BusinessMagazin

Tag: plecare

  • A plecat din România la 23 de ani cu o sută de dolari în buzunar. Acum câştigă 40 de milioane de dolari pe an

    Florin Miron este exemplul perfect al unui om care îşi trăieşte visul: a plecat în Statele Unite acum mai bine de 20 de ani şi a reuşit să pornească o afacere într-una dintre cele mai puternice economii ale lumii.

    În 2002, în localitatea Americus din Georgia, Florin Miron lucra ca editor video pentru Habitat for Humanity. Suna des în oraşul său natal, Sibiu, şi a realizat că majoritatea străinilor procedau exact la fel. Cartelele care se puteau achiziţiona din magazine erau cea mai populară alegere, însă, pentru că în SUA internetul era mult mai accesibil decât în alte părţi ale lumii, Florin Miron a avut o idee care avea să-i schimbe viaţa.  El a început să vândă, online, codurile PIN ale cartelelor cumpărate din magazin. Ca un prim pas, cu o investiţie de doar 100 de dolari, Miron a demarat site-ul sunaromania.com şi a înregistrat oficial compania KeepCalling.

    La început, Florin Miron cumpăra cartelele din magazin, le răzuia singur, iar apoi vindea clienţilor codul PIN. Locuinţa sa a fost transformată într-un birou plin de cartele, iar Florin a început să înveţe bazele comerţului electronic şi cele ale advertising-ului.

    A adus în companie trei prieteni, alături de care a extins afacerea. Cifra de afaceri a companiei a crescut de la 7 milioane de dolari în 2010 la 41 de milioane de dolari în 2013. KeepCalling s-a plasat pe locul 885 în clasamentul general şi pe locul 18 în domeniul telecomunicaţiilor, în urma rapoartelor financiare de pe ultimii trei ani, notează Vocea Transilvaniei.

    KeepCalling oferă abonamente de voce sau produse prepaid de telefonie, reîncărcări pentru mobile şi numere virtuale. Serviciile sunt dedicate persoanelor care locuiesc în străinătate. Activitatea KeepCalling este promovată prin peste 100 de site-uri dedicate comunităţilor etnice din întreaga lume.

    Compania are birouri în Statele Unite, România şi Bolivia, acolo unde funcţionează şi un call center pentru vorbitorii de limba spaniolă.

  • A plecat din România la 23 de ani cu o sută de dolari în buzunar. Acum câştigă 40 de milioane de dolari pe an

    Florin Miron este exemplul perfect al unui om care îşi trăieşte visul: a plecat în Statele Unite acum mai bine de 20 de ani şi a reuşit să pornească o afacere într-una dintre cele mai puternice economii ale lumii.

    În 2002, în localitatea Americus din Georgia, Florin Miron lucra ca editor video pentru Habitat for Humanity. Suna des în oraşul său natal, Sibiu, şi a realizat că majoritatea străinilor procedau exact la fel. Cartelele care se puteau achiziţiona din magazine erau cea mai populară alegere, însă, pentru că în SUA internetul era mult mai accesibil decât în alte părţi ale lumii, Florin Miron a avut o idee care avea să-i schimbe viaţa.  El a început să vândă, online, codurile PIN ale cartelelor cumpărate din magazin. Ca un prim pas, cu o investiţie de doar 100 de dolari, Miron a demarat site-ul sunaromania.com şi a înregistrat oficial compania KeepCalling.

    La început, Florin Miron cumpăra cartelele din magazin, le răzuia singur, iar apoi vindea clienţilor codul PIN. Locuinţa sa a fost transformată într-un birou plin de cartele, iar Florin a început să înveţe bazele comerţului electronic şi cele ale advertising-ului.

    A adus în companie trei prieteni, alături de care a extins afacerea. Cifra de afaceri a companiei a crescut de la 7 milioane de dolari în 2010 la 41 de milioane de dolari în 2013. KeepCalling s-a plasat pe locul 885 în clasamentul general şi pe locul 18 în domeniul telecomunicaţiilor, în urma rapoartelor financiare de pe ultimii trei ani, notează Vocea Transilvaniei.

    KeepCalling oferă abonamente de voce sau produse prepaid de telefonie, reîncărcări pentru mobile şi numere virtuale. Serviciile sunt dedicate persoanelor care locuiesc în străinătate. Activitatea KeepCalling este promovată prin peste 100 de site-uri dedicate comunităţilor etnice din întreaga lume.

    Compania are birouri în Statele Unite, România şi Bolivia, acolo unde funcţionează şi un call center pentru vorbitorii de limba spaniolă.

  • Un clujean de 38 de ani a construit o afacere de 5 milioane de euro cu 300 de angajaţi şi birouri în două ţări

    La 38 de ani, antreprenorul clujean Cătălin Chiş conduce grupul de firme Active Power Solutions, cu activităţi în domeniul tehnologiei. A ales în urmă cu 15 ani calea antreprenoriatului, o aventură care nu a fost deloc uşoară, şi a construit de la zero un grup de firme care are acum 300 de angajaţi, un birou la Londra şi o cifră de afaceri de 4,5 milioane de euro.

    “În cel mai pesimist caz, creşterea cifrei de afaceri pentru anul în curs se plasează la 10-20%, în tandem cu angajarea a circa 30 de oameni. Varianta optimistă vizează să dublăm cifra de afaceri şi să creştem cu 25% numărul de angajaţi (încă 75 de persoane). Deocamdată suntem pe varianta pesimistă, am crescut cu circa 15% în prima parte a anului“, spune Cătălin Chiş, director executiv al Active Power Solutions. Grupul are acum circa 300 de angajaţi şi a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 4,5 milioane de euro, iar dezvoltarea grupului a avut o serie de momente cheie.

    Absolvent al Facultăţii de Calculatoare de la Cluj (1999), Chiş a lucrat vreme de doi ani şi jumătate în trei firme, parcurgând mai multe poziţii şi funcţii, de la agent de vânzări la director tehnic, programator sau project manager. Ideea antreprenoriatului s-a înfiripat în 2000, la întoarcerea din SUA. Un bun prieten îi spusese că pleacă în Statele Unite peste două săptămâni şi s-a hotărât brusc să-l însoţească. În numai două săptămâni, înaintea plecării, în cadrul programului Work & Travel, a găsit o slujbă trimiţând câteva mailuri şi susţinând un interviu telefonic. „Nici bani de bilet nu aveam, am împrumutat. A fost o experienţă interesantă“, povesteşte el acum despre aventura în SUA, unde vreme de patru luni a trecut prin tot felul de joburi, de la muncă necalificată până la domeniul în care profesa deja în ţara natală.

    Nu şi-a dorit însă să rămână acolo, deşi ocazia se ivise, iar la revenirea în ţară a vrut să se întoarcă la acelaşi loc de muncă de unde plecase. Un alt prieten primise pe parcursul celor patru luni cât Chiş fusese plecat o mărire de salariu de 20%, iar clujeanul voia să fie remunerat la fel, dar managerul i-a spus că nu are cum. A replicat atunci că în acele condiţii nu doreşte să rămână, pentru că valoarea sa ca angajat era aceeaşi, chiar dacă argumentul angajatorului fusese că suma se lega nu doar de valoare, ci şi de constanţa la locul de muncă. „În momentul re-spectiv nu am înţeles despre ce este vorba, şi când am ieşit din birou am spus că o să fac o firmă care să fie mai mare decât aceea“, îşi aminteşte antreprenorul. Şi aşa a şi fost.

    „Am început firma fără să ştiu de unde să o apuc, ştiam doar cam ce vreau să fac, adică într-o formă sau alta acelaşi lucru care îl făceam şi ca angajat, să creez soft, să dezvolt soluţii pentru client, de la ERP şi CRM până la aplicaţii complexe în domeniul financiar.“ Fără să aibă bani, îi era clar că trebuie să găsească rapid un client, dar nu ştia legislaţie, aspecte financi-are sau contabile. În primele două-trei luni a stat acasă şi s-a jucat, încercând să se liniştească şi să găsească o variantă de acţiune, iar la un moment a venit un prieten care i-a spus că are un client cu o imprimantă stricată, căreia nu reuşea să-i dea de cap.

    „Am mers şi am stat două sau trei zile până am înţeles ce nu funcţiona, dar nu ştiam cu cine am de-a face, cine e cli-entul respectiv, care s-a dovedit a fi una dintre cele mai mari firme de arhitectură din Transilvania şi care a devenit primul cli-ent.“ Arhitecţii au fost plăcut surprinşi, dat fiind că imprimanta era scumpă, costa în jur de 50.000 de euro, şi nici măcar firma care le-o vânduse nu reuşise să o repare. „Cei doi asociaţi ai firmei au fost aşa entuziasmaţi încât mi-au propus să rămân“, povesteşte Chiş despre începuturile sale ca antreprenor. A început să le configureze calculatoarele, să lucreze la reţea, să facă mici aplicaţii de soft. „Emoţionant a fost momentul în care mi-au spus: «Cătălin, cred că e momentul să facturezi»“. Lucra deja de două luni, timp în care nu luase niciun ban, şi îşi aminteşte că nu avea nici măcar bani de transport, motiv pentru care mergea pe jos 4-5 km; „stăteam până dimineaţa cu unul dintre ei, alt workaholic, şi dimineaţa la 5 mergeam pe jos acasă, că nu aveam 3, 5 sau 7 lei să iau taxiul“. Surprins a fost şi pentru că i-au întors factura, spunându-i să dubleze suma, de la 5.000 de lei la 10.000 de lei pentru două luni. „Mi s-a părut foarte mult. De acolo am început totul.“

    Şi al doilea client are o poveste. Primea deja bani constant de la firma de arhitectură „şi am început să prind încredere în mine, că ceea ce fac e bine şi munca mea e apreciată“. Într-o zi, negocia cumpărarea unui calculator şi lângă el era un domn care voia să cumpere mai multe calculatoare, pentru o reţea. L-a auzit ce vorbeşte şi, încredinţat fiind că poate să lucreze pentru el, l-a aşteptat afară, i-a dat o carte de vizită şi i-a spus: „Cred că te pot ajuta“. Mai făcuse în facultate proiecte similare, „iar pentru el am făcut o reţea de calculatoare într-un internet cafe din oraşul natal“; au urmat apoi şi alte spaţii, iar antrepre-norul a găsit mai uşor clienţi şi proiecte.

    În martie 2001, la câteva luni de la începerea colaborării cu firma de arhitectură, a angajat primul om, iar cifra de afaceri din primul an a fost cam 1,7 milioane de lei. „Un an mai târziu depăşea deja 3 milioane de lei. E relativ simplu să creşti când ai o bază mică“, argumentează antreprenorul, al cărui grup de firme a avut anul trecut o cifră de afaceri de circa 12 ori mai mare decât în primul an de activitate.

  • Se apropie sfârşitul Twitter?

    Alex Roetter şi Kevin Weil erau responsabili cu ingineria şi dezvoltarea de produs, Katie Stanton asigura relaţiile cu media, iar Brian „Skip“ Schipper se ocupa de resursele umane. Dorsey a revenit la conducerea companiei vara trecută şi, potrivit unei surse apropiate companiei, a acceptat cu condiţia ca tot Consiliul de Administraţie al Twitter să fie schimbat. Astfel se pare că dorinţa lui Dorsey este pe cale să se îndeplinească. Rămâne de văzut dacă va pleca şi Evan Williams, membru al boardului, cu care Dorsey a fondat compania.

    Jack Dorsey a revenit la conducerea Twitter cu speranţa de a redresa compania, care a intrat pe o traiectorie descendentă sub conducerea lui Dick Costolo. Dar situaţia nu pare să se fi schimbat, acţiunile Twitter au scăzut cu 50% de la numirea lui Dorsey în iulie anul trecut şi sunt tranzacţionate în prezent sub preţul ofertei publice iniţiale, pe fondul îngrijorărilor că Twitter nu reuşeşte să îşi crească în mod semnificativ numărul de utilizatori. Preţul acţiunilor a scăzut aproape constant din 2015 (o creştere a avut loc în februarie 2015 şi a ţinut doar până în aprilie), iar acum se vând cu 17 dolari.

    După plecarea celor cinci directori este de aşteptat ca Twitter să anunţe şi alte modificări la nivelul conducerii sale, inclusiv angajarea unui nou director de marketing, potrivit unor surse apropiate companiei. Aceeaşi sursă a precizat că platforma online va anunţa în curând numele a două noi persoane care au fost recrutate de Twitter.

    ARE ESTE PROBLEMA? Mulţi spun că Twitter este prea greu de utilizat, iar utilizatorii noi sunt îndepărtaţi de jargonul reţelei de socializare, fiind greu să afle ce este un retweet, de ce nu pot scrie mesaje mai lungi, cum să trimită un mesaj direct ş.a.m.d). Una din priorităţile companiei a devenit cum să-şi facă produsul mai prietenos cu utilizatorii.

    Jack Dorsey a declarat în mod public că una dintre priorităţile sale este simplificarea Twitter, pentru a atrage un public mai larg. Una dintre măsurile aplicate pentru a realiza acest fapt ar fi renunţarea la limita de 140 de caractere. Astfel, compania testează un produs (Beyond 140) ce permite publicarea mesajelor mai lungi. De asemenea, Twitter vrea să lanseze un serviciu care le va permite utilizatorilor să realizeze sondaje pe conturile lor. Astfel, platforma de microblogging vrea ca utilizatorii să analizeze chestiunile de interes pentru oameni, încurajându-i să se implice mai mult pe platforma online.

    De asemenea, Dorsey a declarat că Twitter trebuie să „angajeze şi să investească în talente” şi că este nevoie de o „regândire îndrăzneaţă”.
    De la întoarcere, Dorsey a lansat Moments, produs dezvoltat de Weil, ce ilustrează cele mai bune tweeturi, a concediat 300 de angajaţi şi l-a angajat pe Omid Kordestani, fost executiv la Google, pe postul de preşedinte executiv.

    Twitter şi-a crescut numărul de useri cu doar patru milioane de oameni în trei luni şi mulţi consideră că reţeaua nu are deloc direcţie clară şi strategii coerente. Compania încearcă diverse produse pentru a determina o creştere mai puternică a numărului de useri, dar fără succes până acum. Însă se pune problema: cui i se adresează Twitter, cine şi de ce să activeze pe platforma de microblogging? Unul dintre răspunsuri ar fi cel care a ajutat compania să crească ani de-a rândul, ştirile şi evenimentele în timp real. Numai că supremaţia companiei ar putea fi atacată, cel puţin în domeniul sportiv, de Facebook, care a anunţat că lansează o platformă dedicată evenimentelor sportive care va oferi utilizatorilor, în timp real, informaţii şi actualităţi despre diverse meciuri, mesaje publicate de fani, statistici şi comentarii ale unor experţi. Adică ceea ce Twitter face deja. În plus, platforma mai are avantajul că vedetele încă preferă Twitter pentru a comunica cu fanii lor.

    Am putea spune că Twitter începe să semene cu Yahoo de acum câţiva ani: executivi care vin şi pleacă, preţul acţiunilor scade în fiecare săptămână, iar un CEO vorbeşte despre schimbare, însă schimbarea nu are loc. În plus, previziunile pentru venituri în al patrulea trimestru nu sunt foarte ambiţioase, undeva între 695 şi 710 milioane de dolari, sub aşteptările analiştilor. Raportul financiar al Twitter pe 2015 va fi dat publicităţii pe 20 februarie, iar analiştii spun că veniturile pe anul trecut ar putea ajunge la 2,3 miliarde de dolari.
    Dorsey trebuie să prezinte un plan de schimbare a strategiei Twitter şi un plan de bătaie pentru ca soarta companiei să nu devină şi mai rea.

    DEGRINGOLADA YAHOO!

    Nu am pomenit degeaba, mai sus, de Yahoo!. Fostul gigant al internetului, care nu se află într-o situaţie roz, îşi regândeşte strategia. Boardul Yahoo discută posibilitatea vânzării diviziei de internet, adică căutare, mail etc., cam tot ce înseamnă Yahoo de fapt. Mayer, care a venit la Yahoo după o lungă perioadă la conducerea Google, este supusă unor presiuni tot mai mari legate de performanţele companiei.

  • Drumul studentului Dragoş, din căminul Leu până la NASA. „Mi-am pierdut prietena, mi-am pierdut toţi banii, aveam doar un laptop şi un vis”

    El este Doctor Dragoş – Dragoş Brătăşanu, un tânăr român care-a plecat în 2008 să-şi facă doctoratul în Germania. A studiat ingineria aerospaţială, a câştigat premii de cercetare în Statele Unite ale Americii, trimitând un prototip de software la o companie americană.

    Totuşi, Dragoş spune că realizările sale nu se datorează faptului că ar fi un bun inginer, ci, mai degrabă, modului de raportare la probleme şi modului în care gândea fiecare situaţie în care era pus în parte. Şi-a dat seama, din propriile experienţe, că felul în care porneşti în drumul spre împlinirea unui vis este esenţial.

    A învăţat asta încă din studenţie când şi-a pus în minte să plece în Antarctica şi a reuşit. Era un student fără bani, care locuia în căminul Leu. „Mi-am dat seama că tot ce am făcut era strict despre cum gândeam, cum puneam pe hârtie un proiect de la zero şi îl transformam în ceva real”. Aşa a început povestea lui.

    Citiţi mai multe pe www.gandul.info

  • Povestea tinerei de 27 de ani care a devenit stewardesă în Dubai: Muncesc pentru ca într-o zi să pot să trăiesc fericită şi pe o bucată de pământ românesc

    Andra Conţiu, 27 de ani, a plecat din România în urmă cu patru ani, după ce a absolvit facultatea de alimentaţie şi turism la Braşov şi liceul la Topliţa. Spune că visa încă din facultate să devină stewardesă, aşa că a decis să se mute în Dubai, loc de unde vizitează acum întreaga lume.

    “Odată ce am ajuns în Dubai, oamenii din jurul meu au fost cei ce au crezut mai mult în visul meu, fără să ştie de el, şi m-au împins către realizarea lui”, povesteşte Andra, care lucrează ca însoţitor de bord în cadrul unei companii aeriene din Orientul Mijlociu.

    “Interviul de angajare a avut loc în Dubai, nu este uşor, te solicită, însă e important să transimiţi acea energie pozitivă. Desigur, emoţiile au fost prezente, poate pentru că ştii că cei cu care concurezi sunt toţi diferiţi, altă naţionalitate, altă experienţă, altă cultură.  Cred că am fost în jur de 30 de candidaţi în ziua în care am fost eu şi am rămas doar trei în final. Interviul se desfăşoară pe durata mai multor zile şi, desigur, organizarea este diferită faţă de cea din România. Ei practic fac o preselecţie online înainte de a te chema la interviu”, spune Andra Conţiu.

    Despre minusurile jobului de stewardesă, tânăra spune că cel mai tare îi lipseşte somnul, din cauza diferenţelor de fus orar. Există însă şi numeroase aspecte pozitive atunci când lucrezi pentru o companie aeriană: “Programul meu de muncă este clar diferit de oricare alt job, motiv pentru care rutina lipseşte din viaţa mea. Am multe zile libere, mai multe decât ţi se oferă în mod obişnuit, pe care fie le petrec în Dubai, fie pot pleca oriunde în lume pentru puţină relaxare”.

    Meseria de stewardesă este bine plătită, chiar şi pentru standardele înalte din Dubai: “Salariul unui însoţitor de bord diferă de la lună la lună, însă se poate ajunge la 2.000 de euro dacă ai zboruri bune, pentru că eşti plătit şi pentru orele de zbor, plus diurna din fiecare tură, ca să nu mai menţionez că ţi se oferă cazare şi toate facilităţile. Seniorii noştrii câştigă mai mult, nu pot spune cu exactitate cât, însă nimeni nu le plânge de milă”.

    Cum decurge însă o zi de lucru din viaţa unei stewardese? “Încep pregatirea pentru un zbor cu 4-5 ore înainte de decolare. Ca echipaj de bord, începem să ne pregătim de acasă cu bagaje, machiaj, coafură, ţinută, totul trebuie să fie perfect. Urmează drumul până la sediu, drum în care recitesc safe talk-ul, pentru a-mi reîmprospăta cunoştinţele. Trebuie să îţi faci check-in-ul cu minimum două ore înainte de zbor, iar punctualitatea e sfântă; pentru doar 30 de secunde întârziere rişti să nu mai fii primit la zbor. Echipajul se adună într-o sală de conferinţe, unde discutăm toate detaliile legate de zbor, ne cunoaştem între noi, pentru că la fiecare zbor oamenii sunt alţii şi bineinţeles trebuie să trecem de toate verificările: paşaport şi licenţa pentru avionul pe care zburăm să fie în regulă, vaccinurile să fie la zi, uniforma să fie imaculată, manichiura să fie făcută cu ojă roşie sau transparentă, părul strâns cum ne-au învăţat în timpul pregătirilor şi safe talk-ul. Safe talk-ul e cel ce produce emoţii mereu, se pune o întrebare legată fie de aviaţie, de cazuri medicale, de securitate, la care trebuie să ştii să răspunzi pentru a putea opera zborul respectiv. După ce ajungem la avion, mai sunt o serie de sarcini până la îmbarcarea pasagerilor, după care urmează munca noastră propriu-zisă din timpul unui zbor.”

    Andra Conţiu spune că îi lipsesc multe lucruri legate de ţară, însă viaţa din Orientul Mijlociu are beneficiile ei. “Am încetat să mai simt anumite lipsuri din momentul în care am început să zbor; familia şi prietenii sunt însă cei care îmi lipsesc în continuare. Viaţa din Dubai e cu totul alta, comparativ cu România. Automat, când esti lipsit de griji poţi să te bucuri de ceea ce este în jurul tău”. Tânăra este mulţumită de slujba ei şi de viaţa pe care o duce, însă ar dori să se întoarcă, cândva, în România: “Momentan nu e mai bine acasă. Muncesc, însă, ca într-o zi să pot să trăiesc fericită şi pe o bucată de pământ românesc.”

    Sute de românce lucrează în prezent ca însoţitoare de bord pentru companii precum Emirates, Qatar Airlines sau FlyDubai. Transportatorii aerieni din Orientul Mijlociu desfăşoară anual recrutări de personal în statele europene, ca urmare a dezvoltării agresive pe piaţa aeriană mondială.

  • Trenul care opreşte într-o gară doar pentru un pasager

    La gara Kyu-Shirataki din Hokkaido, Japonia, o singură persoană circulă în mod regulat. Trenul opreşte de două ori pe zi, când singurul pasager, o elevă, pleacă şi se întoarce de la şcoală.

    Căile ferate nipone au decis, în urma cu trei ani,  să oprească de două ori pe zi în gara Kami-Shirataki din insula Hokkaido pentru această studentă. Numărul pasagerilor în staţia Kami-Shirataki a scăzut semnificativ în ultimii ani din cauza poziţiei sale izolate. Căile Ferate din Japonia se pregătea să închidă gara pentru totdeauna, când au observat că aceasta încă era utilizată în fiecare zi de o elevă.

    Trenul va funcţiona până în martie când eleva va absolvi liceul, iar gara va fi închisă definitiv.

  • Mişcare neaşteptată: ”Copilul minune” al Petromului, cel care a descoperit zăcămintele din Marea Neagră, a plecat din companie

     Gabriel Selischi, membru al directoratului Petrom, responsabil pentru activitatea de explorarea şi producţie, ar urma să părăsească boardul Petrom, singurul producător de petrol şi gaze din România. Reprezentanţii Petrom nu au comentat pe baza acestei informaţii, iar Selischi nu a putut fi contactat.

    Gabriel Selischi, 48 de ani, este românul care din toamna anului 2013 are pe mână cea mai mare comoară din portofoliul Petrom, activitatea de explorare şi producţie, adică rezervele de petrol şi gaze ale companiei. Practic, prin activitatea sa, Selischi era responsabil pentru jumătate din producţia de gaze a României şi aproape toată producţia de petrol. Tot el coordona pariul Petrom cu zona de mare adâncime din Marea Neagră, cea mai provocatoare expediţie în care s-a avântat până acum producătorul de petrol şi gaze.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Povestea româncei din topul Forbes al celor mai de succes tineri din SUA

    Clujeanca Anda Gânscă (27 de ani), fondatoarea platformei sociale Knotch, apare în Topul Forbes SUA 2016 al tinerilor de succes care au sub 30 de ani. Gânscă a fost inclusă în top la categoria marketing and advertising. De asemenea, în top apar şi John Boyega – actorul principal din „Războiul Stelelor – Trezirea Forţei”, cântăreţul Nick Jonas, bloggerul Kristina Bazan sau fotbalistul Sergio Aguero.

    Jurnaliştii Forbes SUA au selectat 600 de persoane dintr-o listă de 15.000 de tineri antreprenori, lideri creativi şi vedete consideraţi „cei mai buni dintre cei mai buni” în 20 de domenii de activitate, de la sportă, artă până la finanţe, sanatate sau ştiinţă.

    Anda Gânscă se află pe locul 10 în topul dedicat domeniului „Marketing şi Publicitate”.

    Ea a plecat la 18 ani din Cluj-Npoca pentru a studia la Stanford. După absolvire, a creat o aplicaţie de analiză statistică despre care presa internaţională spune că va revoluţiona pieţele globale ale publicităţii şi ale media online.

    Voiam să studiez în străinătate, am găsit prin Google Search 15 universităţi din toată lumea şi am aplicat la toate“, îşi aminteşte Anda Gânscă, CEO – ul platformei sociale pentru opinii Knotch, modalitatea prin care şi-a hotărât destinul, în Cluj-Napoca, la 18 ani. Opt ani mai târziu, tânăra îşi conduce maşina spre biroul ei din Silicon Valley, acordând în acelaşi timp la telefon interviul pentru Business Magazin în română, cu o combinaţie de accent ardelenesc şi american.

    Este una dintre zilele ei aglomerate, în care seara pleacă spre New York, unde se află cel de-al doilea birou al companiei. Gânscă este CEO-ul Knotch, start-up pe care l-a fondat în 2012 împreună cu o prietenă şi care a revoluţionat modalităţile de măsurare a efectului generat în rândul publicului de conţinutul media. Veniturile companiei nu sunt publice, iar Gânscă este discretă în ce priveşte cifrele legate de aceasta, din cauza clauzelor de confidenţialitate convenite împreună cu partenerii implicaţi, însă publicaţiile internaţionale vorbesc despre o finanţare de 1,5 milioane de dolari de la Universitatea Stanford şi  companiile de investiţii Great Oaks Venture Capital şi Greylock Partners obţinută în 2013.

    Anul acesta, platforma a mai obţinut o finanţare de 4 milioane de dolari de la aceiaşi investitori, la care s-a adăugat şi banca de investiţii Allen & Company, potrivit Crunch Base. Tânăra povesteşte că, în urma aplicaţiilor sale din 2007 (anul când a absolvit liceul în Cluj-Napoca), a fost acceptată la mai multe universităţi din Statele Unite ale Americii, însă prima sa opţiune era studiul filosofiei în cadrul universităţii Brown. Un telefon primit de la o profesoară a universităţii Stanford din California a determinat-o să îşi schimbe alegerea iniţială.

    „Asta este o şcoală de antreprenori, tu eşti antreprenor, trebuie să vii aici”, îşi aminteşte ea discuţia avută cu profesoara, de la care primise de altfel primul telefon din SUA. Pasionată de informatică şi de matematică de când se ştie, la Stanford a descoperit o nouă disciplină: statistica. „Când m-am dus la primul curs avansat de statistică, eram singura studentă din sală pasionată de ce ne povestea profesorul, aşa că am hotărât că trebuie să fac ceva în sensul acesta”. A început cu Stanford U.S. – Russia Forum, un forum la conceperea căruia a lucrat în timpul unui semestru de studii la Moscova şi care avea scopul de a găzdui schimbul de idei dintre ruşi şi americani. Nu a durat mult timp pentru ca ideea Knotch să se materializeze, iar după absolvire, în 2011, Gânscă era pregătită de antreprenoriat, după cum anticipase şi profesoarea ce o invitase.

    A început să se uite la piaţă „cu ochiul unui investitor” şi a realizat că în acel moment nu există modalităţi eficiente de a strânge date, în contextul în care discuţiile despre big data sunt din ce în ce mai populare. Cu ajutorul unui avocat, dar şi după ce a scris un plan de afaceri de 150 de pagini şi a zburat în România pentru a discuta cu ambasada, a reuşit să îşi obţină viza E2 necesară şi statutul de antreprenor în SUA.

  • Confesiunile unui fost model canadian care a plecat să lupte împotriva ISIS: ”Am fost înşelaţi. Nu sunt atât de mulţi pe cât vor să credem. Sunt nerăbdători să fugă”

    „Cred că cei mai experimentaţi luptători s-au antrenat în Mosul şi Rakka şi acolo vor avea loc marile bătălii.” Bohman susţine că ISIS a reuşit să manipuleze oamenii şi să lase impresia că sunt o organizaţie numeroasă şi înfricoşătoare prin intermediul reţelelor de social media. Grupul a revendicat atacurile teroriste care au ucis sute de oameni în Paris, Beirut, Bagdad, Ankara şi Peninsula Sinai. „Ei nu sunt cine ştie ce giganţi sau judecătorii supremi pentru condamnarea necredincioşilor”, a completat ea.

    Un fost model canadian cunoscută sub numele de Tiger Sun, Hanna Bohman, o femeie în vârstă de 46 de ani este una dintre persoanele care s-au alăturat kurdistanilor pentru a lupta împotriva Statului Islamic în Irak şi Siria. Motivaţia ei pentru a face acest lucru a venit imediat după ce a văzut un filmuleţ de propagandă al ISIS, în care un canadian s-a dus să lupte cu jihadiştii, scrie Daily Mail.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro