Tot mai mulţi părinţi realizează şedinţe foto ale copiilor lor fie în ipostaze jenante sau în decursul mai multor ani, surprinzând transformarea de la copil la adult. Un fotograf din Melbourne a creat o impresionantă galerie foto a fetiţei sale.
Bill Gekas are origini greceşti şi australiene şi este un fotograf premiat, cele mai impresionante lucrări ale sale fiind portretele.
În vreme ce ţara trece printr‑un boom postrăzboi, în Illinois omul de afaceri Ray Kroc încearcă să-şi câştige existenţa drept comis-voiajor pentru firma Prince Castle Sales, al cărei produs principal este multimixerul, o maşină de preparat milkshake-uri din popularele restaurante drive-in de care s-au bucurat americanii în perioada de după război.
Impresionat de sistemul rapid de preparare a mâncării de la un stand cu hamburgeri din San Bernardino, dar şi de mulţimea pe care o atrăgea, Kroc a întrezărit imediat un imens potenţial de francizare. El a găsit o modalitate de a ajunge într-o poziţie în care să poată obţine compania de la fraţii McDonald, creând un imperiu de miliarde de dolari. Şi aşa s-a născut McDonald’s.
În primă fază, fraţii McDonald îl angajează pe Ray Kroc ca agent de francizare. După ce a văzut designul unic al Arcadelor Aurii – devenite simbolul absolut a brandului –, Kroc a insistat ca fiecare locaţie a restaurantelor să păstreze acest element special, ca o aură strălucitoare, care atrăgea atenţia trecătorilor. Arcadele aurii arătau ca un far Pop Art şi au devenit foarte repede un simbol omniprezent, uşor de recunoscut de către oameni, la fel ca sticlele de Coca-Cola. Ray Kroc deschide iniţial 13 restaurante în Chicago, dar şi în apropierea oraşului, având planuri mari de expansiune în toată ţara. După ani de trudă, lucrurile încep în sfârşit să meargă mai bine pentru Kroc. Însă, deşi operaţiunile de francizare sunt un succes, Ray Kroc se află sub o mare presiune financiară din cauza sumei mici de bani care îi revine. Devine nerăbdător, iar ritmul lent de expansiune şi restricţiile fraţilor McDonald îl frustrează. El are o viziune de dominaţie globală pentru McDonald’s şi nu vrea ca fondatorii să îl încetinească.
Actorii care i-au portretizat pe angajaţii din bucătăria McDonald’s au repetat cu coregrafa filmului, Kiki Ely, pentru a crea ceva ce ea a numit „baletul burgerilor”. Coregrafa a folosit o serie de semnale audio pentru a-i ajuta pe actori să rămână sincronizaţi, în timp ce navigau prin procesul de preparare a mâncării inventat de fraţii McDonald.
În film mai apar Laura Dern în rolul lui Ethel, prima soţie lui Ray Kroc, şi Linda Cardellini în rolul lui Joan Smith, soţia unuia dintre francizorii săi, care mai târziu se căsătoreşte cu antreprenorul.
The Founder este regizat de John Lee Hancock (Saving Mr. Banks, The Blind Side) şi este bazat pe un scenariu original al lui Robert Siegel (The Wrestler).
Notă: 7/10
Diavolul stă în detalii aşă că nu este surprinzător cum ceva atât de mic, de delicat şi care se poartă de regulă pe dedesubt poate naşte pasiuni mistuitoare, de genul celor pe care le găseşti doar în romanele de dragoste. Filmul Malena al lui Giuseppe Tornatore este o dovadă în sine. Este senzaţională imaginea în care personajul principal masculin, Renato, o priveşte pe voluptuoasa Monica Bellucci pe ascuns, de departe, în încercarea de a „fura“ câteva imagini care să îi alimenteze deja colorata-i imaginaţie. De altfel, nu fură doar imagini, ci şi perechea neagră de desuuri întinsă la uscat, care-i devine apoi poartă către lumea viselor. S-ar putea isca războaie pentru acele desuuri negre.
„De ce astăzi bărbaţii preferă să vorbească despre ceasuri şi nu despre desuuri? Cui îi pasă de dublu tourbillon? Când erau mici doar nu se uitau pe gaura cheii la ceasuri“, spunea recent Şerban Alexandrescu, cofondatorul agenţiei de publicitate Headvertising. Îl poate contrazice cineva?
Cum a ajuns lenjeria intimă să se bucure de un super-statut poate deveni lecţie pentru cele mai prestigioase universităţi, tâlcul fiind că acesta a fost elementul vestimentar cel mai apropiat de transformarea femeii în societate.
Adevărul este că fiecare hartă spune o minciună, dar nu toate mint despre acelaşi lucru.
De exemplu, populara hartă de proiecţie Mercator, una dintre cele mai utilizate în prezent, pe care mulţi dintre noi o folosim, are nişte greşeli uriaşe.
Acest lucru are atât beneficii cât şi probleme pentru cei care o folosesc în diverse scopuri. Problema se datorează proiecţiei.
O mulţime de lucruri rele sunt pe cale să se întâmple în Gotham, iar dacă Batman vrea să salveze oraşul de groaznicul Joker va trebui să înveţe să renunţe la postura de erou solitar, să încerce să colaboreze cu alţii şi poate, doar poate, să se mai relaxeze puţin.
O producţie Warner Bros. Pictures, aventura animată ”Lego Batman: filmul“ are premiera în cinematografele din România pe 10 februarie.
Dacă aveţi un Mercedes vechi dar aţi visat toată viaţa la un Rolls Royce, există un atelier în Kazahstan care vă poate îndeplini dorinţa!
Aşa cum mecanicii din Rusia ştiu să transforme S-Class-urile vechi într-unele noi, şi vecinii lor au găsit formula pentru a crea un Rolls dintr-o caroserie veche de Mercedes.
Sursă foto: englishrussia.com
Unul dintre cele mai longevive programe de susţinerea educaţiei şi a performanţei, „Bursele Telekom”, a ajuns în 2016 la a şaptea ediţie. În fiecare anTelekom Romania aacordat burse unui număr de zece studenţi cu rezultate şcolare foarte bune şi obiective de carieră bine stabilite şi care, în plus, s-au remarcat prin proiecte extracurriculare şi activităţi de voluntariat. Peste 100 de studenţi au beneficiat până în prezent de burse de excelenţă prin programele derulate de Telekom Romania.
În 2016 programul „Bursele Telekom” a fost deschis studenţilor din anul I la universităţile de stat, indiferent de profilul acestora. Din cele 360 de înscrieri, juriul a selectat 20 de finalişti, dintre care au fost aleşi zece câştigători.
Cei zece câştigători ai ediţiei 2016 sunt studenţi ai universităţilor din Bucureşti, Iaşi şi Cluj- Napoca. Fiecare studentprimeşte din partea Telekom Romania o bursă anuală în valoare totală de 11.250 de lei, pe durata anului universitar 2016-2017.
Fie că se pregătesc să devină medici, profesori sau cercetători, tinerii bursieri ne vorbesc despre parcursul lor educaţional, despre valorile care îi animă şi despre visul pe care speră să-l transforme într-o carieră de succes.
Mihaela – Alexandra Roman este pasionată de medicină încă din anii copilăriei, atunci când o însoţea pe mama sa în cabinetul medical în care aceasta profesa. Pasiunea s-a transformat în destin, iar acum studiază medicina, convinsă de faptul că poate face performanţă pentru a-i putea ajuta pe oameni. Pentru aceasta are nevoie de sprijin în demersul asumat,pentru a putea participa la conferinţe şi congrese care presupun o taxă de participare cedepăşeşte bugetul de care Alexandra dispune. De asemenea, bursa de la Telekom o va ajuta să împlinească un proiect convergent, ”Happy steps”, care constă în organizarea unor cursuri gratuite de dans pentru copiii bolnavilor de cancer de la Hospice Romania.
Mihai Gherman a fost pasionat din copilărie de universul ştiinţific. Era atras de felul în care funcţionează lucrurile din jurul său. Informatica a devenit un ingredient zilnic al vieţii sale. În timp, apetitul nestăvilit pentru cunoaştere a început să se manifeste în special în direcţia tainelor corpului uman. Prin urmare, a început să studieze medicina şi să înţeleagă faptul că dorinţa sa este aceea de a-şi folosi cunoştinţele în folosul sănătăţii oamenilor. Întâlnirea dintre informatică şi medicină s-a manifestat sub cupola unor teme precum deep-learning şi cea a reţelelor neuronale virtuale. Bursa Telekom îl va ajuta să aprofundeze aceste teme oferindu-i accesul de care are nevoie la surse suplimentare de informaţie, precum cărţi de specialitate şi abonamente la reviste de cerecetare.
Visul Cristianei Maria Popescu, olimpică medaliată cu aur la matematică, este de a avea un impact în societatea românească. Pas cu pas a contribuit la progres. A salvat în 19 ani peste cincizeci de animale ale străzii. Şi-a deschis inima si curtea pentru pisicile şi câinii înfometaţi, abandonaţi şi răniţi, oferindu-le o viaţă fără griji. Cristiana aspiră la o carieră în neurologie şi îşi doreşte să descopere tratamente eficiente pentru accidentul vascular cerebral, boala care i-a răpit tatăl. Bursa Telekom îi oferă acces la resurse de studiu si sprijin în proiectul de a înfiinţa un ONG.
Bogdan – Viorel Vîlceleanu aspiră la o carieră în cercetarea biomedicală, o specializare ce necesită acces necontenit la cele mai recente informaţii din domeniu. Ţelul lui Bogdan poate fi îndeplinit prin acces la materiale didactice corespunzătoare, precum manuale şi atlase specifice, acces la reviste şi platforme digitale de învăţare ale unor universităţi internaţionale de prestigiu, participarea la numeroase congrese de specialitate din ţară şi nu numai.
Sergiu – Andrei Dinu este un student special, cu rezultate extraordinare la nivel naţional şi internaţional în informatică, matematică, fizică şi şah. Sergiu îşi doreşte să-şi continue activitatea academică în ţara sa natală, scopul său fiind acela de a deveni un ambasador al excelenţei academice din România. Bursa Telekom îl va aduce mai aproape de împlinirea propriei chemării, aceea de a transforma performanţa academică în condiţie de posibilitate a unei vieţi mai bune pentru comunitatea în care trăieşte.
Părinţii săi au murit când avea patru ani, Roman Abramovici fiind apoi crescut de bunica şi unchiul său.
El a obţinut prima sursă de finanţare sub forma unui dar de nuntă de la socrii săi; a renunţat apoi la studii pentru a-şi urmări visul de antreprenor, care în primă fază a constat în vânzarea unor raţe de plastic dintr-un apartament situat în Moscova.
Până la vârsta de 21 de ani, Abramovich intrase pe piaţa neagră folosind banii primiţi de la părinţii soţiei sale. Companiile sale au devenit în cele din urmă legale la începutul anilor ’90; până atunci, omul de afaceri pornise şi lichidase deja peste 20 de firme.
La 26 de ani, Abramovich a fost arestat sub acuzaţia că ar fi furat bunuri ale statului. Nouă ani mai târziu, el avea să devină guvernator al provinciei Chukotka.
El susţine şi în ziua de azi că a fost nevinovat în respectivul caz: “Au fost probleme cu sistemul bancar. Banii pierduţi de rafinărie au fost ulterior descoperiţi iar eu am fost eliberat”, spune miliardarul rus.
Luxul şi opulenţa sunt cele mai bune cuvinte pentru a caracteriza viaţa miliardarului rus Roman Abramovich. Petrecerile pe care le organizează sunt deja legendare, precum cele de Revelion din insula St. Barts.
Ani, cândva adăpost pentru zeci de mii de oameni, s-a transformat într-un oraş al fantomelor şi al ruinelor. Devenit un centru cultural important în timpul dinastiei armene Bagradit, rămăşiţele oraşului sunt astăzi împrăştiate pe un platou din nord-estul Turciei.
Cei care vizitează ruinele acestui imperiu de mult apus sunt întâmpinaţi de privelişti ce amintesc de istoria bogată a oraşului Ani, întinsă de-a lungul a trei secole şi cinci dinastii – armenă, bizantină. turcă, georgiană şi otomană.
La apogeul său, în secolul XI, oamenii de ştiinţă estimează că Ani adăpostea nu mai puţin de 100.000 de oameni, fiind cunoscut ca “oraşul celor 1.001 biserici”. Cifra era mult exagerată, dar studiile arheologice au scos totuşi la iveală peste 40 de locuri de cult.
La doar o lună după ce a început afacerea, un antreprenor de 24 de ani, care nu a vrut să-şi dezvălui adevăratul nume, a declarat pentru CNBC că a transferat 70,000 de dolari unei fabrici din Shenzen, China pentru a produce 15,000 de cuburi de plastic.
Cuburile, prevăzute cu butoane şi rotiţe, este destinat să-i ajute pe oamenii care tind să se joace cu degetele prea mult. Rezultatul a fost un venit de 345,000 de dolari, copiind idea altora şi livrând produsul mai repede.
Totul a început când Jack, cum a fost de acord să fie numit, a văzut o campanie pe Indiegogo pentru un scaun/canapea gonflabilă realizată din material rezistent, cel care este folosit în producerea paraşutelor. Proiectul pe Indiegogo a strâns 4 milioane de dolari de la oameni. Jack a cercetat ideea şi a văzut că nu era una nouă şi că ar putea profita de asta. A găsit producători în China, prin intermediul Alibaba, care se ofereau să producă canapeaua gonflabilă.
A strâns 5000 de dolari şi chinezii au realizat 250 de astfel de produse pentru ei. Au realizat un site şi au început să vândă canapelele organizatorilor de târguri şi festivale. Veniturile au ajuns la 100,000 de dolari, dar marginile de profit s-au micşorat din cauza faptului că au cheltuit bani mulţi pe reclamă pentru a se bate cu competitorii.
În august 2016, Jack s-a uitat să vadă ce campanii de Kickstarter sunt populare. şi a găsit : The Fidget Cube, un mic cub de plastic ce ajuta oamenii sa scape de anxietăţi. Proiectul a strâns 6,5 milioane de dolari. Însă fondatorii s-au lovit de o problemă – producţia a fost întârziată. Pe Alibaba deja erau copii, iar Jack a profitat de acest lucru şi a reuşit să pună în vânzare cubul la finalul lui noiembrie. Au cheltuit mai puţin de 5000 de dolari pentru pornirea businessului (un cub de plastic costa 3,65 de dolari), iar planul era sa vanda fiecare cub pentru 19,99 de dolari.
Au apelat la FollowLiker, un software automatizat care te ajută să creşti numărul de fani şi să creşti popularitatea brandului. “Nu ştiam cât de puternică poate fi o reclamă pe Instagram şi faptul că poate genera 30,000 de dolari în materie de vânzări”, spune el.
La o săptămână vindeau 100 de cuburi pe zi, chiar şi 800 într-o zi încărcată. Trebuia sa producă mai multe bucati. A plasat o comadă pentru 15,000 de cuburi transferând 70.000 de dolari într-un cont din China. “Tot ce aveam era un contact de Skype al unei femei din China şi nici măcar nu ştiam cum o chema”, spune el.
Totul a fost ok şi au reuşit să facă aproape 350,000 de dolari în două luni.
“Dacă vorbeşti cu economişti de 60 de ani o să-ţi zică că afacerea trebuie să ţintească să devină profitabilă în 18 luni de zile. Nu mai este relevant azi. Acum poţi fi profitabil în patru zile”, mai spune Jack.