BusinessMagazin

Tag: fondator

  • Mai ţineţi minte filmele SF cu maşini zburătoare? Ei bine, ele tocmai au devenit realitate

    Maşină, denumită AeroMobil 3.0, vine ca urmare a peste 25 de ani de cercetare. “Ideea de transport personal este pe cale să se schimbe”, a declarat Juraj Vaculik, CEO al AeroMobil.

    Designul maşinii a fost realizat de către Stefan Klein, fondatorul departamentului de profil din cadrul Academiei de arte din Slovacia. El a început să lucreze la concept în 1989.

    În anul 2013, o versiune a maşinii a fost autorizată de către autoritatea aviatică din Slovacia, urmând ca şi modelul 3.0 să primească în curând dreptul de a circula.

    Deşi pare un produs destinat celor cu un venit considerabil, reprezentanţii companiei spun că şi-ar dori ca maşina să ajungă, în primul rând, în ţările în curs de dezvoltare, acolo unde infrastructura rutieră lasă de dorit.

    Compania nu a anunţat care va fi preţul de vânzare al maşinii, nici data la care la care aceasta va deveni disponibilă doritorilor.

  • Fondatorul Facebook a cumpărat o insulă din Hawaii. Zuckerberg a plătit 100 de milioane de dolari

    Zuckerberg nu este primul miliardar care să investească în Hawaii; Larry Ellison, fostul CEO al Oracle, a cumpărat insula Lanaii pentru 300 de milioane de dolari.

    Conform celor de la Private Islands Inc., preţul unei insule poate varia între câteva sute de mii de dolari şi câteva sute de milioane. Dezvoltarea unor facilităţi pe terenul respectiv poate însemna însă o investiţie mult mai mare.

    Reţeaua socială Facebook are 1,3 miliarde de utilizatori în întreaga lume, 300 de milioane dintre aceştia folosind, de asemenea, şi aplicaţia Facebook Messenger. WhatsApp, care oferă o soluţie ieftină pentru înlocuirea mesajelor trimise pe telefon, are 600 de milioane de utilizatori la nivel mondial.

    Preluarea WhatsApp de către Facebook pentru 21,6 miliarde de dolari, anunţată în februarie, este cea mai mare achiziţie a unui start-up în ultimii ani, cu mult peste tranzacţia de un miliard de dolari prin care Facebook a preluat Instagram în 2012 sau achiziţia pentru 8,5 miliarde de dolari a Skype de către Microsoft.

  • A decis să dea vacanţe pe termen nelimitat angajaţilor care-şi fac bine treaba

    Branson, unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume, a decis să acorde angajaţilor vacanţe pe termen nelimitat, atât timp cât ei îşi termină sarcinile primite. Omul de afaceri spune că a fost inspirat de cei la Netflix, care în anul 2010 au permis angajaţilor să îşi ia concediu oricând, fără a cere aprobare de la conducere.

    Chiar dacă tehnologia permite angajaţilor să lucreze de acasă, Branson nu încurajează acest lucru, spunând că cel mai important lucru este ca treaba să fie terminată, indiferent de orele petrecute la birou. “Angajaţii pot pleca după ce se asigură că şi-au îndeplinit sarcinile şi că toate proiectele sunt la zi. Nerespectarea acestei reguli poate pune în pericol atât firma, cât şi cariera lor”, avertizează omul de afaceri.

    Politica vacanţelor nelimitate, adoptată şi de alte companii precum Foursquare şi Tumblr, poate avea atât consecinţe pozitive cât şi negative, notează cei de la entrepreneur.com. Deşi mulţi manageri se tem că angajaţii ar putea lipsi perioade îndelungate, statisticile de până acum arată că numărul total de zile de concediu a crescut cu doar 5-10%.

    Branson speră că noua politică implementată va creşte atât moralul cât şi productivitatea celor de la Virgin. “În cazul în care rezultatele vor fi încurajatoare”, spune el, “ne vom gândi şi la alte schimbări în bine faţă de sistemul tradiţional de muncă.”

  • Fondatorul FUBU vorbeşte despre cea mai mare greşeală pe care o poate face o companie

    Daymond John, fondatorul companiei de îmbrăcăminte FUBU şi membru al juriului în competiţia “Shark Tank” a explicat care este, din punctul lui de vedere, cea mai mare eroare pe care o fac oamenii de afaceri atunci când vine vorba de branding.

    Sloganul, spune Daymond, trebuie să poată exprima esenţa afacerii în cel mult cinci cuvinte. Spre exemplu, companii de succes precum Apple, Nike sau chiar FUBU au înţeles acest lucru, folosind mesaje concise şi eficiente: “Think different”, “Just do it”, “For us by us”.

    “Dacă nu poţi să explici în câteva cuvinte de ce lumea ar trebui să fie atrasă de brandul tău”, explică John Daymond, “atunci probabil că nu înţelegi exact ce înseamnă afacerea ta.”

    Daymond a înfiinţat FUBU în 1992 ca o companie destinată tinerilor şi mişcărilor neconvenţionale. Brandul a fost popularizat de rapperi precum LL Cool J şi Notorious BIG, iar Daymond spune că sloganul reprezintă exact ceea ce el a simţit atunci când a fondat FUBU. “Pentru noi, prin noi e exact ceea ce am vrut să însemne compania. Am ridicat FUBU doar prin puterile noastre”, mai declară omul de afaceri.

  • Fondatorul SSIF Broker Cluj se pregăteşte să revină pe piaţa de capital

    Petru Prunea stă pe o bancă dintr-un parc din Cluj, alături de doi prieteni brokeri, şi dă un interviu telefonic. Este încă în vacanţă, deoarece anul universitar urmează să înceapă peste două săptămâni. Familia şi universitatea l-au ţinut ocupat în ultimii cinci ani, de când a ieşit de pe piaţa de capital la fel de sonor precum a intrat, la începutul anilor ’90. „În ultimii cinci ani, în perioada cât am fost suspendat, m-am ocupat de familie şi de facultate, dar şi de numeroasele procese pe care le-am avut cu Broker. În ultimii doi ani cât am fost la Broker, eu nu am avut putere de decizie, dar mi-au fost imputate toate greşelile“, povesteşte Petru Prunea, care poate activa din nou pe piaţa de capital din mai 2014. Nu a făcut-o încă, dar plănuieşte să se întoarcă.

    Interdicţia CNVM a fost dată lui Petru Prunea în aprilie 2009, după 14 ani de când se afla la conducerea SSIF Broker Cluj. La începutul lui 2009, firma pe care a fondat-o şi pe care a condus-o din 1994 a fost zguduită de cel mai mare scandal de pe piaţa de capital, după ce s-a descoperit că şefa agenţiei din Deva a Broker, Adriana Constantin, a fraudat clienţii societăţii cu aproape un milion de euro.

    A urmat un control al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (CNVM), autoritatea de supraveghere a pieţei de capital, în urma căruia au fost descoperite nereguli şi la alte sucursale ale Broker, fapt care a condus la cele mai drastice sancţiuni dictate până la acel moment la Bursă: amenzi în valoare totală de 843.000 de lei (200.000 de euro) pentru societate şi 22 dintre angajaţii săi şi suspendarea pentru cinci ani a lui Prunea de pe piaţa de capital. Lui Prunea i s-a imputat că nu a făcut regulile mai clare în cadrul societăţii de brokeraj, iar el se consideră şi acum, ca şi atunci, nevinovat: „Eu am crescut la ţară şi pe mine mama m-a învăţat să nu mă amestec în tărâţe că mă mănâncă porcii. Am plătit eu greşelile tuturor“.

    Decizia CNVM a rămas în picioare şi, timp de cinci ani, Petru Prunea a lipsit de pe piaţa de capital, timp în care a predat şi a coordonat doctorate. 3 dintre studenţii săi au devenit doctori în economie, iar alţii se pregătesc. Între timp, nu i-a fost uşor să stea departe de piaţa în care a investit peste 15 ani din viaţă: „Am perceput foarte dureros faptul că lipsesc de pe piaţă, eu am contribuit la înfiinţarea Bursei sau a Fondului de Garantare, am ajutat la construcţia unei pieţe la care nu am mai avut acces. Am suferit foarte mult. În aceşti cinci ani am fost în vacanţă, în Spania şi în Grecia, primele mele vacanţe de când am început să clădesc SSIF Broker. Dar am găsit un refugiu în şcoală. Se plăteşte foarte prost la Oradea. Eu sunt profesor universitar emerit, dar sunt pensionar, aşa că sunt încadrat la plata cu ora şi iau 6 lei pe oră“, povesteşte acum Petru Prunea.

    Singura sa legătură cu brokerajul a luat forma unor colaborări cu firme din domeniu cărora le-a oferit consultanţă. În 2009 a colaborat cu Nova Invest din Baia Mare, în perioada când firma condusă de Petre Mureşan intenţiona să crească şi să se listeze la bursă; în iulie 2010, Nova Invest a oprit activitatea de tranzacţionare, Mureşan povestind atunci că a pierdut mulţi clienţi care s-au mutat la sucursala deschisă în Satu Mare de firma de brokeraj IFB Finwest Arad. Ulterior a colaborat cu Avantgarde Cluj, ai cărei 380 de clienţi au fost preluaţi (prin transfer tehnic) de SSIF Broker în 2013.

    Pe banca din parcul din Cluj, Petru Prunea nu se gândeşte însă doar la doctoranzii sau la studenţii săi de la Facultatea de Ştiinţe Economice de la Universitatea din Oradea, ci şi la cele câteva oferte pe care le-a primit în ultima jumătate de an pentru a reveni pe piaţa de capital. „Încă oscilez dacă să le accept sau nu“, mărturiseşte Prunea, „deoarece lucrurile s-au schimbat destul de mult, dar cel mai probabil voi accepta una dintre oferte şi voi reîncepe să activez în domeniu.“ „Am câteva oferte de la acţionarii unor societăţi de brokeraj. Nu este vorba de SSIF Broker, deoarece, deşi mă înţeleg foarte bine cu actuala conducere, nu cred că aş fi acceptat de consiliul de administraţie.“ Admite că îl interesează în continuare ce se întâmplă cu Broker, „este copilul meu, chiar dacă mai face rele. Nu am mai călcat prin firmă după ce am fost suspendat. Dar piaţa de capital nu este doar SSIF Broker, e o piaţă care se dezvoltă şi oferă oportunităţi. Dacă doresc să mă întorc, pot. Şi da, doresc“. Spune că, cel mai probabil, va accepta o ofertă din provincie, deoarece „la Bucureşti nu e uşor pentru un ardelean, trebuie să fie foarte iute. Nu rezist acolo, pentru că mentalitatea noastră de ardeleni a mers spre Viena, iar a bucureştenilor spre Istanbul. De fapt, de asta nu aş veni la Bucureşti“.

    Fostul director al Broker spune că şi-a lichidat în 2009 şi 2010 tot portofoliul de acţiuni de la firma pe care a fondat-o (Prunea deţinea aproximativ 10 milioane de titluri din cele 280 de milioane de titluri ale companiei; la valori cuprinse între 0,5 şi 0,19, Prunea ar fi încasat până în 2 milioane de lei). Acum, mai are „un portofoliu mic la bursă“, dar spune că nu are „bani să înfiinţeze singur o firmă nouă, pentru că pe mine activitatea de brokeraj nu m-a îmbogăţit – tot mama m-a învăţat să nu mă bucur la bani“. Deşi nu are un plan clar, Petru Prunea a decis că nu vrea să se retragă: „Piaţa s-a schimbat mult, oamenii s-au schimbat, dar eu cred că va urma o creştere a pieţei din care aş vrea să fac, din nou, parte“.

  • Fondatorul SSIF Broker Cluj se pregăteşte să revină pe piaţa de capital

    Petru Prunea stă pe o bancă dintr-un parc din Cluj, alături de doi prieteni brokeri, şi dă un interviu telefonic. Este încă în vacanţă, deoarece anul universitar urmează să înceapă peste două săptămâni. Familia şi universitatea l-au ţinut ocupat în ultimii cinci ani, de când a ieşit de pe piaţa de capital la fel de sonor precum a intrat, la începutul anilor ’90. „În ultimii cinci ani, în perioada cât am fost suspendat, m-am ocupat de familie şi de facultate, dar şi de numeroasele procese pe care le-am avut cu Broker. În ultimii doi ani cât am fost la Broker, eu nu am avut putere de decizie, dar mi-au fost imputate toate greşelile“, povesteşte Petru Prunea, care poate activa din nou pe piaţa de capital din mai 2014. Nu a făcut-o încă, dar plănuieşte să se întoarcă.

    Interdicţia CNVM a fost dată lui Petru Prunea în aprilie 2009, după 14 ani de când se afla la conducerea SSIF Broker Cluj. La începutul lui 2009, firma pe care a fondat-o şi pe care a condus-o din 1994 a fost zguduită de cel mai mare scandal de pe piaţa de capital, după ce s-a descoperit că şefa agenţiei din Deva a Broker, Adriana Constantin, a fraudat clienţii societăţii cu aproape un milion de euro.

    A urmat un control al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (CNVM), autoritatea de supraveghere a pieţei de capital, în urma căruia au fost descoperite nereguli şi la alte sucursale ale Broker, fapt care a condus la cele mai drastice sancţiuni dictate până la acel moment la Bursă: amenzi în valoare totală de 843.000 de lei (200.000 de euro) pentru societate şi 22 dintre angajaţii săi şi suspendarea pentru cinci ani a lui Prunea de pe piaţa de capital. Lui Prunea i s-a imputat că nu a făcut regulile mai clare în cadrul societăţii de brokeraj, iar el se consideră şi acum, ca şi atunci, nevinovat: „Eu am crescut la ţară şi pe mine mama m-a învăţat să nu mă amestec în tărâţe că mă mănâncă porcii. Am plătit eu greşelile tuturor“.

    Decizia CNVM a rămas în picioare şi, timp de cinci ani, Petru Prunea a lipsit de pe piaţa de capital, timp în care a predat şi a coordonat doctorate. 3 dintre studenţii săi au devenit doctori în economie, iar alţii se pregătesc. Între timp, nu i-a fost uşor să stea departe de piaţa în care a investit peste 15 ani din viaţă: „Am perceput foarte dureros faptul că lipsesc de pe piaţă, eu am contribuit la înfiinţarea Bursei sau a Fondului de Garantare, am ajutat la construcţia unei pieţe la care nu am mai avut acces. Am suferit foarte mult. În aceşti cinci ani am fost în vacanţă, în Spania şi în Grecia, primele mele vacanţe de când am început să clădesc SSIF Broker. Dar am găsit un refugiu în şcoală. Se plăteşte foarte prost la Oradea. Eu sunt profesor universitar emerit, dar sunt pensionar, aşa că sunt încadrat la plata cu ora şi iau 6 lei pe oră“, povesteşte acum Petru Prunea.

    Singura sa legătură cu brokerajul a luat forma unor colaborări cu firme din domeniu cărora le-a oferit consultanţă. În 2009 a colaborat cu Nova Invest din Baia Mare, în perioada când firma condusă de Petre Mureşan intenţiona să crească şi să se listeze la bursă; în iulie 2010, Nova Invest a oprit activitatea de tranzacţionare, Mureşan povestind atunci că a pierdut mulţi clienţi care s-au mutat la sucursala deschisă în Satu Mare de firma de brokeraj IFB Finwest Arad. Ulterior a colaborat cu Avantgarde Cluj, ai cărei 380 de clienţi au fost preluaţi (prin transfer tehnic) de SSIF Broker în 2013.

    Pe banca din parcul din Cluj, Petru Prunea nu se gândeşte însă doar la doctoranzii sau la studenţii săi de la Facultatea de Ştiinţe Economice de la Universitatea din Oradea, ci şi la cele câteva oferte pe care le-a primit în ultima jumătate de an pentru a reveni pe piaţa de capital. „Încă oscilez dacă să le accept sau nu“, mărturiseşte Prunea, „deoarece lucrurile s-au schimbat destul de mult, dar cel mai probabil voi accepta una dintre oferte şi voi reîncepe să activez în domeniu.“ „Am câteva oferte de la acţionarii unor societăţi de brokeraj. Nu este vorba de SSIF Broker, deoarece, deşi mă înţeleg foarte bine cu actuala conducere, nu cred că aş fi acceptat de consiliul de administraţie.“ Admite că îl interesează în continuare ce se întâmplă cu Broker, „este copilul meu, chiar dacă mai face rele. Nu am mai călcat prin firmă după ce am fost suspendat. Dar piaţa de capital nu este doar SSIF Broker, e o piaţă care se dezvoltă şi oferă oportunităţi. Dacă doresc să mă întorc, pot. Şi da, doresc“. Spune că, cel mai probabil, va accepta o ofertă din provincie, deoarece „la Bucureşti nu e uşor pentru un ardelean, trebuie să fie foarte iute. Nu rezist acolo, pentru că mentalitatea noastră de ardeleni a mers spre Viena, iar a bucureştenilor spre Istanbul. De fapt, de asta nu aş veni la Bucureşti“.

    Fostul director al Broker spune că şi-a lichidat în 2009 şi 2010 tot portofoliul de acţiuni de la firma pe care a fondat-o (Prunea deţinea aproximativ 10 milioane de titluri din cele 280 de milioane de titluri ale companiei; la valori cuprinse între 0,5 şi 0,19, Prunea ar fi încasat până în 2 milioane de lei). Acum, mai are „un portofoliu mic la bursă“, dar spune că nu are „bani să înfiinţeze singur o firmă nouă, pentru că pe mine activitatea de brokeraj nu m-a îmbogăţit – tot mama m-a învăţat să nu mă bucur la bani“. Deşi nu are un plan clar, Petru Prunea a decis că nu vrea să se retragă: „Piaţa s-a schimbat mult, oamenii s-au schimbat, dar eu cred că va urma o creştere a pieţei din care aş vrea să fac, din nou, parte“.

  • Cu trei ani în urmă era falit, în închisoare şi aproape de sinucidere. Acum câştigă 300.000 de dolari pe lună

    Poate suna a scenariu de film, însă este povestea lui Jason Fyk, fondatorul WTF Magazine. Acum trei ani, el era falit, în închisoare şi aproape de sinucidere. A folosit Facebook pentru a-şi întoarce viaţa cu 180 de grade.

    Problemele financiare ale lui Fyk au început în 2005, atunci când piaţa imobiliară a luat o turnură ciudată. Fyk era un agent imobiliar tânăr, căsătorit şi cu un copil, iar lipsa banilor a început să îl apese. Lunile au trecut, iar Fyk a înţeles că trebuie să găsească o nouă metodă de a face bani. Câţiva prieteni i-au propus să pornească un website, aşa că a cumpărat domeniul WTFMagazine.com. Acronimul WTF venea “Where’s The Fun”, site-ul fiind practic o colecţie de poze şi clipuri amuzante, relatează Business Insider.

    “Echipa lucra practic fără niciun ban”, povesteşte Fyk. “Încercam să adunăm informaţii şi materiale de peste tot, dar nu aveam nici cea mai vagă idee ce facem”.

    WTF a devenit entitate juridică în septembrie 2010 şi a avut lansarea oficială la începutul anului 2011. Câteva săptămâni mai târziu, Fyk a condus până la Baltimore pentru a intervieva un grup de cascadori. Ajuns în parcare, el a observat că mai mulţi baărbaţi se luaseră la bătaie, drept pentru care a început să filmeze tot incidentul cu telefonul mobil. Printr-o neînţelegere, poliţia americană l-a arestat şi pe Fyk motivând că acesta ar fi aranjat de fapt încăierarea pentru a putea să o posteze pe site-ul WTF.

    Familia bărbatului a folosit ultimii bani pe care îi avea pentru a angaja un avocat; cu toate acestea, a durat două luni până ca el să fie eliberat.

    “Nu puteam să mă angajez la McDonald’s, pentru că aveam nişte facturi uriaşe de plătit”, îşi aminteşte Fyk. “Copilul meu a fost cel care m-a ţinut pe linia de plutire în acea perioadă”.

    Bărbatului i-a venit ideea să scrie o carte despre toate întâmplările prin care trecuse în ultimul timp, însă nefiind un autor cunoscut era greu de crezut că cineva ar fi acceptat să îl publice. “Singura resursă pe care o aveam la dispoziţie era social media, şi era gratuită. Am decis să învăţ tot ce există legat de Facebook şi să creez un fel de mişcare socială care să îmi dea notorietate.”

    Ideea a fost una cât se poate de bună: Fyk a folosit sistemul de pagini business al Facebook şi a creat zeci de astfel de pagini. În prezent, el “controlează” peste 28 de milioane de like-uri. Acestea aduc zeci de milioane de vizite pe siteul său, iar vizitele se concretizează în milioane de dolari, anual, din publicitate.Bărbatul încasează aproape 300.000 de dolari pe lună de pe urma WTF Magazine.

    WTF Magazine are acum 16 angajaţi, iar Fyk a angajat un aşa-numit “ghost writer” care să îi redacteze memoriile.

     

    Care sunt etapele de management ale unui proiect co-finanţat prin fonduri structurale?

  • A jucat viitorul companiei la cărţi. Douăzeci de ani mai târziu, conduce un imperiu de 45 de miliarde de dolari

    Poate sună ca scenariul unui film, dar fondatorul FedEx a reuşit să salveze viitorul companiei sale atunci când s-a decis să meargă la Vegas şi să joace ultimii 5.000 de dolari pe care compania îi mai avea în cont. S-a întors după două zile cu 27.000 de dolari, sumă care a asigurat încă o săptămână de funcţionare. Nu a fost suficient pentru a redresa situaţia, însă în acele câteva zile a reuşit să negocieze un nou împrumut de la creditori.

    În 1971, Frederick Smith a decis să folosească averea personală de patru milioane de dolari pentru a pune bazele unei companii de curierat. A reuşit să strângă alte 90 de milioane de la diverşi investitori, folosindu-se de ideea că avea să fie prima companie din istorie care poate livra un pachet, peste noapte, oriunde în lume. Nicio altă companie nu mai încercase aşa ceva, iar investitorii s-au grăbit să gireze planul de afaceri.

    La doar trei ani de la începerea activităţii, Federal Express era pe punctul de a intra în faliment, cauza principală fiind creşterea rapidă a preţului la combustibil. Într-o bună zi, Smith a realizat că banii rămaşi în cont, 5.000 de dolari, nu ajungeau nici măcar pentru a alimenta avioanele. Printr-un gest aproape nebunesc, el s-a decis să ia banii şi să plece la Vegas; antreprenorul s-a aşezat la o masă de blackjack şi şi-a încercat norocul.

    După două zile, el le-a povestit colegilor ce a făcut, anunţându-i că a făcut rost de bani pentru încă o săptămână. Stupefiaţi, aceştia l-au întrebat la ce s-a gândit atunci când a luat ultimele fonduri ale companiei. “Ce mai conta? Oricum banii n-ar mai fi ajuns pentru încă o săptămână”, le-a răspuns Smith.

    În zilele care au urmat, Frederick Smith a reuşit să strângă încă 11 milioane de dolari, bani ce s-au dovedit suficienţi pentru a pune compania pe picioare. În 1976, Federal Express a înregistrat primul an fără pierderi, terminând cu 3,6 milioane de dolari profit. Astăzi, compania FedEx are o valoare de piaţă de peste 45 de miliarde de dolari.

  • Povestea lui Erling Persson, fondatorul H&M

    Erling Persson este fondatorul lanţului suedez de haine Hennes & Mauritz (H&M), format din 3.200 de magazine răspândite în 54 de ţări, în cadrul cărora lucrează 116.000 de angajaţi.

    El s-a născut în 1917 în familia unui măcelar din Västerås, oraş provincial aflat la o oră depărtare de Stockholm. Asemenea altor antreprenori de succes, precum Ingvar Kamprad, fondatorul Ikea, şi Warren Buffett, Erling Persson a fost un tânăr ocupat. A vândut în tinereţe carne, reviste, stilouri şi alte produse chiar şi colegilor săi de armată, în perioada în care urma stagiul militar obligatoriu. Persson s-a mutat în 1938 din micul oraş Västerås în Stockholm, unde credea că va avea mai multe posibilităţi pentru a se dezvolta. Tatăl său i-a spus atunci ”Pleacă fiule, te vei întoarce curând„. Spusele tatălui său nu s-au adeverit însă, iar nouă ani mai târziu el însuşi şi-a vândut magazinul din Västerås şi s-a mutat la Stockholm pentru a-l ajuta pe fiul său.

    După mutarea în capitală, Persson şi-a continuat afacerile, iar în 1942, la mijlocul celui de al doilea război mondial, a zburat în Hamburg pentru o discuţie cu un furnizor. Suedia era o ţară neutră, prin urmare afacerile se desfăşurau normal. În timpul nopţii însă, bombardierele aliaţilor au zburat deasupra ora-şului Hamburg, iar Erling Persson a fost nevoit să se as-cun-dă la subsolul hotelului Vier Jahreszeiten, unde a băut toată noaptea whisky împreună cu alţi oaspeţi ai hotelului. Dimi-neaţa următoare, a văzut că clădirea de alături fusese bom-bardată. (În 1980, H&M a deschis primul magazin din Germania, chiar lângă acest hotel.) Călătoriile de afaceri ale lui Per-sson au continuat şi după încheierea războiului.

    În 1947, a călătorit în Statele Unite ale Americii, iar în timpul acestei călă-torii a fost impresionat de lanţurile de retail Lerner (New York&Company de astăzi), Macy’s şi Barney’s. A observat că pantofii din Statele Unite ale Americii erau cu 75% mai ieftini decât în Suedia, prin urmare i-a venit ideea să vândă şi el haine mai ieftine şi mai rapid decât com-peti-torii. După ce s-a întors în ţara natală, a deschis un maga-zin pentru femei, Hennes (”Al ei„ – n.r.) care oferea haine ieftine, stilate. A deschis primul magazin în 1947 în Västerås, alegând ora–şul mai mic pe baza argu-mentului că dacă ideea eşua, repu-taţia sa în  Stockholm ar fi rămas in-tac–tă. Magazinul a avut succes printre local–nici, iar în curând Erling a deschis şi un spa-ţiu de vânzare în Stockholm.

    Persson nu era pasionat de modă, dar înţelegea retailul modern. Afacerea miza pe moda de ultimă generaţie şi pre-ţu-rile mici, obţinute prin optimizarea comen-zilor şi livrărilor şi prin contractarea celor mai ieftini producători – de obicei din lumea a treia. Compania Hen-nes a devenit ”H&M„ în 1968 când Pers-son a cumpărat Mauritz Widforss, un retailer de produse de vânătoare şi arme prin care s-a extins cu o linie de haine pentru bărbaţi. Până atunci, compania se dezvoltase cu precauţie în afara graniţelor, deschizând magazine în Norvegia şi Danemarca.

    În 1974, com-pania a fost listată la bursa din Stockholm – decizie luată mai ales din cauza taxelor foarte mari plătite de moştenitorii din Suedia în acea perioadă şi pe seama faptului că profitul făcut de companie nu era suficient pentru ca aceasta să se transforme într-o companie globală. A fost o teorie incorectă, deoarece H&M ar fi putut deveni o companie globală pe pro-priii bani, iar decizia a fost regretată de conducerea companiei, fondatorii fiind ne-voiţi să plătească prea multe taxe pe dividende, potrivit presei americane.

    În 1976, Persson a deschis primul magazin din Londra, în 1980, s-a extins în Germania,  iar până în 1985 deţinea 200 de magazine răspândite pe întreg con-tinentul. Erling Persson s-a pensionat în 1982, iar locul său în companie a fost ocu-pat de fiul său, Stefan Persson. Până la sfârşitul anului 1990, H&M a devenit cel mai mare lanţ de retail de haine din Euro-pa, iar în 2000, analiştii financiari considerau acţiunile H&M drept cele mai valoroase din sectorul de retail. Erling Persson a murit în 2002, la 85 de ani, o mare parte din ac-ţiunile companiei şi din capitalul acesteia fiind moştenite de copiii săi, Stefan şi Lottie.

  • Sfaturi pentru tinerii manageri de la… Ravinder Takkar, CEO al Vodafone România

     

    Citeşte aici povestea lui Ravinder Takkar, redată în materialul de copertă din Business Magazin.