Miliardele de euro anunţate pentru proiecte în această zonă par a risipi orice semn de întrebare. Dobrogea se conturează acum ca un laborator energetic high-tech, comparativ cu tradiţionala Oltenia, cu minele ei de cărbuni şi termocentralele uriaşe, dar vechi de zeci de ani – care anul trecut au luminat totuşi aproape jumătate de ţară. Prin comparaţie cu orice alte zone cu potenţial energetic, în ultima perioadă Dobrogea a devenit un veritabil catwalk pe care defilează acum cele mai noi forme de producere a energiei, unde se bat recorduri privind adâncimile la care se caută hidrocarburile şi unde se lansează noi tipuri de resurse, aşa cum este categoria gazelor neconvenţionale. Drumul de la vis la realitate este însă presărat cu capcane, unele aproape imposibil de trecut pentru cel mai nou pretendent la titlul de pol energetic al României, Dobrogea.
“Din Portugalia până în Urali, ţările despre care toată lumea vorbeşte când vine vorba de investiţii în regenerabile sunt România şi Turcia”; “România se clasează cu uşurinţă în topul primelor cinci ţări ca atractivitate pentru investitorii în energie verde”; “Poţi să întrebi pe oricine în Europa unde este Bucureştiul, unde este Braşovul şi este posibil să nu obţii răspunsul corect, dar toată lumea ştie unde este Dobrogea.”
Declaraţiile de mai sus aparţin unui bancher, unui producător de echipamente pentru industria energetică şi unui fost şef de companie energetică de stat şi vorbesc despre acelaşi lucru: potenţialul semnificativ pe care Dobrogea îl are pe piaţa producerii de energie electrică.
Ceea ce s-a întâmplat însă în sud-estul României de la începutul anului şi efectele pe care le-a produs în alte părţi ale ţării arată că Dobrogea deja nu mai este o tânără speranţă în peisajul energetic. Cine nu a găsit până acum un loc pentru montarea unei turbine eoliene în această zonă are uşile Dobrogei închise şi a ratat una dintre cele mai bune brize din Europa. Marea Neagră aproape s-a împărţit. Primii căutători de gaze de şist deja s-au stabilit aici, chiar dacă încă mai sunt paşi de făcut pe această piaţă. Marii furnizori de servicii şi utilaje petroliere îşi fac acum baze la Ploieşti tocmai pentru a putea fi aproape de cei care scormonesc adâncurile Mării Negre. Cu toate acestea, Dobrogea are un concurent puternic la titlul de cel mai mare pol energetic al României: zona Olteniei, acolo unde sunt concentrate minele de cărbuni şi cele mai mari termocentrale din ţară, tot în acea zonă fiind amplasate şi cele mai mari hidrocentrale ale Hidroelectrica. În plus, Dobrogea mai are multe obstacole de trecut până la valorificarea la cote maxime a potenţialului existent.
“Din punctul de vedere al energiei electrice, Dobrogea este o zonă cu o producţie foarte importantă, dar cu un consum propriu relativ scăzut. Din punctul de vedere al producţiei de hidrocarburi, deocamdată Dobrogea produce puţin şi numai dacă se vor mai face mari descoperiri în platforma continentală a Mării Negre (în plus faţă de cele recente ale consorţiului Petrom-Exxon) ar putea produce Dobrogea cantităţi comparabile cu alte zone ale ţării cu tradiţie în acest sens (sudul pentru ţiţei, Transilvania pentru gaze naturale). În privinţa gazelor de şist, cercetările sunt într-un stadiu incipient şi nu există estimări fiabile ale resurselor potenţiale”, spune Alexandru Lupea, partener, servicii de audit, liderul echipei de servicii pentru industria energetică, minieră şi de utilităţi din cadrul PwC România. Analizând pas cu pas declaraţiile lui Lupea, ies la iveală şi potenţialele obstacole care se pun între Dobrogea şi noţiunea de pol energetic al României.
