In primul an de prezenta in Uniunea Europeana, cei mai mari 30 de jucatori din economia romaneasca au rulat afaceri de 34,5 miliarde de euro (circa 30% din PIB), in crestere cu 17% fata de rezultatul de 29,5 miliarde de euro din anul precedent.
Cititi mai multe pe www.zf.ro
Care e reteta succesului, cum si unde gasim fericirea, sunt intrebari la care am incercat cu toti sa gasim un raspuns. Time Out a citit o carte care incearca sa dea un raspuns la aceste intrebari si care desi nu se vrea un „manual de fericire”, reuseste prin metode stiintifice sa ne ajute sa identificam acele capcane care ne opresc din atingerea scopului urmarit.
„In cautarea fericirii” a obtinut in 2007 premiul Aventis acordat de Royal Society Prizes pentru cea mai buna carte de stiinta adresata unui public nespecializat.
Citeste mai multe despre succesul in afaceri pe www.timeoutbucuresti.ro
In editia de duminica a BUSINESS Magazin nu va fi spionata nicio industrie, insa veti putea intra in culisele celor mai profitabile afaceri si veti afla care sunt ingredientele care stau la baza unor afaceri de succes.
IDEEA: Un Jacobs pentru fiecare
CLIENT: Kraft Romania
BRAND: Jacobs 3 in 1
AGENTIA: Scala JWT
CANALE: TV, panotaj, internet, evenimente
Scala JWT impreuna cu compania Kraft Romania au realizat campania de lansare a celor doua noi sortimente ale cafelei Jacobs 3 in 1: Jacobs 3 in 1 Latte si Jacobs 3 in 1 Intense. Toate sortimentele se adreseaza tinerilor, iar campania evidentiaza diferentele dintre acestia si ceea ce ii determina sa aleaga un anumit tip dintre cele trei disponibile. Sloganul campaniei este “Incearca-le pe toate! Alege-l pe al tau!”. Prin spotul “Campus” si outdoor-ul aferent “am cautat sa surprindem o atmosfera tinereasca si cat mai degajata, intr-un spatiu prietenos cu personaje simpatice, in care target-ul nostru sa se regaseasca foarte usor”, spune Andreea Dragomir, copywriter al Scala JWT. Promovarea se face prin intermediul televiziunii, al internetului, al panotajului stradal si prin evenimente ce au loc in campusuri.
“Preluarea diviziei Merten Romania ne va ajuta sa oferim clientilor solutii aditionale de management al energiei in segmentul rezidential si comercial”, spune ing. Monica Rosu, responsabil segment rezidential al Schneider Electric Romania. „Acest proiect va permite Schneider Electric sa ofere o gama mai larga de aparatura electrica si tehnologii de control al instalatiilor’’, adauga ea.
Produsele Merten sunt destinate controlului iluminatului, incalzirii, ventilatiei, dar si echipamentelor de supraveghere instalate in incaperi. Cu ajutorul sistemelor Merten, cheltuielile de incalzire si energie electrica pot fi reduse cu pana la 30%, sustine compania.
Schneider Electric ofera solutii complete pentru instalatiile electrice din cladiri, de la prize si intrerupatoare pana la sisteme inteligente, de la un simplu tablou electric de distributie pana la solutii BMS, sisteme VDI si sisteme de supraveghere CCTV. Gama de produse recent extinsa prin preluarea Merten satisface atat cerintele clientilor spatiilor rezidentiale cat si cele ale clientilor cladirilor de birouri, spatiilor comerciale sau institutionale: hoteluri, institutii de cultura, scoli etc.
Pentru ca acest lucru sa se intample este nevoie de bani si de know-how. Bancile si bursa pot oferi finantarea, nu insa si expertiza de care are nevoie antreprenorul si pe care de obicei i-o pot oferi fondurile de private equity. Sunt insa antreprenorii romani pregatiti sa se deschida in fata fondurilor de private equity?
“In Romania s-a schimbat foarte mult capitalul uman, managementul mai exact, de-a lungul ultimilor zece ani. Ceea ce incercam acum este sa identificam cand anume antreprenorii romani vor fi pregatiti sa devina CEO. In Polonia, trecerea de la family business spre corporate business a durat aproximativ zece ani”, explica Robert Conn, cofondatorul companiei de investitii Innova Capital, cu investitii de peste 35 de milioane de euro pe piata romaneasca. La randul sau, Horia Manda, managing partner la Balkan Accession Fund (BAF), afirma ca “numarul de tranzactii din ultimii cinci ani ne arata ca au loc schimbari in mentalitatea antreprenorilor”.
Principalele tinte ale fondurilor de private equity sunt antreprenorii care detin fraiele afacerii, companii unde departamentele de middle si executive management sunt slab conturate sau chiar inexistente. Private equity-ul este o intreprindere riscanta tocmai pentru ca este conditionata de managementul companiei in care se face investitia – cu alte cuvinte, de cat de pregatita este conducerea, care de cel mai multe ori este aceeasi cu proprietarul afacerii, sa creasca profitul si cu peste 30% pe an, pe parcursul a trei sau cinci ani, cat dureaza prezenta fondului de private equity in companie. “Noi vrem sa impunem principiile de guvernare corporatista, si este destul de greu de gasit un management profesionist care sa adopte aceste lucruri. Uneori este nevoie sa aducem profesionisti din afara”, marturiseste Ion Florescu, director la Reconstruction Capital II (RCII) cu investitii pana in prezent de peste 75 de milioane de euro in companii romanesti.
Francisc Bodo, fost director de investitii la compania spaniola de private equity GED, vorbeste despre faptul ca in mentalitatea antreprenorilor romani se simte influenta spiritului otoman. Inchiderea si lipsa de transparenta cu care acestia intampina investitorul de private equity isi gaseste explicatia si in faptul ca, dupa el, suntem inca la prima generatie de antreprenori. Ce au fondurile de private equity si antreprenorii nu? “Faptul ca punem presiune pe management, ca dam tinte ce trebuie atinse intr-un interval determinat de timp, si nu doar finantare, duce la o crestere a profitului si a eficientei”, afirma Bodo.
Un fond de private equity nu cumpara niciodata fara sa stie cand anume va vinde; are intotdeauna in vedere daca peste patru sau cinci ani va exista cerere pe piata pentru compania pe care intentioneaza sa o cumpere. Dintr-o suta de companii analizate se concretizeaza doar cateva tranzactii, fiind aleasa doar cele care prezinta potentialul de multiplicare de cel putin patru sau cinci ori a banilor investiti. In general, perioada de investitii intr-o companie este cuprinsa intre trei si cinci ani, cu posibilitatea de extindere pana la sapte sau opt ani, in functie de evolutia pietei si performantele companiei. “In ultimii ani insa piata a devenit tot mai dinamica, companiile se dezvolta intr-o ritm mai alert, fapt care va determina probabil cicluri de investitii mai rapide”, spune Doina Popescu, directorul pentru Romania al AIG Capital Partners. Piata ofera insa putine companii de investit fondurilor de private equity. In Romania sunt putine sectoare “fierbinti”, care sa atraga atentia investitorilor de private equity. Se vorbeste tot mai des astazi despre imobiliare, serviciile financiare, materialele de constructii, pentru ca sunt piete care au cunoscut o crestere accelerata si implicit au devenit interesante. Astfel incat fondurile au ajuns sa se uite la aceleasi companii, ceea ce i-a determinat pe antreprenori sa ridice tot mai mult pretul de intrare in actionariatul firmelor lor.
“Asteptarile antreprenorilor locali sunt destul de ridicate in ceea ce priveste valoarea companiei si pretul de vanzare”, spune Doina Popescu, in timp ce Conn de la Innova Capital estimeaza ca activele romanesti sunt cu pana la 15% mai scumpe decat cele din Polonia si Cehia. Dupa Francisc Bodo, asteptarile nerealiste ale antreprenorilor au facut ca 2006 si 2007 sa fie ani cu volume reduse de investitii de tip private equity. “Opinia mea este ca daca piata se stabilizeaza, Romania poate genera aproximativ 500 de milioane de euro pe an investitii de private equity”, estimeaza el. Prezenta fondurilor de private equity a urcat anul trecut pana la un volum de investitii de 250 de milioane de euro. In ceea ce priveste volumul pentru anul acesta, managerii din private equity spun ca va trece de 300 de milioane de euro cu usurinta. O parte dintre antreprenori au inceput sa sesizeze reducerea disponibilului de finantare, pe de o parte din cauza scaderii cotatiilor la bursa, pe de alta parte din cauza scumpirii creditelor bancare. Reactia fondurilor de private equity la cresterea pretului companiilor romanesti este de a investi in sectoare unde nu exista concurenta, in “mine de aur” neexplorate inca de investitori. “Ne orientam spre domenii si situatii care nu sunt concurentiale”, afirma Florescu de la RCII. In cazul RCII, exemplele sunt compania de factoring Top Factoring, achizitionata anul trecut, grupul de servicii medicale Romar, Antares Hotels, cumparat la inceputul acestui an, sau producatorul de lactate Albalact.
Acum, cand afacerea pe care o conduce are previziuni de incasari de peste 20 de milioane de euro pentru anul in curs, iar sediul nou, unde urmeaza sa se mute anul viitor, are o suprafata de 3.600 mp, Bostina face haz de faptul ca in 1992 el si partenerul sau imparteau un singur birou, restul spatiului fiind ocupat de biroul secretarei. Dar ce i se pare cu adevarat incredibil, privit cu ochii tanarului avocat de atunci, este ca un avocat poate castiga acum intr-o singura ora cat era un salariu atractiv in urma cu 15 ani. Bostina isi aminteste ca a primit o oferta de la o companie de stat, in primii ani ai carierei sale, dar un amic din strainatate i-a spus sa nu accepte slujba, oricat de bine platita i se parea, pentru ca va ajunge la un moment dat sa castige intr-o singura ora cat un salariu intreg.
Pentru multe dintre casele de avocatura, planurile initiale au fost intr-adevar depasite de cifrele din balanta contabila. Piata avocaturii ar urma sa ajunga anul acesta la pragul de 200 de milioane de euro, conform estimarilor din piata, cresterile din ultimii ani plasandu-se la peste 20%. Odata cu evolutia incasarilor, firmele de profil au marit si tarifele practicate, crestere sprijinita de trei motoare distincte: cresterea afacerilor clientilor (care solicita un volum mai mare de servicii, iar serviciile sunt si mai complexe), specializarea avocatilor (care pot percepe tarife mai mari, pe masura serviciilor oferite) si cresterea costurilor pentru o casa de avocatura (de la salarii si pana la chirii).
Cat castiga de fapt un avocat ramane, in principiu, un subiect tabu, insa mai transparente sunt tarifele cu care sunt facturati clientii caselor de avocatura de top. Catalin Baiculescu, co-managing partner la Musat & Asociatii, crede ca la nivel de partener nu exista, in genere, onorarii orare sub 200 de euro, iar “pentru serviciile partenerilor din firmele de top se percep tarife de 350-500 de euro pe ora”. Casa de avocatura Musat & Asociatii prefera facturarea orara, spune Baiculescu, pentru ca “acesta este sistemul cel mai folosit in piata si care pare a fi cel mai echilibrat: plata se face in functie de munca prestata”.
Onorariile variaza pentru fiecare casa de avocatura, dar cel mai frecvent diferenta apare intre felul cum e platit un senior cu o experienta de 15 ani fata de un proaspat absolvent. “Diferentele pot fi de la simplu la dublu sau chiar de unu la trei”, spune Florentin Tuca, managing partner la Tuca, Zbarcea & Asociatii. In opinia lui, media tarifelor orare in top 10 se incadreaza intre 175 si 375 de euro.
“Cred ca in Romania onorariile avocatilor au crescut semnificativ fata de anii anteriori, cresterile ajungand chiar sa se dubleze sau sa se tripleze fata de perioada de pionierat a avocaturii”, spune Florentin Tuca, plasand aceasta perioada de pionierat la nivelul anilor 2000.
Onorariile practicate in Romania au tendinta de a se apropia de cele de pe pietele vestice, dar vor ramane in continuare departe de cele practicate la Londra, ca urmare a nivelului diferit de sofisticare, a diferentelor de traditie si, nu in ultimul rand, a raportului dintre cerere si oferta. “Nu poti lucra in piata romaneasca si sa ceri 500-600 de euro pe ora bazandu-te pe faptul ca acelasi client plateste la fel la Londra.”
Ion Nestor, fondator al Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP), cea mai mare companie de pe piata romaneasca, completeaza ca tarifele orare sunt doar baza, “caramizile” pe care se stabileste onorariul, pentru ca “sunt situatii in care criteriul orar nu este relevant: daca un avocat genereaza in jumatate de ora sau o ora o solutie pentru o problema exceptionala, valoarea adaugata este enorma”. Dar, atrage atentia fondatorul NNDKP, orice onorariu are un plafon de suportabilitate, “pentru ca de la un punct risti sa nu mai incasezi nimic”. Onorariile variaza foarte mult si in functie de client si relatia pe care casa de avocatura o are cu acesta; o companie ce apeleaza des la servicii de consultanta are o putere de negociere mai mare decat un client cu un proiect singular. Daniel Voicu, managing partner la Voicu & Filipescu, spune ca la nivelul ratelor orare, tarifele variaza intre 50 si 500 de euro. “Probabil ca intre primele zece firme de avocatura romanesti nu exista o diferenta mare a onorariilor orare, dar pot aparea variatii semnificative atunci cand intervin discounturi, succes fee-uri (onorarii de succes) ori alte aranjamente financiare”, declara Voicu.
In aceste conditii, distribuitorul a renuntat sa mai acorde unele discounturi si facilitati farmaciilor, iar pentru unele medicamente s-a luat decizia de a le opri de la import. “Intr-o prima faza, am stopat de la import unele medicamente pe care le cumparam in euro sau in franci elvetieni, iar in cazul altora am luat decizia de a continua sa le distribuim, insa cu profit zero pentru noi”, a explicat Wanya.
Oficialii companiei se asteapta la o crestere a pietei farma anul acesta de circa 10%, tendintele fiind cele de micsorare a marjelor de profit, asa cum se intampla pe pietele mature din Uniunea Europana. “Anul trecut, din cauza devalorizarii leului, am inregistrat pierderi, iar anul acesta ne-am luat masuri de protectie si am incheiat contracte de hedging bancar”, a declarat Eugen Banciu, fondatorul Farmexpert.
Pentru anul acesta, reprezentantii companiei se asteapta sa realizeze o cifra de afaceri de 200 de milioane de euro, in crestere cu 20% fata de anul precedent. In primul semestru, compania a realizat o treime din cresterea prognozata, urmand ca ultima parte a anului sa implineasca previziunile. “Nu cred ca vor mai creste preturile la medicamente pentru ca este an electoral. Per total, va fi un an bun si s-ar putea ca rezultatele finale sa fie peste asteptarile noastre”, a mai precizat Wanya.
Anul trecut, Farmexpert a inregistrat o cifra de afaceri de aproximativ 160 de milioane de euro. Infiintata in 1996 de catre Eugen Banciu, care detine si 50% din actiunile lantului de farmacii Dona, distribuitorul de medicamente detine in prezent sapte depozite in Capitala si in tara, si numara peste 600 de angajati
Dumitru Dragomir a fost director financiar la doua companii multinationale importante – Artima SA (Enterprise Investors) si MOL Romania. Are totodata o experienta bogata in industria FMCG, ocupand mai multe pozitii manageriale si de supervizare in departamentele financiare ale Ursus SA si ale Companiei de Bere Romania SA.
In cadrul Albalact, Dumitru Dragomir va coordona obiectivele strategice, operationale si tactice pentru departamentul financiar, avand sub conducere o echipa de 18 specialisti.
Noua mutare in echipa de management a Albalact vine la scurt timp dupa numirea in functia de director general a lui Traian Simion, care timp de doi ani si jumatate a dezvoltat echipa de vanzari si strategiile de marketing ale companiei, in calitate de director comercial.
Albalact produce peste 60 de sortimente de lactate sub marcile Fulga, Zuzu si De Albalact si se afla in prezent printre primii cinci producatori de lactate din Romania, conform MEMRB.
Ultimele doua achizitii ale Jolidon inseamna cresterea capacitatilor locale de productie cu 30% si completarea portofoliului cu inca trei branduri de lenjerie – Lilly, Eclizia si Kelitha, plus cateva mii de clienti ai Lilly Italia. “Impreuna cu firme cu experienta putem forma un grup puternic pe piata lenjeriei internationale, desi avem doar 15 ani de existenta”, explica omul de afaceri clujean Gabriel Cirlig, proprietarul Jolidon, seria achizitiilor pe care le face si in tara si in strainatate.
Daca dincolo de granite urmareste notorietatea brandurilor, in tara proprietarul Jolidon cauta fabrici care sa-i permita sa mareasca productia de lenjerie si costume de baie.
Ce avea Tricotaje Ineu si nu avea Jolidon? “Experienta de peste 30 de ani in corsetarie. Fabrica avea nevoie de ajutorul nostru financiar, iar noi aveam nevoie de capacitate de productie mai mare”, afirma Cirlig. Fabrica aradeana, care a inregistrat in 2006 afaceri de circa 2,5 milioane de euro, potrivit datelor raportate la Ministerul Finantelor, va creste cu 30% productia lunara a Jolidon, pana la 700.000 de articole. In ultimii patru ani, Jolidon a devenit actionarul majoritar al altor trei companii. Prima pe lista de achizitii a fost Argos in 2004. Potrivit propriilor aprecieri, dupa tranzactie Jolidon si-a adjudecat peste 40% dintr-o piata a lenjeriei care trecuse de 100 de milioane de euro.
Doi ani mai tarziu, in contextul unei piete interne in scadere si al aprecierii leului fata de euro, care s-au resimtit in veniturile realizate din exporturile facute de Jolidon, Cirlig a cumparat si firma de textile LCS Conf, adaugan¬du-si in portofoliu si marca Falla, sub care producea anterior fosta Flacara. In 2007, prin cumpararea pachetului majoritar al producatorului de lenjerie Emmeci, au intrat sub umbrela grupului Jolidon doua branduri italiene: Infiore si Chiaro di Luna.
“Tot timpul facem achizitii”, spune Cirlig, lasand sa se inteleaga ca va mai cumpara si alte companii. Deocamdata insa principala lui preocupare este deschiderea de noi magazine. In proces de amenajare sunt acum magazine proprii la Brasov, Constanta, Braila si Bacau, urmand ca pana la finele lui 2008 Jolidon sa mai deschida in tara inca 14 noi magazine, in urma unor investitii de circa 1,5 milioane de euro.
In total, Jolidon opereaza o retea de 119 magazine, dintre care 71 in tara, trei in Ungaria, 35 in Italia si 10 boutique-uri in Franta, in sistem de franciza. Lantul de zece magazine din Franta se va dubla pana la sfarsitul anului in curs. In paralel, clujenii iau in considerare si intrarea pe piata de confectii cu magazine sub brandul Falla. Compania are deja un spatiu de vanzare la Cluj, deschis la sfarsitul anului trecut, iar in perioada urmatoare va deschide inca un magazin Falla la Brasov. “Tatonam piata si probabil ca in viitor vom dezvolta si latura aceasta mai mult. Pentru inceput preferam spatiile din magazinele universale”, precizeaza Gabriel Cirlig.
Intrarea Jolidon in comertul cu haine nu este o premiera in randul producatorilor de lenjerie si costume de baie. Iulia Dobrin, creatoarea brandului ID Sarrieri, vinde haine si accesorii de lux prin trei magazine The Place. La fel si Pasmatex, producator de pasmanterie, vinde lenjerie intima, categorie care a ajuns sa detina 35-40% din totalul productiei. Cu filiale in Ungaria, Franta si Italia, noua branduri de lenjerie in portofoliu (Jolidon, Prelude, Argos, Infiore, Chiaro di Luna, Lilly, Eclizia si Kelitha) si doua marci de confectii (Flacara si Falla), Gabriel Cirlig estimeaza pentru anul acesta o crestere a cifrei de afaceri cu peste 30% fata de anul precedent, ceea ce ar insemna aproximativ 80 de milioane de euro. Magazinele proprii detin in prezent circa 40% din totalul vanzarilor Jolidon, care anul trecut au ajuns la 60 mil. euro.
Dar prin dezvoltare, Cirlig intelege nu numai extinderea retelei de magazine, ci si a celei de distributie si intrarea pe noi piete. O zona care a atras atentia clujenilor este Rusia, “unde crestem, dar deocamdata nu cu magazine proprii, ci doar cu distributie, mai ales ca acum putem pune la calcul si reteaua de distributie a firmei Lilly”, explica presedintele Jolidon.
Are in plan Jolidon sa-si extinda reteaua de vanzari si peste granitele Europei? “Ne intereseaza in special piata europeana. Inca n-am ajuns la nivelul de maturitate care sa ne permita sa atacam o piata ca aceea a Americii”, raspunde Cirlig.
Savadisla se afla, cel putin deocamdata, pe o lunga lista cu localitati pe care grupul Daimler, care produce autovehiculele Mercedes Benz, le-a luat in calcul pentru o posibila investitie in Romania, printre care Timisoara, Cugirul sau Oradea. De altfel, nici alegerea Romaniei de catre grupul german nu este sigura, in competitie mai aflandu-se Polonia si Serbia.
Comuna clujeana Savadisla are insa un mare avantaj: terenul se va afla chiar langa autostrada Transilvania, cu acces facil catre Aeroportul International Cluj, care va avea si terminal cargo, iar o parte din teren a fost deja viabilizat pentru necesitatile Bechtel.
Citeste mai multe despre investitia Mercedes la Savadisla in Clujeanul.ro.