Tag: brand

  • Drumul invers în design – VIDEO

    Am cliente care vin la mine, iar când le întreb de unde mă ştiu îmi spun: «Eram în facultate/liceu când mă uitam pe site-ul tău». Îmi descriu şi rochiile care le-au impresionat”, spune Elena Perseil, care a intrat în domeniul designului vestimentar în urmă cu aproximativ două decenii.
    Ea a absolvit în anii 2000 Universitatea Esmod din Paris, iar apoi a început să lucreze la câteva case de modă de acolo. Designerul a acumulat cunoştinţe în domeniu călătorind în India, unde a învăţat să lucreze cu mătasea şi a studiat broderia realizată manual. „De la vârsta de 14 ani mi-am dat seama de această pasiune. Cred că este genul de meserie pe care dacă nu o cauţi, te caută ea pe tine, nu prea poţi să scapi”, spune ea.
    Timp de cinci ani, şi-a concentrat activitatea în Paris şi pe alte pieţe internaţionale; în urmă cu 15 ani, a pus bazele brandului Elena Perseil, atunci când a hotărât că trebuie să se stabilească într-un loc, doarece stilul de viaţă plin de călătorii nu se mai mula cu viitorul ei şi cu faptul că era însărcinată.
    „Lucram la Paris, pentru mai mulţi designeri, şi când am aflat că urmează să am un copil am hotărât să mă stabilesc în România, am hotărât că nu mai pot călători la fel de mult şi am zis că trebuie să mă opresc cumva şi să fac ceva mai stabil. Iar acest lucru mai stabil s-a materializat în brandul Elena Perseil.”
    Fiindcă clienţii o ştiau din facultate, spune că i-a fost uşor să înfiinţeze şi să dezvolte pe piaţa locală brandul propriu de design: „Aveam piaţă şi cunoştinţe. Eram deja cunoscută şi în România, drept urmare avem anual o cifră de afaceri de aproximativ 300.000 de euro, iar anul acesta sperăm să ne ducem spre 500.000 de euro”.
    În prezent, designerul se concentrează asupra showroomurilor din România şi din Paris, în cadrul cărora pune accent pe rochiile de seară de lux.
    Cele mai multe dintre creaţiile sale iau drumul exportului, ajungând mai ales în magazine din Italia, Franţa, Japonia, Qatar, Dubai, care, potrivit ei, sunt mari consumatori de rochii de lux.
    „Dar îmi doresc să fiu puţin mai prezentă pe piaţa europeană şi pe piaţa din România”, îşi descrie Perseil obiectivul pentru următoarea etapă a afacerii ei de design. Spune că numărul articolelor create într-un an se apropie de 8.000 – rochii de seară (3.000 pe an), rochii de mireasă (30 pe an), rochii casual şi ţinute casual (5.000 pe an).
    „Numărul acestora este influenţat de mai mulţi factori, pentru că facem şi rochii la comandă şi multe cliente vin şi îmi spun evenimentul la care urmează să meargă şi lasă totul în grija mea apoi, eu trebuie să concep rochia perfectă pentru ele”, explică designerul.
    Preţurile articolelor produse sub brandul Elena Perseil pleacă de la 300 de euro şi ajung la 2.000 de euro, pentru rochiile de seară. Rochiile de mireasă sunt făcute de obicei la comandă, iar preţul lor se încadrează între 1.000 şi 2.000 de euro, a spus designerul.
    „În general, am investit mult în produs şi mai puţin în marketing, m-au interesat mai puţin umeraşele şi husele şi mai mult materialele. Am considerat tot timpul că rochia trebuie să vorbească de la sine şi dacă vrei să faci un business stabil atunci trebuie să ai un produs bun.”
    Materia primă folosită pentru crearea produselor este adusă din China şi din Italia. Astfel, designerul a spus că în China toate mătăsurile şi materialele sunt mai speciale şi mai fumoase, iar la Italia îi place creativitatea materialelor şi faptul că au designeri buni de material.
    Elena Perseil lucrează cu o echipă permanentă care este alcătuită din 10-12 persoane, care au grijă ca noile colecţii prezentate la Paris Fashion Week să fie perfecte, iar rochiile la comandă să fie ireproşabile.
    „Nu suntem toţi «in house» şi nu se face toată producţia «in house», dar lucrez pe social media cu o firmă, pentru site cu o altă firmă, pentru promovare cu o firmă. Echipa mea permanentă este alcătuită din 10–12 persoane.”
    Ea sesizează că criza de pe piaţa forţei de muncă nu a ocolit domeniul în care activează, lipsa croitorilor cu experienţă fiind un dezavantaj.
    „În România este foarte greu să găseşti forţă de muncă, faţă de acum 5-10 ani. Este foarte greu şi oamenii nu prea mai vor «să-şi bată capul», mai ales că genul acesta de muncă poate părea complicată.”
    Din punctul ei de vedere, o astfel de meserie poate oferi numeroase satisfacţii, inclusiv materiale. „Sunt meserii care pot fi foarte bine plătite, liniştite şi satisfăcătoare, mai ales dacă lucrezi cu un designer, pentru că ai oportunitatea de a lucra cu materiale noi, cu un design nou. Nu este nimic plictisitor dacă lucrezi cu un designer; problema este că nu avem cultura muncii, vrem să obţinem lucruri dar nu vrem să facem nimic pentru ele.”
    Referitor la dezvoltarea afacerii, Elena Perseil nu are de gând să deschidă şi un magazin fizic, comenzile fiind făcute în prezent doar prin intermediul site-ului propriu.
    „Nu vrem magazin fizic pentru că suntem destul de ocupaţi cu producţia şi ar însemna să fim concentraţi în două părţi. Noi lucrăm mai ales cu comenzi în avans, nu sunt închisă la nimic, dar momentan nu m-am gândit să deschid un magazin fizic”, spune ea.

  • Nici măcar impulsivitatea lui Trump nu reuşeşte să dărâme imaginea americanilor în lume: SUA rămâne cel mai valoros brand naţional, urmat de China şi Germania. Care este surpriza clasamentului

    Brand Finance, o companie specializată în evaluarea brandurilor corporate, a realizat un studiu asupra valorii brandului naţional la nivelul economiilor emergente şi dezvoltate.

    Principalii indicatori luaţi în calcul au fost bunurile, serviciile, investiţiile şi societatea, potrivit MarketWatch.

    Un brand naţional puternic este important deoarece poate asigura o poziţie de forţă în relaţiile din comunitatea internaţională. În acelaşi timp, o valoare ridicată a brandului de ţară poate ajuta economia.

    „Într-o piaţă globală, brandul este unul dintre activele cele mai valoroase ale oricărui stat, încurajând investiţiile strâine, venind cu valoare adăugată pe exporturi şi poate avea chiar un rol în atragerea de turişti şi de imigranţi talentaţi”, spune David Haigh, CEO al Brand Finance.

    Cel mai valoros brand suveran din lume este SUA, mulţumită politicilor de comerţ liber din interiorul ţării şi a expansiunii economice continue. Valoarea brandului american este de 25,9 miliarde de dolari, în creştere cu 23% faţă de anul trecut, urmat de brandul chinez, evaluat la 12,8 miliarde de dolari, în creştere cu 25%. Podiumul este încheiat de Germania, cu o valoare de 5,2 miliarde de dolari, în creştere cu 28%.

    Top zece este completat de: Marea Britanie, Japonia, Franţa, Canada, Italia, India şi Coreea de Sud.

     

  • Cine sunt românii care au luat sute de milioane pe afacerile lor

    Start-up-ul local UiPath, specializat în cea mai în vogă tehnologie la nivel global – dezvoltarea de roboţi software care automatizează procesele de lucru din companii –, a fost evaluat la 3 miliarde dolari – cea mai înaltă evaluare înregistrată vreodată de o companie de IT lansată din România, după ce luna trecută a reuşit să atragă cea de-a treia mare finanţare – 225 milioane dolari.

    În topul celor mai valoroase businessuri de tehnologie din România este inclus şi Bitdefender, furnizor de soluţii de securitate cibernetică, consacrat deja ca fiind cel mai puternic brand din IT-ul românesc. Acesta a fost evaluat la peste 600 milioane de dolari în urma tranzacţiei prin care fondul de investiţii Vitruvian Partners a devenit al doilea cel mai mare acţionar al companiei, odată cu achiziţia pachetului minoritar de aproximativ 30%, deţinut de fondul de investiţii Axxess Capital.

    Al treilea loc în clasament este ocupat de compania de software Softvision din Cluj, care a fost preluată recent de furnizorul american de servicii de IT Cognizant Technology, valoarea tranzacţiei fiind estimată la 550 milioane dolari.

    Tot în jurul acestei sume – 500 milioane de dolari – s-a situat şi tranzacţia din 2014 dintre start-up-ul local LiveRail, care a dezvoltat o tehnologie de monetizare a clipurilor video, şi gigantul american Facebook, care deţine cea mai mare reţea de socializare din lume. La doi ani de la integrarea LiveRail în cadrul Facebook, gigantul american a decis însă să închidă operaţiunile acestuia.


    3 mld. dolari

    1. UiPath

    Povestea start-up-ului UiPath, fondat de Daniel Dines şi Marius Tîrcă, a început în urmă cu trei ani, când start-up-ul s-a desprins dintr-o companie specializată în furnizarea de soluţii software pentru outsourcing, înfiinţată încă din 2005. Treptat, aceasta s-a specializat în soluţii de automatizare, iar din 2012 şi-a îndreptat atenţia către piaţa de automatizare robotizată a proceselor. Atunci, cei doi fondatori ai UiPath şi-au dat seama de potenţialul acestei pieţe şi au înfiinţat separat start-up-ul specializat pe astfel de soluţii. Cei doi au deschis şi entităţi în străinătate, printre primele numărându-se Marea Britanie, India şi SUA.  Prima mare finanţare a fost obţinută în 2015 – 1,5 mil. dolari –  de la Credo Ventures, Early Bird şi Seedcamp, iar a doua în 2017 – 30 mil. dolari – de la fondul de investiţii Accel. Apoi, au urmat cele două mari finanţări obţinute anul acesta – 153 mil. dolari, de la Accel, Capital G şi Kleinder Perkins Caufield & Byers – şi 225 mil. dolari – de la Sequoia, Capital G şi Accel.

    După cele trei mari finanţări primare, care totalizează peste 400 milioane dolari, UiPath şi-a extins prezenţa la nivel internaţional deschizând noi birouri în diferite colţuri ale lumii, precum Australia, Hong Kong, Franţa (Paris) şi Germania (München).


    600 mil. dolari

    2. Bitdefender

    Familia Talpeş, Florin şi Măriuca, a pus bazele Bitdefender, cel mai mare producător local de software, acum mai bine de 20 de ani, reuşind să ajungă în întreaga lume cu antivirusul şi toate soluţiilor de protecţie a sistemelor informatice. Astfel, soluţii de securitate IT dezvoltate de Bitdefender sunt utilizate acum la nivel global de aproximativ 500 de milioane de utilizatori.

    Luna trecută, Bitdefender şi-a extins prezenţa globală directă prin achiziţia companiei SMS eTech din Australia. Mai exact, Bitdefender a preluat linia de business care se ocupă de distribuţia produselor sale pe piaţa australiană şi din Noua Zeelandă, achiziţia făcând parte din strategia sa de dezvoltare la nivel internaţional. Odată cu achiziţia liniei de business din cadrul SMS eTech, Bitdefender va deschide propria subsidiară în Australia, urmând să-şi întărească astfel poziţia în întreaga regiune Asia-Pacific. Ca atare, dezvoltatorul de soluţii de securitate cibernetică va deschide un birou în oraşul Melbourne, acesta fiind primul biroul Bitdefender din regiunea Asia-Pacific.

    În ultimii doi ani, Bitdefender a deschis birouri proprii în Italia, Suedia şi Canada, ca parte a procesului de expansiune globală.

    Anul trecut, compania a înregistrat afaceri de 591 milioane lei (129,6 mil. euro), în creştere cu 30% faţă de 2016, în timp ce profitul net s-a menţinut aproape la acelaşi nivel, cifrându-se la 29 mil. lei (6,2 mil. euro), mai mare cu 3%.


    550 mil. dolari

    3. Softvision

    Compania de software Softvision a fost înfiinţată în 1994 de românul Laurenţiu Russo, care a studiat şi şi-a început cariera în SUA, lucrând pentru companii precum AMD şi HP. Treptat, Softvision a devenit un furnizor global de software şi servicii de consultanţă IT ce deţine în România aproximativ o jumătate din numărul de angajaţi la nivel internaţional.

    Compania are în România mai multe studiouri de dezvoltare, în Cluj-Napoca, Baia Mare, Bucureşti, Timişoara şi Iaşi, cu un număr mediu de angajaţi de 1.139  anul trecut, conform datelor de la Finanţe. Softvision este unul dintre cei mari 10 angajatori din industria de software din România după numărul mediu de angajaţi din 2017, potrivit unei analize a ZF pe baza datelor de la Finanţe. Anul trecut, compania a raportat în România afaceri de 195,9 mil. lei (42,9 mil. euro), în creştere cu 8% faţă de anul precedent. Înainte de a fi preluată la începutul acestei luni de americanii de la Cognizant Technology, în schimbul unei sume de aproximativ 550 mil. dolari, Softvision avea la nivel global aproximativ 2.400 de angajaţi, ceea ce înseamnă că în România se află aproximativ o jumătate dintre oameni.

    În 2016, compania fuzionase cu Software Paradigms International (SPI), una dintre cele mai mari firme din SUA, ca parte a planurilor de extindere globală.


    500 mil. dolari

    4. LiveRail

    Povestea LiveRail, compania online cumpărată în 2014 de Facebook cu 500 mil. dolari, are ca punct de start un proiect de externalizare semnat între un start-up britanic care a oferit unei mici firme din Cluj-Napoca, găsită după căutări pe internet, un contract de dezvoltare a unei pagini web. Acest contract i-a pus în legătură pe britanicul Mark Trefgarne şi pe românii Andrei Dunca şi Sergiu Biriş, iar calitatea proiectelor realizate la Cluj pentru clienţii din Marea Britanie i-a determinat pe cei trei să treacă la un nou nivel, respectiv să demareze împreună, ca parteneri, LiveRail – proiectul unei tehnologii care să permită afişarea de reclame video online. Tehnologia LiveRail a fost iniţial testată pe platforma video locală Trilulilu, supranumită „YouTube de România“, fondată de asemenea de Dunca şi Biriş.

    Conform unui raport al Business Insider, achiziţia LiveRail de către Facebook nu a luat drumul pe care aceştia îl doreau. Facebook a cumpărat LiveRail în ideea de a „mărita” nivelul de acurateţe oferit de reclamele targetate ale reţelei de socializare cu reclamele video pe Facebook şi nu numai. Vicepreşedintele diviziei de reclame pe produs a Facebook, Brian Boland, a recunoscut că integrarea tehnologiei LiveRail a durat mai mult decât s-ar fi aşteptat.

    În 2016, Facebook a decis să închidă LiveRail „pentru a ne concentra pe metode mai bune pentru a ajuta publisherii să îşi vândă reclamele direct către advertiser, precum şi pentru expansiunea ofertei noastre de reclame video“, potrivit declaraţiei oficiale de atunci a gigantului american.

  • Povestea designerului vestimentar care a lăsat Parisul pentru Bucureşti

    “Am cliente care vin la mine, iar când le întreb de unde mă ştiu îmi spun: «Eram în facultate/liceu când mă uitam pe site-ul tău». Îmi descriu şi rochiile care le-au impresionat”, spune Elena Perseil, care a intrat în domeniul designului vestimentar în urmă cu aproximativ două decenii.


    Ea a absolvit în anii 2000 Universitatea Esmod din Paris, iar apoi a început să lucreze la câteva case de modă de acolo.

    Designerul a acumulat cunoştinţe în domeniu călătorind în India, unde a învăţat să lucreze cu mătasea şi a studiat broderia realizată manual. „De la vârsta de 14 ani mi-am dat seama de această pasiune. Cred că este genul de meserie pe care dacă nu o cauţi, te caută ea pe tine, nu prea poţi să scapi”, spune ea.

    Timp de cinci ani, şi-a concentrat activitatea în Paris şi pe alte pieţe internaţionale; în urmă cu 15 ani, a pus bazele brandului Elena Perseil, atunci când a hotărât că trebuie să se stabilească într-un loc, doarece stilul de viaţă plin de călătorii nu se mai mula cu viitorul ei şi cu faptul că era însărcinată.

    „Lucram la Paris, pentru mai mulţi designeri, şi când am aflat că urmează să am un copil am hotărât să mă stabilesc în România, am hotărât că nu mai pot călători la fel de mult şi am zis că trebuie să mă opresc cumva şi să fac ceva mai stabil. Iar acest lucru mai stabil s-a materializat în brandul Elena Perseil.”

    Fiindcă clienţii o ştiau din facultate, spune că i-a fost uşor să înfiinţeze şi să dezvolte pe piaţa locală brandul propriu de design: „Aveam piaţă şi cunoştinţe. Eram deja cunoscută şi în România, drept urmare avem anual o cifră de afaceri de aproximativ 300.000 de euro, iar anul acesta sperăm să ne ducem spre 500.000 de euro”.

    În prezent, designerul se concentrează asupra showroomurilor din România şi din Paris, în cadrul cărora pune accent pe rochiile de seară de lux.Cele mai multe dintre creaţiile sale iau drumul exportului, ajungând mai ales în magazine din Italia, Franţa, Japonia, Qatar, Dubai, care, potrivit ei, sunt mari consumatori de rochii de lux.

    „Dar îmi doresc să fiu puţin mai prezentă pe piaţa europeană şi pe piaţa din România”, îşi descrie Perseil obiectivul pentru următoarea etapă a afacerii ei de design. Spune că numărul articolelor create într-un an se apropie de 8.000 – rochii de seară (3.000 pe an), rochii de mireasă (30 pe an), rochii casual şi ţinute casual (5.000 pe an).„Numărul acestora este influenţat de mai mulţi factori, pentru că facem şi rochii la comandă şi multe cliente vin şi îmi spun evenimentul la care urmează să meargă şi lasă totul în grija mea apoi, eu trebuie să concep rochia perfectă pentru ele”, explică designerul.

    Preţurile articolelor produse sub brandul Elena Perseil pleacă de la 300 de euro şi ajung la 2.000 de euro, pentru rochiile de seară. Rochiile de mireasă sunt făcute de obicei la comandă, iar preţul lor se încadrează între 1.000 şi 2.000 de euro, a spus designerul.
    „În general, am investit mult în produs şi mai puţin în marketing, m-au interesat mai puţin umeraşele şi husele şi mai mult materialele. Am considerat tot timpul că rochia trebuie să vorbească de la sine şi dacă vrei să faci un business stabil atunci trebuie să ai un produs bun.”
    Materia primă folosită pentru crearea produselor este adusă din China şi din Italia. Astfel, designerul a spus că în China toate mătăsurile şi materialele sunt mai speciale şi mai fumoase, iar la Italia îi place creativitatea materialelor şi faptul că au designeri buni de material.
    Elena Perseil lucrează cu o echipă permanentă care este alcătuită din 10-12 persoane, care au grijă ca noile colecţii prezentate la Paris Fashion Week să fie perfecte, iar rochiile la comandă să fie ireproşabile.
    „Nu suntem toţi «in house» şi nu se face toată producţia «in house», dar lucrez pe social media cu o firmă, pentru site cu o altă firmă, pentru promovare cu o firmă. Echipa mea permanentă este alcătuită din 10–12 persoane.”
    Ea sesizează că criza de pe piaţa forţei de muncă nu a ocolit domeniul în care activează, lipsa croitorilor cu experienţă fiind un dezavantaj.
    „În România este foarte greu să găseşti forţă de muncă, faţă de acum 5-10 ani. Este foarte greu şi oamenii nu prea mai vor «să-şi bată capul», mai ales că genul acesta de muncă poate părea complicată.”
    Din punctul ei de vedere, o astfel de meserie poate oferi numeroase satisfacţii, inclusiv materiale. „Sunt meserii care pot fi foarte bine plătite, liniştite şi satisfăcătoare, mai ales dacă lucrezi cu un designer, pentru că ai oportunitatea de a lucra cu materiale noi, cu un design nou. Nu este nimic plictisitor dacă lucrezi cu un designer; problema este că nu avem cultura muncii, vrem să obţinem lucruri dar nu vrem să facem nimic pentru ele.”
    Referitor la dezvoltarea afacerii, Elena Perseil nu are de gând să deschidă şi un magazin fizic, comenzile fiind făcute în prezent doar prin intermediul site-ului propriu.
    „Nu vrem magazin fizic pentru că suntem destul de ocupaţi cu producţia şi ar însemna să fim concentraţi în două părţi. Noi lucrăm mai ales cu comenzi în avans, nu sunt închisă la nimic, dar momentan nu m-am gândit să deschid un magazin fizic”, spune ea. 


    Cum şi cât durează să pregăteşti o colecţie pentru Paris Fashion Week
    În colecţia de vară 2019 care a avut loc la Paris Fashion Week, Elena Perseil a prezentat aproape 40 de articole – mai ales rochii. Potrivit ei, durează aproximativ şase luni să pregăteşti o colecţie nouă fiindcă durează primirea materialelor comandate; coaserea lor propriu-zisă poate să se întindă pe parcursul a trei săptămâni – o lună. Conceperea aticolelor durează aproximativ şase luni.

  • Cariera DIY

    “Fac parte din echipa de retail development (dezvoltare – n.red.), iar în prezent sunt responsabil de dezvoltarea, planificarea şi implementarea unui sistem de eficientizare a celor şapte magazine IKEA din zona Asia de
    Sud-Est, mai exact trei pieţe – Singapore, Malaysia şi Thailanda”, spune executivul român. Proiectul e menit să adapteze nevoile companiei la era digitală de business.

    O zi obişnuită de lucru pentru Tony Vatuiu constă în şedinţe, multe prezentări şi călătorii frecvente în cele trei ţări. 
    Gigantul suedez IKEA operează pe doar trei pieţe din Asia de Sud-Est, unde deţine şapte magazine şi un al optulea în curs de deschidere, alături de două centre comerciale. În total, grupul are în Singapore, Malaysia şi Thailanda circa 4.000 de salariaţi. „Conduc o echipă largă de oameni, foarte dinamici şi energici, care la rândul lor sunt conectaţi cu alţi oameni din toate segmentele «value chain»-ului nostru, pe plan strategic dar şi operaţional.”

    Prin comparaţie, suedezii au în România un singur magazin, cu vânzări anuale de circa 90-100 de milioane de euro şi câteva sute de salariaţi. Retailerul are planuri de expansiune pe piaţa locală, al doilea magazin din Capitală urmând a fi deschis în această toamnă. România este o piaţă cu o populaţie de circa 20 de milioane de oameni, pe când cele trei ţări din Asia de Sud-Est, unde grupul este prezent, au peste 100 de milioane de locuitori. Puterea de cumpărare este şi ea diferită, însă nu doar între piaţa locală şi celelalte trei, ci şi în interiorul regiunii. Mai exact, Singapore este una dintre cele mai dezvoltate economii din Asia şi chiar din lume. Thailanda se află însă undeva la jumătatea clasamentului, în urma României, cu un PIB per capita de sub 20.000 de dolari, potrivit FMI. Singapore are un un PIB per capita de peste 90.000 de dolari, conform aceleiaşi surse, ceea ce plasează micuţul stat asiatic pe locul trei mondial după Qatar şi Luxemburg. România se află aproape de poziţia 60 cu nici 24.000 de dolari.

    De ce a ales Tony Vatuiu să lase piaţa mamă pentru alte ţări? El a plecat din România acum aproape 15 ani şi, de altfel, nu a lucrat decât în străinătate.

    Este născut în Drobeta-Turnu Severin şi a studiat la Universitatea de Vest din Timişoara, iar apoi la Universitatea din Copenhaga. Şi-a început cariera în departamentul de logistică al IKEA, pentru ca apoi să descopere vânzările şi ulterior zona de expansiune.
    Executivul român a preluat poziţia actuală în urmă cu mai puţin de un an, după ce anterior a lucrat pentru IKEA în Japonia aproape cinci ani.

    De altfel, cariera sa a fost construită exclusiv în cadrul retailerului de mobilier pentru care lucrează de circa 14 ani.
    „În 2004 am plecat din România cu o bursă în Copenhaga, Danemarca. Timp de un an cât am fost student acolo, am lucrat part-time (doar în weekenduri) pentru IKEA.” Apoi, în 2005, a avut şansa, după cum spune chiar el, să i se ofere poziţia de
    trainee-leader aspirant în logistică într-unul din magazinele IKEA din Copenhaga. 
    „Am învăţat foarte mult în perioada petrecută în IKEA Danemarca, unde am deţinut mai multe poziţii în departamentul de logistică. În acelaşi timp, am avut şansa să lucrez cu oameni şi echipe cu care am avut rezultate remarcabile.”
    În 2012 a venit oportunitatea din Japonia, o ţara la care a visat de mic. Împreună cu soţia au decis să se mute, „chiar dacă viaţă noastră în Copenhaga era deja aşezată din punct de vedere profesional şi personal.”
    Au petrecut aproape cinci ani „minunaţi” în ţara Soarelui Răsare, învăţând business din mers într-un mediu foarte dinamic şi total diferit de Europa. „Era Japonia a fost perioda în care pot spune că leadershipul meu s-a conturat foarte mult datorită provocărilor de natură culturală.”
    Necesitatea de a se adapta la un sistem nou de lucru şi total diferit cultural de ceea ce experimentase el până atunci ca şi lider a fost una dintre cele mai mari provocări din carieră.
    În cei aproape cinci ani petrecuţi în Japonia, Tony Vatuiu a deţinut mai multe poziţii, iar ultima a fost aceea de commercial planning manager. Aceasta a constat în responsabilitatea de a deschide şi planifica din punct de vedere comercial magazinul IKEA Nagakute, deschis în Nagoya în 2017.
    „La sfârşitul lui 2017 am acceptat provocarea venită dinspre IKEA SEA (South East Asia) şi ne-am mutat în Singapore, ţara de care suntem foarte apropiaţi sufleteşte datorită faptului că fiul nostru s-a născut aici.”
    La momentul actual nu are un plan concret de a se întoarce în România, din care a plecat în 2004, dar gândul nu este abandonat în totalitate. Decizia depinde mult de ce ar vrea să facă în viitor, însă instabilitatea politică din România îi stopează deocamdată orice gând de întoarcere, spune el.
    Dacă ar face-o totuşi, nu ştie dacă i-ar plăcea să încerce calea antreprenoriatului. „Mi se pare că mediul de afaceri din România nu este foarte stabil deocamdată, iar asta cred că este o provocare pentru oricine vrea să revină, mai ales ca antreprenor.”
    Ultima dată a fost acasă – la Drobeta Turnu Severin – în această vară. A venit să îşi viziteze părinţii, dar a şi călătorit puţin prin ţară.
    „Comparativ cu 2016 (ultima sa vizită – n.red.), nu cred că s-au schimbat foarte multe. Am observat în schimb că sunt tot mai puţini oameni pe străzile oraşelor noastre.”


    De ce anume vă e cel mai dor din România? Dar la polul opus, cel mai puţin dor?

    Din păcate, uşor-uşor, timpul m-a deconectat de foştii prieteni, colegi de liceu sau facultate. Îmi este dor de părinţi în special şi de Crăciunul românesc. După ce am experimentat Crăciunul în aproape toate părţile lumii, cred că cel mai frumos Crăciun este cel din România, cu miros de brad şi cozonac, cu cântecele colindătorilor şi alături de cei dragi. 
    Nu îmi este dor de agresivitatea exagerată şi de negativismul care pluteşte în aer câteodată la noi în ţara. Nu am reuşit să aflu până acum dacă asta ne defineşte pe noi sau sunt trăsături dezvoltate ulterior de societatea noastră, în contextul transformărilor la care a fost supusă în ultimii ani.
    Avem o ţară frumoasă, cu oameni minunaţi, iar eu sunt mândru că sunt român. Revin de fiecare dată cu plăcere în România, fără prea mari aşteptări, dar sunt optimist că lucrurile se vor îmbunătăţi.

     

    Spuneţi-mi trei lucruri care ar trebui îmbunătăţite în România.

    Primul lucru ar fi îmbunătăţirea actualei clase politice din România. Ţara are nevoie de lideri vizionari care să inspire toată societatea românească prin sistemul lor de valori, prin atitudine şi cunoştinte. Astfel, fiecare individ în parte ar trebui să fie motivat să contribuie la ceva măreţ, românesc. 
    „Leadership by example” ar trebui să se aplice şi la noi, iar ecuaţia este foarte simplă: ca politician nu poţi să ţii lecţii de etică şi morală societăţii pe care o conduci fără că tu să fii primul şi cel mai bun exemplu.
    Apoi, cred că învăţământul liceal şi universitar ar trebui să fie în topul priorităţilor de dezvoltare ale societăţii noastre. Trăim într-o lume din ce în ce mai dinamică, de aceea învăţământul trebuie reformat şi pregătit pentru viitoarele provocări care vor apărea în 5-10-15 ani. Trebuie integrat apoi şi aliniat la planurile de dezvoltare pe termen mediu şi lung ale societăţii româneşti. 
    Pe termen scurt ar trebui îmbunătăţite spitalele. Acestea sunt necesităţi de bază în orice societate.
    Lista ar putea continua, dar din punctul meu de vedere, învăţământul, infrastructura rutieră şi sănătatea ar trebui să rămână în topul priorităţilor pentru toţi politicienii, indiferent de culoarea politică de la guvernare. Pentru a oferi o dezvoltare continuă şi stabilă societăţii româneşti.

    Cum e traficul în România faţă de Singapore? Dar cafeaua şi scena culinară?

    Nefiind în România zilnic, nu ştiu cum este traficul în ultima vreme. Din ce am experimentat eu cât am călătorit prin România, nu a fost extraordinar, mai ales în oraşele mari.
    Este trafic şi aici, în Singapore, dar condiţia impecabilă a străzilor şi numărul autostrăzilor îl face mult mai acceptabil decât la noi.
    Mâncarea e foarte gustoasă şi variată în Singapore, având influenţe din China, Malayasia şi India. Opţiunile culinare sunt atât de diverse aici, încât aproape tot timpul ai posibilitatea să experimentezi ceva nou. În acelaşi timp, trebuie să recunosc că dorul de sarmalele româneşti şi palinca noastră nu se va stinge niciodată. 

  • Este oficial: Compania care a marcat al treilea cel mai mare faliment din istoria Americii se întoarce. Creditorii s-au decis să reînvie brandul

    Creditorii principali ai Toys R Us au decis să anuleze licitaţia pentru brand şi pentru celelalte drepturi de proprietate intelectuală şi plănuiesc în schimb să reînvie brandurile Toys R Us şi Babies R Us, potrivit Reuters.

    Creditorii vor să deschidă o companie nouă prin care să ţină în viaţă brandurile Toys R Us şi Barbies R Us, pe care să treacă licenţele globale şi acordurile existente şi prin care să deschidă noi magazine de retail.

    Aceştia vor de asemenea să extindă prezenţa internaţională şi să dezvolte în continuare businessuri conexe.

    Toys R Us a intrat în faliment în luna septembrie a anului trecut, în încercarea de a restructura o parte din datoria de 5 miliarde de dolari a companiei.

    Însă acea încercare de restructurare a fost oprită, iar în luna martie compania a început să vândă operaţiunile din Canada, Asia şi Europa şi să închidă magazinele din SUA.

     

     

  • (P) De la restaurarea monumentelor istorice la un brand românesc cu istorie

    De vorbă cu Sorina Diaconu, omul care conduce departamentul de Marketing al MedLife Grup

    Ce au în comun producţia oţelului şi restaurarea monumentelor istorice cu sistemul medical privat? 

    Sorina Diaconu ne va spune mai multe despre acest parcurs şi apetitul pentru domenii cu provocări mai puţin întâlnite şi ecosisteme cât mai variate, văzute atât din poziţia omului de marketing cât şi din cea de agenţie, ca un “full stack developer”. 
     
    După gestionarea proiectului derulat de către ONU pentru restaurarea unor monumente istorice din România, Sorina a făcut pasul către publicitate, unde a rămas timp de 7 ani ca Account Director, în Ogilvy Group. Fiecare proiect i-a alimentat dorinţa de a înţelege şi “cealaltă” perspectivă, pe care a avut ocazia să o exploreze ca International Marketing Director al MTAG Switzerland, liderul elveţian în producţia oţelului de calitate superioară. Dorinţa de a experimenta mai multe domenii a purtat-o ulterior către Danone România (National Brand Manager portofoliu Bel Groupe Franta), unde înţelegerea shopperului a fost o provocare de care îşi aminteşte cu plăcere.
     
    În iarna lui 2017 a început o nouă călătorie a Sorinei, în contextul unui business uriaş, lider* în serviciile private de sănătate din România (*cf. cifrei de afaceri). 
     
    “Am ales sănătatea pentru complexitatea acestui domeniu şi pentru că m-a atras foarte tare provocarea de a comunica pentru un brand atât de puternic cum este MedLife. Pentru mine este cel mai important proiect profesional de până acum – cum pot să aduc plus-valoare şi să inovez pentru un brand cu multă tradiţie şi un business care a făcut aproape tot, trecând prin diferite etape de maturizare, de înţelegere a sistemului şi a omului? Trei sferturi din primele idei propuse iniţial se mai făcuseră sau au fost propuse în cei peste 20 de ani de existenţa MedLife!”
     
    Sorina îşi aminteste zâmbind atât de entuziasmul primelor idei, dar şi de primele proiecte implementate. Bibliotecile MedLife “Reţete de bine” este unul dintre cele mai dragi: “Eu şi mulţi alţi colegi credem că în meseria aceasta, de multe ori, trebuie să vindecăm şi trupul, şi mintea. Emoţionalul, sufletul, se vindecă prin eforturile pacientului, însă noi vrem să îi stăm alături şi în acest demers şi să îl sprijinim. Biblioteca este un proiect în această direcţie, oferind pacienţilor din (hyper) clinici & spitale accesul la zone de citit. Aici ei găsesc cărţi cu impact terapeutic –  de la positive psychology şi mindfulness, până la albume de artă şi de istorie”.
     
    Nevoia de a înţelege în profunzime acest domeniu, dar şi capacitea de a-l stăpâni şi de a veni cu o viziune proprie, sunt motivele pentru care Sorina a aşteptat până acum ca să vorbească despre poziţia de Marketing Director la MedLife. „Am primit multă încredere odată cu această poziţie şi tocmai această încredere mă face să-mi doresc să realizez cât mai multe şi cât mai bine. Mă bucur nespus că fac parte din echipa MedLife, într-un domeniu atât de important pentru oameni. Văd în contextul social actual, dominat mai ales de un trend holistic legat de cum abordăm sănătatea, oportunitatea de a face echipă cu pacientul, de a-i recunoaşte eforturile şi rolul în tratament, dar şi de a căuta mai multe moduri de a-l sprijini dincolo de tratament. Am o echipă frumoasă şi dedicată, de care sunt foarte mândră, sunt tineri pasionaţi de digital storytelling şi branding care vor să creeze conţinut valoros pentru sănătate şi wellbeing, dincolo de nevoile de comunicare ale brandului. Aştept cu nerăbdare prima noastră campanie integrată care urmează să apară în scurt timp.”
     
  • Cuptorul Moldovencei lansează un brand cu prăjituri artizanale

    Conceptul Glazurai înlocuieşte platoul tradiţional cu o cutie compactă cu prăjiturele de casă, ambalaj special conceput  pentru a fi uşor de transportat şi servit. În zona insulei, ieşenii vor găsi 10 feluri de prăjituri de casă (dintre care trei sortimente de post şi două raw vegane), prăjitura specială Glazurai şi vestita ciocolată de casă – Dragoste-nvelită – de la Cuptorul Moldovencei.

    În urma selecţiei şi achiziţiei, miniprăjiturile pot fi ambalate în două versiuni principale: un metru liniar de prăjituri (42 de bucăţi) în cutia mare şi jumătate de metru (20 de bucăţi) în cutia medie. Glazurai garantează ingrediente 100% naturale şi produse mereu proaspete.

    Insula va fi amplasată în incinta Palas Mall din Iaşi, în zona cu specialităţi locale şi cafea, la nivelul -1,  în proximitatea magazinului Auchan. Deschiderea celei de-a doua locaţii Glazurai este planificată pentru următoarele trei luni.

    Investiţia depăşeşte suma de 100.000 de euro şi acoperă achiziţia de maşină livrări, vitrine, echipamente, softuri, servicii de branding, packaging şi proiectare. Din această sumă, 60.000 de euro reprezintă finanţare prin programul guvernamental Comerţ şi Servicii de Piaţă 2017, iar diferenţa din resurse reinvestite.

    Glazurai îşi propune venituri de peste 100.000 de euro în primele 8 luni de activitate şi francizarea afacerii în a doua jumătate a anului 2020. Noul concept este auxiliar lanţului de cofetării-patiserii Cuptorul Moldovencei, ce a ajuns la patru unităţi deschise în Iaşi şi la o cifră de afaceri de un milion de euro în 2017.

  • Încă un brand din bricolaj dispare de pe piaţă

    Britanicii de la Kingfisher, care au cumpărat anul trecut reţeaua de magazine de bricolaj Praktiker, închid trei magazine sub acest nume.

    „Planul de optimizare a reţelei comerciale şi eficientizare a activităţii operaţionale include închiderea a trei magazine Praktiker, respectiv Arad, Braşov şi Piteşti. Brico Depot a prevăzut deja un plan de suport şi integrare a cât mai multor angajaţi în reţeaua de magazine existentă”, se arată într-un comunicat transmis de companie.

    Închiderea celor trei unităţi vine după ce, de la începutul anului, britanicii au mai închis şi magazinele de la Focşani, Bacău şi Ploieşti. Astfel, reţeaua Praktiker ar urma să numere 20 de magazine.

    Acestea vor trece sub celălalt brand al grupului Kingfisher în România – Brico Depot, până în primăvara anului 2019, astfel că brandul Praktiker va dispărea de pe piaţă. Procesul se va derula în mai multe etape.

    „Achiziţia Praktiker consolidează poziţia grupului Kingfisher pe piaţa locală de îmbunătăţire a locuinţei, devenind în prezent numărul doi în România, cu o reţea de 38 de magazine (35 după închiderea celor de la Arad, Braşov şi Piteşti – n. red.) şi cu oportunităţi de creştere pe piaţa locală. Procesul de rebranding va fi finalizat până la începutul sezonului de primăvară, astfel încât, în prima parte a anului 2019, Kingfisher va opera întreaga reţea din România sub brandul Brico Depot.”

    Grupul britanic Kingfisher deţine în România reţelele de magazine de bricolaj Praktiker şi Brico Depot. Britanicii au intrat pe piaţa locală în 2013, prin achiziţia magazinelor Bricostore, redenumite ulterior Brico Depot.

    În vara anului trecut, grupul bri­tanic Kingfisher a cumpărat magazinele Prakti­ker de la omul de afaceri turc Omer Susli. Acesta din urmă cumpărase ma­gazinele în 2014, când Praktiker AG, compania-mamă a grupului german, era în insolvenţă. Tranzacţia a fost estimată la circa 50 de milioane de euro şi s-a finalizat în decembrie.

    Praktiker şi Brico Depot îşi desfăşoară activitatea în domeniul bricolajului, o piaţă a cărei valoare se situează la trei miliarde de euro anual. Liderul pieţei este compania Dedeman, deţinută de fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl.

     

  • Julian Balea, managing director pentru America de Nord În cadrul Stefano Ricci: „Dacă ar fi să mă întorc, ar trebui să am un motiv cu adevărat bun să o fac”

    Julian Balea
    Funcţie: managing director pentru America de Nord În cadrul Stefano Ricci
    Oraş de reşedinţă: Miami, SUA

    Cum arată o zi din viaţa dumneavoastră?
    Sunt la birou înainte de 9.00 şi încep cu o întâlnire cu echipa pentru a planifica ziua. Unele zile sunt mai aglomerate ca altele. Prioritatea numărul unu este să-mi verific e-mailurile care vin de la sediul central din Italia. Trebuie să rezolvăm orice problemă sau cerinţă înainte de ora 12.00 ora noastră, adică ora 18.00 a Italiei, când se termină acolo programul. Apoi ne concentrăm atenţia pe lucrurile care se îmtâmplă pe fusul nostru orar şi al celorlalte Americi. De cele mai multe ori trebuie să ne ocupăm de comenzile sezoniere sau nonsezoniere. Sunt în permanentă legătură cu managerii locali din punctele de vânzări pentru a rezolva eventuale probleme şi pentru a-i stimula să crească. Supraveghez zilnic şi activitatea departamentelor de contabilitate şi juridic, dar aprob şi noi spaţii, lucrez cu arhitecţii, pentru a mă asigura că totul merge bine pentru deschideri.

    Zece poveşti ale unor români care au reuşit. Cum au ajuns să lucreze pentru NASA, în laboratoarele de cercetare ale unor giganţi sau chiar să conducă companii de sute de milioane de dolari

    Spuneţi-mi trei lucruri care ar trebui îmbunătăţite în România
    În primul rând aş aminti infrastructura şi lipsa spaţiilor de parcare în oraşe. În zona de retail cred că mai e spaţiu de dezvoltare pentru a acoperi toate palierele de preţ. Totodată, cred că ar trebui adoptată moneda euro care oricum este moneda folosită pentru anumite hoteluri şi restaurante, la fel şi la companiile de rent-a-car.

    Cum e traficul în România faţă de unde locuiţi? Dar cafeaua şi scena culinară? 
    Din lipsa autostrăzilor, traficul din România are mult de suferit. Este dificil să conduci prin satele din România şi ar trebui să existe o variantă ocolitoare. Prin comparaţie, în Miami există blocaje fix pe autostrăzi, motiv pentru care eu le evit. La polul opus, am simţit o dezvoltare a scenei culinare din România. Spre exemplu, am descoperit şi în Braşov o cafenea Starbucks, brandul nostru de toate zilele în SUA. Mai mult, există o varietate mult mai mare de restaurante, atât în Bucureşti, dar şi în oraşe de provincie precum Braşovul. Se observă o îmbunătăţire majoră faţă de acum un deceniu.

    Visul american: Julian Balea locuieşte pe coasta de est a Statelor Unite, în însoritul Miami, de unde conduce, din poziţia de general manager, operaţiunile din America de Nord, Centrală şi Sud ale brandului italian de modă de lux Stefano Ricci. A plecat din ţară acum mai bine de două decenii şi a decis să îşi construiască o carieră dincolo de Atlantic.

    „Am plecat din ţară în 1995, când am primit o bursă (cu finanţare doar parţială – n.red.) pentru a studia la Universitatea Colorado. Eram atunci în anul III de liceu şi am decis să accept. Am văzut în această oportunitate şansa să descopăr mai multe despre ţara considerată a fi cel mai de succes exemplu de stat capitalist”, spune executivul.

    Recunoaşte că nu s-a gândit şi nu se gândeşte să se întoarcă în ţară, afirmând că atât el, cât şi familia sa sunt fericiţi cu viaţa pe care şi-au construit-o în SUA. Îi e dor totuşi de locurile unde a crescut, de lucrurile simple pe care nu le aprecia când era în ţară.

    „Mi-e dor să culeg cireşele din livada şi strugurii din vie. Şi cel mai dor îmi e de părinţii mei, care nu mai sunt.” Nu-i e dor însă de iernile dure din România, mai ales că locuieşte la Miami, unde este vară permanent.

    A fost acasă recent, în această vară, şi spune că observă o serie de schimbări în bine, de la customer service la faptul că oamenii sunt mai prietenoşi. Şi sunt şi mai puţine gropi în asfalt. Iar copiii au mai multe locuri unde îşi pot petrece timpul, parcuri şi zone de relaxare. „Dacă ar fi să mă întorc, ar trebui să am un motiv cu adevărat bun să o fac. Nu contează dacă ar fi pentru o poziţie de angajat sau pentru o oportunitate antreprenorială, dar ar trebui să fie ceva care să îmi permită să aplic tot ce am învăţat în aceşti ani cât am locuit peste hotare.”

    Şi totuşi, ce l-a convins pe Julian Balea să rămână în SUA timp de mai bine de două decenii? După absolvirea facultăţii a lucrat ca barman, apoi ca vânzător într-un magazin, iar astăzi este managing director pentru America de Nord, Centrală şi de Sud în cadrul Stefano Ricci, unul dintre cele mai scumpe branduri de lux din lume. Executivul de origine română lucrează astfel cu peste 100 de magazine multibrand, monobrand şi de tip department store, administrând un business de câteva zeci de milioane de dolari, conform celor mai recente date. S-a alăturat brandului italian la începutul anului 2010, iar la momentul acela se ocupa doar de vânzările în sistem angro către clientul Neiman Marcus (un lanţ de magazine de tip department store). În ianuarie 2014 i s-a oferit posibilitatea să preia rolul de manager de vânzări en gros pentru toată America de Nord. „Abia la momentul acesta ajunsesem să înţeleg cu adevărat potenţialul brandului Stefano Ricci pe scena globală a modei. Iar doi ani mai târziu am preluat chiar mai multe responsabilităţi, inclusiv poziţia de director de vânzări.”

    Astăzi este managing director pentru Americi, fiind responsabil pentru operaţiunile de tip angro dar şi pentru o parte din cele de tip retail.

    „Am implementat noi canale de distribuţie în Americi (America de Nord, Centrală şi de Sud – n. red.) folosind cele mai noi tehnologii disponibile. Mai mult, am dezvoltat segmentul de e-commerce în America de Nord.” Iar acum lucrează la noi proiecte pentru a creşte vizibilitatea brandului şi eficienţa businessului pe pieţele de care se ocupă.

    „Pe scurt, jobul meu presupune: majorarea vânzărilor, crearea de noi oportunităţi de business, deschiderea de noi pieţe.” Recunoaşte însă că are în jurul său o echipă eficientă care-l ajută să îşi îndeplinească targeturile.