Tag: tanar

  • Sfaturi pentru mine tânăr: Dragoş Petrescu, Trotter Prim

    Când ai 20 ani, ai şansa să te afli la începutul unei cariere impresionante. Doar de tine depinde, de efortul şi de tenacitatea de care dai dovadă necontenit în a-ţi îndeplini obiectivele. Trăieşti într-o ţară plină de oportunităţi de business, o ţară la început de drum. Profită de această şansă! Ai grijă mare în alegerea partenerilor de business! Mizează în primul rând pe caracter şi, numai după ce această condiţie este îndeplinită, decide business planul.

  • Sfaturi pentru mine tânăr: Radu Florescu, Centrade

    La 20 de ani, simţi şi crezi că ai păşit deja în lumea adulţilor şi, adesea, refuzi sfaturile şi ajutorul celorlalţi. Adevărul este că, la această vârstă, te afli abia la început de drum. Aceştia sunt ani în care încă mai ai de învăţat, probabil încă eşti student. La 30 de ani, vei începe să te concentrezi şi să înţelegi ce îţi doreşti cu adevărat în carieră.

    La 40 de ani, vei începe să fii încrezător în ceea ce faci şi să devii un bun profesionist. După 50 de ani, ar trebui să stăpâneşti bine profesia aleasă. De la 60 de ani în sus, le poţi da sfaturi celor de 20 de ani. La 20 şi ceva de ani abia vă începeţi cariera. Nu fiţi dezamăgiţi de eşecuri.

    Cei care se pot ridica şi pot merge mai departe după ce au eşuat vor ajunge departe mai târziu în viaţă. Rămâneţi deschişi şi dornici să învăţaţi de la cei pe care îi respectaţi, fără să îi şi placeţi neapărat. Teama de eşec este cel mai mare obstacol pe care îl aveţi de depăşit. Îmi doresc doar să fi ştiut şi eu că un eşec poate fi depăşit dacă ai mereu noi resurse de energie şi optimism. La 53 de ani, eu am doar mai puţin timp liber.

  • Sfaturi pentru mine tânăr: Mircea Turdean, Farmec

    Mi-aş dori să pot împleti tot ceea am învăţat până acum cu expertiza, cu profesionalismul şi cu înţelepciunea marilor seniori ai afacerilor, pe care mi-ar plăcea să îi am mereu aproape, sfătuitori şi îndrumători în momentele fundamentale ale construcţiei şi dezvoltării businessului. Iar la fiecare pas pe care îl fac să dau dovadă de mai multa toleranţă, diplomaţie şi răbdare, însuşiri pe care le valorizezi mult mai târziu în viaţă 
şi nicidecum la 
20 de ani.

  • Sfaturi pentru mine tânăr. Mihai Marcu, Medlife: A trebuit să treacă 25 de ani ca să mă prind că suntem egali cu străinii

    Priveam cu admiraţie primii oameni de afaceri veniţi în România învăţaţi să îşi ascundă banii în ciorapi ca să nu fie furaţi şi care ne învăţau cum să educăm ţiganii şi cum să facem afaceri.

    A trebuit să treacă 25 de ani ca să mă prind că suntem egali cu ei, că putem face chiar mult mai bine anumite lucruri, că în afaceri şi etică suntem egali. Nu este mai puţin adevărat că aparţinem unui spaţiu geografic diferit, că facem cu avionul la fel de mult până la Londra sau Bagdad, mai puţin până la Istanbul decât până la Viena.

    Aş avea un aplomb mai mare, am învăţat că nu trebuie să fiu ca ei, occidental, trebuie să fiu conştient de valoarea mea ca român veritabil, cu valorile noastre de la întretăierea lumilor, fără ruşine că suntem inventivi, plini de viaţă şi prietenie şi antreprenori cu învăţăminte armene şi italiene, turceşti şi germane. Aş avea şi mai mult curaj să mă uit de la egal la egal cu oricine, aşa cum îi sfătuiesc şi pe tinerii antreprenori şi executivi români.

  • Sfaturi pentru mine tânăr. Cei mai admiraţi antreprenori şi executivi din România răspund

    “Dacă aş fi fost vreodată jurnalist, aş fi încercat mereu să prezint omul, dincolo de eticheta de CEO sau de proprietar al unei firme. Omul este foarte important. Aş încerca să scriu şi să-l încurajez să vorbească nu doar despre afacere, ci şi despre momentele lui de îndoială, despre eşecuri, despre cum a învăţat din eşecuri, despre cum ar face lucrurile diferit dacă ar fi avut mai multă informaţie într-un anumit moment, aş încerca să adâncesc foarte mult dialogul şi înţelegerea.“

    Mesajul lui Vasile Iuga, şeful PricewaterhouseCoopers România şi managing partner al PricewaterhouseCoopers pentru regiunea Europa de Sud-Est, transmis celor mai puternici executivi şi antreprenori în cadrul unei gale CEO Awards din octombrie 2013, venea în contextul unei discuţii despre eşecuri şi lucruri care ar fi putut fi făcute diferit. Iuga, premiat de Business Magazin în cadrul evenimentului, îşi reproşa că în tinereţe a iubit prea mult aviaţia – “unde am investit tot ce am avut mai bun în prima parte a vieţii“ -, deşi, spune el, ar fi trebuit să studieze dreptul, domeniu care i-ar fi asigurat cunoştinţe extrem de utile pentru cariera sa ulterioară. Iuga s-a alăturat PwC în 1991 şi în cei peste 20 de ani de carieră în domeniu a devenit unul dintre veteranii industriei de pe piaţa locală. Iniţial specializat în ingineria de aeronave, el a studiat, abia după venirea la PwC, ştiinţe economice, devenind pe rând auditor financiar, expert contabil şi evaluator. Discuţia despre lecţiile trecutului, învăţături şi lucruri care puteau fi făcute altfel este încă un subiect delicat şi puţin discutat de către reprezentanţii mediului de afaceri din România.

    Cei mai importanţi oameni din business au dat de-a lungul timpului sfaturi din experienţa lor care arată că cel mai important lucru în perioada de creştere şi dezvoltare este să faci alegerile corecte. Liliana Solomon, fost CEO al Vodafone România, spunea la prima ediţie a Meet the CEO (cea mai importantă sursă de poveşti de business) că cel mai important lucru este contextul în care se dezvoltă un tânăr: „La 18 ani ai anumite interese – la 18 mă interesa tenisul, la 25 fizica, la 30 economia. De aceea nu poate să conteze atât de mult ce ai studiat. Contează aplicabilitatea a ceea ce ştii şi ce înţelegi. Am un prieten care spune: dacă te-ai născut prost, poţi să mori prost; dacă te-ai născut deştept, poţi să mori prost. Depinde mult ce faci de-a lungul vieţii – partea intelectuală contează foarte mult: cum eşti educat, la ce şcoli mergi, în ce companii lucrezi“.

    La acelaşi eveniment, Mariana Gheorghe, CEO al OMV Petrom, completa în acelaşi context că o mare influenţă în viitorul unui tânăr o are familia: „Mi se pare foarte important să încep cu educaţia pe care am primit-o, în cei 7 ani de acasă. Eu am crescut într-o famile de clujeni, care ne-a crescut cu nişte principii destul de rigide: responsabilitate, disciplină, să duci bine lucrurile până la capăt. Educaţia este cel mai important lucru pe care ţi-l poate da familia – sunt elemente care reprezintă datele fundamentale ale formării noastre ca personalitate şi caracter. Asta mi-a determinat cariera: ulterior am învăţat economia în România, la facultatea de profil, iar apoi am încercat să înţeleg teoria economică prin studii de drept. Dreptul m-a ajutat foarte mult să înţeleg esenţa economiei, iar apoi mi-am completat educaţia în străinătate, la London Business School, cu un curs de Corporate Finance. Din acel moment s-a conturat cariera mea“.

    Perioada 1990-2000, în care cea mai mare parte a comunităţii de business active astăzi a învăţat pe propria piele primele lecţii ale capitalismului, a fost una de studiat business de la zero, operând cu concepte abstracte precum strategii şi planuri pe termen lung sau reguli şi proceduri interne. Dintre oamenii care au învăţat printre primii business în România au fost aleşi Cei mai admiraţi CEO din România, un demers iniţiat în 2010, care a adus în faţa publicului, de-a lungul celor cinci ediţii, numele recunoscute şi confirmate chiar de către mediul de afaceri. Cei mai admiraţi sunt şi cei pe care mediul de business îi consideră demni de urmat, modele pentru domeniile lor de activitate şi lideri de la care tinerii pot învăţa. „Sfaturi pentru mine tânăr“ urmăreşte să fie o interfaţă de dialog între numele marcante din businessul românesc şi tinerii aflaţi în căutare de valori şi de repere.

    La întrebarea „Ce sfaturi mi-aş da mie însumi/însămi la vârsta de 20 de ani, având cunoştinţele şi experienţa de astăzi?“ au răspuns Florin Talpeş, proprietar al Bitdefender, Raul Ciurtin, proprietar al Albalact, Rucsandra Hurezeanu, fondatoarea Ivatherm, Dan Şucu, proprietar al Mobexpert, Mihai Marcu, acţionar majoritar al MedLife, Dragoş Petrescu, CEO al Trotter Prim, Wargha Enayati, fondator al Regina Maria, Elena Cremenescu, fondatoarea mărcii de cosmetice Elmiplant, Radu Florescu, CEO Centrade Saatchi & Saatchi România, Marcel Bărbuţ, CEO AdePlast, şi Mircea Turdean, director general al Farmec.

  • Un copil de 9 ani câştigă anual un milion de dolari de acasă. Părinţii lui au renunţat să mai muncească

    Evan este un tânăr de 9 ani care petrece câteva ore pe zi înregistrând clipuri pentru Youtube. Nu pare nimic ieşit din comun, însă canalul său, EvanTube, generează venituri de peste un milion de dolari anual.

    EvanTube a început în anul 2011 ca un proiect al lui Evan alături de tatăl său, dar s-a transformat aproape imediat într-o senzaţie pe internet. Ideea este una cât se poate de simplă: tânărul primeşte cele mai noi jucării despre care vorbeşte timp de câteva minute, relatează Business Insider.

    În multe dintre videoclipurile sale, Evan o are alături pe sora sa, Jillian. Tatăl său, Jared, este cel care filmează şi apoi editează clipurile care urmează să fie postate online.

    Tatăl lui Evan, Jared, a declarat că a angajat o echipă care să se ocupe de vânzarea anunţurilor publicitare şi negocierea cu nume importante din industria jucăriilor. În scopuri de marketing, s-a decis ca Evan să folosească trei conturi de Youtube: EvanTubeHD, EvanTubeRaw şi EvanTubeGaming. Cei de la Newsweek au scris că tânărul câştigă peste 1,3 milioane de dolari pe an prin vânzărea reclamelor pe canalul de Youtube.

    Evan nu este primul tânăr care a găsit celebritatea pe internet. Michelle Phan este una dintre cele mai cunoscute figuri de pe Youtube, alături de Pewdiepie, Bethany Mota sau Nash Grier. Ea publică zilnic clipuri în care prezintă probleme legate de makeup, modă sau frumuseţe, ajungând la peste un miliard de vizualizări. În scurt timp, tânăra a ajuns la peste cinci milioane de abonaţi, atrăgând atenţia presei din Statele Unite. Phan a apărut în numeroase reviste, precum Seventeen, The Sun Sentinel, NYLON sau Forbes.

    Prin plasarea de produse, ea a reuşit să câştige sume impresionante, având o avere estimată la peste 4 milioane de dolari. Ea a semnat deasemenea un contract de promovare a anumitor produse Lancome.

  • REPORTAJ: Tânăr cu credit în franci elveţieni: Am fost concediat întrucât banca mă suna continuu la birou. Sunt încrezător în justiţie, a rămas singura mea speranţă

    Marius Gheorghe, în vârstă de 27 de ani, a contractat, în anul 2007, un credit de 10.900 de franci elveţieni, pentru a-şi cumpăra un autoturism. La momentul respectiv, francul era în jur de 2,1 lei, iar rata lunară se ridica la 450 de lei.

    ”Am luat creditul în anul 2007. Băncile erau înnebunite să dea împrumuturi în franci elveţieni, probabil se ştia ce se va întâmpla. În 2009, rata îmi crescuse deja de la 450 de lei la 650 de lei, ceea ce a contat foarte mult în bugetul familiei mele”, a declarat bărbatul pentru corespondentul MEDIAFAX.

    Marius Gheorghe era jurnalist în momentul în care a contractat creditul în franci elveţieni, dar ulterior s-a angajat în domeniul bancar.

    El spune că a fost concediat în luna ianuarie, după ce, nemaiputând să îşi plătească ratele încă din 2010, reprezentanţii băncii au început să sune zilnic la angajatorul său, reclamând că acesta nu îşi achită datoriile.

    ”Rata ajunsese deja la 900 de lei. Mi-au pus poprire pe salariu, au început cu telefoanele la serviciu. Deşi eu mă străduiam să am rezultate bune la muncă, m-au dat afară pentru că tot timpul mă sunau la serviciu. Mi s-a spus că ar fi bine să ne despărţim”, a mai spus bărbatul.

    El susţine că anul trecut a trimis băncii o scrisoare oficială prin care a solicitat să i se ofere sprijin pentru a-şi putea achita datoria. Bărbatul a cerut băncii să-i accepte să achite aproximativ 9.100 de franci, sumă pe care o mai avea restantă, fără să fie nevoit să plătească şi dobânzile şi penalităţile aferente.

    Tânărul mai spune că a încercat şi telefonic şi oficial, în scris, o negociere în acest sens, însă reprezentanţii băncii l-au refuzat, spunându-i că are de achitat o sumă totală de 15.000 de franci elveţieni.

    ”Am luat legătura cu banca, să facem cumva să refinanţăm în lei. Le-am spus să mă ajute să achit datoria, pentru că nu vreau să îmbătrânesc cu acest împrumut. Mi s-a spus acesta este contractul şi e un risc pe care mi l-am asumat. Asta, deşi la momentul respectiv ei mi-au spus că francul elveţian este cea mai sigură monedă. Mi s-a spus să nu fac împrumut în lei, în euro, ei m-au sfătuit să fac împrumutul în franci. Mi-au vândut foarte bine. Nimic nu a fost întâmplător. Nu mi-au oferit niciun sprijin să plătesc, deşi eu asta am vrut. Mă împrumutam la un prieten, achitam cei 9.000 de franci şi scăpam, însă ei nu au vrut. Mi-au spus că trebuie să achit 15.000 de franci”, a mai afirmat bărbatul.

    Tânărul a mai susţinut că, deşi în anul 2007 a luat un credit de aproximativ 24.000 de lei, acum a ajuns să datoreze băncii 65.000 de lei. De asemenea, el susţine că nu se mai poate angaja în domeniul bancar pentru că figurează ca rău platnic, deşi tot timpul a încercat să-şi achite datoria, dar a fost refuzat, fiind obligat să achite o sumă nedrept de mare.

    ”Şansa mea este că nu am nimic pe numele meu, că-mi luau tot. Din păcate însă, nu mai pot intra în domeniul bancar, pentru că e primul lucru care se verifică. E o nedreptate. Am de plătit 15.000 de franci, în condiţiile în care am luat 10.700 de franci şi am plătit patru ani, nereuşind să mai achit din bani. E nedrept. E singurul meu credit, sunt tânăr, vreau să scap de el, dar nu mi-au oferit niciun sprijin. Când le-am zis să le dau cei 9.000 de euro pe care îi am de plătit fără dobânzi mi-au răspuns că banca nu poate accepta oferta pentru că nu mă încadrez în normele de plată anticipată. Dar care sunt aceste norme, nu ştiu, că nu le-am găsit nicăieri”, a declarat prahoveanul.

    Marius Gheorghe spune, de asemenea, că din momentul în care a început să întârzie cu plata ratelor reprezentanţii băncii au început să îl sune continuu şi să-i trimită ”un sac de scrisori”.

    ”M-a sunat o doamnă o dată şi mi-a spus că am de achitat ratele la bancă. I-am spus că am nevoie de sprijin, că nu mai pot achita, având în vedere valoarea la care a ajuns francul. Mi-a spus să duc a doua zi la bancă 2.000 de franci. I-am zis că nu am şi m-a întrebat dacă nu am nimic de vânzare prin casă, vreun televizor sau poate vreun teren al părinţilor. Altădată, a răspuns soţia mea, care i-a spus angajatei că nu avem posibilitatea să achităm şi să ne înţelegem cumva, a cerut să ni se ofere o portiţă. Angaja i-a replicat: «înţeleg că v-aţi căsătorit din dragoste»”, a spus bărbatul.

    El mai susţine că după toate acestea a decis să apeleze la justiţie şi să dea banca în judecată.

    Nu e normal. Mi s-a făcut o nedreptate. Nu am fost informat despre riscul de creştere a francului, din contră, mi s-a spus că e cea mai sigură monedă, iar eu am fost de bună-credinţă. Eu sunt un caz fericit, dar am un prieten care a rămas fără casă. Toată această problemă cu francul elveţian va genera o criză socială. Oamenii vor rămâne în stradă, fără case. Sunt încrezător în justiţie, a rămas singura mea speranţă şi, cum este deja creat un precedent în Europa şi în ţară, am speranţe”, a adăugat Marius Gheorghe.

    Veronica Dinulescu, avocata tânărului, susţine că aprecierea francului elveţian a generat situaţii disperate, în care oamenii au ajuns să nu îşi mai poată achita ratele şi sunt la un pas de a-şi pierde locuinţele.

    ”Majoritatea sunt împrumuturi ipotecare, în urma cărora oamenii şi-au achiziţionat un apartament. La momentul contractării creditelor în franci elveţieni li s-a spus şi au fost convinşi că este cea mai buna variantă. Ofiţerii bancari le spuneau că doar un război poate destabiliza această monedă, că este cea mai sigură monedă, şi chiar dacă se calificau pentru obţinerea unui credit în euro sau lei, erau convinşi că aceasta este cea mai bună variantă, ofiţerii bancari argumentând că ei înşişi au astfel de credite. Astfel, din discuţiile purtate cu debitorii rezultă că aceştia au fost induşi în eroare cu intenţie să încheie astfel de contracte de credit în franci elveţieni, băncile profitând de faptul că nu toţi cetăţenii au cunoştinţe financiar-bancare”, a declarat avocata Veronica Dinulescu.

    Avocata spune că este căutată zilnic de persoane care au contractat credite în franci elveţieni şi care au probleme cu băncile, ea având pe rol astfel de dosare la Judecătoria Ploieşti, Tribunalul Prahova, Judecătoriile Sector 2 şi 3 Bucureşti, Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Buzău.

    ”În toate contractele se regăseşte clauza de risc valutar, dar doar împrumutatul este cel care suportă toate riscurile, deşi contractul de împrumut este un contract bilateral, în care riscul trebuie suportat de ambele părţi si nu de o singură parte, adică doar de împrumutat, apărând astfel un dezechilibru major între drepturi şi obligaţii”, a mai spus Dinulescu.

  • Un puşti de 17 ani ia 100.000 de euro ca să apară într-o reclamă de 6 secunde

    Un tânăr de doar 17 ani a devenit o adevărată senzaţie în social media. Nash Grier, din Carolina de Nord, Statele Unite a început în urmă cu un an şi jumătate să posteze clipuri pe Vine, o reţea socială destinată conţinutului video care permite încărcarea unor secvenţe de maxim şase secunde.

    Nash Grier are aproape 11 milioane de fani pe platforma Vine, 7 milioane de Instagram şi 4 milioane pe Twitter. Popularitatea sa se datorează clipurilor hazlii şi a parodiilor în care apar şi prietenii săi. Sora mai mică a lui Grier, Skylinn, este unul dintre cele mai active personaje în clipurile tânărului. El a început un canal de Youtube la jumătatea anului trecut şi are deja peste 4 milioane de abonaţi. Doar pe Vine, clipurile lui Nash Grier au adunat peste 2 miliarde de vizualizări, ducându-l pe primul loc în topul celor mai populari utilizatori.

    În 2014, Grier a semnat un parteneriat cu Aeropostale pentru a produce o linie personalizată de haine. Târărul mai are contracte şi cu alte companii, printre care Awesomeness TV, pentru generarea de conţinut media. Grier locuieşte în Los Angeles cu cel mai bun prieten al său, Cameron Dallas.

    Tot mai multe companii apelează la Grier pentru clipuri de tip Vine, iar nota de plată este una destul de mare. Huffington Post scrie că adolescentul primeşte între 25.000 şi 100.000 de dolari pentru cele şase secunde de film. Ca urmare, revista Time l-a inclus pe lista din 2014 a celor mai influenţi adolescenţi

    Nash Grier nu este primul tânăr care a găsit celebritatea pe internet. Michelle Phan este una dintre cele mai cunoscute figuri de pe Youtube, alături de Pewdiepie şi Bethany Mota. Ea publică zilnic clipuri în care prezintă probleme legate de makeup, modă sau frumuseţe, ajungând la peste un miliard de vizualizări. În scurt timp, tânăra a ajuns la peste cinci milioane de abonaţi, atrăgând atenţia presei din Statele Unite. Ea a apărut în numeroase reviste, precum Seventeen, The Sun Sentinel, NYLON sau Forbes.

    Prin plasarea de produse, ea a reuşit să câştige sume impresionante, având o avere estimată la peste 4 milioane de dolari. Ea a semnat deasemenea un contract de promovare a anumitor produse Lancome.

  • Cei trei tineri din spatele imaginii online a lui Klaus Iohannis vor să transforme în business succesul de la prezidenţiale

    Cum transformi într-un business succesul campaniei online de la alegerile prezidenţiale?

    Radu Negulescu are 27 de ani. E serios şi corect îmbrăcat. A început să câştige bani singur dinainte de a avea buletin şi şi-a înfiinţat în primul an de facultate firma care a ajuns anul acesta în topul Deloitte Technology Fast 50 Central Europe. Ioan are 36 de ani, este cel mai în vârstă. Vorbeşte cu accent moldovenesc, este creativul din grup şi un antreprenor care petrece câteva luni pe an prin lume). Vlad are 35 de ani, este tipul hipsterului care vorbeşte puţin despre importanţa lucrurilor pe care le face. Gândeşte repede, zâmbeşte mult, este entuziast şi cumva introvertit.

    Cei trei sunt un grup tânăr şi vesel despre care ai spune cu drag că urmează să cucerească lumea. Atâta doar că ei au cucerit-o deja. Dar au cucerit-o pe neaşteptate şi într-un iureş care nu le-a lăsat timp să realizeze prea mult ce se întâmplă. Au cucerit-o dintr-un subsol de pe bulevardul Kiseleff şi tot asediul cu bătăliile aferente a durat cam trei luni.

    Cei trei, care s-au adunat laolaltă săptămâna trecută pentru prima dată după alegerile din 16 noiembrie, au coagulat în jurul lor o echipă care a făcut campania online a candidatului ACL la Cotroceni, Klaus Iohannis. Descriu experienţa din campanie fără exaltare, cu conştiinţa faptului că au făcut lucrurile cum trebuie şi că au muncit mult mai mult decât credeau că pot să muncească: „A fost mizerabil de greu şi groaznic de frumos în campanie, până la ultima clipă. Indiferent de rezultat, am fi rămas cu o experienţă extraordinară“, rezumă ei cele trei luni de campanie. „Au fost trei luni şi-un pic cât trei ani, au fost trei luni în care m-am reinventat de zece ori, în care am învăţat cât nu mă puteau învăţa toate şcolile din lume“, sintetizează Radu Negulescu campania pe blogul său.

    Uitându-se în urmă, Radu, Ioan şi Vlad spun că nu au avut un roadmap clar legat de campania online. „I-am spus candidatului de la început că îi vom aduce 1 milion de like-uri şi un engagement bun şi i-am adus. Am setat o ţintă ambiţioasă pentru că o astfel de ţintă îţi impune un anumit stil de lucru. Dacă ţinteşti maxim, munceşti maxim şi chiar dai dincolo de ceea ce credeai că poţi da. Am pus o ţintă mare şi am construit sănătos în jurul ei“, concluzionează cei trei care a fost secretul succesului din social media al candidatului ACL.

    Vlad Tăuşance spune că au avut tot timpul senzaţia din filmele americane în care câţiva oameni pe care nu îi cunoaşte nimeni stau într-o încăpere şi desenează traiectoria unui destin politic. Însă a mai fost ceva, o diferenţă care a făcut campania din subsolul din Kiseleff diferită de campaniile anterioare din România: „Ce am simţit nou a fost mai degrabă un vibe de tehnologie de vârf aplicată decât de partid sau de task politic. Radu (Negulescu – n.r.) ne-a convins pe toţi şi ne-a învăţat să tratăm campania ca pe un start-up, cu tot ce înseamnă asta“. Radu Negulescu, un tânăr de 27 de ani din Baia Mare, care a fost coordonatorul campaniei online şi (parţial) de creaţie, este cel care i-a adus împreună pe toţi cei care au lucrat în campanie.

    În acest punct vine aproape natural întrebarea: cum a ajuns însă un tânăr de 27 de ani din Baia Mare să coordoneze campania la nivel naţional a candidatului ACL? Radu Negulescu sintetizează simplu decizia de a se alătura campaniei: „Eu ştiam nişte oameni la PNL, făcusem anterior joburi de tehnologie pentru ei – site, manual de identitate şi alte proiecte. M-au întrebat dacă ne putem ocupa de campania online, am acceptat, am fost numit coordonator pe zona online şi creativă“.

    Îi atrag atenţia că sintagma „cunoşteam nişte oameni la PNL“ este sensibilă şi detaliază povestea, care se suprapune cu povestea sa personală şi de business: „Povestea nu este fantastică. M-am lăsat de facultate de trei ori, pentru că am început să fac business de foarte devreme şi mi s-a părut mai util să cresc afacerea decât să învăţ lucruri care nu prea se mai aplică acum. Nu am părinţi implicaţi politic la PNL sau în altă parte, nu am avut nicio relaţie dubioasă sau care să poată ridica vreun semn de întrebare. Şi eu mă suspectez câteodată, dar chiar nu am nimic ascuns, obscur, care să mă fi propulsat. Am muncit enorm, nu am primit şi nu am luat niciodată lucrurile de-a gata“.

    Radu Negulescu a fondat în urmă cu opt ani firma Trencadis, care are acum 50 de angajaţi, 3 birouri în România şi a avut afaceri de peste 4 milioane de lei în 2014. Trencadis a pornit la drum când Radu Negulescu avea 19 ani şi era în primul an de facultate, dar şi în căutare de proiecte în care să lucreze: „Prietena unui prieten m-a rugat să refac un site pentru o cunoştinţă de-a ei. Aşa am ajuns să fac site-ul primăriei Dragomireşti din Maramureş. I-am rugat să mă recomande dacă sunt mulţumiţi de munca mea şi ei m-au recomandat; aşa am ajuns să fac site după site până când am realizat că am făcut peste 500 de site-uri de primării, atunci m-am oprit şi am trecut pe licitaţiile de proiecte mai mari din zona guvernamentală“.

  • Bacău: Tânăr arestat după ce a tras cu un pistol într-un bar când i s-a adus nota de plată

    Potrivit reprezentanţilor Poliţiei Judeţene Bacău, incidentul a avut loc într-un bar din oraşul Târgu Ocna, în momentul în care ospătarul, de altfel singura persoană aflată în localul respectiv, i-a adus nota de plată tânărului de 22 de ani.

    Pentru a nu plăti consumaţia şi a-l speria pe ospătar, tânărul a scos pistolul şi a tras în sus, după care a fugit din bar.

    Ulterior, angajatul localului a sunat la numărul de urgenţă 112 şi a anunţat Poliţia, care a început căutarea tânărului.

    ”Persoana suspectată de comiterea faptei a fost identificată, asupra sa fiind găsit un pistol cu aer comprimat. Tânărul nu deţinea documente pentru respectiva armă, pe care a introdus-o ilegal în ţară în cursul anului trecut”, a declarat, miercuri, corespondentului MEDIAFAX purtătorul de cuvânt al Poliţiei Judeţene Bacău, Narcisa Butnaru.

    Prezentat instanţei cu propunerea de arestare preventivă, tânărul a fost arestat preventiv, pentru 30 de zile, de Judecătoria Oneşti, pentru uz de armă neletală, nerespectarea armelor şi muniţiilor şi contrabandă.