Tag: evolutie

În aceste condiţii, piaţa de M&A rămâne în continuare modestă, anemică, faţă de anii de boom economic, iar această situaţie nu se va schimba fundamental atât timp cât nu creşte în primul rând atractivitatea României pentru investitorii străini, spune Alexandru Reff, partener al societăţii de avocaţi Reff & Asociaţii, afiliată companiei Deloitte.

Economia, investiţiile şi piaţa de fuziuni şi achiziţii au trecut în ultimul deceniu prin faze extreme, de la extaz (creştere explozivă) la agonie (criză) şi apoi la noua normalitate, marcată de o revigorare lentă. Iar casa de avocatură Reff & Asociaţii, membră a Deloitte Legal, care a aniversat 10 ani de existenţă în structura actuală, a fost „martor” (activ) la toate aceste faze de evoluţie a economiei şi tranzacţiilor, fiind un actor important în filmul operaţiunilor de M&A.

Tranzacţiile din piaţa românească întotdeauna au depins într-o proporţie foarte mare de capitalul străin – ori intrările de capital s-au prăbuşit în criză şi s-au reluat de o manieră destul de modestă, aminteşte Reff.

„Mie mi se pare destul de clar că piaţa de astăzi de M&A este mai modestă decât cea care a fost înainte de criză şi că lucrul acesta nu se va schimba fundamental atât timp cât nu creşte în primul rând atractivitatea României pentru investitori. Dacă nu vine capital suplimentar spre România şi ritmul în care creşte fluxul acesta de capital rămâne lent, este destul de greu să ai o piaţă activă de fuziuni şi achiziţii pentru că avem capital local care nu este suficient de consolidat ca să poată să creeze sau să finanţeze tranzacţii. Procesele de M&A au fost şi rămân dominate de capitalul străin care se investeşte în România în domenii în care fie vrea să consolideze o investiţie existentă, fie vrea să intre într-o piaţă nouă. Criza a adus o schimbare absolut dramatică în domeniul acesta şi încă lucrurile nu s-au reechilibrat întrutotul chiar în ceea ce s-ar putea numi noua normalitate – sau reluarea creşterii”.

Tranzacţii am tot văzut, în ultimii ani, însă se menţine o relativă anemie în zona de M&A, intensitatea fiind mult diferită faţă de perioada pre-criză, afirmă Reff, care aminteşte de cele 85 de tranzacţii derulate anul trecut pe piaţa locală.
„Să nu neglijăm totuşi o creştere a volumului tranzacţiilor. Cred că fiecare din ultimii doi ani a adus un progres faţă de anul anterior. Din statisticile ultimilor ani reţin că în fiecare an a fost un progres, însă el nu este suficient ca să aducă volumul de M&A la cotele existente înainte de criză.” Din acest punct de vedere, argumentează Reff, se poate vorbi în continuare de o revenire oarecum anemică şi pe termen foarte scurt, de 1-2 ani. Principala diferenţă pe care o vede între creşterea dinainte de criză şi creşterea reluată – poate nici măcar atât de timid, pentru că la nivel de PIB creşterea a ajuns din nou la cote destul de impresionante – este la nivel de investiţii „unde lucrurile rămân deprimate şi afectează foarte negativ un business ca al nostru”.
În absenţa investiţiilor străine, procesul de M&A nu poate să fie dinamizat pentru că între antreprenorii români consolidările sunt foarte puţine având în vedere că nu s-a acumulat capitalul necesar, dar nu există nici know-how-ul de integrare pentru a consolida un business, apreciază Reff.
„Nu cred că există know-how‑ul de integrare pentru a consolida un business, a-l integra şi a extrage valoarea care se poate extrage dintr-o consolidare. Nu este un lucru simplu, necesită capacităţi manageriale foarte evoluate, o cultură organizaţională avansată, instrumente de management, inclusiv sisteme IT avansate. Şi, în general, multinaţionalele sunt cele care operează cu tipul acesta de resurse. De multe ori grupurile antreprenoriale româneşti nu sunt tocmai acolo şi atunci eforturile de integrare pentru un astfel de business este mare chiar dacă ar exista capitalul, chiar dacă cineva ar putea să finanţeze într-o formă sau alta achiziţia, eu cred că efortul de integrare şi de extragere a valori şi de potenţare a sinergiilor nu este tocmai uşor de făcut.” Pe lângă revigorarea lentă a investiţiilor străine, un alt factor care frânează redresarea pieţei de M&A ar fi de natură psihologică, respectiv faptul că aşteptările vânzătorilor nu s-au ajustat în suficientă măsură şi nu s-au aliniat cu cele ale investitorilor. Iar atât timp cât capitalul străin nu se prea înghesuie să vină în România, este clar că ar putea să persiste decalaje între percepţiile vânzătorilor despre valoarea unor active şi cele ale cumpărătorilor despre ceea ce poate fi rentabil şi cât de cât sigur pe un termen mediu sau lung pe care faci o investiţie, explică Reff.
„O cauză a relativei anemii în zona de M&A, cel puţin a intensităţii mult diferite faţă de perioada pre-criză, ţine şi de ajustarea aşteptărilor şi de alinierea între aşteptările investitorilor şi cele ale vânzătorilor, ale antreprenorilor. Aşteptările nu s-au ajustat în suficientă măsură şi o serie de antreprenori nu au reuşit să accepte ideea că nu se întorc exact timpurile foarte bune de dinainte de criză şi că această criză nu a însemnat doar o paranteză într-un ciclu economic”. În continuare, antreprenorii se raportează, cel mai probabil, la multipli sau randamente din trecut, dar aceste repere nu coincid cu perspectiva investitorilor din prezent. Investitorii sunt acum mult mai prudenţi, în condiţiile în care există foarte multă incertitudine şi volatilitate la nivel global, iar pieţele emergente au rămas cu un deficit de credibilitate din perioada de criză.
O altă cauză care limitează revenirea efervescenţei pieţei de fuziuni şi achiziţii adusă în discuţie de Alexandru Reff poate ţine şi de calitatea afacerilor care sunt de vânzare. „Am auzit discutându-se inclusiv şi despre calitatea afacerilor care sunt de vânzare, pentru că înainte de criză s-au dezvoltate destul de multe afaceri performante, iar unele dintre ele au fost deja vândute. Au fost mai ales multe privatizări care au însemnat cred că o parte destul de importantă din volumul de M&A precriză: unele au fost afaceri private, antreprenoriale, dezvoltate cu succes şi vândute.” Deja o primă parte din succesul  economic al acelor ani a fost valorizat sub forma unor exituri făcute la nişte multipli foarte buni la acea vreme; a urmat o perioadă în care multe din societăţile care nu au fost vândute au întâmpinat mari dificultăţi – unele au dispărut, altele au devenit total neinteresante pentru cumpărători din cauza rezultatelor modeste. Altele, puţine, s-au consolidat, au acumulat cotă de piaţă. Tocmai acestea, campioanele, „nu sunt neapărat toate de vânzare, pentru că de multe ori cei care le conduc vor să continue să le crească, mai ales dacă se aşteaptă să le ducă la un nivel superior – şi eventual atunci să facă exitul. Dacă strategia familiei lor este una de exit, pentru că poate să fie una de succesiune”.
Reprezentantul Reff & Asociaţii crede că în prezent candidaţii la exit au devenit, în mod firesc, mai puţini decât au fost cu şapte-opt ani în urmă. Pe de o parte pentru că unii s-au vândut, pe de altă parte pentru că mulţi au fost slăbiţi, iar cei care au trecut cu bine de perioada tumultuoasă sunt puţini şi nu toţi au perspectiva că vor un exit imediat.
Sectorul financiar-bancar s-a numărat în ultimii printre vedetele pieţei de fuziunii şi achiziţii. 2015 a fost un an în care au demarat şi chiar s-au finalizat tranzacţii importante, dispărând patru instituţii de credit din peisajul bancar românesc: Volksbank  – preluată de Banca Transilvania, RBS  – portofolii de retail şi corporate preluate de UniCredit Bank, Millennium – cumpărată de OTP Bank – şi Montepio – exit. Iar sistemul bancar a dat cele mai mari tranzacţii din piaţă, singurele cu o valoare de peste jumătate de miliard de euro. Totodată, 2015 a fost anul în care multe bănci au scăpat de portofolii de credite neperformante care atârnau greu în bilanţuri. Însă 2016 a fost mai sărac în tranzacţii, consolidarea pieţei bancare încetinind.
„Domeniul bancar a fost unul dintre primele noastre «nave amiral», practici de referinţă. Şi este domeniul în care am asistat tranzacţiile cele mai mari. Cred că întâmplător cele mai mari proiecte ale perioadei de început au fost finanţări bancare”, povesteşte Reff despre începuturile funcţionării casei de avocatură în forma actuală în anul 2006, când echipa era formată din 12 avocaţi. În ultimii ani, casa de avocatură afiliată Deloitte a asistat Piraeus Bank şi Intesa Sanpaolo Bank în vânzarea unor pachete de credite neperformante, precum şi Bank of Cyprus la momentul în care a vândut credite performante către Banca Transilvania. Totodată, Reff&Associates a asistat fondul de investiţii Nepi în diverse achiziţii.
În ce priveşte viitorul, Alexandru Reff aminteşte că în context regional România performează bine şi, fiind şi o piaţă mare şi cu o poziţie bună, se aşteaptă ca pe termen mediu cel puţin interesul investitorilor să crească semnificativ. „Cred că România are avantaje certe, unele dintre ele sunt destul de vechi şi consolidate la nivel de stabilitate politică şi economică, de echilibru bugetar, de politici care – cu toate criticile aduse – au fost preponderent probusiness, ataşamentul nostru la valorile şi la agenda euro-atlantică, creşterea PIB care poate a fost modestă un timp, dar de ceva vreme este una dintre cele mai mari din Europa. Sunt destui analişti care spun că România deja nu se mai poziţionează ca fiind la periferia regiunii, ci o ţară din nucleul central european.”