, ar fi la 846 de miliarde de dolari„, a spus Lord.

    „Ar putea fi nevoie de cinci Microsoft pentru a ajunge la 1.000 de miliarde, dar vom vedea succese de tipul Microsoft din ce în ce mai mari„, a adăugat el. Şansele acestui scenariu nu sunt însă foarte bune. Mulţi experţi în studiul averilor se aşteaptă ca un individ să aibă nevoie consecutiv de mai multe succese precum cel al lui Bill Gates pentru a trece de 1.000 de miliarde de dolari.

    Antreprenorul Elon Musk ar putea fi cel mai apropiat de personajul imaginar capabil să creeze afaceri de mare succes pe care să le transforme în avere personală. Piaţa pare în sfârşit pregătită să susţină o astfel de serie de evenimente, notează CNBC.

  • Marea Britanie, noul rai al milionarilor

    CONFORM UNUI RAPORT REALIZAT DE NEW WORLD WEALTH, MAI MULT DE 60% DIN MILIONARII ÎN CAUZĂ PROVIN DIN EUROPA. ASTFEL, MAREA BRITANIE A AJUNS PE LOCUL TREI ÎN LUME CA NUMĂR DE MILIONARI, SUB STATELE UNITE (PUŢIN PESTE PATRU MILIOANE) ŞI JAPONIA (UN MILION). Ajustând datele la nivelul populaţiei, britanicii se află pe locul patru, în urma unor state precum Singapore (42 de milionari la o mie de locuitori) sau Elveţia (33 de milioanari la o mie de locuitori), dar înaintea Statelor Unite.

    Fluxul de milionari ce migrează către Marea Britanie este cel care face însă diferenţa: dacă în Statele Unite numărul milionarilor a crescut cu aproximativ 1%, în cazul Marii Britanii el a crescut cu 16%.

    Milionarii lumii migrează mai mult ca niciodată, creând zone de bogăţie şi modificând balanţa banilor în lume. Nicio altă ţară nu a primit mai mult de 100.000 de milionari din 2003 şi până în prezent. Ca urmare, milionarii care s-au mutat în Marea Britanie au transformat Londra în oraşul cu cei mai mulţi bogaţi de pe planetă. Către Singapore şi Statele Unite au emigrat în jur de 40.000, iar Australia, Hong Kong, Canada şi Emiratele Arabe Unite au devenit reşedinţa a peste zece mii de milionari.

    De unde vin însă toţi aceşti milionari care migrează în lumea întreagă? În primul rând, din China. Conform raportului, din statul chinez au plecat peste 76.000 de milionari în perioada 2003-2013. Pe următoarele locuri vin India, care a pierdut 43.000 de milionari, Franţa, Italia şi Rusia.

    Milionarii chinezi au migrat în marea lor majoritate către Hong Kong, Singapore şi Marea Britanie. Cei din India au vizat Marea Britanie, Statele Unite şi Australia, în vreme ce francezii şi italienii au ales Marea Britanie şi Elveţia.
    DE CE ALEG MILIONARII MAREA BRITANIE? Anglia primeşte cu entuziasm ceea ce agenţia britanică pentru emigrare (UKBA) a numit „emigranţi de mare valoare„, limitând în acelaşi timp accesul celor cu venituri reduse. Schimbările recente în legislaţia privind emigrarea sunt cât se poate de clare: milionarii şi mai ales miliardarii sunt bineveniţi în Anglia; ceilalţi mai au de aşteptat.

    Pe lângă aceste schimbări, există o altă tendinţă care se manifestă din ce în ce mai puternic: proprietăţile din Londra sunt cumpărate de străini bogaţi, iar efectul este că piaţa imobiliară din capitala Angliei a devenit cea mai scumpă din lume. Această circulaţie permanentă de oameni şi bani a modelat oraşul pe placul celor foarte bogaţi, astfel că mulţi britanici din clasa de mijloc aleg să locuiască în afara zonei metropolitane londoneze.

  • Top 10 probleme de rezolvat pentru a deveni miliardar

    În loc de pornirea unor afaceri în comerţ sau aplicaţii IT, iată o serie de probleme a căror rezolvare ar transforma pe oricine, peste noapte, într-unul dintre cei mai cunoscuţi şi bogaţi oameni din lume, conform celor de la Business Insider.

    1. Energie wireless – dispozitivile digitale sunt din ce în ce mai performante şi, prin urmare, consumă din ce în ce mai multă energie. Dezvoltarea unor baterii care să dureze mai mult este aproape imposibil, aşa că oameni de ştiinţă din lumea întreagă caută soluţii pentru a transforma unde în energie. Un exemplu în acest sens este dat de ceretătorii de la Universitatea din Washington, care încearcă să transforme transmisiile TV în energie pentru aparate mobile.

    2. Internetul în zonele rurale şi îndepărtate – toată lumea este de acord că acest subiect trebuie tratat cu prioritate. Costurile de implementare sunt însă foarte mari, aşa că cei de la Google au venit cu propria lor soluţie: proiectul Loon. Compania vrea să trimită baloane alimentate cu energie regenerabilă în atmosferă, pentru a crea reţele de internet în zonele greu accesibile din lume.

    3. Energie solară ieftină – principala problemă a surselor “curate” de energie, precum cea solară, este costul mare de construire a dispozitivelor de captare. Toată lumea se află astfel într-o cursă pentru descoperirea unor materiale care să fie ieftine şi să permită o mai bună acumulare a energie produse de soare. Oamenii de ştiinţă consideră că, în viitorul apropiat, preţul ar putea fi redus până la 10 cenţi pe watt.

    4. Cărbune curat – un articol recent publicat de Wired sublinia faptul că procesul de capturare şi stocare a carbonului ar putea avea o influenţă mai mare asupra viitorului energetic decât tehnologiile dedicate energiei regenerabile. Problema principală este însă costul ridicat necesar dezvoltării unor facilităţi de procesare a cărbunelui.

    5. Plăţi internaţionale cu un cost extrem de scăzut – deşi această problemă nu afectează în mod direct consumatorii, comisioanele plătite de instituţii financiare atunci când opereză transferuri internaţionale sunt foarte mari. Aceasta este problema pe care tehnologii precum Bitcoin încearcă să o rezolve.

    6.Pastila care te ajută cu adevărat să slăbeşti – unul dintre cele mai căutate produse ale erei moderne, şi totuşi unul pe care nimeni nu a reuşit să îl perfecţioneze. Semnele bune vin din partea unor cercetători de la UCLA, care susţin că au reuşit să dezvolte o substanţă care împiedică şoarecii să se mai îngraşe, chiar şi în urma unei diete foarte bogate în proteine şi grăsimi.

    7. Desalinizare ieftină – lipsa apei potabile este un motiv din ce în ce mai serios de îngrijorare, mai ales în ţările din lumea a treia. Recenta secetă din California a dovedit însă că nu doar apa potabila este cea care lipseşte, ci orice formă de apă desalinizată. Fabricile ce pot asigura acest proces sunt extrem de scumpe şi necesită sume uriaşe pentru întreţinere, astfel că inginerii din lumea întreagă caută soluţii pentru ieftinirea procesului.

    8. Detectarea sau prezicerea evenimentelor naturale – seismologii nu se pot pune de acord dacă va fi sau nu vreodată posibilă inventarea unui sistem de avertizare în caz de cutremur.

    9. Parole ce nu pot fi sparte – deşi numărul celor care încearcă să creeze sisteme de criptare ce nu pot fi sparte este de ordinul zecilor sau chiar sutelor de milioane, nu a fost încă pusă la punct o metodă de criptare impenetrabilă. Scandalul recent produs de aşa-numitul Heartbleed este încă o dovadă că acela care va dezvolta parola ce nu poate fi spartă va deveni miliardar peste noapte.

    10. Tinereţea veşnică – pare puţin exagerat, însă Google are o întreagă divizie de cercetători care caută răspunsul la una dintre cele mai vechi întrebări ale omenirii: cum să rămâi mereu tânăr. Caligo, aşa cum este numit proiectul, a reuşit să crească în mod semnificativ durata de viaţă a unui tip de vierme. Urmează, în câţiva ani, şi oamenii.

  • Chinezii înstăriţi apelează tot mai des la mame surogat din Statele Unite

    Mai exact, multe cupluri cu o stare financiară peste medie din China se îndreaptă către Statele Unite pentru a găsi mame surogat. Acest trend este considerat o versiune chineză a “turismului de naştere” şi oferă soluţia pentru nivelul tot mai ridicat al infertilităţii din China. Mai mult chiar, este extrem de important şi faptul că aceşti copii născuţi pe teritoriul Statelor Unite vor avea cetăţenie americană.

    Alte destinaţii pe care cuplurile înstărite din China le frecventează cu acelaşi scop sunt Thailanda şi Ucraina, însă Statele Unite prezintă în continuare cele mai multe avantaje. Conform unui raport NPR, acest obicei a început în 2009, iar de atunci numeroase clinici de fertilitate au început să îşi promoveze serviciile în mandarină.

    Fertilitatea în China se află în creştere de mai bine de patru decenii, atingând pragul de 12,5% în 2010. Mai precis, 40 de milioane de chinezi nu pot avea copii. Deşi costurile pentru o mamă surogat sunt cuprinse între 150 şi 250.000 de dolari, mamele nu primesc decât 22-30.000 de dolari, restul fiind costuri legale şi profit ale firmelor care organizează întregul proces.

  • Lumea în 2014: unii se simt săraci câştigând 300.000 de dolari pe an, alţii fac 37 de milioane de dolari pe zi

    Din punct de vedere economic, cea mai dramatică ruptură apare între cei din zona de mijloc, care au înregistrat câştiguri moderate, şi miliardarii care au întrecut toate aşteptările. Aşa că există cei care câştigă 300.000 de dolari pe an, dar care se simt încă săraci, şi cel care a câştigat 37 de milioane de dolari pe zi, timp de un an – este cazul investitorului Warren Buffett. Ambele categorii fac parte din ce numim în mod generic „cei 1%„.

    Un studiu apărut recent, realizat de Emmanuel Saez şi Gabriel Zucman, ambii de la Universitatea Berkeley, prezintă cea mai clară împărţire a oamenilor care au constituit „1%„ de până acum. Cei doi explică faptul că există în mod real mai multe grupuri de bogaţi şi foarte bogaţi. În primul grup îi găsim pe cei care au averi de până la 10 milioane de dolari, cu o medie de 7 milioane, care reprezintă segmentul cuprins între primii 0,5 şi 1% ca nivel al averii, iar sumele de bani au rămas constante în ultimii douăzeci de ani. Urmează segmentul cuprins între primii 0,5 şi 0,1%, cu o situaţie similară, câştigurile înregistrate de această categorie fiind relativ mici din 1995 şi până în prezent.

    Marii câştigători sunt cei mai bogaţi dintre bogaţi: primii 0,01%. Membrii acestui grup, cu averi individuale estimate la peste 100 milioane de dolari, au înregistrat o creştere de peste 100% a deţinerilor în ultimii douăzeci de ani. Dacă în 1995 averile lor cumulate reprezentau 5% din cea înregistrată la nivel naţional, acum ele reprezintă 12%. Mai mult decât atât, studiile arată că în ultima jumătate de secol averile lor au crescut de patru ori.

    Warren Buffett a câştigat mai mult decât orice alt miliardar în 2013, estimările arătând că el a câştigat 37 milioane de dolari pe zi, sau, dacă vă place mai mult, 1,5 milioane de dolari pe oră. Averea lui Buffett a crescut de la 46,4 miliarde la 59,1 miliarde de dolari într-un singur an, dar nu l-a depăşit pe Bill Gates, care rămâne cel mai bogat om din America, cu toate că averea sa a crescut cu 11,5 miliarde dolari. Pe locul trei s-a situat magnatul cazinourilor Sheldon Adelson, care a câştigat 11,4 miliarde dolari.

    Cum se explică acest lucru? Cei mai mulţi membri ai grupului select de 0,01% sunt, în cele mai multe cazuri, câştigători din sistemul bursier. Sunt printre cei mai cunoscuţi CEO, bancheri sau antreprenori din America. Oamenii de rând nu analizează însă lucrurile la o astfel de profunzime: pentru ei, un personaj ca Mark Zuckerberg face parte din grupul „celor 1%„. Diferenţa dintre Mark Zuckerberg şi un milionar de rând este însă similară cu diferenţa dintre acelaşi milionar de rând şi un membru al clasei de mijloc.Numărul familiilor ce deţin peste un milion de dolari a crescut în 2013 cu 640.000 (7%), atingând un maxim istoric de 9,63 milioane, conform unui studiu al Spectrem Group. Cel mai ridicat număr de până acum fusese atins în 2007, înainte de criză, când 9,2 milioane de familii erau înregistrate ca „milionare„. Numărul de gospodării cu averi de peste 5 milioane de dolari a crescut şi el, ajungând la 1,2 milioane. Cât despre familii cu averi de peste 25 de milioane de dolari, numărul lor a crescut cu 15%, până la 132.000.

    Sectorul care nu a înregistrat creşteri este cel al familiilor din clasa de mijloc, cu averi estimate în jurul valorii de 500.000 de dolari. Numărul acestora, de 15,3 milioane în prezent, este în scădere, din cauza crizei.

  • Despre W, plicticoşi şi creativi

    Cineva zicea la un moment dat că lumea nu este condusă de politicieni, de bogaţi, de guverne, de preşedinţi sau de corporaţii, ci de plicticoşi. Ies de oriunde, zic nişte platitudini, croiesc agende care îţi creează un sentiment permanent de déja-vu. Sunt plicticoşi pentru că nu schimbă nimic, nu fac nimic, şi bălmăjesc mereu şi mereu aceleaşi clişee. C

    Câţi au venit să spună cum că turismul are potenţial sau că pierdem din cauza infrastructurii precare sau că „trebuie să ne schimbăm, dar schimbarea începe cu tine!„, un îndemn care tronează în fruntea unor bloguri, deschide şi închide postări pe net, articole de presă şi emisiuni televizate. Eşti nemulţumit de autorităţi, impozite, măsurile anticriză, rezultatul alegerilor sau cine mai ştie ce? Schimbă-te tu! Te mănâncă câinii pe stradă? Schimbă-te tu! E asfaltul plin de găuri? Schimbarea e în tine!

    Nu, alţii trebuie să se schimbe! Persoanele cu defecţiuni sunt altele, iar putinţa mea şi a celorlalte persoane decente de a le schimba sunt limitate. Trebuie să se schimbe cei care au instituţionalizat şmecheria şi tunul, cei care îmi prezintă drept o mare victorie faptul că au făcut un drum lung de numai un sfert de oră de mers cu maşina, care îngroapă, din neştiinţă şi servilism imbecil, afaceri şi slujbe şi viitorul acestei ţări. Cei cărora Google le este singurul profesor.

    Sunt sigur că una din principalele cauze ale actualei situaţii din România – performanţă economică slabă, tensiuni sociale mocnite, lipsa iniţiativei, oriunde ar fi aceasta necesară – este lipsa creativităţii. Fie ea creativitate artistică sau economică sau politică; şi da, vorbesc despre un popor care, ştiu, crede despre sine că este creativ în cel mai înalt grad. Nu poţi fi creativ invocând permanent clişee, copiind sau adaptând ideile bune ale altora. Nu trebuie să ne blamăm foarte tare, omenirea s-a lenevit, intelectualiceşte vorbind, în ansamblu: pe plan global, testele indicau o creştere a IQ de 10 puncte la fiecare generaţie, iar majorarea se făcea simţită şi în testele de creativitate, cu acelaşi ritm, până în 1990.

    După acest an, rezultatele testelor Torrance, un standard de evaluare a creativităţii, indică o scădere continuă. Alte teste indică evoluţii asemănătoare: în Damenarca, IQ-ul a crescut în mod constant între 1959 şi 1998, după care a scăzut cu tot atâtea puncte cu cât s-a majorat anterior. În Australia, coeficientul de inteligenţă al copilor nu s-a schimbat între 1975 şi 2003. Faţă de 1980, în 2008 britanicii aveau un coeficient de inteligenţă mai mic cu şase puncte.

    Nu fiţi trişti, se poate face treabă şi în condiţiile acestea.

    Fără legătură cu cele de mai sus, ataşez câteva picturi, reprezentând câteva figuri cunoscute ale lumii politice internaţionale, ale fostului preşedinte american George W. Bush, care a deschis, recent, o expoziţie în Dallas. Mi se pare, sincer, că Bush junior dovedeşte talent şi are ceva primar, primitiv în exprimare; în acelaşi timp, mi se pare că are talentul de a citi nu numai figura, ci şi sufletul omului.