BusinessMagazin

Tag: lider

  • Liderul PSD, Liviu Dragnea, la bilanţul MAI: Vor fi creşteri „spectaculoase” de salarii, mai mult decât dublu

    „Vreau să vă asigur că, în ceea ce priveşte Legea salarizării, funcţionarii din MAI şi, în mod special cei care lucrează direct cu cetăţenii, cei care lucrează direct în stradă vor avea o creştere semnificativă pentru că este firesc şi chiar o merită”, le-a spus Dragnea poliţiştilor, în discursul său.
     
    După prezentarea bilanţului, Dragnea a fost întrebat de jurnalişti la ce creştere salarială s-a gândit pentru personalul MAI, el menţionând că a avut o discuţie cu ministrul Muncii, Olguţa Vasilescu, iar creşterile vor fi „spectaculoase”.
     

  • Povestea proprietarului celei mai mari companii de curierat rapid din ţară

    Un apartament de două camere, nişte Dacii şi 200 milioane lei vechi este investiţia pe care Adrian Mihai îşi aduce aminte că a făcut-o pentru începerea unei afaceri aflată în prezent în fruntea pieţei de curierat rapid din ţară.
     
    Adrian şi Neculai Mihai şi Felix Pătrăşcanu sunt prieteni din copilărie, fiind vecini în satul natal din Vrancea, un judeţ pus pe harta antreprenoriatului şi de companii din industria textilă sau a vinului. Trăind în aceeaşi comunitate, cei trei antreprenori au crescut cu aceleaşi valori, ceea ce i-a ajutat şi în business. 
     
    Au plecat atunci la drum cu autoturismele Dacia personale, iar în prezent au ajuns la un parc auto de peste 2.600 de autovehicule cu care compania face livrări în toată ţara. FAN Courier ajunsese anul trecut la peste 4.500 de angajaţi şi colaboratori, fiind cel mai mare angajator din sector. 
     
    De asemenea, în 2015 afacerile FAN Courier s-au ridicat la 88,4 milioane de euro, în creştere cu 20% faţă de 2014, iar previziunile pentru acest an se referă la afaceri de 102 milioane de euro.

    Citiţi mai multe despre povestea lui Adrian Mihai aici

     

  • Cum a reuşit o femeie să clădească un imperiu pornind de la o idee simplă

    Mamă de succes, lider de opinie în e-commerce, designer şi star de televiziune – Vivy Yusof le-a reuşit pe toate. Ea este imaginea Fashion Valet, un site de modă lansat în 2010 alături de prietenul ei, care i-a devenit între timp soţ.

    Vivy Yusof spune că spiritul ei antreprenorial vine încă din timpul şcolii, atunci când scria cărţi şi plătea diverşi artişti să îi realizeze ilustraţiile, ştiind că astfel valoarea volumului se va dubla.

    Ideea de a lansa Fashion Valet i-a venit în timp ce conducea dintr-un magazin în altul – cum ar fi dacă ai putea cumpăra orice produs, indiferent de producător, de pe un singur site?

    A luat legătura cu mai mulţi designeri, încercând să-i convingă să realizeze produse pentru Fashion Valet, dar aceştia au fost reticenţi. “Erau destul de sceptici la început, pentru că era vorba de un concept relativ nou”, povesteşte Yusof. Dar a perseverat şi a reuşit, cu o investiţie de doar 25.000 de dolari, să atragă 10 designeri. Un singur element lipsea: clienţii. Soluţia a venit de pe blogul femeii, care câteva mii de cititori. “Au fost singurii mei clienţi atunci când au început”, spune femeia. “Cred că unii dintre ei au cumpărat produse doar pentru a-şi arăta susţinerea.”

    Astăzi, Fashion Valet numără 500 de branduri şi sute de angajaţi, având birouri în Kuala Lumpur, Singapore şi Jakarta.

  • Ce a păţit LIDERUL grupului de români care a fugit fără să plătească nota în Spania. Cazul care a făcut ÎNCONJURUL LUMII

    Poliţia a deschis o anchetă după ce un grup de peste 100 de persoane, care pretindeau că participă la o petrecere de botez, au făcut o consumaţie în valoare de 2.000 de euro pe data de 27 februarie la restaurantul hotelului Carmen din Bembibre, înainte de a fugi fără să plătească.

    Liderul grupului suportă acum consecinţele deciziei lui. Cazul a făcut ÎNCONJURUL LUMII. 

    CITEŞTE CONTINUAREA PE MEDIAFAX

  • Cine sunt miliardarii hotărâţi să-l împiedice pe Trump să distrugă lumea

    Senatorul de Vermont Bernie Sanders, adversarul democrat al lui Hillary Clinton, şi-a bazat întreaga campanie pe lupta pe viaţă şi pe moarte a omului simplu cu cei 1%, elita bogată  a planetei. Aşa a făcut şi Donald Trump, care a promis ca va „asana mlaştina” şi va înfrânge diabolicele „puteri financiare globale”. Salvele lor combinate au avut un rol esenţial în a-i transforma pe cei 1% dintr-un fenomen social sclipitor surprins de coperţile strălucitoare ale revistelor într-o filă dintr-o campanie bazată pe furie care arăta că ceva este în neregulă cu America.

    Strategia, promisiunea că va reda demnitatea americanului adevărat, a funcţionat mai ales pentru Trump. Nici chiar el nu credea că atât de mulţi americani îşi vor lăsa deoparte principiile şi valorile pentru a-l aduce la Casa Albă. Doll crede că victoria lui Trump putea fi considerată recunoaşterea unui război împotriva clubului său şi a membrilor săi – internaţionalişti care ignoră frontierele şi naţionalităţile şi care văd doar afaceri de făcut oriunde s-ar afla. Atunci când Trump vorbea contra „globalizării radicale şi a excluderii oamenilor muncii de la vot”, el îi ataca pe cei 1%. „Ai putea spune că aceste persoane sunt de vină pentru globalizare – ei sunt cei 1%”, spune Doll.

    Doll şi-a numit clubul Syneidesis, care în greaca veche înseamnă conştiinţă; l-a înfiinţat în urmă cu patru ani. Pentru început, se pune întrebarea dacă acuzaţiile lui Trump sunt legitime. Este globalizarea cu adevărat de vină pentru relele invocate de preşedinte în timpul alegerilor? Doll crede că nu. Sistemul economic este, desigur, imperfect. Alegerile au dramatizat ceea ce a fost ascuns, adică faptul că un număr mare de americani nu au acces la fructele comerţului liber şi ale frontierelor deschise. Însă Doll încă vede ceva principial în libera circulaţie a produselor, a ideilor şi a capitalului, cu recompensele mergând la acţionari şi la proprietarii companiilor. Membrii clubului său nu sunt, aşa cum pare să  sugereze Trump, nişte depravaţi moral pentru că luptă, spre exemplu, pentru combaterea schimbărilor climatice.

    Schimbările din politică l-au făcut pe Doll să ia o decizie personală: până acum, Syneidesis a fost doar terenul de joacă al bogaţilor. Dar dacă ar identifica clubul cu ceva mai mult – cu un instrument pentru oprirea destrămării ţesăturii economice şi politice  globale? Syneidesis poate fi un club al „investitorilor responsabili”, a explicat Doll, clubul unor miliardari care nu doar caută compania altor miliardari şi să facă şi mai mulţi bani – aşa cum oaspeţii săi fac în prezent, ci care încearcă să salveze construcţia acum defăimată cunoscută doar prin numele sale abstracte cum ar fi globalizarea şi „ordinea mondială liberală”. „Putem fi un grup de investitori care promovează răspândirea acestui tip bun de capitalism şi globalizare.”

    Că  Syneidesis este un club exclusivist o arată condiţiile de acceptare – 1 miliard de dolari sau mai mult în active, inclusiv 100 de milioane de dolari în bani lichizi. Aceasta este principala atracţie. Pentru astfel de oameni, o frăţie între indivizi de acelaşi fel este un elixir esenţial. Altă atracţie „este promisiunea unei expuneri la oferte de afaceri disponibile nicăieri altundeva, oportunităţi exclusive cu o şansă mai mare decât media de a deveni mine de aur.“

    Cu toate acestea, regulile Doll sunt flexibile. De exemplu, membrii ai clubului sunt Carl Page, un simbol al Silicon Valley cu un simţ ciudat al umorului; cu toate că el a câştigat zeci de milioane de dolari prin crearea şi vânzarea de companii de tehnologie în anii 1990, averea lui Page este mai mică de un miliard de dolari. Însă are avantajul de a fi fratele mai mare al Larry Page, cofondatorul Google.

    Apoi mai este Peter Littlewood, directorul laboratorului federal de cercetare Argonne din Chicago. Nici Littlewood, de origine din Marea Britanie, nu este miliardar şi nici nu deţine atât de mult cash. Însă el este un membru nepreţuit al Syneidesis, vorbind cu farmecul uşor, lustruit al unui diplomat, cu autoritatea sa liniştită a unui fost director al legendarului laborator britanic Cavendish şi, înainte de aceasta, al departamentului de fizică teoretică de la Bell Labs. Şi, cel mai important, Littlewood este legătura Syneidesis cu cele mai valoroase investiţii ale clubului – invenţiile de la Argonne, progrese fundamentale în nanotehnologie, informaţie, baterii avansate şi altele.

    Doll nu este singurul care s-a gândit că averile miliardarilor ar putea fi mobilizate pentru a crea un sanctuar al globalizării – pentru salvarea aceluiaşi ecosistem care a hrănit cele mai mari averi din istorie. Printre cei care au luat-o pe o pistă similară este miliardarul Bill Gates.

    Însă şansele sunt împotriva lor, în parte pentru că ei par să meargă nu doar împotriva lui Trump şi a arhitecţilor Brexitului, ci şi a unei forţe fundamentale, mai puternice – ciclul istoric.

    Trebuie să „ne luăm înapoi ţara” de la „elite”. „Nu vom mai preda niciodată această ţară, sau pe oamenii ei, falsului cântec al globalizării”, spunea Trump în aprilie. Oamenii de rând nu sunt  lăsaţi să ridice capul sus de superbogaţi, de regii universului, oameni cu influenţă poltiică uriaşă care lucrează pentru bănci, sau la Washington. Sanders trimitea mesaje similare – doar gălăgie multă, credeau observatorii, având în vedere că actualul context, cu salarii stagnante şi o divizare puternică pe clase sociale, este prezent de zeci de ani.

    Apoi brusc, lumea, din Brazilia până în Filipine, din Marea Britanie până în Turcia şi Polonia, a început să înlăture experienţa politică mainstream şi să aleagă personaje neconvenţionale, diverse tipuri de extremişti şi personalităţi caustice. Milenialiştii din lumea democrată au început să vorbească despre deschidere spre dictatura militară. Unii spun că lumea s-a întors în timp, în anii 1930, sau în 1910, sau chiar mai devreme.

    Deci povestea anului 2016 este una dintre buclele unui ciclu, cred mulţi observatori. Dar care ciclu? A stabili exact ce fel de ciclu evoluează acum este esenţial pentru ca oameni ca Doll să-şi dea seama cu ce se luptă.

    Dacă ceea ce este pe sfârşit este puterea globală supremă a Americii, atunci ce se observă este finalul erei postsovietice, ceea ce însemnă un ciclu care a durat din 1991 până acum. Aceasta însemnă că lumea intră într-o perioadă definită prin putere globală dispersată. Dar dacă acesta este sfârşitul ordinii mondiale liberale, înseamnă că se apropie de sfârşit o eră care a început după cel de-al doilea război mondial, un ciclu de 70 de ani şi dezintegrarea actualului sistem global.

  • Opinie Lars Wiechen, partener Deloitte România: Şase elemente esenţiale pentru succesul unui lider

    Există o serie de trăsături şi concepte generale necesare unui lider pentru a câştiga încrederea membrilor echipei sale şi a pune bazele unui leadership eficient. Şase dintre cele mai importante sau des întâlnite dintre acestea sunt:

    1. CARACTERUL. Psihologii susţin că o persoană ia în medie circa 15.000 de decizii în fiecare zi, cele mai multe dintre acestea fiind legate de modul în care alegem să ne comportăm cu persoanele cu care interacţionăm pe parcursul zilei. Liderii trebuie să ia decizii în permanenţă şi să se asigure că alegerile lor sunt corecte. Cea mai dificilă parte nu este aceea de „a şti”, ci aceea de „a face” ceea ce este corect şi necesar, mai ales atunci când preţul pentru a face ceea ce trebuie este mai mare decât ceea ce suntem dispuşi să plătim. Dezvoltarea caracterului implică învingerea constantă în bătăliile interioare dintre „ce trebuie să facem” şi „ce vrem să facem”, până luarea deciziilor corecte devine un obicei. Leadershipul este strâns legat de caracter, deoarece ambele implică luarea deciziilor corecte, chiar şi atunci când acest lucru este contrar propriului nostru interes.

    2. CURAJUL. Curajul reprezintă coloana vertebrală a caracterului liderului. Implică a face primul pas şi a lua iniţiativa chiar şi în condiţii de risc, când propria persoană poate suferi prejudicii. La fel cum ciclistul aflat în faţă înfruntă povara vântului, sau soldatul aflat în prima linie înfruntă în plin atacul inamicului, liderul se expune, se face vulnerabil pe sine şi îşi asumă toate riscurile. Doar liderii laşi consideră că ei trebuie să fie invulnerabili şi caută să se protejeze pe sine în culisele bătăliei. Curajul şi tăria de caracter reprezintă cele mai importante trăsături de personalitate în leadership şi sunt cel mai adesea dezvăluite în situaţii de criză.

    O situaţie familiară poate fi aceea în care un client indignat se plânge de proasta execuţie a lucrării primite din partea echipei, iar liderul arată cu degetul executantul lucrării ca fiind responsabil de eşec. Îşi va cere scuze în faţa clientului pentru eşecul angajatului său şi va avea grijă ca imaginea sa în faţa acestuia să rămână imaculată. Un lider adevărat, însă, îşi va asuma rezultatul slab şi va căuta să protejeze membrii echipei sale. În momentele de criză va căuta, în primul rând, soluţii pentru a rezolva situaţia şi a merge mai departe, apoi se va întreba pe sine cu ce a greşit şi care este contribuţia sa la rezultatul nesatisfăcător, şi în cele din urmă va căuta să afle cu ce au greşit membrii echipei sale, pentru a evita repetarea aceloraşi erori pe viitor. Dezvoltarea abilităţilor de leadership implică asumarea răspunerii pentru greşelile apărute pe parcurs şi luarea măsurilor de precauţie necesare pentru ca acele greşeli să nu se mai repete.

    3. CORECTITUDINEA. Mulţi dintre liderii actuali recunosc importanţa corectitudinii, însă abordează acest fapt într-un mod cât mai simplist. Consideră că trebuie să acorde oamenilor ceea ce li s-a promis în contractul de muncă semnat şi agreat de ambele părţi, nimic mai mult. Acesta este şi motivul pentru care mulţi dintre şefi nu spun „mulţumesc”; consideră că fluturaşul de salariu mulţumeşte în locul lor. Corectitudinea implică să oferi ceea ce datorezi. Însă este esenţial să gândim dincolo de remuneraţia sau de funcţia datorate cuiva ca urmare a performanţei sau experienţei sale şi să tratăm fiecare caz în mod individual. Ierarhiile multor corporaţii merg pe principiul conform căruia toţi oamenii sunt la fel, egali şi aplică aceleaşi reguli pentru toată lumea. În opinia mea, ghidul de personal, manualul angajatului şi sistemele de măsurare a performanţei sunt în multe cazuri un inhibator al performanţei angajatului.

    Nu putem pune oamenii în cutii, pentru că acest lucru îi va îngrădi şi le va scădea performanţa. Putem scoate la suprafaţă ceea ce este mai bun în fiecare persoană dacă o tratăm aşa cum şi-ar dori aceasta să fie tratată, ţinând cont şi cine este acea persoană. Desigur, asta nu înseamnă în niciun caz că liderii trebuie să ignore regulile cu desăvârşire şi să trăiască după propriile reguli, ci înseamnă mai degrabă că o doză adecvată de flexibilitate este adesea cheia dreptăţii, ca să nu mai spunem cheia succesului echipei. Fiecare membru al echipei are un set individual de preferinţe, pe care liderul ar fi bine să le cunoască. Am fost uimit cum lucruri mărunte ca mutarea biroului unui angajat în celălalt colţ din încăpere, program de lucru flexibil, remuneraţie compensatorie în raport cu riscul asumat, sau chiar şi doar cuvinte sincere de apreciere pot îmbunătăţi considerabil performanţa unui angajat.

     

  • Cinci înalţi oficiali nord-coreeni, executaţi cu tunuri antiaeriene

    Cinci înalţi oficiali din Coreea de Nord au fost executaţi cu artilerie antiaeriană pentru că au furnizat informaţii false ce l-au ”înfuriat” pe liderul de la Phenian, Kim Jong-Un, potrivit unui agent al serviciilor de informaţii sud-coreene, citat de The Independent.

    Aceste informaţii au fost oferite de Serviciul Naţional de Informaţii din Coreea de Sud, prin intermediul unei scurte şedinţe informative, în timp ce Malaysia investighează moartea prin otrăvire a fratelui vitreg al liderului nord-coreean. Se presupune că Kim Jong-Un a ordonat asasinarea lui Kim Jong-Nam, ce a avut loc la data de 13 februarie, pe aeroportul internaţional din Kuala Lumpur.

    Potrivit agenţiei de spionaj sud-coreene, cei cinci oficiali nord-coreeni, ce făceau parte din Departamentul Securităţii de Stat, au fost executaţi cu tunuri antiaeriene din cauza unor informaţii false oferite liderului de la Phenian.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Marine Le Pen: Este timpul să încheiem cu Uniunea Europeană, un “monstru birocratic”

    “În Europa este timpul să încheiem cu o Uniune Europeană care se înscrie într-o tentativă de fuziune ce distruge Europa naţiunilor”, a spus Le Pen.

    Preşedinta formaţiunii Frontul Naţional a făcut aceste remarci la Paris, în faţa mai multor jurnalişti şi reprezentanţi a 42 de state străine, inclusiv ambasadorii Cambodgiei, Cubei, Arabiei Saudite, Albaniei şi Vietnamului, precum şi în faţa unui diplomat chinez şi a unui diplomat american, potrivit partidului.

    “Trebuie să terminăm cu acest monstru birocratic”, a mai spus Le Pen, care critică o Uniune Europeană pe care a calificat-o drept “totalitară”.

    “Uniunea micşorează Franţa, o separă de lume (…). Mă bucur pentru renaşterea popoarelor europene împotriva Uniunii, pentru Europa” în calitate de continent, a mai spus ea, referindu-se în special la referendumul britanic din iunie 2016 pe tema Brexit.

    “Vom clădi o altă Europă”, a promis ea, spunând că dacă va fi aleasă “va revizui tratatele europene şi va angaja Franţa în mod ferm în contruirea unei Europe a naţiunilor libere”.

  • Cum a ajuns Uber vârf de lance în lupta start-up-urilor cu limitările impuse de autorităţi

    Pe Garrett Camp şi Travis Kalanick i-a ajutat să vină la festivitatea de inaugurare a preşedintelui Barack Obama un prieten din comisia inaugurală, investitorul Chris Sacca. Kalanick, originar din Los Angeles, îşi vânduse recent firma de file-sharing companiei de infrastructură de internet Akamai, aşa că avea ceva bani. A făcut o donaţie 25.000 de dolari comisiei inaugurale şi a împărţit cheltuielile cu Camp. Aveau amândoi în jur de 30 de ani şi, în pofida dezastrului din economia mondială erau plini de optimism cu privire la efectele revoluţionare ale tehnologiei. Niciunul nu era prea încântat de politică, dar nu au vrut să rateze un moment istoric sau o petrecere importantă.

    Au venit la Washington complet nepregătiţi. În noaptea de dinaintea inaugurării s-au trezit blocaţi în mulţime în afara Newseum, încercând să intre la o petrecere găzduită de Huffington Post. Era înnorat şi bătea vântul, şi doar unul dintre ei avea o căciulă călduroasă, de lână. Ajunseseră să o poarte cu schimbul, câte 10 minute fiecare, în timp ce trimiteau frenetic mesaje gazdei prin care-i cereau să intervină pentru a fi lăsaţi înăuntru.

    În ziua cea mare, Camp şi Kalanick s-au trezit târziu. Kalanick închiriase o vilă aproape de Logan Circle pe site-ul de inchirieri pentru vacanţă VRBO, dar erau la câteva mile distanţă de locul în care ar fi trebuit să ajungă; niciun taxi nu era disponibil. În cele din urmă, au alergat în jos pe bulevard până în oraş. Când au ajuns la locurile lor, cocoţaţi, alături de Sacca şi de prietenii săi de mare calibru din Silicon Valley, deasupra platformei inaugurale, transpiraţia de pe ei s-a răcit, dându‑le o senzaţie de disconfort. „Până la sfârşitul zilei am intrat cu siguranţă într-un fel de stare de pre-hipotermie”, povesteşte Kalanick. „Toată lumea întreba: «Este ceva în neregulă cu tine?»”. La acea vreme, Camp încerca să-l impresioneze pe Kalanick cu o idee de afaceri pe care o dezvolta, care ar permite oricui are un smartphone să cheme printr-o simplă apăsare de de buton o maşină elegantă cu şofer. Kalanick era interesat, dar nu deosebit de entuziasmat, admiţând că este o idee bună, doar că nu una măreaţă. El avea propriile idei de start-up, printre care una pe care a numit-o Pad Pass, o reţea de apartamente de lux, mobilate.

    Cu toate acestea, acolo, la Washington, era clar că era nevoie de un serviciu în genul ideii lui Camp. O maşină care ar putea fi chemată, urmărită şi evaluată prin intermediul unui smartphone ar fi o mană cerească pentru deplasarea prin oraşele mari, mai ales în timpul evenimentelor importante cum sunt inaugurările.

    „Vezi?” i-a zis Kalanick lui Camp în timp ce mulţimea scanda „O-bam-a! O-bam-a!”, iar lumea aştepta ca Prima Familie a ţării să intre pe scenă. „Chiar avem nevoie de asta.” Camp găsise deja şi un nume pentru serviciul său de închirieri de maşini: Uber.

    Aşa era în urmă cu opt ani. De atunci multe s-au schimbat – de pildă preşedintele şi întreprinzătorii. Acum Uber se numără printre cele mai mari servicii de transport cu maşina de lume, dar nu are ca angajaţi şoferi auto profesionişti şi nici nu deţine autovehicule (cu excepţia unei mici flote experimentale de automobile care se conduc singure). Uber este evaluată la 69 miliarde dolari, mai mult decât oricare alt start-up de tehnologie privat. Kalanick şi Camp au averi nete estimate la aproximativ 6 miliarde dolari fiecare. Nu le-a fost uşor să ajungă aici, iar în drumul lor spre succes au stârnit nenumărate controverse; în unele cazuri au creat probleme atât de mari încât guverne din state puternice s-au văzut nevoite să croiască legi care să le interzică afacerea.

    Totul a început cu un tweet. Pe 11 ianuarie 2012, la aproape trei ani după ce Camp şi Kalanick au discutat, în timp ce îngheţau la inaugurarea lui Obama, despre ideea unei aplicaţii pentru smartphone sau tabletă care să pemită comandarea unei limuzine cu şofer, un mesaj al unei organizaţii care protejează drepturile călătorilor îi anunţa pe cei doi că vin necazuri. „Preşedinte Linton: @uber DC funcţionează ilegal.” Linton era reprezentantul taximetriştilor din capitala Americii. La acea vreme, Uber funcţiona în doar şase oraşe din Statele Unite şi se mişca cu prudenţă. Cu toate că Kalanick şi colegii săi ajunseseră să nu aibă încredere în reglementările privind activităţile de taximetrie, considerându-le doar modalităţi de a proteja firmele de profil şi serviciile slabe ale acestora de concurenţă nouă, ei examinau legile locale cu atenţie şi erau flexibili atunci când era necesar. Uber era mai degrabă un supus legii şi nu un răzvrătit. Dar aceasta avea să se schimbe. Mesajul de pe Tweeter fusese trimis din interiorul mohorâtului şi prăfuitului sediu al D.C. Taxicab Commission din Anacostia.

    Şoferii de taxi din oraş au aglomerat o audiere care în mod normal ar fi fost plictisitoare pentru a-şi face vocea auzită. Şoferii de la Uber, spuneau ei, îşi desfăşurau ilegal activitatea în ultimele două luni. Ron Linton, numit cu numai şase luni în urmă de primarul Vincent Gray la conducerea comisiei pentru taxiuri, tindea să-i credă pe taximetrişti. Linton, care avea în jur de 80 de ani, era un bun planificator şi de mult timp ofiţer în rezervă în departamentul de poliţie al oraşului. El însuşi s-a transformat într-un agent al schimbării şi era hotărât să modernizeze taxiurile demodate ale capitalei, care nu ajungeau niciodată în cartierele mici şi nici nu acceptau carduri de credit. Pe atunci, taxiurile nici măcar nu aveau semne luminoase specifice sau o culoare uniformă care să le distingă de alte maşini. Linton era hotărât să transforme industria din interior păstrând în acelaşi timp locurile de muncă ale celor 8.500 de şoferi licenţiaţi din regiune. Uber „funcţionează ilegal şi intenţionăm să luăm măsuri împotriva lor”, i-a asigurat Linton pe şoferii nervoşi de la şedinţă. Promisiunea a fost postată pe Twitter de D.C. Taxi Watch.

  • World Class România ajunge la 50.000 de membri prin intermediul celor 31 de cluburi de fitness la nivel naţional

    La sfârşitul anului 2016, compania a înregistrat o cifră de afaceri în valoare de aproximativ 20 de milioane de euro, cu o creştere de 15% comparativ cu anul precedent.  În acelaşi an, World Class România a investit mai mult de cinci milioane de euro în inaugurarea a trei cluburi noi şi modernizarea a nouă centre de fitness dintre cele existente. Tot anul trecut, compania a achiziţionat Club Moving, extinzând astfel portofoliul de cluburi şi ajungând la un total de 31 de centre de healh & fitness în România. Cei 50.000 de membri activi au acces la peste 60.000 de programe şi clase de fitness anual, 20 de piscine şi peste 48.000 metri pătraţi.   

    „ 2017 este anul care va avea un rol important în demersurile noastre de a educa şi inspira cât mai mulţi oameni să trăiască sănătos şi să fie mai activi, mai des. Suntem încrezători în piaţa locală de fitness şi cu siguranţă vedem o evoluţie în ceea ce priveşte gradul de conştientizare al oamenilor asupra unui stil de viaţă sănătos. World Class oferă cele mai bune servicii şi cel mai înalt nivel de expertiză la nivel de instructori, facilităţi şi programe de fitness, pentru ca membrii noştri să poată beneficia de cel mai bun mediu de health&fitness din România“, a declarat Kent Orrgren, CEO World Class România.                         

    În anul 2017, compania se va concentra pe consolidarea rezultatelor înregistrate în anul precedent şi estimează o creştere a cifrei de afaceri cu 10%.