Tag: trecere

  • Iohannis: Îmi doresc mult ca moţiunea să treacă şi acest guvern eşuat să pice. Dar greul vine acum

    Klaus Iohannis a afirmat, sâmbătă, la Iaşi, că îşi doreşte mult să treacă moţiunea de cenzură, însă greul vine abia după demiterea actualului Guvern, deoarece va veni în locul lui un Guvern de tranziţie, care va trebui să organizeze alegerile prezidenţiale şi să construiască bugetul pentru 2020.

    „Urmează moţiunea de cenzură. Noi aici în sală toţi suntem de acord că trebuie să treacă. După care, însă, cineva trebuie să îşi asume guvernarea României. Nu va fi un mandat lung, va fi un Guvern cu un mandat scurt, de tranziţie. Avem nevoie de un guvern care să se ocupe de organizarea perfectă a alegerilor prezidenţiale care va construi şi promova bugetul pentru anul viitor, foarte dificil. deja ministrul de Finanţe în funcţie a recunoscut că a gafat. Trebuie porganizate alegeri locale, parlamentare. Ca să ne fie tuturor foarte clar, eu aştept implicare maximală, totală, eficientă, de bună credinţă din partea PNL pentur a trece această perioadă de tranziţie. Refacerea României, modenrizarea sau drumul spre România nomală se face pornind de la votul românilor de la alegerile parlamentare. Atunci va începe normalizarea României”, a spus Klaus Iohannis, la Iaşi.

    Şeful statului a adăugat că îşi doreşte mult ca moţiunea de cenzură să treacă.

    „Moţiunea de cenzură este în procedură şi vă spun cu toată seriozitatea pregătiţi-vă pentru guvernare. Eu îmi doresc foarte mult şi o spun public pentru ca tot românul să înţeleagă. Eu îmi doresc foarte mult ca această moţiune de cenzură să treacă şi acest guvern eşuiat să pice. Am spus-o de multe ori, s-a spus, se ştie. Am început această perioadă electorală în forţă. Europarlamentarele au fost câştigate surprinzător pentru mulţi, aşteptat de mine ş de unii dintre voi, de PNL. Dragii mei, un pic cred că a contat şi referendumul pe care l-am convocat. Un referendum care a luat România din poziţia asta şi a readus-o în poziţia verticală. Felicitări, până aici este un început foarte bun. (…) Acum începe greul, fiidcă noi trebuie să reconstruim împreună România şi sunt dispus să conduc această muncă”, a adăugat Iohannis.

    Moţiunea de cenzură va fi dezbătută şi votată în plenul Parlamentului joi.

  • O nouă poartă către restul lumii s-a deschis pentru toţi europenii anul acesta. Cum arată cel mai scump aeroport din Europa şi ce puteţi face într-o escală mai lungă acolo

    Nu cred că au trecut mai mult de 2 minute din momentul în care am păşit în prăvălia lui până când proprietarul acesteia s-a întors cu o tavă plină cu pahare cu ceai roşu de rodie parfumat pentru fiecare dintre cei prezenţi în grupul de turişti din care făceam parte. De la rodie a trecut apoi la alte plante colorate, analizând, cu zâmbetul pe buze, nevoile fiecăruia din grup: „Aveţi probleme cu somnul?”, „Nu vă puteţi relaxa?”, „Vreţi să fiţi mai activ?”, „Sau să vă înţelegeţi mai bine cu soţia?”. Înconjuraţi de miresme şi aburi de ceai, fiecare dintre noi a început să scoată din buzunar suma potrivită pentru ceaiurile miraculoase, împachetate în poveştile negustorului turc.

    Iar preţul s-a dovedit a fi pe măsura poveştilor – spre exemplu, pentru şofran depăşeşte 1.000 de euro pentru un kilogram (unele sortimente ajung chiar la câteva mii de euro).

    Bazarul de mirodenii, cunoscut şi ca Bazarul Egiptean sau Misir Carsisi, este dominat de aromele şi culorile puternice ale mirodeniilor, dar este şi locul unde pot fi gustate numeroase delicatese culinare – brânză, fructe uscate, măsline, dulciuri. O vizită aici este ideală pentru o călătorie scurtă, sau poate cu prilejul unei escale spre o destinaţie mai lungă, în care să vă exersaţi rapid talentul de negociator, la care turcii şi-au adjudecat statutul de maeştri cu secole în urmă.

    Alegerile par nelimitate, la fel şi abilităţile negustorilor care îi atrag cu uşurinţă în discuţii pe turişti încercând să le ghicească naţionalitatea (dacă aveţi însă mai mult timp la dispoziţie, arta negocierii se poate întinde pe parcursul unei zile întregi în Marele Bazar din Istanbul, care se întinde pe 60 de străzi).

    Emimönü, locul în care se află piaţa de mirodenii, este şi locul de întâlnire a strâmtorii Bosfor şi golfului Cornul de Aur, care împarte oraşul Istanbul în două părţi. De aici, bărcile cu turişti pleacă zilnic dinspre Marea Marmara spre Marea Neagră. Spre deosebire de excursiile cu barca pe canale sau râuri care tranzitează oraşe europene, aici experienţa este diferită, din mai multe puncte de vedere: traseul prin Bosfor oferă şi posibilitatea de a trăi senzaţia că vă aflaţi între două lumi, la propriu, Istanbulul fiind singurul oraş aflat pe două continente, cu strâmtoarea care separă oraşul între partea sa asiatică şi cea europeană.

    Dacă alegeţi o barcă ce aparţine unei familii turceşti şi optaţi şi pentru varianta unei mese pe aceasta, veţi regăsi preparatele clasice turceşti, gătite după reţete tradiţionale, mai aproape de originile lor faţă de cele întâlnite la un restaurant. Priveliştea este direct proporţională cu abundenţa din farfurie: de pe barcă puteţi admira rapid minunile arhitecturale ale palatelor Dolmabahce, Beylerbeyi, Ciragan, precum şi fortăreaţa Rumeli, podul din Bosfor sau fortăreaţa Anadolu. La întoarcere, nu mai rămâne decât să savuraţi o şişa (narghilea) în preajma Bosforului, în murmurul oraşului aglomerat de turişti şi localnici.

    Vizitarea moscheilor nu poate să lipsească chiar şi din cea mai scurtă  călătorie în Istanbul – le veţi găsi la tot pasul, având în vedere faptul că aici se află mai mult de 3.100 de moschei dintr-un total de peste 82.600 în Turcia. De pe lista turistului care petrece doar câteva ore aici nu trebuie să lipsească însă câteva.

    Sfânta Sofia (Hagia Sofia) este un exemplu; aceasta era în secolul al VI-lea, o biserică ortodoxă a Constantinopolului. Se spune că atunci când împăratul bizantin Iustinian a intrat pentru prima dată în biserică (536 î.Hr.), a strigat: „Glorie Dumnezeului care m-a considerat demn de o astfel de lucrare. Oh, Solomon, te-am întrecut!”. Clădirea este considerată o demonstraţie adusă lumii referitoare la bogăţia şi abilităţile tehnice ale imperiului său. Tradiţia spune că zona care înconjoară tronul împăratului era centrul oficial al lumii. În secolul al XV-lea, odată cu cucerirea oraşului de către otomani, Mahomed al II-lea (Cuceritorul) a renovat biserica şi a transformat-o în moschee. Din anul 1934, a fost transformată în muzeu. Este celebră pentru domul uriaş, care are aproape 30 de metri, şi pentru stilul arhitectural bizantin. Timp de aproape 1.000 de ani, a fost cel mai mare sanctuar din lume şi este al patrulea cel mai mare în prezent. Nu doar dimensiunea clădirii este însă impresionantă: la interior sunt reunite mai multe mozaicuri din secole diferite care au fost conservate sau chiar şi ascunse în anumite perioade istorice.

    Moscheea Albastră se încadrează şi ea la categoria monumentelor istorice gigant: cu şase minarete, este una dintre cele mai mari moschee din Turcia. Iar denumirea vine de la gresia colorată, specific turcească (Iznik) din interior, care arată într-adevăr spectaculos – mai ales în pozele postate pe reţelele de socializare de majoritatea turiştilor care trec pe aici. Construită între 1609 şi 1616, moscheea a făcut furori în lumea bizantină atunci când a fost construită tocmai fiindcă are şase minarete – acelaşi număr ca Moscheea Sfântă din Mecca. Un cel de-al şaptelea minaret a fost oferit însă cadou celei din Mecca pentru a nu se crea conflicte la acea vreme. Pentru un efect de încântare maximă, recomand vizitarea grădinilor dintre Moscheea Albastră şi Hagia Sofia, mai ales la ora chemării la rugăciune din minaretele moscheii albastre.

    Palatul Topkapi (Topkapi Sarayi) este o altă demonstraţie de impozanţă arhitecturală şi bogăţie: construit mai întâi de Mahomed Cuceritorul în secolul al XV-lea, era locul din care sultanii Imperiului Otoman şi-au condus teritoriile până în secolul al XIX-lea. Artă islamică, grădini opulente, camere decorate somptuos şi poveşti despre sultani şi nevestele lor veţi întâlni aici la tot pasul.

    Dincolo de minunea arhitectonică, este probabil locul în care un ghid se dovedeşte a fi extrem de util. Al nostru nu s-a sfiit să ne povestească despre haremul sultanului Suliman Magnificul şi despre numeroasele sale soţii – una dintre ele, de exemplu, a fost răpită şi adusă aici şi, deşi tatăl său era dispus să plătească o răscumpărare, a decis să rămână alături de sultan şi de celelalte soţii ale acestuia. Locul în care se afla haremul sultanilor este primul dintre cele patru curţi în care este împărţită clădirea, în a doua parte veţi putea găsi bucătăriile palatului, camera consiliului (prevăzută cu o mică fereastră prin care sultanul putea asculta – cu voia sau nu a consilierilor săi – toate discuţiile din „board”), iar într-un alt spaţiu se află atât camerele private ale sultanului, cât şi o cameră ce face parte din Trezoreria Imperială  şi care include o colecţie impresionantă de relicve ale profetului Mahomed.

    Un loc în care imaginaţia e pusă la încercare este hipodromul turcesc: construcţia acestuia a început în 203 î.Hr, iniţiată de Septimius Severus, şi a fost terminată de Constantin cel Mare, în 330 î.Hr., după cum ne-a povestit ghidul. Era centrul vieţii publice bizantine, precum şi locul unor jocuri şi curse. Din păcate, în prezent nu au rămas prea multe din fostul hipodrom – doar câteva ziduri pe partea sudică. Este completat însă de câteva monumente: o fântână adusă sultanului otoman de împăratul german William al II-lea în 1898, un obelisc egiptean de 20 de metri, Coloana cu Şerpi, adusă din Delphi de Constantin.

    Atracţiile turistice principale ale oraşului sunt la distanţă mică una de cealaltă, în regiunea veche a oraşului, denumită Sultanahmet. Moscheea Albastră, Palatul Topkapi şi Hagia Sofia sunt la cinci minute distanţă una de cealaltă, la fel şi hotelurile. Există însă multe alte atracţii răspândite şi în cartierele mai puţin cunoscute ale oraşului

    Dincolo de monumentele istorice, Istanbulul este un oraş şi cât se poate de modern – cel mai bine reiese asta pe strada Pietenolstiklal Caddesi (Strada Independenţei), care este o arteră modernă de shopping, cu numeroase restaurante şi cafenele. La capătul străzii se poate ajunge cu cel mai vechi tramvai subteran, Tunelul, construit în 1875 şi care poate fi luat de la turnul genovez Galata. Acesta din urmă este unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale Turciei, iar dacă vă încumetaţi să urcaţi prin marea de turişti aflată de obicei aici, vă puteţi bucura de priveliştea asupra oraşului.

    În regiunea mai modernă a Istanbulului se află districtele Beyoglu şi Taksim, „centrele distracţiei”. Din Piaţa Taksim se desprinde şi strada Cumhuriyet Caddesi, unde se află laolaltă hoteluri, magazine şi restaurante.
    În apropiere de Istiklal Caddesi (care este şi casa a numeroase biserici şi clădiri consulare) se află Muzeul Inocenţei al lui Orhan Pamuk – unul dintre autorii celebri ai Turciei, care a câştigat premiul Nobel pentru literatură. Muzeul, de altfel, este construit în jurul temei romanului său „Muzeul Inocenţei“.

    La întoarcere (sau spre destinaţia mai lungă spre care porniţi), asiguraţi-vă că aveţi suficient de mult timp pentru experienţele pe care vi le poate oferi aeroportul – pe punctul de a se transforma şi acesta într-un oraş (descris în presa internaţională ca fiind mai mare decât Manhattanul). Aeroportul se pare că este la fel de grandios pe cum este trecutul istoric al oraşului. Chiar dacă în prezent este încheiată doar prima fază de construcţie a proiectului, este deja unul dintre cele mai mari şi moderne aeroporturi ale lumii, având o capacitate iniţială de 90 de milioane de pasageri (spre comparaţie, prin Atatürk, folosit în prezent doar de aeronavele cargo, au trecut în anul 2017 aproximativ 63,7 de milioane de pasageri, în timp ce prin aeroportul Sabiha Gokcen, aproximativ 31 de milioane).

    Noul aeroport se află în partea europeană a Istanbulului, în districtul Arnavutkoy. În prezent, se întinde pe 1,3 milioane de metri pătraţi, dar proiectul final, care ar urma să fie finalizat în anul 2028, ar trebui să aibă 76,5 de milioane de metri pătraţi. Aeroportul impresionează nu doar prin dimensiune, ci şi prin designul inspirat de moştenirea culturală a turcilor: turnul de control, de pildă, este în forma unei lalele, floarea naţională a Turciei, devenită populară în perioada domniei sultanului Suleiman. Contrar credinţei populare, lalelele au fost cultivate iniţial în imperiul otoman şi au fost importate în Olanda în secolul al XVI-lea. Principalul coridor de tranzit este inspirat de forma Strâmtorii Bosfor. Nici pasionaţii de cumpărături nu se vor plictisi aici: duty free-ul se va întinde pe o suprafaţă de nu mai puţin de 55.000 de metri pătraţi. Pentru cei care preferă mai degrabă odihna sau o continuare a călătoriei culinare începute în oraş, aeroportul are mai multe lounge-uri, printre care şi unele ale operatorului naţional de zbor, Turkish Airlines. La unele dintre acestea există posibilitatea intrării în lounge şi printr-o taxă plătită la intrare. 

    Din România, pe ruta Bucureşti – Istanbul există trei curse zilnice operate de Turkish Airlines; operatorul mai are însă curse zilnice de pe aeroportul din Cluj şi patru zboruri săptămânale din Constanţa. Operatorul naţional de stat TAROM operează şi acesta două curse zilnice pe ruta Bucureşti – Istanbul.

  • Povestea uneia dintre puţinele afaceri începute în perioada lui Ceauşescu şi care face profit şi în zilele noastre

    Povestea Petromidiei a început în perioada socialistă şi a continuat cu drumul către capitalism. Rafinăria A trecut prin crize financiare sau crize politice, dar a reuşit de fiecare dată să rămână în picioare. Petromidia a supravieţuit.

    Intrând pe platforma Petromidia, puţine sunt lucrurile care să-ţi sugereze că te afli în mijlocul unui proiect cu o vechime de doar patru decenii. Milioanele de tone de oţel care formează labirintul de ţevi şi instalaţii par să existe acolo dintotdeauna. Pe alocuri, clădiri noi din sticlă punctează faptul că Petromidia a trecut prin multe transformări, ajungând azi să fie privită ca una dintre cele mai performante rafinării din Europa.

    „Eu lucrez de 41 de ani şi sunt martorul ocular al evoluţiilor pozitive din 1979 şi până astăzi”, povesteşte Alexandru Nicolcioiu, unul dintre cei care au ajutat la ridicarea rafinăriei. El a fost director al rafinăriei din 1979 până în 2007 şi ocupă, în prezent, funcţia de adviser al CEO-ului KMG International, Zhanat Tussupbekov. „Dacă ar fi să facem o comparaţie între 1979 şi 2019, sunt practic două lumi paralele. Nimeni nu îşi poate închipui cum era atunci, când erau atât de multe probleme şi era atât de greu doar să menţii funcţionarea, faţă de cum este astăzi, când suntem complet automatizaţi, suntem pe pilot automat.”

    Petromidia este în prezent cea mai mare rafinărie din România, precum şi una dintre cele mai moderne şi complexe din regiunea Mării Negre. Rafinăria este operată de Rompetrol Rafinare, care mai are în portofoliu Vega Ploieşti, cea mai longevivă unitate de prelucrare – funcţionează de aproape 120 de ani – dar şi divizia de petrochimie, unicul producător de polimeri din ţară.

    Compania este deţinută de KMG International (54,63%; direct şi indirect) şi de statul român prin Ministerul Energiei (44,69%). Rompetrol este principala marcă a KMG International, grup deţinut de KazMunayGas, compania naţională de petrol şi gaze din Kazahstan. Cu 6.000 de angajaţi, KMG International Group activează în zona Mării Negre şi Marea Mediterană, fiind prezentă în 11 pieţe principale. Rompetrol are peste 1.100 de staţii de distribuţie a carburanţilor în patru ţări.

    Istoria Petromidia începe însă în 1975, odată cu semnarea decretului de înfiinţare a Întreprinderii Socialiste de Stat Combinatul Petrochimic Năvodari. Un nume lung pentru ambiţii mari.

    La mijlocul anilor 1970, zona din jurul oraşului Năvodari era practic o mlaştină. La acel moment 6.000 de oameni trăiau în Năvodari; spre finalul anilor ’80 numărul ajunsese la 26.000, iar astăzi populaţia se apropie de 40.000.

    Combinatul petrochimic urma să aibă o capacitate anuală de prelucrare de 3,5 milioane tone de ţiţei, la standarde ridicate pentru acea perioadă. Pentru construcţia rafinăriei a fost nevoie să se recupereze din mare 37 de hectare de teren. Timp de patru ani, între 1975 şi 1979, lucrările s-au derulat în ritm alert, pentru dezvoltarea unei rafinării care să se integreze în planul general de la acea vreme. Lucrările la combinat au durat 13 ani şi la ridicarea rafinăriei au pus umărul 5.000-6.000 de oameni.

    Prima instalaţie a fost pornită în 1979 – cea de distilare atmosferică; cu timpul, rafinăria a început să introducă în fluxul tehnologic tot mai multe instalaţii, inclusiv pe cele din Divizia de Petrochimie. De altfel, astăzi, Petromidia este unicul producător naţional de polietilene şi polipropilene.
    În anul 1989, Petromidia reuşea pentru a doua oară să depăşească pragul de 3,6 milioane de tone de materii prime procesate – era capacitatea proiectată cu aproape 15 ani înainte şi care integra Petromidia într-o reţea de rafinării menită să proceseze, cumulat, peste 30 de milioane de tone în fiecare an. A venit apoi anul 1990, iar transformările prin care trecea România au generat efecte serioase asupra sectorului industrial. Combinatul Petrochimic Midia a devenit Societatea Comercială Petromidia, 70% dintre acţiuni fiind deţinute de Fondul Proprietăţii de Stat, iar 30% de Fondul Proprietăţii Private. Rafinăria a trecut prin momente grele, salvarea venind în anul 1992.

    Atunci, Petromidia a avut posibilitatea să acceseze un credit de 50 de milioane de dolari garantat de către guvernul României şi de către Banca Naţională. Aceşti bani au ajutat la modernizarea unei părţi din rafinărie şi la retehnologizare, transformând rafinăria într-un obiectiv de mare importanţă.

    A urmat un moment de cotitură pentru Petromidia: după ce e trecută de guvern pe o listă a societăţilor ce trebuie lichidate, în 1998 Fondul Proprietăţii de Stat decide să scoată la vânzare pachetul de 65,3% deţinut la rafinărie. În ianuarie 1999, semnează un contract cu o societate din Turcia, prin care turcii acceptau să plătească peste 470 de milioane de dolari pentru acţiuni şi investiţii; compania rezistă însă doar câteva luni la Petromidia. În cele din urmă, Petromidia s-a privatizat, pachetul majoritar de acţiuni fiind preluat în anul 2000 de Grupul Rompetrol.

    În 2008, în urma unor investiţii de peste 40 milioane dolari, Rompetrol Rafinare începe producţia de benzină Euro 5; pentru prima dată în istorie, Petromidia depăşeşte pragul de 4 milioane de tone de ţiţei procesat.

    Trecerea la carburanţi de calitate superioară a fost realizată în mai multe etape: după modernizările făcute la începutul anilor 1990, rafinăria a început să producă din 1996 carburant Euro 2. La patru ani distanţă, din Petromidia au plecat carburanţi Euro 3, iar în 2005 a fost atins standardul de calitate Euro 4. În 2007, anul preluării de către KMG International, Petromidia a început să livreze intern carburanţi Euro 5, cu doi ani înainte de impunerile Comisiei Europene. Pasul a fost realizat ca urmare a măririi volumelor reactoarelor de peste trei ori. Carburantul Euro 5 (sub 10 părţi de sulf per milion) este îmbunătăţit şi optimizat constant, ca urmare a modernizării instalaţiilor din rafinărie.

    De la preluarea Rompetrol de către KazMunayGas, au fost realizate investiţii totale de peste 1,6 miliarde de dolari. Din această sumă, aproximativ un miliard de dolari a fost direcţionat către Petromidia, iar cel mai amplu proiect, în valoare de aproximativ 450 de milioane de dolari, a vizat modernizarea şi creşterea capacităţii procesate anual.

    Acest moment definitoriu pentru Petromidia s-a consemnat în 2012, odată cu finalizarea programului de creştere a capacităţii de la 3,5 milioane de tone la 5 milioane de tone pe an. Valoarea totală a investiţiilor a fost de 380 de milioane de dolari, iar numărul companiilor implicate în proiect a fost de 280.

    Patruzeci de ani mai târziu

    „Rafinăria Petromidia este, practic, inima activităţii noastre la nivel de grup. Se bazează pe stâlpi extrem de importanţi, care îi dau practic eficienţa pe care o vedem cu toţii astăzi: un acţionar extrem de puternic, care a fost alături de grup de la bun început în momentele grele şi care este alături de rafinărie şi astăzi; o echipă de specialişti unde se îmbină tinereţea cu maturitatea, unde se îmbină elanul cu entuziasmul; gradul de modernizare a rafinăriei, modul în care s-a investit – logic şi anticipând mişcările de piaţă; nu în ultimul rând, extrem de important, poziţionarea geografică a Petromidia”, subliniază Cătălin Dumitru, director de trading al grupului KMG International. „Este elementul cheie pentru grupul nostru şi aş îndrăzni să spun chiar pentru economia naţională, pentru că Petromidia reprezintă una dintre porţile de intrare a materiilor prime din industria energetică românească şi este de asemenea o rampă extrem de importantă pentru activitatea de export.”

    El spune că „această organizaţie complexă” funcţionează de câţiva ani la un ritm extrem de înalt. „În ultimii ani, peste 51 de milioane de tone de ţiţei – pentru că rafinăriile acestea trebuie hrănite, dacă îmi permiteţi metafora – au fost aprovizionate prin propriile facilităţi de descărcare. După cum ştiţi, rafinăria beneficiază de un port mobil în largul mării, ţiţeiul vine descărcat de pe vapoare pe o conductă submarină de aproape 10 kilometri şi care alimentează neîntrerupt, de peste 10 ani de zile, activitatea rafinăriei noastre într-un mod eficient.”

    Cătălin Dumitru explică faptul că portul poate primi vapoare cu până la 160.000 de tone, iar ritmul de descărcare – zi şi noapte, atunci când este cazul – ajunge până la 7.000 de metri cubi pe oră. „Toate aceste investiţii au fost făcute în mod judicios, au costat peste 120-130 de milioane de dolari la vremea respectivă, împreună cu facilităţile de descărcare. Rafinăria produce şi produce bine; prin capacitatea pe care o avem astăzi, putem teoretic să acoperim pste 60-70% din nivelul pieţei româneşti, din punctul de vedere al cererii de combustibil, întrucât este o piaţă liberă, este un joc al importului şi al exportului.”

    În afară de distribuţia realizată în România, prin intermediul propriei reţele de distribuţie a Rompetrol, compania comercializează importante cantităţi de produse albe pentru diverşi beneficiari şi exportă masiv în ţările în care există prezenţă Rompetrol – Bulgaria, Moldova, Georgia. „Exportăm în ţările din jurul bazinului Mării Negre – Ucraina, Turcia – sunt produse de calitate europeană şi care fac cinste activităţii din rafinărie”, spune Cătălin Dumitru. „Mai mult, prin rafinăria Vega suntem singurii producători de bitum, suntem producători de solvenţi, produse cu o căutare importantă pe piaţă şi care sunt comercializate pe teritoriul ţării şi în export. Toate aceste activităţi contribuie din plin la o angajare judicioasă a forţei de muncă, contribuie din plin la degajarea unor impozite şi taxe extrem de importante pentru funcţionarea corectă a economiei româneşti. Planurile pe care grupul nostru le are stabilite în continuare şi care vor duce la o mărire a producţiei, la o susţinere a calităţii vor contribui din plin la dezvoltarea economică a regiunii şi a grupului nostru.”

    Evoluţia rafinăriei devine evidentă când privim asupra modului în care a evoluat producţia: aproximativ 26 milioane de tone între 1979 şi 1989, ca parte a unui sistem centralizat de aprovizionare cu materii prime şi de comercializare a produselor finite; 23,2 milioane de tone între 1990 şi 2000, pe fondul tranziţiei la economia de piaţă; 22,6 milioane de tone între 2001 şi 2007, odată cu alinierea la standardele obligatorii şi crearea propriei reţele de distribuţie de carburanţi în România şi în regiune; 51 milioane de tone între 2008 şi 2018 după investiţii importante pentru modernizarea şi creşterea capacităţii de rafinare.

    KMG International este deţinută de Compania Naţională de Petrol şi Gaze din Kazahstan, KazMunayGas. În România, pe lângă Petromidia şi Vega Ploieşti, KMG International operează şi o vastă reţea de distribuţie a carburanţilor. Anul trecut, rafinăria din Năvodari a înregistrat 11 noi recorduri operaţionale, printre care producţia de benzine (1,36 milioane de tone) şi producţia de motorine (2,75 milioane de tone). „Petromidia este un pilon de dezvoltare a României, este un pilon de dezvoltare a sistemului de prelucrare din Kazahstan, pentru că atât rafinăria noastră cât şi cele trei din Kazahstan sunt practic integrate, colaborăm în ceea ce priveşte schimbul de experienţă”, adaugă Alexandru Nicolcioiu. „Nu sunt mulţi petrolişti în lume, dar petroliştii sunt oameni puternici, sunt oameni devotaţi.”


    Viitorul Petromidiei: Investiţii de miliarde de dolari

    Petromidia este, cu siguranţă, unul dintre cele mai importante active ale grupului Rompetrol şi chiar ale KazMunayGas. Kazahii au investit sume semnificative atât în rafinăria de la Năvodari, cât şi în celelalte unităţi operate, iar planurile de viitor includ investiţii de ordinul miliardelor de dolari.

    Aniversarea a patru decenii de existenţă a fost aşadar marcată atât de amintirea momentelor prin care a trecut rafinăria, cât şi de prezentarea intenţiilor pentru următoarea perioadă – în acest caz ani, nu decenii.

    Industria energetică este un sector în care investiţiile sunt mari, de milioane sau sute de milioane de euro, iar interesul tuturor părţilor implicate este ca acestea să genereze ulterior profit într-un mod sustenabil.

    Pentru a facilita aceste investiţii, KazMunayGas şi statul român au înfiinţat Fondul de Investiţii în Energie Kazah-Român în cea de-a doua parte a anului trecut. Mai exact, asocierea s-a realizat între KMG International şi Societatea de Administrare a Participaţiilor în Energie (SAPE), deţinută de Ministerul Energiei. Fondul a fost înfiinţat conform prevederilor memorandumului de înţelegere dintre statul român şi KMG International. Fondul kazah – român preconizează un nivel investiţional de aproximativ 1 miliard de dolari pe o durată de 7 ani.

    Contribuţia KMG International la capitalul fondului este de 150 milioane de dolari, iar o parte din aceasta, contribuţia statului român în valoare de 30 milioane de dolari, va fi achitată de către KMG International. KMG International deţine 80% din acţiunile fondului, iar statul român 20%. Principala prioritate a fondului vizează dezvoltarea proiectelor energetice, contribuind, astfel, la dezvoltarea sectorului energetic din România, precum şi la consolidarea securităţii energetice a ţării prin diversificarea surselor de aprovizionare cu petrol şi la consolidarea unui climat investiţional favorabil în România.

    Unul dintre proiectele vizate de fondul mixt de investiţii se referă la construcţia unei centrale de cogenerare (de producere combinată de energie electrică şi termică) pe platforma Petromidia, în parteneriat cu Uzina Termoelectrică Midia. Centrala de cogenerare va avea capacitatea de a alimenta cu energie atât oraşul Năvodari, cât şi rafinăria Petromidia. Valoarea investiţiei se ridică la 120 de milioane de dolari şi se estimează că proiectul va fi finalizat în patru ani din momentul demarării. Centrala termică în cogenerare ar urma să aducă o scădere a costului energiei electrice atât pentru rafinăria Petromidia, cât şi pentru oraşul Năvodari, potrivit reprezentanţilor KMG International.

    Un alt proiect se referă la extinderea cu aproximativ 80 de staţii a reţelei de benzinării pe piaţa locală. Noile staţii vor fi dezvoltate prin investiţii de tip greenfield, suma totală estimată ridicându-se la 100 de milioane de dolari.

    În ceea ce priveşte extinderea pe alte pieţe, Alexei Golovin, chief legal and corporate affairs la KMG International, a declarat recent că „există o strategie pas cu pas. Cu alte cuvinte, nu se intenţionează achiziţionarea unei reţele în altă ţară, pentru că asta ar îngreuna atingerea potenţialului maxim în statele în care Rompetrol activează deja. „În România încă trebuie să atingem o cotă de piaţă de 20%, a adăugat Golovin. El s-a referit la planurile companiei pentru următorii 3-5 ani. În 2020, Rompetrol intenţionează deschiderea a 20 de noi staţii de alimentare, fiecare dintre acestea având un cost de 1-1,2 milioane dolari.

    Tot în cadrul unei conferinţe de presă ţinute cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la înfiinţarea Petromidia, Alexei Golovin a declarat că s-a analizat posibilitatea de a creşte capacitatea de procesare până la aproximativ 10 milioane de tone pe an, iar costurile s-ar ridica la aproximativ 2 miliarde de dolari. Golovin nu a oferit un termen exact legat de începerea efectivă a lucrărilor sau de durata lor.

    Iniţial, pentru 2019, la nivelul Rompetrol Rafinare fusese aprobat un buget de investiţii de 63 de milioane dolari, din care peste 50 de milioane dolari urma să fie folosiţi pentru lucrări de imbunătăţire, mentenanţă şi conformare la principalele instalaţii din Petromidia.

    2018, anul recordurilor

    Petromidia a înregistrat 11 noi recorduri operaţionale, printre care niveluri istorice la materiile prime procesate, produse petroliere obţinute, randamentele produselor albe, producţia de benzine şi motorine, combustibilul pentru avioane şi gradul de utilizare a capacităţii de rafinare.
    Entitatea care operează rafinăria, Rompetrol Rafinare, a continuat şi în prima jumătate a acestui an să îşi majoreze rezultatele operaţionale; astfel, volumul total de materii prime procesate la nivelul rafinăriei Petromidia a depăşit în perioada ianuarie – iunie pragul de 3,1 milioane de tone. Estimările reprezentanţilor KMG International arată un volum total procesat, la finalul anului, de peste 6 milioane de tone, ceea ce ar reprezenta un nou record.

    Indepedent de activitatea operaţională, rezultatele financiare ale Rompetrol Rafinare au fost influenţate semnificativ de evoluţia factorilor externi. Volatilitatea contextului global, fluctuaţiile ridicate ale cotaţiilor de piaţă la materiile prime şi produsele finite, presiunea semnificativă asupra marjelor de rafinare şi deprecierea monedelor locale în raport cu dolarul (moneda de referinţă pentru ţiţei şi produsele petroliere) au condus la rezultatele în scădere. În acord cu evoluţia cotaţiilor la tiţei şi produse petroliere, cifra de afaceri brută consemnată de Rompetrol Rafinare a înregistrat o reducere de circa 4%, până la un nivel total de peste 2,5 miliarde dolari în primele şase luni ale anului, faţă de 2,6 miliarde dolari în perioada similară din 2018.

    Pe fondul extinderii segmentului de distribuţie a carburanţilor pe plan intern, dar şi al cererii de produse petroliere, compania şi-a majorat în prima jumătate a anului cu 10% livrările în România, aceasta fiind şi principala sa piaţă de desfacere. În acelaşi timp, diviziile de rafinare şi petrochimie au reuşit să exporte aproape 1,4 milioane de tone de produse petroliere, în uşoară scădere faţă de volumul exportat în perioada similară a anului trecut. În primul semestru al anului, Rompetrol Rafinare a virat peste 728 milioane dolari către bugetul de stat. În 2018, aportul companiei la buget s-a ridicat la 1,5 miliarde dolari.

    În ceea ce priveşte zona de rafinare, compania a realizat o cifră de afaceri brută de 2,15 miliarde dolari în primul semestru al anului, în scădere cu aproximativ 4% comparativ cu semestrul I din 2018. Pe de altă parte, profitul operaţional a fost înjumătăţit în prima jumătate a acestui an la aproape 38 de milioane de dolari, ca urmare a marjei brute de rafinare în scădere cu peste 38%. În perioada ianuarie – iunie, rafinăria Petromidia şi-a îmbunătăţit rezultatele operaţionale, ajungând la 3,1 milioane de tone materii prime procesate şi un randament al produselor albe obţinute de 86,2%. De asemenea, a fost atins un record istoric în ceea ce priveşte producţia de carburant pentru aviaţie (Jet A1), ca rezultat al optimizărilor, reţetei îmbunătăţite şi minimizării nivelulul de jet în amestecurile de motorină.

    În prima jumătate a acestui an, vânzările de carburanţi au înregistrat creşteri semnificative pe plan intern, de la 1,08 milioane de tone în primul semestru din 2019, la 1,19 milioane de tone în aceeaşi perioadă a acestui an. În acceaşi perioadă, rafinăria Petromidia a obţinut circa 2,43 milioane tone carburanţi, din care peste 67% au fost carburanţi diesel şi cel special pentru aviaţie – jet A1.

    Unul dintre motivele cărora li se datorează evoluţia pozitivă a Rompetrol Rafinare este procesul de implementare a primei etape a Advanced Process Control (APC), o soluţie digitală care va permite îmbunătăţirea activităţilor de producţie din rafinăria Petromidia Năvodari. Cu un cost estimat de circa 4 milioane dolari, APC este un soft complex de control predictiv al instalaţiilor şi al fluxurilor operaţionale şi urmăreşte identificarea punctelor optime pentru creşterea capacităţilor, îmbunătăţirea calităţii produselor, reducerea consumului de energie şi un control mai strict al parametrilor-cheie. Programul de implementare a APC la nivelul întregii rafinării a fost împărţit în patru etape importante în funcţie de complexitatea fluxurilor tehnologice, termenul de finalizare a acestuia fiind finele lui 2020.

  • Povestea uneia dintre puţinele afaceri începute în perioada lui Ceauşescu şi care face profit şi în zilele noastre

    Povestea Petromidiei a început în perioada socialistă şi a continuat cu drumul către capitalism. Rafinăria A trecut prin crize financiare sau crize politice, dar a reuşit de fiecare dată să rămână în picioare. Petromidia a supravieţuit.

    Intrând pe platforma Petromidia, puţine sunt lucrurile care să-ţi sugereze că te afli în mijlocul unui proiect cu o vechime de doar patru decenii. Milioanele de tone de oţel care formează labirintul de ţevi şi instalaţii par să existe acolo dintotdeauna. Pe alocuri, clădiri noi din sticlă punctează faptul că Petromidia a trecut prin multe transformări, ajungând azi să fie privită ca una dintre cele mai performante rafinării din Europa.

    „Eu lucrez de 41 de ani şi sunt martorul ocular al evoluţiilor pozitive din 1979 şi până astăzi”, povesteşte Alexandru Nicolcioiu, unul dintre cei care au ajutat la ridicarea rafinăriei. El a fost director al rafinăriei din 1979 până în 2007 şi ocupă, în prezent, funcţia de adviser al CEO-ului KMG International, Zhanat Tussupbekov. „Dacă ar fi să facem o comparaţie între 1979 şi 2019, sunt practic două lumi paralele. Nimeni nu îşi poate închipui cum era atunci, când erau atât de multe probleme şi era atât de greu doar să menţii funcţionarea, faţă de cum este astăzi, când suntem complet automatizaţi, suntem pe pilot automat.”

    Petromidia este în prezent cea mai mare rafinărie din România, precum şi una dintre cele mai moderne şi complexe din regiunea Mării Negre. Rafinăria este operată de Rompetrol Rafinare, care mai are în portofoliu Vega Ploieşti, cea mai longevivă unitate de prelucrare – funcţionează de aproape 120 de ani – dar şi divizia de petrochimie, unicul producător de polimeri din ţară.

    Compania este deţinută de KMG International (54,63%; direct şi indirect) şi de statul român prin Ministerul Energiei (44,69%). Rompetrol este principala marcă a KMG International, grup deţinut de KazMunayGas, compania naţională de petrol şi gaze din Kazahstan. Cu 6.000 de angajaţi, KMG International Group activează în zona Mării Negre şi Marea Mediterană, fiind prezentă în 11 pieţe principale. Rompetrol are peste 1.100 de staţii de distribuţie a carburanţilor în patru ţări.

    Istoria Petromidia începe însă în 1975, odată cu semnarea decretului de înfiinţare a Întreprinderii Socialiste de Stat Combinatul Petrochimic Năvodari. Un nume lung pentru ambiţii mari.

    La mijlocul anilor 1970, zona din jurul oraşului Năvodari era practic o mlaştină. La acel moment 6.000 de oameni trăiau în Năvodari; spre finalul anilor ’80 numărul ajunsese la 26.000, iar astăzi populaţia se apropie de 40.000.

    Combinatul petrochimic urma să aibă o capacitate anuală de prelucrare de 3,5 milioane tone de ţiţei, la standarde ridicate pentru acea perioadă. Pentru construcţia rafinăriei a fost nevoie să se recupereze din mare 37 de hectare de teren. Timp de patru ani, între 1975 şi 1979, lucrările s-au derulat în ritm alert, pentru dezvoltarea unei rafinării care să se integreze în planul general de la acea vreme. Lucrările la combinat au durat 13 ani şi la ridicarea rafinăriei au pus umărul 5.000-6.000 de oameni.

    Prima instalaţie a fost pornită în 1979 – cea de distilare atmosferică; cu timpul, rafinăria a început să introducă în fluxul tehnologic tot mai multe instalaţii, inclusiv pe cele din Divizia de Petrochimie. De altfel, astăzi, Petromidia este unicul producător naţional de polietilene şi polipropilene.
    În anul 1989, Petromidia reuşea pentru a doua oară să depăşească pragul de 3,6 milioane de tone de materii prime procesate – era capacitatea proiectată cu aproape 15 ani înainte şi care integra Petromidia într-o reţea de rafinării menită să proceseze, cumulat, peste 30 de milioane de tone în fiecare an. A venit apoi anul 1990, iar transformările prin care trecea România au generat efecte serioase asupra sectorului industrial. Combinatul Petrochimic Midia a devenit Societatea Comercială Petromidia, 70% dintre acţiuni fiind deţinute de Fondul Proprietăţii de Stat, iar 30% de Fondul Proprietăţii Private. Rafinăria a trecut prin momente grele, salvarea venind în anul 1992.

    Atunci, Petromidia a avut posibilitatea să acceseze un credit de 50 de milioane de dolari garantat de către guvernul României şi de către Banca Naţională. Aceşti bani au ajutat la modernizarea unei părţi din rafinărie şi la retehnologizare, transformând rafinăria într-un obiectiv de mare importanţă.

    A urmat un moment de cotitură pentru Petromidia: după ce e trecută de guvern pe o listă a societăţilor ce trebuie lichidate, în 1998 Fondul Proprietăţii de Stat decide să scoată la vânzare pachetul de 65,3% deţinut la rafinărie. În ianuarie 1999, semnează un contract cu o societate din Turcia, prin care turcii acceptau să plătească peste 470 de milioane de dolari pentru acţiuni şi investiţii; compania rezistă însă doar câteva luni la Petromidia. În cele din urmă, Petromidia s-a privatizat, pachetul majoritar de acţiuni fiind preluat în anul 2000 de Grupul Rompetrol.

    În 2008, în urma unor investiţii de peste 40 milioane dolari, Rompetrol Rafinare începe producţia de benzină Euro 5; pentru prima dată în istorie, Petromidia depăşeşte pragul de 4 milioane de tone de ţiţei procesat.

    Trecerea la carburanţi de calitate superioară a fost realizată în mai multe etape: după modernizările făcute la începutul anilor 1990, rafinăria a început să producă din 1996 carburant Euro 2. La patru ani distanţă, din Petromidia au plecat carburanţi Euro 3, iar în 2005 a fost atins standardul de calitate Euro 4. În 2007, anul preluării de către KMG International, Petromidia a început să livreze intern carburanţi Euro 5, cu doi ani înainte de impunerile Comisiei Europene. Pasul a fost realizat ca urmare a măririi volumelor reactoarelor de peste trei ori. Carburantul Euro 5 (sub 10 părţi de sulf per milion) este îmbunătăţit şi optimizat constant, ca urmare a modernizării instalaţiilor din rafinărie.

    De la preluarea Rompetrol de către KazMunayGas, au fost realizate investiţii totale de peste 1,6 miliarde de dolari. Din această sumă, aproximativ un miliard de dolari a fost direcţionat către Petromidia, iar cel mai amplu proiect, în valoare de aproximativ 450 de milioane de dolari, a vizat modernizarea şi creşterea capacităţii procesate anual.

    Acest moment definitoriu pentru Petromidia s-a consemnat în 2012, odată cu finalizarea programului de creştere a capacităţii de la 3,5 milioane de tone la 5 milioane de tone pe an. Valoarea totală a investiţiilor a fost de 380 de milioane de dolari, iar numărul companiilor implicate în proiect a fost de 280.

    Patruzeci de ani mai târziu

    „Rafinăria Petromidia este, practic, inima activităţii noastre la nivel de grup. Se bazează pe stâlpi extrem de importanţi, care îi dau practic eficienţa pe care o vedem cu toţii astăzi: un acţionar extrem de puternic, care a fost alături de grup de la bun început în momentele grele şi care este alături de rafinărie şi astăzi; o echipă de specialişti unde se îmbină tinereţea cu maturitatea, unde se îmbină elanul cu entuziasmul; gradul de modernizare a rafinăriei, modul în care s-a investit – logic şi anticipând mişcările de piaţă; nu în ultimul rând, extrem de important, poziţionarea geografică a Petromidia”, subliniază Cătălin Dumitru, director de trading al grupului KMG International. „Este elementul cheie pentru grupul nostru şi aş îndrăzni să spun chiar pentru economia naţională, pentru că Petromidia reprezintă una dintre porţile de intrare a materiilor prime din industria energetică românească şi este de asemenea o rampă extrem de importantă pentru activitatea de export.”

    El spune că „această organizaţie complexă” funcţionează de câţiva ani la un ritm extrem de înalt. „În ultimii ani, peste 51 de milioane de tone de ţiţei – pentru că rafinăriile acestea trebuie hrănite, dacă îmi permiteţi metafora – au fost aprovizionate prin propriile facilităţi de descărcare. După cum ştiţi, rafinăria beneficiază de un port mobil în largul mării, ţiţeiul vine descărcat de pe vapoare pe o conductă submarină de aproape 10 kilometri şi care alimentează neîntrerupt, de peste 10 ani de zile, activitatea rafinăriei noastre într-un mod eficient.”

    Cătălin Dumitru explică faptul că portul poate primi vapoare cu până la 160.000 de tone, iar ritmul de descărcare – zi şi noapte, atunci când este cazul – ajunge până la 7.000 de metri cubi pe oră. „Toate aceste investiţii au fost făcute în mod judicios, au costat peste 120-130 de milioane de dolari la vremea respectivă, împreună cu facilităţile de descărcare. Rafinăria produce şi produce bine; prin capacitatea pe care o avem astăzi, putem teoretic să acoperim pste 60-70% din nivelul pieţei româneşti, din punctul de vedere al cererii de combustibil, întrucât este o piaţă liberă, este un joc al importului şi al exportului.”

    În afară de distribuţia realizată în România, prin intermediul propriei reţele de distribuţie a Rompetrol, compania comercializează importante cantităţi de produse albe pentru diverşi beneficiari şi exportă masiv în ţările în care există prezenţă Rompetrol – Bulgaria, Moldova, Georgia. „Exportăm în ţările din jurul bazinului Mării Negre – Ucraina, Turcia – sunt produse de calitate europeană şi care fac cinste activităţii din rafinărie”, spune Cătălin Dumitru. „Mai mult, prin rafinăria Vega suntem singurii producători de bitum, suntem producători de solvenţi, produse cu o căutare importantă pe piaţă şi care sunt comercializate pe teritoriul ţării şi în export. Toate aceste activităţi contribuie din plin la o angajare judicioasă a forţei de muncă, contribuie din plin la degajarea unor impozite şi taxe extrem de importante pentru funcţionarea corectă a economiei româneşti. Planurile pe care grupul nostru le are stabilite în continuare şi care vor duce la o mărire a producţiei, la o susţinere a calităţii vor contribui din plin la dezvoltarea economică a regiunii şi a grupului nostru.”

    Evoluţia rafinăriei devine evidentă când privim asupra modului în care a evoluat producţia: aproximativ 26 milioane de tone între 1979 şi 1989, ca parte a unui sistem centralizat de aprovizionare cu materii prime şi de comercializare a produselor finite; 23,2 milioane de tone între 1990 şi 2000, pe fondul tranziţiei la economia de piaţă; 22,6 milioane de tone între 2001 şi 2007, odată cu alinierea la standardele obligatorii şi crearea propriei reţele de distribuţie de carburanţi în România şi în regiune; 51 milioane de tone între 2008 şi 2018 după investiţii importante pentru modernizarea şi creşterea capacităţii de rafinare.

    KMG International este deţinută de Compania Naţională de Petrol şi Gaze din Kazahstan, KazMunayGas. În România, pe lângă Petromidia şi Vega Ploieşti, KMG International operează şi o vastă reţea de distribuţie a carburanţilor. Anul trecut, rafinăria din Năvodari a înregistrat 11 noi recorduri operaţionale, printre care producţia de benzine (1,36 milioane de tone) şi producţia de motorine (2,75 milioane de tone). „Petromidia este un pilon de dezvoltare a României, este un pilon de dezvoltare a sistemului de prelucrare din Kazahstan, pentru că atât rafinăria noastră cât şi cele trei din Kazahstan sunt practic integrate, colaborăm în ceea ce priveşte schimbul de experienţă”, adaugă Alexandru Nicolcioiu. „Nu sunt mulţi petrolişti în lume, dar petroliştii sunt oameni puternici, sunt oameni devotaţi.”


    Viitorul Petromidiei: Investiţii de miliarde de dolari

    Petromidia este, cu siguranţă, unul dintre cele mai importante active ale grupului Rompetrol şi chiar ale KazMunayGas. Kazahii au investit sume semnificative atât în rafinăria de la Năvodari, cât şi în celelalte unităţi operate, iar planurile de viitor includ investiţii de ordinul miliardelor de dolari.

    Aniversarea a patru decenii de existenţă a fost aşadar marcată atât de amintirea momentelor prin care a trecut rafinăria, cât şi de prezentarea intenţiilor pentru următoarea perioadă – în acest caz ani, nu decenii.

    Industria energetică este un sector în care investiţiile sunt mari, de milioane sau sute de milioane de euro, iar interesul tuturor părţilor implicate este ca acestea să genereze ulterior profit într-un mod sustenabil.

    Pentru a facilita aceste investiţii, KazMunayGas şi statul român au înfiinţat Fondul de Investiţii în Energie Kazah-Român în cea de-a doua parte a anului trecut. Mai exact, asocierea s-a realizat între KMG International şi Societatea de Administrare a Participaţiilor în Energie (SAPE), deţinută de Ministerul Energiei. Fondul a fost înfiinţat conform prevederilor memorandumului de înţelegere dintre statul român şi KMG International. Fondul kazah – român preconizează un nivel investiţional de aproximativ 1 miliard de dolari pe o durată de 7 ani.

    Contribuţia KMG International la capitalul fondului este de 150 milioane de dolari, iar o parte din aceasta, contribuţia statului român în valoare de 30 milioane de dolari, va fi achitată de către KMG International. KMG International deţine 80% din acţiunile fondului, iar statul român 20%. Principala prioritate a fondului vizează dezvoltarea proiectelor energetice, contribuind, astfel, la dezvoltarea sectorului energetic din România, precum şi la consolidarea securităţii energetice a ţării prin diversificarea surselor de aprovizionare cu petrol şi la consolidarea unui climat investiţional favorabil în România.

    Unul dintre proiectele vizate de fondul mixt de investiţii se referă la construcţia unei centrale de cogenerare (de producere combinată de energie electrică şi termică) pe platforma Petromidia, în parteneriat cu Uzina Termoelectrică Midia. Centrala de cogenerare va avea capacitatea de a alimenta cu energie atât oraşul Năvodari, cât şi rafinăria Petromidia. Valoarea investiţiei se ridică la 120 de milioane de dolari şi se estimează că proiectul va fi finalizat în patru ani din momentul demarării. Centrala termică în cogenerare ar urma să aducă o scădere a costului energiei electrice atât pentru rafinăria Petromidia, cât şi pentru oraşul Năvodari, potrivit reprezentanţilor KMG International.

    Un alt proiect se referă la extinderea cu aproximativ 80 de staţii a reţelei de benzinării pe piaţa locală. Noile staţii vor fi dezvoltate prin investiţii de tip greenfield, suma totală estimată ridicându-se la 100 de milioane de dolari.

    În ceea ce priveşte extinderea pe alte pieţe, Alexei Golovin, chief legal and corporate affairs la KMG International, a declarat recent că „există o strategie pas cu pas. Cu alte cuvinte, nu se intenţionează achiziţionarea unei reţele în altă ţară, pentru că asta ar îngreuna atingerea potenţialului maxim în statele în care Rompetrol activează deja. „În România încă trebuie să atingem o cotă de piaţă de 20%, a adăugat Golovin. El s-a referit la planurile companiei pentru următorii 3-5 ani. În 2020, Rompetrol intenţionează deschiderea a 20 de noi staţii de alimentare, fiecare dintre acestea având un cost de 1-1,2 milioane dolari.

    Tot în cadrul unei conferinţe de presă ţinute cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la înfiinţarea Petromidia, Alexei Golovin a declarat că s-a analizat posibilitatea de a creşte capacitatea de procesare până la aproximativ 10 milioane de tone pe an, iar costurile s-ar ridica la aproximativ 2 miliarde de dolari. Golovin nu a oferit un termen exact legat de începerea efectivă a lucrărilor sau de durata lor.

    Iniţial, pentru 2019, la nivelul Rompetrol Rafinare fusese aprobat un buget de investiţii de 63 de milioane dolari, din care peste 50 de milioane dolari urma să fie folosiţi pentru lucrări de imbunătăţire, mentenanţă şi conformare la principalele instalaţii din Petromidia.

    2018, anul recordurilor

    Petromidia a înregistrat 11 noi recorduri operaţionale, printre care niveluri istorice la materiile prime procesate, produse petroliere obţinute, randamentele produselor albe, producţia de benzine şi motorine, combustibilul pentru avioane şi gradul de utilizare a capacităţii de rafinare.
    Entitatea care operează rafinăria, Rompetrol Rafinare, a continuat şi în prima jumătate a acestui an să îşi majoreze rezultatele operaţionale; astfel, volumul total de materii prime procesate la nivelul rafinăriei Petromidia a depăşit în perioada ianuarie – iunie pragul de 3,1 milioane de tone. Estimările reprezentanţilor KMG International arată un volum total procesat, la finalul anului, de peste 6 milioane de tone, ceea ce ar reprezenta un nou record.

    Indepedent de activitatea operaţională, rezultatele financiare ale Rompetrol Rafinare au fost influenţate semnificativ de evoluţia factorilor externi. Volatilitatea contextului global, fluctuaţiile ridicate ale cotaţiilor de piaţă la materiile prime şi produsele finite, presiunea semnificativă asupra marjelor de rafinare şi deprecierea monedelor locale în raport cu dolarul (moneda de referinţă pentru ţiţei şi produsele petroliere) au condus la rezultatele în scădere. În acord cu evoluţia cotaţiilor la tiţei şi produse petroliere, cifra de afaceri brută consemnată de Rompetrol Rafinare a înregistrat o reducere de circa 4%, până la un nivel total de peste 2,5 miliarde dolari în primele şase luni ale anului, faţă de 2,6 miliarde dolari în perioada similară din 2018.

    Pe fondul extinderii segmentului de distribuţie a carburanţilor pe plan intern, dar şi al cererii de produse petroliere, compania şi-a majorat în prima jumătate a anului cu 10% livrările în România, aceasta fiind şi principala sa piaţă de desfacere. În acelaşi timp, diviziile de rafinare şi petrochimie au reuşit să exporte aproape 1,4 milioane de tone de produse petroliere, în uşoară scădere faţă de volumul exportat în perioada similară a anului trecut. În primul semestru al anului, Rompetrol Rafinare a virat peste 728 milioane dolari către bugetul de stat. În 2018, aportul companiei la buget s-a ridicat la 1,5 miliarde dolari.

    În ceea ce priveşte zona de rafinare, compania a realizat o cifră de afaceri brută de 2,15 miliarde dolari în primul semestru al anului, în scădere cu aproximativ 4% comparativ cu semestrul I din 2018. Pe de altă parte, profitul operaţional a fost înjumătăţit în prima jumătate a acestui an la aproape 38 de milioane de dolari, ca urmare a marjei brute de rafinare în scădere cu peste 38%. În perioada ianuarie – iunie, rafinăria Petromidia şi-a îmbunătăţit rezultatele operaţionale, ajungând la 3,1 milioane de tone materii prime procesate şi un randament al produselor albe obţinute de 86,2%. De asemenea, a fost atins un record istoric în ceea ce priveşte producţia de carburant pentru aviaţie (Jet A1), ca rezultat al optimizărilor, reţetei îmbunătăţite şi minimizării nivelulul de jet în amestecurile de motorină.

    În prima jumătate a acestui an, vânzările de carburanţi au înregistrat creşteri semnificative pe plan intern, de la 1,08 milioane de tone în primul semestru din 2019, la 1,19 milioane de tone în aceeaşi perioadă a acestui an. În acceaşi perioadă, rafinăria Petromidia a obţinut circa 2,43 milioane tone carburanţi, din care peste 67% au fost carburanţi diesel şi cel special pentru aviaţie – jet A1.

    Unul dintre motivele cărora li se datorează evoluţia pozitivă a Rompetrol Rafinare este procesul de implementare a primei etape a Advanced Process Control (APC), o soluţie digitală care va permite îmbunătăţirea activităţilor de producţie din rafinăria Petromidia Năvodari. Cu un cost estimat de circa 4 milioane dolari, APC este un soft complex de control predictiv al instalaţiilor şi al fluxurilor operaţionale şi urmăreşte identificarea punctelor optime pentru creşterea capacităţilor, îmbunătăţirea calităţii produselor, reducerea consumului de energie şi un control mai strict al parametrilor-cheie. Programul de implementare a APC la nivelul întregii rafinării a fost împărţit în patru etape importante în funcţie de complexitatea fluxurilor tehnologice, termenul de finalizare a acestuia fiind finele lui 2020.

  • Clubul Rataţilor se reuneşte pe marile ecrane

    E important de spus, încă de la început, că It: Chapter 2 e un film pentru fanii lui Stephen King. Nu este un horror care să îţi provoace insomnii, ci mai curând unul care să trezească nostalgia amintirilor din copilărie.

    Prima parte a filmului, lansată în 2017, a avut mult mai multe scene terifiante; îmi închipui că distribuţia selectă din partea a doua i-a împiedicat pe producători să folosească efecte speciale în exces, lăsând astfel mai mult timp pe ecran unor actori excelenţi. Sigur, timpul nu ar fi fost neapărat o problemă, având în vedere că It: Chapter 2 durează aproape
    3 ore. La două ore şi 49 de minute,

    It: Chapter 2 se numără printre cele mai lungi filme horror realizate vreodată la Hollywood. Durata reprezintă atât o problemă, cât şi un avantaj: pe de o parte, lumea s-ar putea speria la ideea de a petrece atât de mult timp în compania unui clovn; pe de altă parte, e suficient timp pentru ca personajele să prindă viaţă. Repet, e aproape obligatoriu să fi văzut, însă, prima parte a poveştii.

    Scenariul se concentrează pe mai multe personaje principale – Clubul Rataţilor – care, fiind copii, s-au confruntat cu Pennywise în Derry, undeva în statul american Maine, în 1989. Se spune că Pennywise reapare la fiecare 27 de ani; la sfârşitul primei părţi, liceenii fac un pact că se vor întoarce dacă teroarea se va ridica din nou. Prin urmare, Mike (interpretat de Isaia Mustafa), singurul care a rămas în Derry, îi cheamă pe ceilalţi.

    Bill (James McAvoy) este scenarist la Hollywood, Bev (Jessica Chastain) este într-o relaţie abuzivă, Richie (Bill Hader) este un comediant de stand-up, Eddie (James Ransone) este un agent de asigurare pentru evaluarea riscurilor, iar Ben (Jay Ryan) lucrează acum ca arhitect. Bazându-se probabil pe faptul că cei prezenţi în sala de cinema cunosc aventurile iniţiale ale personajelor, regizorul tratează cu o oarecare superficialitate transformarea acestora şi chiar rolul fiecăruia în desfăşurararea evenimentelor. Problema ar fi putut fi rezolvată cu câteva flashbackuri bine plasate, astfel încât toţi spectatorii să fie la curent cu povestea.

    Faptul că scenele de groază sunt mai rare nu e neapărat un lucru rău, şi spun asta ca un fan al filmelor horror; o vizionare a ambelor filme reprezintă o experienţă completă şi care aduce un final bine construit. Se asemănă, dacă vreţi, acelor poveşti despre maturizare din anii ’80 (coming of age stories, cum le spun americanii), aşa cum a fost Stand By Me. Un alt exemplu bun în acest sens este seria Stranger Things de pe Netflix, de asemenea puternic inspirată de cinematografia acelui deceniu.
    În concluzie, It: Chapter 2 este mult mai mult decât un simplu film horror. Nu va fi pe gustul tuturor, dar va mulţumi destul de mulţi fani ai genului – în special pe cei ai maestrului Stephen King.

    Notă: 8/10


    It: Chapter 2
    Regia: Andy Muschetti
    Distribuţie: Jessica Chastain, James McAvoy, Bill Hader
    Durată: 2 ore 49 minute
    Buget: 35 milioane dolari
    Data lansării: 6 septembrie

  • Prăbuşire pentru Netflix: Acţiunile scad dramatic cu peste 46%

    Compania Netflix trece printr-o perioadă dificilă în contextul în care acţiunile au scăzut pe Nasdaq cu peste 46% de la începutul anului, pe fondul unei pierderi neaşteptate de utilizatori.

    Dacă la începutul lunii iulie acţiunile gigantului de streaming video se apropiau de noi maxime record, o pierdere neaşteptată la nivelul utilizatorilor şi competiţia din ce în ce mai ridicată din piaţa de streaming, au determinat acţiunile Netflix să şteargă întreaga evoluţie de 46% de anul acesta şi le-a trimis oficial în teritoriu negativ luni.

    Astfel, acţiunile Netflix au închis şedinţa de luni la 295,92 dolari, la o capitalizare bursieră de 116,4 miliarde dolari.

    Compania a fost „vânată” de veşti proaste încontinuu în ultimele luni. În primul rând, cel mai popular show de pe platformă – „The Office” – a fost scoasă de pe Netflix de NBC.

    Apoi, Netflix s-a confruntat cu o pierdere fără precedent la nivelul numărului de utilizatori din SUA şi a ratat ţinta de utilizatori noi pe al doilea trimestru, ceea ce a livrat o lovitură majoră pentru acţiunile companiei şi a determinat cea mai lungă perioadă de scădere pe bursă din ultimii cinci ani.

    În continuare, o serie lungă de anunţuri din partea companiilor media gigant care îşi lansează propriile servicii de streaming – Apple, Disney, WarnerMedia, NBC – au aplicat o lovitură fatală pentru compania listată.

    Unii dintre analiştii de pe Wall Street şi-au piedut încrederea în acţiunile Netflix, pe care majoritatea le lăudau până acum.

    Spre exemplu, Kannan Venkateshwar, analist la britanicii de la Barclays, spune că acţiunile Netflix sunt „foarte scumpe” sub noul cadru de evaluare, în contextul în care Netflix ar avea nevoie de milioane de utilizatori noi pe care nu îi poate obţine.

     

  • Umilinţa prin care a trecut un tată care şi-a dus copilul în scaun cu rotile să viziteze Castelul Corvinilor. Ce i-a spus o supraveghetoare

    George Măgureanu a povestit, pe Facebook, ce a păţit, în 4 septembrie, când a vizitat Castelul Corvinilor, împreună cu fiul său, imobilizat într-un scaun cu rotile.

    „Pe finalul vacanţei de vară am decis să bucur copilul meu cel mic cu câteva dintre locurile unice ale acestei ţări, nesocotind faptul că temporar este ţintuit în scaun rulant. (…) Cu o zi înainte de a ajunge la Castelul Huniazilor, am sunat să întreb în ce măsură am acces cu căruciorul rulant al fiului. Mi s-a răspuns politicos că <foarte puţin, în curtea interioară, la fântană şi veţi afla legenda fântânii, pentru că sunt scări şi nu ştiu cum veţi putea urca>. Nu mi s-a spus nimic despre vreo interdicţie sau restricţie a accesului cu scaunul cu rotile. Am decis cu cel mic că merită.

    Drept pentru care am ajuns la Castelul Corvinilor. Ciuciu acces pentru aştia în cărucioare. Ok. Înţeleg că e monument istoric şi nu se poate aduce atingere aspectului şi arhitecturii. Dar s-au putut pune turnicheţi metalici la intrare, pentru scanarea biletelor”, a scris bărbatul pe reţeaua de socializare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • François Coste, Groupama Asigurări: „Românii sunt din ce în ce mai interesaţi de produse de asigurare şi suntem de părere că tendinţa va fi de aliniere treptată la structura pieţei europene”

    „În 2019 continuăm să ne dezvoltăm, deşi condiţiile de piaţă sunt dificile”, răspunde François Coste, CEO-ul Groupama Asigurări, referindu-se la evoluţia actuală a companiei. „Am continuat să urmăm strategia de business din 2012, să fim preferaţi şi să creştem în mod profitabil, care a fost gândită astfel încât să producă rezultate pe un orizont de timp îndelungat. Astfel, am continuat să ne concentrăm pe liniile facultative, cu valoare adăugată, şi să lucrăm în direcţia inovaţiei, pentru a răspunde cât mai bine şi mai rapid clientului”, detaliază executivul principalele direcţii de concentrare ale companiei în prezent.

    Într-un deceniu de prezenţă pe piaţa locală, Groupama a ajuns la aproximativ 1 milion de clienţi individuali şi 90.000 de clienţi persoane juridice. În ultimii doi ani, compania a înregistrat avansuri de două cifre pe liniile de asigurări facultative nonviaţă precum Casco, asigurările de locuinţe, răspundere a transportatorului şi de călătorie sau sănătate, în linie cu obiectivele fixate. Anul trecut, valoarea primelor brute subscrise înregistrate de Groupama Asigurări a depăşit pragul de un miliard de lei, fiind în creştere cu aproape 9% faţă de 2017. Potrivit celor mai recente date publicate de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), aferente primului trimestru al anului (înainte de închiderea ediţiei – n.red.), Groupama Asigurări ocupă locul 5 în topul local al companiilor de asigurări generale, cu o valoare a primelor brute subscrise de 239,7 milioane de lei, după City Insurance (cu prime brute subscrise de 448,3 mil. lei), Euroins (322,3 mil. lei), Omniasig (319,9 mil. lei) şi Allianz-Ţiriac (319,3 mil. lei).

    Compania este în top 3 asigurători pe segmentele Casco & Property (care include bunuri şi proprietăţi), iar poliţele Casco reprezintă principala linie de business, aceasta generând 42% din primele brute subscrise în 2018, echivalentul a 425 milioane de lei. Vânzările de asigurări Casco au avansat cu 7,8% anul trecut, iar o creştere mult mai mare, de circa 16,5%, a fost înregistrată de Groupama pe linia asigurărilor RCA. În valoare absolută afacerile RCA au ajuns la 239 milioane de lei. Pentru 2019 compania şi-a bugetat o creştere de 10% a primelor subscrise, peste media estimată la nivel de piaţă. Astfel, compania vizează subscrieri de circa 1,1 miliarde de lei la final de 2019.
    „Direcţia de creştere, care a rămas constantă şi în prima jumătate a anului, validează planurile noastre de business. Ce înseamnă asta? Suntem încurajaţi să ne dezvoltăm în mod sustenabil, având la bază planuri ambiţioase şi realiste, bine puse la punct”, subliniază CEO-ul Groupama Asigurări.

    Compania este lider de piaţă pe segmentele agro şi locuinţă, cu peste 6.000 de fermieri asiguraţi, iar în ultimii patru ani a asigurat peste 800.000 de hectare anual. „Angajamentul nostru faţă de fermieri face parte din ADN-ul companiei, având în vedere că Groupama a pornit ca societate mutuală, fondată de către şi pentru fermieri”, explică François Coste.

    De altfel, Groupama este şi în Franţa, ţara de origine a companiei, lider de piaţă pe segmentul agro. „De aceea, am dezvoltat produse şi servicii unice în piaţă pentru acestă ramură economică ce se confruntă cu riscuri specifice”, spune Coste, care oferă ca exemplu în acest sens un produs ce acoperă toate riscurile climatice, inclusiv seceta. Compania oferă însă şi produse de asigurare a animalelor, păsărilor, utilajelor agricole, viţei de vie şi pomilor fructiferi. Groupama este şi singura companie cu un program de fidelizare dedicat fermierilor, constând în reduceri ale costurilor de asigurare, în funcţie de numărul anilor în care le-au fost clienţi.

    În rândul celor mai recent lansate produse pe acest segment se numără asigurarea agro cu primă subvenţionabilă, care este, potrivit lui François Coste, expresia unei lungi tradiţii mutualiste în domeniul agricol, care derivă din experienţa grupului în Franţa. Potrivit CEO-ului Groupama, aceasta îi ajută pe fermierii români să aibă grijă de capitalul lor prin asigurarea în regim subvenţionabil a unor riscuri de bază, precum grindină, îngheţ sau furtună.

    „Reafirm faptul că vizăm o creştere profitabilă în mod sustenabil, astfel că în fiecare semestru facem paşi, uneori mai mici, alteori mai mari, dar mereu în direcţia potrivită şi mereu siguri pe stabilitatea business-ului nostru şi de feedback-ul încurajator din partea clienţilor”, subliniază CEO-ul Groupama.

    Compania are cel mai ridicat grad de satisfacţie a clienţilor dintre asigurătorii din piaţă, de peste 93%, dar şi cel mai mic număr de reclamaţii la ASF din top 6 asiguratori. În plus, înregistrează o rată de recomandare a clienţilor, aşa-numitul în industrie „NPS” (Net Promoter Score), de 69, aflat în creştere în 2018 faţă de anul precedent.


    O intrare „îndrăzneaţă” pe piaţă
    Francezii au intrat pe piaţă în 2007, când au cumpărat cu 100 milioane de euro compania BT Asigurări, iar în 2008 au preluat şi Asiban în cadrul unei tranzacţii record de 350 milioane de euro. Tot în 2008 au preluat şi OTP Asigurări, într-o tranzacţie de 617 de milioane de euro (care includea şi diviziile din Bulgaria, Slovacia şi Ungaria). Brandul este însă pe piaţă de 10 ani, cele trei companii achiziţionate fuzionând de-abia în 2009 sub numele Groupama. Astfel, povesteşte François Coste, primii ani au debutat cu mişcări îndrăzneţe, în care Groupama Asigurări a cumpărat trei companii, iar apoi au urmat măsuri de stabilizare.
    „În perioada respectivă, ne-am concentrat eforturile pe uniformizarea procedurilor, crearea unei prezenţe stabile şi extinse pe piaţă şi crearea unei culturi organizaţionale coerente. Trebuia să devenim o echipă înainte de a putea să livrăm produse cu valoare adăugată”, descrie executivul începuturile Groupama în România. El se află la conducerea companiei din anul 2012, iar de atunci, cu experienţa anilor de criză, dar şi cu o prezenţă consolidată pe piaţa din România, au început să se concentreze pe extinderea portofoliului de produse şi servicii al companiei.
    Un rol important în dezvoltarea acestor servicii îl are inovaţia, în care, potrivit lui François Coste, compania investeşte constant. „Pe parcursul acestor ani în România, ne-am construit şi asumat o identitate în strânsă legătură cu originile noastre mutualiste, din Franţa, dar bine adaptată la particularităţile locale”, subliniază CEO-ul Groupama Asigurări. Deşi sistemul mutual Groupama a fost înfiinţat acum mai bine de 150 de ani în Franţa, el este, potrivit lui Coste, la fel de relevant, chiar modern, şi astăzi. „În acest sistem profitul rămâne în companie şi este reinvestit şi nu se plătesc dividende. Bineînţeles că fiecare filială din grup trebuie însă să fie profitabilă, pentru a-şi finanţa creşterea, investiţiile şi a-şi putea respecta angajamentele faţă de clienţi. În acest sistem mutual, clientul este şi acţionar”, descrie el particularităţile acestui sistem.
    Una dintre concentrările aduse şi în industria asigurărilor de revoluţia tehnologică, ce va continua şi în a doua parte a anului curent, se referă la implementarea unor soluţii tehnologice de ultimă generaţie, „recunoscute la nivel mondial, nu doar în ceea ce priveşte produsele şi serviciile care ajung la client, ci şi în procesele noastre interne, care nu se văd în exterior, transformând businessul într-unul agil, care reacţionează rapid şi atinge cele mai înalte standarde de digitalizare din piaţă”.

    Roboţii nu lipsesc nici din asigurări
    De altfel, când vine vorba despre cele mai recente investiţii, directorul general al Groupama Asigurări subliniază că s-au concentrat atât pe soluţii tehnologice, cât şi pe platforme prin care să se diferenţieze pe piaţă. „Ne aflăm într-o perioadă în care tehnologia avansează foarte repede şi este adoptată în mod natural, la scară largă, în viaţa de zi cu zi. Clienţii le cer companiilor viteză de reacţie, flexibilitate, calitate, iar produsele sau serviciile care încorporează noile tehnologii reprezintă cel puţin parte din răspunsul la aceste cereri”, constată François Coste.
    Potrivit acestuia, clientul din România are un profil tot mai racordat la tendinţele globale: este la curent cu ultimele tehnologii, vrea să le folosească pentru a-şi simplifica viaţa şi taxează companiile care nu ţin cont de aceste evoluţii. Astfel, în prezent, plăţile, notificările şi accesarea altor instrumente online sunt servicii uzuale oferite de asigurători. „Având clientul în centrul preocupărilor noastre, ne-am asumat un angajament faţă de aplicarea celor mai bune tehnologii în activitatea noastră, de la produse şi servicii, la procese interne.”
    Coste oferă ca exemplu în acest sens extinderea unui set de angajamente pe piaţa asigurărilor, axate pe îmbunătăţirea experienţei clienţilor, printre care posibilitatea de a notifica online daunele printr-un sistem uşor de utilizat, bazat pe un robot software, ori extinderea facilităţii de autoconstatare pentru clienţii persoane juridice care încheie o asigurare de incendiu şi alte calamităţi sau o asigurare a afacerilor mici şi mijlocii.
    Compania a lansat, sub un concept denumit Boardul clienţilor, întâlniri în urma cărora se consultă periodic cu clienţii, în scopul dezvoltării şi/sau adaptării produselor şi serviciilor companiei în funcţie de feedbackul lor.
    CEO-ul Groupama Asigurări mai spune că vor continua adaptarea tehnologiei telematice, introduse în premieră de companie pe piaţa de asigurări din România în urmă cu doi ani pentru persoane fizice, şi pentru un produs adresat persoanelor juridice care achiziţionează poliţa CASCO Gradual. Astfel, a rezultat clauza Fleet Control, care, potrivit lui, motivează şoferii angajaţi să aibă un stil de condus prudent şi le oferă clienţilor uşurinţă în administrarea parcurilor auto.
    Pe plan intern, compania a implementat un sistem de Customer Relations Management (CRM) bazat pe soluţia Salesforce, care asigură suport pentru procese de vânzări; prin intermediul acesteia, clienţii beneficiază de oferte personalizate şi o viteză de răspuns mai bună din partea companiei. Iar în urmă cu doi ani, printr-un parteneriat cu UiPath, compania a început un proces de automatizare prin soluţii RPA (Robotic Process Automation), care eficientizează diverse operaţiuni, inclusiv cele de emitere de poliţe. „De această automatizare beneficiază atât clienţii, care îşi rezolvă simplu şi rapid anumite cereri, cât şi angajaţii, prin faptul că pot să se concentreze pe activităţi cu valoare adăugată; folosim roboţi şi inteligenţa artificială pentru a răspunde cât mai bine nevoilor şi aşteptărilor clienţilor”, explică François Coste. Soluţiile de automatizare RPA fac acum mai eficiente operaţiunile de emitere de poliţe, dar şi în procesele de subscriere, unde Groupama foloseşte roboţi cu inteligenţă artificială pentru a adapta ofertele la nevoile clienţilor.
    „Analizăm constant astfel de oportunităţi şi vom continua să lansăm noi produse sau să le îmbunătăţim pe cele actuale, în funcţie de cererea din piaţă sau schimbările în comportamentul clientului. Urmărim tendinţele pieţei şi căutăm să obţinem mereu feedback de la clienţi, discutând permanent în interiorul companiei despre oportunităţi”, răspunde François Coste, întrebat dacă ia în calcul lansarea unor produse noi de asigurare. El spune că percepe o nevoie de calitate crescută în ultimii ani, pe măsură ce clienţii devin tot mai conştienţi de drepturile lor, au o putere de cumpărare mai ridicată şi adoptă cauze sociale. „De fapt, ei cer nu doar calitate, ci şi integritate de la companiile cu care intră în contact, ceea ce ne motivează să fim mai atenţi şi mai prezenţi”, descrie François Coste cerinţele clienţilor în prezent.
    În plus, observă că există o cerere de flexibilizare a relaţiei cu ei, având în vedere că mobilitatea persoanelor din România a crescut, nu doar în ceea ce priveşte timpul liber, ci şi la locul de muncă. „Cum vom obţine aceasta? În primul rând, printr-o viteză de reacţie mai bună, care derivă din simplificarea procedurilor, ceea ce am şi făcut şi facem în continuare prin proiecte precum implementarea Salesforce, recunoscuta soluţie de CRM (Customer Relationship Manager), sau parteneriatul cu UiPath pentru automatizarea unor procese. Aşadar, în perioada următoare, privim mai departe de extinderea portofoliului de produse şi servicii, către creşterea agilităţii în relaţia cu clienţii sau oferte personalizate, cu ajutorul inteligenţei artificiale.”

    Piaţa românească de asigurări – la 10 ani distanţă de potenţial?
    În ceea ce priveşte piaţa de asigurări din România per ansamblu, François Coste spune că aceasta are în continuare potenţial considerabil. Conform datelor ASF citate de executiv, aceasta a crescut cu 4,5% în 2018 şi 7,4% în primul trimestru al acestui an. „Noi suntem încrezători că va continua să se dezvolte, pe măsură ce economia avansează, iar societatea devine mai conştientă de riscurile asociate activităţilor de zi cu zi şi familiară cu produsele de asigurare, ca instrumente de risk management. Evoluţia depinde, totuşi, şi de stabilitatea cadrului fiscal şi legislativ, iar pentru aceasta este esenţială menţinerea unui bun dialog între autorităţi şi mediul privat”, spune CEO-ul Groupama Asigurări.
    El notează, ca evoluţii pe piaţa locală, un avans al asigurărilor de persoane fizice, precum cele de sănătate, locuinţă sau călătorie, unde spune că şi Groupama a înregistrat creşteri semnificative în ultimii ani. Potrivit CEO-ului Groupama, înregistrează rezultate foarte bune, peste nivelul pieţei, pe liniile de sănătate, unde au peste 60.000 de asiguraţi, călătorie, Casco, şi locuinţă. „În acelaşi timp, acestea sunt linii facultative, esenţiale pentru dezvoltarea sustenabilă a pieţei, încă dominată de asigurările auto obligatorii (RCA). Aşa cum rezultă şi din informaţiile periodice publicate de ASF, linia RCA în România este nesustenabilă şi frânează dezvoltarea pieţei, prin pierderile pe care le generează, precum şi prin contribuţia la o imagine negativă”, observă Coste.
    Incorporarea în produsele de asigurări a celor mai moderne tehnologii de produse devine un punct important în strategia reprezentanţilor pieţei. Groupama Asigurări a introdus tehnologia telematică în premieră pe piaţa de asigurări, în urmă cu doi ani, iar astăzi, sunt mai mulţi asigurători care oferă produse bazate pe tehnologia telematică, – Ceea ce înseamnă că telematica este bine primită de către clienţi, dar şi că tehnologia, în general, va fi tot mai relevantă pentru o dezvoltare durabilă a pieţei“, crede CEO-ul Groupama.
    Digitalizarea serviciului cu clienţii sau a proceselor interne este o a treia tendinţă pe care o sesizează François Coste. Din punctul lui de vedere, provocarea va fi găsirea unui echilibru între automatizare şi conexiune umană, astfel încât clienţii să obţină cât mai rapid şi eficient tot ceea ce caută, iar companiile să le ofere o experienţă de calitate acestora. „Singură, tehnologia nu poate înţelege toate nevoile clienţilor, astfel că interacţiunile client-companie faţă în faţă sau la telefon vor rămâne necesare pentru menţinerea unei relaţii de parteneriat. Noi suntem foarte preocupaţi de acest echilibru, pentru că relaţia noastră cu clientul depăşeşte un simplu schimb comercial.”


    Vesticii, cel mai asiguraţi europeni
    CEO-ul Groupama Asigurări nu contestă diferenţele mari între maturitatea pieţei europene de asigurări şi cea din România, în materie de densitate a asigurărilor şi aportul lor în PIB, dar el afirmă că semnele unei apropieri faţă de structura pieţei de asigurări europene sunt vizibile – în 2017 (21%), 2018 (4%) şi primul trimestru al anului curent (8,75%), asigurările de viaţă au consemnat şi la noi creşteri semnificative la nivel de piaţă, în timp ce interesul consumatorului pentru asigurări continuă să se diversifice. „Preconizăm că şi asigurările de sănătate vor continua să avanseze pe piaţa locală. În acelaşi timp, cred că la nivel european, va creşte cererea pentru produsele care au componentă de investiţii, clienţii fiind tot mai interesaţi de securizarea unui venit prin astfel de instrumente”, previzionează el.
    La nivel internaţional, există mari discrepanţe referitoare la modul în care asigurările sunt „consumate” între zone. De exemplu, în timp ce în România, gradul de penetrare a asigurărilor în PIB a fost de 1,13% în 2017, acesta s-a ridicat la nivelul de 8,1% în Germania şi peste 12% în Franţa, potrivit ASF. „Dacă luăm Uniunea Europeană ca întreg, putem spune că asigurările reprezintă o proporţie semnificativă din sectorul financiar, contribuind la creşterea economică şi la stabilitatea financiară. În contrast se află şi componenţa pieţei: în timp ce în România, domină asigurările RCA (35% din totalul primelor brute subscrise anul trecut), în UE, predomină asigurările facultative, cu precădere cele de viaţă (65% din piaţă)”, observă François Coste, citând datele unui raport EIOPA.
    Pieţele vest-europene au o penetrare mai mare şi a asigurărilor de sănătate şi locuinţe, care, în ciuda avansului lor recent şi în România, rămân la niveluri joase aici. „Penetrarea asigurărilor de locuinţe rămâne scăzută, la 20%, în special într-o ţară în care ponderea proprietarilor de locuinţe este semnificativă şi reprezintă majoritatea asseturilor unei familii, iar riscurile seismice sau din categoria dezastrelor naturale nu sunt de neignorat”, constată el.
    În general, cu cât avansăm înspre vest, cu atât produsele de asigurare au un pool de clienţi mai numeros. „Interesul derivă dintr-un nivel de conştientizare ridicat asupra riscurilor asociate diverselor activităţi şi asupra beneficiilor concrete ale asigurărilor. Este adevărat că şi culturile occidentale pun mai mult accent pe siguranţă, precauţie, dar şi pe informare.”
    Franţa, ţara-mamă a Groupama, de exemplu, este una dintre cele mai dezvoltate pieţe de asigurări, ocupând locul cinci la nivel mondial în funcţie de volumul primelor, cu un volum brut de 210 miliarde de euro. François Coste explică, citând datele Fédération Française de l’Assurance (FFA), federaţia franceză de asigurări, că după Brexit, Franţa va fi cea mai mare piaţă de asigurări din Europa. Acolo, locuitorii sunt obligaţi din punct de vedere legal să îşi asigure sănătatea („les mutuelles”), vehiculele şi locuinţele, indiferent că sunt închiriate sau deţinute, cât şi să aibă asigurare de răspundere civilă. De asemenea, copiii de vârstă şcolară trebuie să fie acoperiţi. Prin contrast, în România sunt obligatorii din punct de vedere legal doar asigurările auto RCA şi cele de locuinţă PAD.
    Care este aportul adus de industria asigurărilor la economia României?
    Serviciile, în general, au avut un aport de 0,6% la creşterea PIB din primul trimestru al anului şi sunt printre ramurile care de regulă contribuie la avansul economiei. Iar industria asigurărilor contribuie în sine la această creştere, deşi timid, cu o rată de penetrare în PIB de doar 1,13% în 2017, în scădere faţă de anul precedent, din cauza creşterii mai rapide a PIB-ului faţă de majorarea înregistrată de sectorul asigurărilor, potrivit observaţiilor lui François Coste, care citează datele ASF. El subliniază că o piaţă a asigurărilor matură joacă un rol esenţial în economie: asigură continuitatea activităţii clienţilor, atunci când în viaţa lor apar evenimente neprevăzute, are mulţi angajaţi – Groupama fiind exemplul cel mai concludent, compania fiind cel mai mare angajator din piaţa de asigurări –, are un rol preventiv şi curativ în sănătate, asigurând continuitatea forţei de muncă, şi nu în ultimul rând are un rol important în investiţii. „În România, industria asigurărilor are încă o contribuţie sub potenţial la avansul economic, dar piaţa face paşi importanţi către maturizare şi cred că, în următorii ani, va fi tot mai relevantă în contextul economic naţional”, descrie François Coste perspectivele de dezvoltare a pieţei.
    În cât timp îşi va atinge potenţialul piaţa locală a asigurărilor? „Este greu de preconizat, dar cred că, urmând trendul de creştere din ultimii ani, piaţa locală de asigurări ar putea să îşi atingă potenţialul în 10 ani”, răspunde CEO-ul Groupama Asigurări. Însă, adaugă el, există şi mulţi factori care ar putea încetini avansul, printre care cel mai important se referă la stabilitatea de natură legislativă, fiscală şi chiar politică, dar şi măsura în care autorităţile menţin un dialog constructiv cu principalii actori din domeniu. „Jucătorii din piaţă îşi vor putea preconiza evoluţia business-urilor şi lua decizii bune din punct de vedere antreprenorial doar dacă cele menţionate sunt asigurate”, subliniază el.
    Un alt factor important în evoluţia pieţei de asigurări este nivelul de conştientizare a populaţiei cu privire la produsele de asigurare ca instrumente de risk management, care rămâne la un nivel scăzut. „De fapt, conştientizarea deplină, aş sublinia, pentru că, de exemplu, în timp ce 80% dintre români ştiu că asigurările de locuinţe împotriva dezastrelor naturale sunt obligatorii, mai puţin de unu din cinci a încheiat o poliţă de asigurare obligatorie a locuinţelor, conform unui studiu realizat de IRES anul trecut. Persistă, deci, o mentalitate colectivă care nu percepe riscul, care ştie câte ceva despre reglementări, dar nu le procesează, ci le ia ca pe încă un rând de obligaţii care se pot ocoli. O conştientizare deplină, la scară largă, va fi înspre beneficiul întregii societăţi.”


    Noul angajat din asigurări: mai informat şi mai echilibrat
    Groupama Asigurări este cel mai mare angajator din piaţă, cu aproximativ 1.500 de angajaţi şi 700 de agenţi, care lucrează într-o reţea comercială de 119 de agenţii şi puncte de lucru pe întreg teritoriul ţării. „Colectivul mare de angajaţi reprezintă un angajament social puternic şi una dintre dovezile faptului că grupul Groupama vede mult potenţial în România”, spune Coste, care subliniază că şi piaţa muncii s-a schimbat semnificativ în cei 10 ani de când compania a intrat pe piaţa locală. „Noul angajat este mai bine informat, mai conectat cu ce se întâmplă în jurul său, îşi delimitează bine spaţiul personal şi timpul liber şi este motivat mai degrabă de perspective de dezvoltare decât de salariu. Mai mult, anumite cauze sociale sunt importante pentru el, aşa că se implică în iniţiative de CSR şi se simte limitat de rutina zilelor de muncă, astfel că este interesat de iniţiative interne de engagement”, spune el. Admite că şi cerinţele angajatorilor de la noii de angajaţi au evoluat: „Întotdeauna am căutat un parteneriat corect cu ei. Suntem conştienţi de faptul că angajaţii ne oferă timpul lor şi ne pun la dispoziţie abilităţile lor, dar, în aceeaşi măsură, şi că noi avem responsabilitatea de a le oferi un pachet de beneficii cât mai atrăgător, pe lângă salariul de bază, de a-i integra în colectiv, de a le oferi oportunităţi de dezvoltare şi mobilitate profesională sau un echilibru între muncă şi viaţa personală”.
    Compania desfăşoară iniţiative de engagement al angajaţilor, de la programe de dezvoltare profesională şi management al talentelor, la programe prin care promovează un stil de viaţă sănătos. De altfel, Groupama Asigurări este singurul asigurător din piaţa locală care a primit certificarea Angajator de Top, timp de doi ani consecutiv, din partea Top Employer Institute din Olanda, cea mai prestigioasă instituţie din domeni (certificarea se bazează pe un proces riguros de evaluare a practicilor, proceselor şi politicilor de resurse umane ale angajatorilor din întreaga lume).
    Care este rolul pieţei româneşti pe harta grupului din care Groupama Asigurări face parte? CEO-ul Groupama Asigurări adaugă că piaţa din România şi potenţialul său sunt foarte importante pentru grupul Groupama, dovadă fiind prezenţa aici: „Având o experienţă internaţională de peste 100 de ani, în 10 ţări din Europa, Africa şi Asia, Groupama se uită atent la posibilităţile din fiecare piaţă în care este prezentă şi îşi bazează deciziile de business pe analize aprofundate. Simpla prezenţă în România, unde are un colectiv de angajaţi atât de numeros dar şi parteneriate durabile şi proiecte de amploare, confirmă faptul că Groupama crede în evoluţia pozitivă a pieţei locale.”
    În plus, argumentează el, dezvoltarea liniilor facultative, îndeosebi viaţă şi sănătate, confirmă faptul că piaţa de asigurări din România se maturizează. „Şi exact acest proces de maturizare este o sursă de potenţial pentru noi, pentru că promite un interes crescând din partea clienţilor faţă de produsele de asigurare. Nu întâmplător noi am înregistrat rezultate foarte bune pe liniile facultative, precum cele de sănătate, călătorie, Casco, locuinţă, răspundere civilă sau călătorie.” Nu în ultimul rând, sesizează el, „românii sunt din ce în ce mai interesaţi de produse de asigurare şi suntem de părere că tendinţa va fi de aliniere treptată la structura pieţei europene, dominată de asigurările de viaţă şi cu un grad mai mare de penetrare în PIB”.


    Carte de vizită

    • François Coste a condus afaceri pe trei continente (Europa, Asia şi Africa) şi şi-a petrecut cea mai mare parte a carierei în afara ţării de origine.
    • Este director general al companiei Groupama Asigurări din 2012, după o experienţă de carieră de aproape trei decenii în companii precum Michelin (1982-1999) şi AXA.
    • De-a lungul carierei a ocupat poziţii ca director financiar, director IT şi director regional de operaţiuni.

  • Turismul în România: mai multe ieşiri din ţară decât sosiri pe durata verii

    În perioada sezonului estival (01.06-06.09.2019), frontiera română a fost tranzitată de aproximativ 26 milioane persoane, din care 12,5 milioane pe sensul de intrare în ţară şi 13,5 milioane pe sensul de ieşire din ţară şi peste 6,3 milioane mijloace de transport. În perioada similară a anului trecut, au trecut frontiera aproximativ 22,4 milioane persoane şi 5,2 milioane mijloace de transport, constatându-se astfel o creştere de 17% a traficului de persoane şi 20 % a mijloacelor de transport.

    Cele mai tranzitate puncte de trecere au fost cele de la frontiera româno-ungară (7,7 milioane persoane) şi cele aeroportuare (6,4 milioane persoane), atât pe sensul de intrare, cât şi pe sensul de ieşire.

    Astfel, cel mai tranzitat a fost P.T.F. Aeroport Henri Coandă (4 milioane persoane), urmat de P.T.F. Nădlac II cu valori de trafic de aproximativ 2,9 milioane persoane si P.T.F. Giurgiu cu 2,6 milioane persoane.

    În perioada sezonului estival, o situaţie aparte se înregistrează la graniţa cu Bulgaria, având în vedere numărul mare de turişti care tranzitează această frontieră (3,78 milioane persoane anul trecut).

    Citiţi mai mult pe mediafax.ro.

     

  • Avocatul Oleksiy Honcharuk va deveni premierul Ucrainei la doar 35 de ani

    Preşedintele Ucrainei, Volodymyr Zelensky, care a câştigat majoritatea pentru partidul său în luna iulie, a trecut la consolidarea poziţiei politice prin alegerea lui Oleksiy Honcharuk, un avocat de 35 de ani, pentru poziţia de premier, potrivit Financial Times.

    Parlamentul a aprobat candidatura lui Honcharuk săptămâna trecută. La prezentarea acestuia, Zelensky le-a cerut noilor parlamentari „să treacă la treabă”.

    El a spus că a venit momentul pentru ca reformele „să treacă în următoarea etapă” şi să „încheie războiul” în estul Ucrainei, care a început în 2014 după ce Rusia a anexat Crimeea.

    Citând sărăcia, povara datoriei naţionale, infrastructura care lasă de dorit, şi servicii publice de slabă calitată în contextul corupţiei ridicate, ca principale provocări, noul premier admite că „lucrurile nu vor fi uşoare pentru noul guvern”.

    „Trebuie să creştem economia la un nivel de 5-7% pe an, nu doar de 3-5%”, spune Honcharuk, arătând spre nevoia de investiţii publice.

    Oleksiy Honcharuk va deveni cel mai tânăr premier din istoria Ucrainei. El a fost şef-adjunct al staff-ului Zelensky după ce fostul comediant de 41 de ani a preluat preşedinţia.

    Înainte, el a lucrat patru ani la conducerea Better Regulation Delivery Office – o instituţie care îşi propune să lucreze atât cu guvernul cât şi cu businessurile pentru a dezvolta parteneriate.