BusinessMagazin

Tag: trecere

  • Euro atinge maximul anului 2017, 4,55 lei, analiştii cred că leul trece pe un nou palier de cotare

    Marţi, moneda euro era cotată la 4,53 lei. Euro a debutat în ianuarie cu valoare de 4,51 lei. În luna februarie, euro a variat de la 4,48 la 4,52 lei.

    Miercuri, dolarul a ajuns la 4,31 lei, în creştere faţă de ziua precedentă când a fost cotat la 4,29.

    Potrivit unei analize a ING Bank, publicată miercuri, apetitul de cumpărare pentru perechea valutară EUR/RON a continuat, iar perechea a găsit puţină rezistenţă chiar şi după ce s-a tranzacţionat peste nivelul maxim al zonei de echilibru a BNR, aşa cum este ea percepută.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ministru chinez: Japonia trebuie să treacă peste anxietatea cauzată de revitalizarea Chinei

    În acest an se aniversează trecerea a 80 de ani de la incidentul de la podul Marco Polo care a condus la declanşarea unui război sino-nipon, dar şi 45 de ani de la stabilirea legăturilor diplomatice între Japonia şi China.

    Wang a declarat că aceste două aniversări reprezintă două căi în relaţiile bilaterale, una a păcii, alta a războiului.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ţara care vrea să ofere câte 100 de grame de aur fiecărui cetăţean

    Kârgâzstan, o ţară din Asia Centrală, este una dintre primele republici post-sovietice care îşi propune adoptarea unei noi monezi – aurul. Guvernatorul Tolkunbek Abdygulov spune că „visul său” este ca fiecare dintre cei şase milioane de cetăţeni să posede cel puţin 100 de grame din metalul preţios.

    „Aurul poate fi depozitat pentru o perioadă lungă de timp şi, în ciuda fluctuaţiilor de preţuri de pe pieţele internaţionale, nu îşi pierde din valoarea ca mijloc de schimb. Voi încerca să transform acest vis în realitate cât mai repede”, a spus acesta într-un interviu.

    Guvernatorul băncii centrale consideră planul său este realist, chiar dacă asta ar însemna ca populaţia să deţină aproximativ 600 de tone de aur, echivalentul a 30 de ori producţia anuală curentă a naţiunii. De asemenea, Abdygulov a refuzat să precizeze intervalul de timp în care planul său va fi implementat. 

  • Ţara care vrea să ofere câte 100 de grame de aur fiecărui cetăţean

    Kârgâzstan, o ţară din Asia Centrală, este una dintre primele republici post-sovietice care îşi propune adoptarea unei noi monezi – aurul. Guvernatorul Tolkunbek Abdygulov spune că „visul său” este ca fiecare dintre cei şase milioane de cetăţeni să posede cel puţin 100 de grame din metalul preţios.

    „Aurul poate fi depozitat pentru o perioadă lungă de timp şi, în ciuda fluctuaţiilor de preţuri de pe pieţele internaţionale, nu îşi pierde din valoarea ca mijloc de schimb. Voi încerca să transform acest vis în realitate cât mai repede”, a spus acesta într-un interviu.

    Guvernatorul băncii centrale consideră planul său este realist, chiar dacă asta ar însemna ca populaţia să deţină aproximativ 600 de tone de aur, echivalentul a 30 de ori producţia anuală curentă a naţiunii. De asemenea, Abdygulov a refuzat să precizeze intervalul de timp în care planul său va fi implementat. 

  • Restaurantul din România care îşi propune să provoace simţurile celor care îi trec pragul

    Într-o dimineaţă însorită de februarie, în clădirea Galleron din spatele Ateneului Român, Cristian Preotu, proprietarul Le Bistrot Français, îşi prezintă colecţia de tablouri ce împodobeşte noua locaţie a restaurantului. Ajutor îi este criticul de artă Tudor Octavian, care, vorbind despre tablouri, face o retrospectivă a tipurilor de colecţionari şi a comentat însemnătatea artei pentru români de-a lungul timpului. Cristian Preotu nu face parte din categoria colecţionarului care cumpără tablouri pentru certificări ale sumelor plătite, ci pentru propria plăcere, este ideea principală transmisă de Tudor Octavian.

    Mai exact, multe dintre tablouri sunt atipice pentru o colecţie – majoritatea sunt portrete care aparţin unor pictori mai mult sau mai puţin cunoscuţi. Iar decizia de a decora restaurantul cu lucrări ce au acelaşi fir artistic şi care aparţin epocii în care a fost proiectat designul clădirii reprezintă un atu, o dovadă de bun gust al colecţionarului, este de părere criticul de artă. Începând din ianuarie, restaurantul găzduieşte o expoziţie proprie de tablouri, ce însumează 20 de opere ale picturii româneşti, cu o valoare de peste 150.000 de euro. Printre cele mai reprezentative se numără „Tătăroaice”, realizat de către Nicolae Tonitza, cu o valoare estimată de 18.000-25.000 de euro, „După bal”, de Eustaţiu Stoenescu, şi „Rochia verde”, de Ion Theodorescu-Sion, evaluate până la 8.000 de euro, respectiv 7.000 de euro. „Le Bistrot Français este un amestec de experienţe franţuzeşti şi româneşti, care se întrepătrund spre deliciul oaspeţilor noştri, demonstrând afinitatea pe care cele două culturi le-au avut întotdeauna una pentru cealaltă”, declară Cristian Preotu, proprietarul grupului Le Manoir, din care face parte şi bistroul.

    Evenimentul marchează lansarea oficială a restaurantului în noua sa locaţie, din strada Nicolae Golescu nr. 18, zona din spatele Ateneului Român, unde Le Manoir şi-a stabilit birourile şi s-a extins cu mai multe unităţi. Le Bistrot Français are acum o sală de oaspeţi şi trei saloane private, cu o capacitate totală de 64 de locuri la masă, şi este rezultatul unei investiţii de 600.000 de euro – în amenajarea bucătăriei, a pivniţei de vinuri şi a spaţiului dedicat oaspeţilor. Meniul de mâncare este franţuzesc, specific zonei de fine dining, fiind creat şi implementat de către echipa de bucătari români condusă de Sorin Miftode, împreună cu Sebastian Gravé, chef francez cu experienţă în restaurante premiate de către ghidul Michelin. Meniul creat de chef Sebastian este alcătuit din câteva produse între care se numără platoul de stridii proaspete Perle Blanche No. 3 şi preparate gastronomice cu influenţe basce, ca L’Oeuf Parfait, ce îmbină oul, trufele negre de Transilvania, brânza Comté şi foie gras-ul sau lupul de mare fript în stil basc. Mai mult, în completarea meniului culinar franţuzesc vine lista de vinuri a restaurantului, ce include peste 600 de etichete, dintre care se remarcă atât nume recunoscute la nivel internaţional, precum Château Margaux, Masseto, Château D’Yquem, cât şi o selecţie generoasă de sortimente româneşti. Toate acestea sunt păstrate într-o pivniţă special amenajată, prevăzută cu sistem special de control al temperaturii şi umiditatăţii.

    ,,Ne adresăm unor oameni cărora le place să mănânce bine, care înţeleg mâncarea bună şi vin pentru bucuria proprie. E un mod de viaţă, nu o declaraţie publică. În mâncarea de bistrou se mănâncă tot din farfurie, nu există nimic pus pentru decor şi nici pentru vanitate”, declară Cristian Preotu. Recunoaşte că a făcut localul „ca pentru el”, ceea ce explică amănunte pe care nu le-ar înţelege un om de finanţe, dar un gurmand da. De exemplu, lista de vinuri are 60 de pagini şi a fost premiată de revista Wine Spectator, care a inclus restaurantul în lista primelor 1.000 din lume în ce priveşte lista de băuturi. Costul stocului se ridică la 200.000 de euro, „iar dacă mâine aş reduce selecţia pentru a scădea costurile, impactul asupra businessului ar fi neglijabil. Totuşi, nu o voi face. Falsurile se văd, atât în gastronomie cât şi în artă, iar eu prefer să mă ţin departe”, afirmă antreprenorul.

  • Opinie Bogdan Roşu, director executiv Next Capital Group: Sunt IMM-urile sprijinite cu adevărat de creditori să treacă la nivelul următor?

    Este larg acceptat faptul că IMM-urile trebuie să fie motorul creşterii economice sustenabile, de sănătatea acestor companii depinzând în mare măsură starea şi mersul economiei. Condiţiile grele cu care se confruntă antreprenorii la început de drum forţează apariţia inovaţiei şi o întreţin. Fie că vorbim de experienţa dobândită într-o multinaţională cu care nu s-a mai identificat de la un moment încolo, fie că vorbim despre a-şi trăi direct vocaţia, unui antreprenor îi este mult mai confortabil să se ocupe de produsul lui şi de clienţii lui. Dar mai devreme sau mai târziu, el nu se va mai mulţumi cu ce a realizat în faza de start-up şi va avea nevoie să crească, să-şi fructifice pe deplin potenţialul.
    Dar antreprenorul nu mai trebuie să fie singur cu afacerea sa. Era antreprenorilor ”superman“ a apus – nici filmele nu se mai fac doar cu un singur superhero.

    Firma şi-a pornit-o cu banii proprii, ai familiei sau împrumutaţi de la prieteni şi după un timp şi cu mari eforturi a reuşit să dovedească modelul de business şi faptul că are un produs sau serviciu vandabil. Este momentul acum să-şi dorească mai mult şi deci să iniţieze un nou cerc virtuos. Asta înseamnă că va trebui să se promoveze mai bine, să fie mai vizibil. Va ajunge astfel şi la alte categorii de clienţi mai mari, care să îi ofere o stabilitate, o recurenţă şi o predictibilitate a comenzilor, astfel încât să poată creşte nivelul afacerii. Atunci îşi poate permite să angajeze oameni mai bine pregătiţi şi să utilizeze tehnologii noi, cu care să poată inova permanent. |n final, va obţine un produs şi mai bun şi clienţi şi mai mulţumiţi, deci comenzi şi mai mari, iar afacerea va creşte. Pe lângă toate calităţile lui şi ale produsului său, în acel moment, antreprenorul are nevoie de sprijin pentru a trece la nivelul următor, pentru a genera toate aceste efecte pozitive în lanţ, nivel care pentru mulţi înseamnă a putea deveni partener-furnizor al unui key account. Şi astfel se iniţiază acel cerc virtuos.

    Cum însă să intre un furnizor IMM la un key account? Sunt atâtea companii IMM pe piaţă, multe dintre ele au produse bune şi vor şi ele să ajungă furnizori pentru, de pildă, reţelele moderne de comerţ. Competiţia este foarte dură, iar produsul său poate fi oferit într-o formă apropiată şi de alţi furnizori. |n plus, în ziua de azi, cei mai mulţi key accounts au politici şi proceduri foarte complexe şi restrictive de evaluare şi calificare a furnizorilor mai întâi, înainte deci de discuţia de produs. Vremea trimiterii de oferte bulk pe fax sau pe e-mail ”în atenţia departamentului de achiziţii“ a trecut demult.

    Oameni specializaţi în selecţia şi gestiunea furnizorilor caută permanent în piaţă şi îşi aleg singuri firmele de la care cer oferte, după un proces minuţios de filtrare a acestora. Ca să te califici ca furnizor al unui key account, trebuie să îndeplineşti foarte multe condiţii, de la cele de bază legate de capacitate şi calitate a produsului, până la cele legate de integritate şi responsabilitate socială. Caietele de sarcini au zeci de pagini şi cuprind activitatea trecută, curentă şi viitoare a firmei respective în cele mai mici detalii. Asocierea dintre acel key account şi furnizor este o mare responsabilitate şi poate deveni în anumite situaţii un ”liability“ pentru acel key account, ca atare se iau toate măsurile de precauţie necesare încă de la început.

    Noul sport pentru IMM-uri: ”dansul pe sârmă“. Nu este uşor să lucrezi cu un key account şi nu oricine reuşeşte. Furnizorii care vor să lucreze cu aceştia trebuie să poată livra în orice cantităţi, conform dinamicii proiectelor şi bugetelor clientului, aflate într-o permanentă dinamică, în condiţii de piaţă din ce în ce mai pretenţioasă. Ei trebuie să îşi poată modifica produsul oferit, în funcţie de nevoia punctuală a acelui key account, întrucât şi acesta, la rândul său, trebuie să vină pe piaţă cu o ofertă personalizată, complexă, non-standard, iar toate aceste condiţii trebuie în primul rând îndeplinite de furnizorul iniţial, IMM-ul.

    ”Time to market“ este din ce în ce mai redus, iar furnizorii trebuie să fie practic integraţi în procesele şi standardele clienţilor, inclusiv din punct de vedere tehnic.

    Ca să poată juca în această ligă, ei trebuie să fie companii solide, într-o formă financiară foarte bună, ca să poată fi ”pe raft“ şi mâine. Continuitatea serviciului este esenţială pentru orice key account. Trebuie să existe certitudinea rezonabilă că furnizorii vor putea primi şi onora comenzi fără întrerupere. Ei trebuie să fie suficient de flexibili ca să modifice oferta sau chiar producţia din mers şi suficient de permeabili ca sa poată absorbi inclusiv noi termene de plată extinse, dictate de condiţiile de piaţă sau de politicile de cash ale clientului. |n plus, când s-au calificat ca furnizori acceptaţi şi au ajuns deci la nivelul următor, abia atunci devine greu…

  • Bilanţ la final de mandat

    Dacă iniţial comunicările cu presa legate de dezvăluirea rezultatelor companiei se desfăşurau într-un cadru formal, în care reprezentanţii managementului îşi prezentau rezultatele stând în picioare în faţa audienţei, cel mai recent astfel de eveniment a fost unul mai relaxat, într-un context mai familiar, al unei mese rotunde, în care ei s-au aşezat lângă jurnalişti.

    Şi tonul discuţiei a fost schimbat: dinamismul anterior al executivului Marius Popescu este încărcat cu o uşoară nostalgie, pe care şi-o şi asumă la debutul prezentării. „Pentru mine este şi un moment nostalgic: după 12 ani în România, din care am fost patru ani CEO la «viaţă» (NN Asigurări de Viaţă), plec din nou din ţară, aşa că pe lângă despărţirea care e destul de grea pentru angajaţi, clienţi, colaboratori, am din nou această senzaţie nostalgică. Am vrut să ne întâlnim personal”, îşi descrie Popescu starea de spirit în pragul preluării mandatului de CEO al NN Tucia, la 1 aprilie.

    În cadrul companiei din Turcia, executivul român va fi responsabil atât de segmentul poliţelor de viaţă, cât şi de segmentul pensiilor private, compania din acolo înglobând ambele produse; el va trece astfel de la o piaţă de circa 20 de milioane de locuitori, la una de peste 80 de milioane. Dacă valoarea pieţei locale a asigurărilor de viaţă este de circa 1,7 miliarde de lei, a turcilor are un nivel de circa patru ori mai mare. Popescu face acest pas după o experienţă de peste 15 ani în domeniul asigurărilor, pensiilor private şi investiţiilor, dobândită atât în ţară, cât şi în străinătate.

    El a preluat conducerea NN Asigurări de Viaţă (fosta ING Asigurări de Viaţă) în vara anului 2013. Înaintea acestui rol, a fost  timp de trei ani CEO al diviziei de pensii deţinute de grupul olandez NN în România. Totuşi, nu este la prima experienţă internaţională: şeful NN Asigurări şi-a început cariera în domeniul financiar la Toronto, Canada, ca analist financiar la gigantul General Motors. „Mi se pare că modul în care m-am simţit în aceşti ani – pentru mine a fost cea mai frumoasă perioadă a vieţii în anii aceştia”, descrie Marius Popescu perioada petrecută în România. Afirmă acest lucru şi prin prisma rezultatelor obţinute în ultimii ani, un bilanţ cât se poate de pozitiv. „Anul trecut a fost cel mai bun an din ultimii 10. În sfârşit, suntem cu toţi indicatorii peste situaţia de dinainte de criză, a trecut această decadă pierdută din istoria noastră – practic «am scos capul» nu numai în ceea ce priveşte primele, ci şi activele, profitul, iar totul ar trebui să arate mai bine.”

    Anul trecut compania a obţinut un profit brut de 29,8 milioane de lei (6,6 mil. euro), în creştere cu 31% faţă de 2015. Profitul operaţional, care exclude cheltuielile excepţionale cu rebrandingul (trecerea de la ING la NN), lansarea asigurării de sănătate şi altele, a însumat însă 52,7 milioane de lei. NN a ajuns să deţină o cotă de circa 40% din piaţa asigurărilor de viaţă, menţinându-şi astfel poziţia de lider.

    Compania a vândut anul trecut poliţe noi în valoare de aproximativ 55 milioane de lei, iar valoarea primelor brute subscrise totale a ajuns la 661,7 milioane de lei anul trecut, cu 5,2% mai mult faţă de 2015. O contribuţie importantă la businessul nou realizat de NN anul trecut au avut-o asigurările de sănătate, produs lansat în aprilie 2016, care au generat 21% din vânzările noi, echivalentul a 11,5 milioane de lei şi peste 10.000 de contracte noi. „Credem că a fost un succes destul de mare că 20% din vânzările noastre noi au venit de la asigurarea de sănătate în primul an de la lansare, mai ales având în vedere că nu a fost un an plin – ci le‑am lansat în aprilie”, descrie Popescu evoluţia pe segmentul asigurărilor de sănătate.

    De altfel, lansarea acestui produs a fost una dintre principalele realizări menţionate de Popescu pentru mandatul din România, în contextul în care de la o previziune iniţială de 6.000 de clienţi în primul an de la lansare, rezultatele au depăşit 10.000. NN a ajuns astfel la o cotă de piaţă de circa 8% pe nişa asigurărilor de sănătate, cu prime totale subscrise de 135 milioane de lei pe an. „Suma asigurată medie a crescut la 74.000 de lei, în creştere cu 30% faţă de anul anterior. Motivul este asigurarea de sănătate; în 2016 am capitalizat experienţa noastră din piaţă şi am intrat pe segmentul asigurărilor de sănătate, unde suma asigurată este mare – 100.000 lei anual – pentru chirurgie şi spitalizare. Astfel, combinaţia între asigurările noastre clasice şi asigurările de sănătate ne-a dus la o creştere a sumei asigurate destul de mare”, explică cum a influenţat orientarea pe acest produs şi creşterea sumei asigurate medii. Popescu oferă şi câteva detalii referitoare la profilul clientului acestui produs. „Clientul de asigurări de sănătate are în medie 29 de ani, o treime dintre ei sunt din Bucureşti şi au venituri în jur de 4.500 de lei; sunt distribuiţi destul de egal între bărbaţi şi femei.”

    Capitalizarea companiei (raportul între disponibilul de capital şi necesarul de capital) a ajuns sub mandatul lui Marius Popescu la peste 380%. „E important de reţinut nu numai că avem cel mai bun an de dinainte de criză, nu doar că am lansat produse noi, dar am reuşit să ne consolidăm poziţia de capital şi să rămânem în continuare o companie foarte sigură. Practic spunem că avem de 3,8 ori mai mult capital decât este necesar ca să suportăm riscurile aduse de businessul pe care îl avem în România”, descrie CEO‑ul capitalizarea companiei. Printre realizările mai recente se numără faptul că, de la începutul acestui an, NN a început să vândă fonduri unit linked cu 1,5% comision, în scădere de la taxa anterioară, de 5%. „Lansarea asigurării de sănătate şi faptul că în 2017 reducem aceste taxe de la 5, la 1,5% sunt principalele realizări de aici. Aş zice că a treia realizare este bucata – care nu e legată de servicii – culturală, de suflet, sunt foarte ataşat de ţară, de oameni, de companii”, conchide Popescu bilanţul realizărilor.

     

  • Ultima linie de apărare

    „Pentru noi, România este o ţară în creştere şi foarte interesantă. Am înregistrat plusuri semnificative în Europa în ultimii ani, şi alături de acea creştere am început să dezvoltăm o reţea”, spune Christian Hentschel, senior vice president al Palo Alto Networks. „România este una din ţările în care facem afaceri de ceva vreme; cu toate acestea, am început în urmă cu aproximativ un an să aducem oameni, să construim o echipă.”

    Palo Alto Networks are peste 35.000 de clienţi din peste 140 de ţări; printre acestea se numără 85 de companii din Fortune 100. În 2016, veniturile companiei au crescut cu 49% faţă de anul precedent, ajungând la 1,4 miliarde dolari. Listată la bursă în anul 2012, compania a fost numită de către institutul Gartner lider de piaţă pe segementul firewall între anii 2011 şi 2015.

    „Am avut recent un eveniment în România şi am fost plăcut impresionat atât de numărul de parteneri prezenţi, cât şi de interesul arătat. Astăzi, când mă uit la ceea ce facem noi – suntem compania de securitate cibernetică cu cea mai rapidă creştere în acest moment – se vede că oferim soluţii pe care le distribuim în majoritatea sectoarelor, destinate reţelelor, cloudului şi terminalelor (inclusiv staţii de lucru, stickuri USB sau hard diskuri externe, n.red.)”, spune Hentschel. România este parte a Uniunii Europene şi prin urmare intră sub incidenţa anumitor regulamente, aşa cum este şi GDPR – drept urmare, situaţia de aici este similară cu ceea ce se vede în alte state din Europa. „Cerinţele sunt destul de similare la nivel european. Ceea ce văd diferit în România este deschiderea şi gradul mare de conştientizare referitor la ceea ce s-a schimbat din punct de vedere tehnologic. În multe cazuri, clienţii sunt conştienţi că tot ceea ce deţin azi nu va fi neapărat suficient pentru viitorul apropiat.”

    Pentru a răspunde ameninţărilor la adresa securităţii cetăţenilor şi companiilor din UE, Comisia Europeană a prezentat în 2012 un pachet de acte legislative privind reforma normelor UE în materie de protecţie a datelor, care are rolul de a adapta Europa la era digitală. Pachetul de reformă a fost adoptat de Parlamentul European la 14 aprilie 2016 şi cuprinde două instrumente: Regulamentul general privind protecţia datelor (GDPR) şi Directiva privind protecţia datelor pentru sectoarele poliţiei şi justiţiei penale. Regulamentul general privind protecţia datelor (GDPR) adoptat de Comisia Europeană va intra în vigoare din 25 mai 2018 şi ar trebui să pună capăt fragmentării actuale a normelor UE în materie de protecţie a datelor. În acelaşi timp, pachetul de reformă va crea cadrul implementării unor politici de securitate care să protejeze datele sensibile şi care sunt conforme cu GDPR.

    Ceea ce s-a schimbat în ultimii ani, explică Christian Hentschel, este că securitatea cibernetică a devenit o piaţă de desfacere. „Poţi să mergi şi să comanzi un atac, dacă vrei; e o piaţă de multe miliarde de dolari, prin urmare oamenii câştigă mulţi bani din asta. E o schimbare majoră, pentru că în trecut aveai indivizi care încercau să dezvolte malware (software maliţios – n.red.) sau să pornească un atac, dar astăzi vorbim de organizaţii bine finanţate, foarte capabile, care pot să se folosească de toată tehnologia disponibilă în era digitală. Totul este disponibil acum, întrebarea este cât de mult eşti dispus să investeşti şi cât timp vrei să acorzi unui atac.”

    Pe de altă parte, explică managerul de la Palo Alto Networks, clienţii nu mai pot răspunde manual unor atacuri automatizate, aşa cum sunt cele de azi. „Clienţii caută acum platforme sau soluţii care să consolideze mai multe funcţii în zona de securitate, să poată corela informaţiile disponibile în lumea securităţii şi să poată alterna răspunsurile în cazul unui atac.”

    ntschel.

  • Drumul de 88 km din Maramures unde nimeni nu are voie cu maşina. De ce îşi „fac cruce” turiştii atunci când îl parcurg

    Strainii sunt fascinati de peisajele maramuresene si platesc 35 de euro pentru a parcurge Drumul Verde. In acest pret intra si serviciile ghidului dar si vizitele in atelierele mesterilor, potrivit site-ului stirileprotv.ro
     
    Pentru cartografierea, amenajarea si promovarea Drumului Verde, s-au cheltuit in total 300 de mii de euro. Banii au fost pusi la dispozitie de Uniunea Europeana si de o fundatie americana pentru conservare.
     
    Rosu in obraji si vesnic cu zambetul pe buze, nea Gheorghe este vioi ca un flacau. Abia cand stai fata in fata vezi ca i se umezesc ochii de drag daca vine vorba despre Maramuresul lui istoric. Drumul Verde ne dezvaluie aceasta lume.
     
    Numai in ultimele luni, mii de turisti au trecut pe aici cu bicicleta, la picior sau cu trasura. In zona traieste si nea Vasile, cunoscut pentru clopurile care i-au dus faima in lumea larga. Toti strainii vin sa ii spuna buna ziua.
     
    Cativa kilometri mai departe, ajungeti pe Valea Cosaului. Un mester macina malaiul langa o moara de apa. Un altul repara o casuta veche. Acolo, in schimb, e veselie mare. Gazda se lauda ca palinca ii curge direct din poarta, iar cu o asemenea instalatie a reusit sa isi impresioneze musafirii .
     
    Gheorge Opris: „Strainii isi fac cruce cand vad ca curge horinca din poarta, eu am zis ca curge din cazan si vine direct aici pe sub pamant. Eu am un furtun si damigeana sus, asta-i secretu.”
     
     

  • Motivul penibil pentru care Noua Zeelandă vrea să aducă imigranţi să muncească în ţară. De ce companiile nu pot angaja localnici

    Prim-ministrul Noii Zeelande motivează inabilitatea cetăţenilor de a trece testul anti-drog la angajare ca unul dintre motivele pentru care ţara are nevoie de imigranţi, informează site-ul stuff.co.nz
     
    Într-o conferinţă de presă, English a fost întrebat care sunt motivele pentru care cei 140.000 de neozeelandezi şomeri nu au putut acoperi nevoile de muncitori calificaţi din această ţară cu 4,8 milioane de locuitori.
     
    “Unul dintre obstacolele din prezent este pur şi simplu testul anti-drog”, a spus premierul. “Conform regulilor privind siguranţa la locul de muncă, nu poţi avea angajaţi sub influenţa drogurilor, iar mulţi dintre tineri nu pot trece acest test”, a adăugat el.
     
    Angajatorii s-a plâns lui English că nu pot găsi oameni pentru locurile de muncă oferite. English a mai declarat în aceeaşi conferinţă de presă că nivelul record al imigraţiei nu este o problemă pentru Noua Zeelandă.
     
    Opoziţia a declarat că numărul tot mai mare de imigranţi reprezintă o problemă şi înrăutăţeşte criza locuinţelor şi afectează bugetele pentru infrastructură şi serviciile sociale.