“Nu există niciun dubiu că sirienii au atacat intenţionat avionul nostru în spaţiul aerian internaţional. Potrivit datelor pe care le avem, avionul a fost atins de o rachetă cu ghidare laser sau cu detecţie termică”, a declarat Arinç.
Siria a doborât vineri un avion militar turc care, conform Damascului, ar fi pătruns în spaţiul aerian sirian. Turcia susţine însă că aparatul a fost doborât în spaţiul aerian internaţional.
Mai mult pe www.mediafax.ro.
Unii analişti evrei, citaţi de The New York Times, cred că Shapiro a dorit prin aceasta doar să asigure Israelul că SUA au în continuare o poziţie fermă, în perspectiva discuţiilor din 23 mai pe care marile puteri le vor avea la Bagdad asupra dosarului iranian. Miercuri, reprezentanţii Teheranului şi ai grupului P+5 (Marea Britanie, China, Franţa, Rusia, SUA plus Germania) se vor întâlni la Bagdad spre a discuta despre programul nuclear iranian – a doua întâlnire din acest an, după cea din aprilie de la Istanbul.
Un fost consilier al premierului Netanyahu a apreciat chiar că o declaraţie ce face credibilă opţiunea militară” creşte şansele unei rezolvări paşnice a conflictului.
În paralel, la reuniunea G8 de la Camp David, ţările participante au asigurat sâmbătă că sunt gata să apeleze la stocurile de urgenţă de petrol în această vară, dacă sancţiunile economice contra Iranului vor ameninţa situaţia stocurilor mondiale. Embargoul UE asupra petrolului iranian intră în vigoare în iulie, iar sancţiunile înăsprite impuse de SUA intră în vigoare la sfârşitul lui iunie. Exporturile iraniene au scăzut deja cu mai mult de o cincime în acest an.
Comisarul pentru Agricultură Dacian Cioloş a declarat înainte de votul Parlamentului că speră ca acordul să ducă la rezolvarea definitivă a diferendului la Organizaţia Mondială a Comerţului. Diferendul comercial a început în 1988, când Uniunea Europeană a interzis toate importurile de carne provenită de la vite tratate cu hormoni de creştere, decizie care a determinat SUA şi Canada să impună sancţiuni de 125 de milioane de dolari pe an, pentru produse europene de lux precum brânza Roquefort, trufe şi muştar. Autorităţile UE şi cele de la Washington au convenit în 2009 ca ţările comunitare să menţină interdicţia, dar Statele Unite să elimine treptat sancţiunile, în schimbul unei creşteri semnificative a cotelor pentru importul fără taxe al cărnii de vită fără hormoni.
O acţiune militară e ultima variantă, atunci când toate celelalte eşuează, a afirmat Leon Panetta, secretarul american al apărării, explicând că SUA vor folosi forţa ca să împiedice Iranul să obţină arma nucleară, dacă eforturile diplomatice nu dau rezultate. Declaraţia venea la câteva săptămâni după ce acelaşi Panetta comentase cu scepticism şansele unor bombardamente iniţiate de Israel sau chiar de SUA de a anihila programul nuclear iranian. “În cel mai bun caz ar amâna cu un an, poate doi, programul lor de dezvoltare nucleară, şi asta în funcţie de capacitatea de a lovi cu adevărat ţintele vizate în Iran, dintre care unele sunt realmente foarte dificil de atins”.
Acum însă, secretarul apărării vorbea în faţa unei reuniuni a Comitetului Americano-Israelian pentru Afaceri Publice (AIPAC), puternica organizaţie de lobby evreiesc care în aceeaşi zi primise deja declaraţii de sprijin de la trei candidaţi la preşedinţia SUA – Mitt Romney, Rick Santorum şi Newt Gingrich. Toţi trei au susţinut că Israelul trebuie sprijinit de SUA prin toate mijloacele în conflictul cu Iranul şi au criticat abordarea împăciuitoare a lui Barack Obama şi a puterilor europene în raport cu ameninţarea Teheranului. În ce-l priveşte, Obama a adresat şi el un mesaj către AIPAC, afirmând că s-a făcut prea mult zgomot pe tema unui război şi că aceasta n-a făcut decât să avantajeze Teheranul, pentru că aşa a crescut preţul petrolului; în schimb, izolarea economică a regimului condus de Mahmud Ahmadinejad a creat “o oportunitate pentru ca diplomaţia, susţinută de presiuni, să învingă”.
Obama a adăugat că politica lui e de a-i împiedica pe iranieni să obţină arma atomică şi că “nu va ezita să folosească forţa, atunci când ar fi cazul, pentru a apăra interesele SUA”. Dar în niciun caz nu s-a arătat belicos ca potenţialii săi adversari republicani, ba chiar i-a criticat ulterior cu asprime, acuzându-i că vorbesc cu prea mare uşurinţă de război, fără să ţină cont de costurile umane ale acestuia, cum n-a ţinut cont Bush în războiul din Irak. “Uneori suportăm astfel de costuri, dar el trebuie cumpănite bine. Nu ne jucăm de-a politica pe tema asta. Când am făcut-o în trecut fără să cumpănim, am greşit. Şi nu cei care ies în faţă plătesc pe urmă preţul”, a spus Obama. Cât despre intenţia Israelului de a lansa un atac preventiv contra Iranului, posibilitate explorată la întâlnirea de la Washington cu premierul evreu Benjamin Netanyahu (care a precizat însă că Tel Avivul nu a luat o decizie în acest sens), Obama a explicat că atunci când a spus “SUA ţin spatele Israelului” nu s-a referit la susţinerea pentru un astfel de atac preventiv, ci a exprimat doar sprijinul american de principiu faţă de aliaţii săi, aşa cum sunt şi Marea Britanie sau Japonia.
La aceeaşi reuniune a AIPAC, Netanyahu a părut oarecum mulţumit de întâl-ni-rea cu Obama, însă a respins argumentaţia acestuia că o lovitură unilaterală a Israelului contra Iranului ar avea consecinţe periculoase nu numai pentru Israel, ci şi pentru America, aliata nr. 1 al statului evreu şi detestată ca atare atât în Iran, cât şi în lumea arabă. “E momentul de-acum să vorbim despre cât ne-ar costa să nu oprim Iranul”, a fost replica lui Netanyahu, care, ca să fie mai convingător, a venit şi cu copii ale unor scrisori din 1944 în care Departamentul de Război al SUA respingea un apel al Congresului Mondial Evreiesc de a bombarda Auschwitzul, pe motiv că aceasta ar împinge Germania nazistă la şi mai multe “acţiuni de răzbunare”. Iar, special pentru Obama, Netanyahu a adus un cadou înfricoşător: Cartea Esterei, povestea biblică a frumoasei evreice care l-a fermecat pe regele persan Ahasverus, reuşind să dejoace planul persanilor (strămoşii iranienilor de azi) de a-i nimici poporul. “Iar evreii şi-au lovit duşmanii cu lovitură de sabie şi i-au măcelărit şi i-au nimicit pe cei ce-i urau”, sună unul dintre versete. Ce comparaţie mai limpede, aşadar, cu situaţia din zilele noastre, când liderii iranieni, după cum a reamintit Netanyahu, numesc America “Marea Satană”, Israelul “Mica Satană” şi vor să le distrugă pe ambele?
Există însă o mică problemă: comunitatea serviciilor secrete a prezentat luna trecută un raport pe această temă din seria National Intelligence Estimates, după care nu ar exista dovezi că Iranul ar fi luat decizia strategică de a produce o armă nucleară, întrucât, deşi “există în stadiu incipient” cercetări pentru anumite aspecte ale procesului de fabricare a acesteia, ele au “un caracter mult prea lent şi disipat”. Raportul i-a încurajat pe comentatorii optimişti să conchidă că acesta e rezultatul sancţiunilor economice impuse de SUA şi UE, în timp ce alţii au căzut pradă teoriei conspiraţiei, convinşi că serviciile nu pot spune pe şleau că Iranul se înarmează, întrucât Obama nu vrea să pornească niciun război, cu atât mai puţin într-un an electoral.
De aici şi interpretările, destul de numeroase în presa americană, că vizita lui Netanyahu în SUA ar fi de fapt o încercare a Israelului de a influenţa rezultatul alegerilor prezidenţiale din noiembrie în favoarea republicanilor care au vorbit cu atâta ardoare la AIPAC: avertismentele lui că Iranul ameninţă SUA ar fi menite, prin urmare, să inducă teama în nişte alegători nemulţumiţi că lui Obama i-ar fi frică să ia decizia de a apăra America. Republicanii au prins ideea: cel mai bine plasat candidat la nominalizare, Mitt Romney, a mers până acolo încât să proclame că “dacă Barack Obama va câştiga alegerile din noiembrie, Iranul va scoate arma nucleară, iar lumea aşa cum o ştim se va schimba”. Numai că, pentru marea parte a electoratului care s-a fript cu minciunile despre armele de distrugere în masă ale Irakului, astfel de frici nu prea mai funcţionează. Bilanţul războaielor din Irak şi Afganistan nu mai dă speranţe vreunui candidat să cucerească electorat mizând pe cartea aventurilor în Orient. Iar Netanyahu, presând SUA să-i asigure spatele, nu face decât să dea apă la moară celor indignaţi că Israelul trage după el America într-un război care nu seamănă deloc cu povestea glorioasă din Cartea Esterei.
Suiţi pe garduri, plini de furie şi şi cu pumnii ridicaţi, păreau la prima vedere tot nişte manifestanţi din seria “primăvăraticilor arabi”, sosiţi în faţa unei instituţii de stat ca să strige pentru democraţie, căderea unui dictator sau locuri de muncă. În realitate, nu erau arabi, ci iranieni, şi nu cereau democraţie, ci ameninţau ambasada britanică din Teheran cu o reeditare a episodului ostaticilor din 1979, când susţinătorii revoluţiei iraniene au sechestrat 52 de americani timp de 444 de zile.
Protestele, care au determinat închiderea ambasadei de la Teheran (şi, în replică, expulzarea diplomaţilor iranieni din Marea Britanie), veneau după ce Londra, Washingtonul şi Ottawa au anunţat la 21 noiembrie noi sancţiuni contra regimului lui Mahmud Ahmadinejad, ca efect al celui mai recent raport al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică, unde se vorbea despre “posibile dimensiuni militare ale programului nuclear iranian”. Londra şi-a atras furia iranienilor fiindcă a fost prima şi singura care a impus sancţiuni directe nu doar asupra afacerilor derulate în City de instituţiile iraniene, ci şi asupra băncii centrale a Iranului – prima dată după ultimul război mondial când Regatul Unit impune un boicot total asupra industriei financiare a unui stat, după cum notează The Telegraph.
În ciuda presiunii din partea Israelului, SUA s-au abţinut iniţial să ia o măsură similară, cu argumentul umanitar că astfel de sancţiuni vor lovi tot iranienii de rând, dar şi cu argumentul mult mai pragmatic că aşa va creşte preţul petrolului, având în vedere că sancţiunile contra băncii centrale iraniene înseamnă că Teheranul nu va mai putea practic să importe şi să exporte legal petrol, alimente şi alte mărfuri. Vinerea trecută însă, Senatul SUA a votat în unanimitate un amendament care aprobă penalizarea oricăror instituţii financiare străine care ar face afaceri cu banca centrală iraniană, în ciuda avertismentelor administraţiei Obama cum că a-i ameninţa astfel pe aliaţii Americii nu e deloc cea mai fericită idee de a le obţine cooperarea contra Iranului, pe de o parte, iar pe de altă parte riscă să arunce în aer piaţa petrolului şi să pericliteze redresarea economiei globale.
Separat de această rundă de sancţiuni, şi UE a impus, joia trecută, noi interdicţii de a face afaceri cu Iranul, adăugând 180 de instituţii şi persoane iraniene pe lista celor ale căror active din Europa sunt îngheţate şi care nu au drept de circulaţie în statele UE. Nici Bruxellesul nu a impus însă un embargou petrolier, aşa cum ar fi dorit Franţa şi Marea Britanie, iar ministrul francez de externe Alain Juppe, ca să nu dea impresia că europenii se tem să acţioneze, a dat vina pe opoziţia Greciei, ţară puternic dependentă de petrolul iranian, şi a adăugat că rămâne de văzut în ce măsură creşterea producţiei în alte ţări furnizoare ar putea compensa un viitor embargou petrolier decis de UE. China, aliat economic al Iranului, s-a declarat din nou sceptică în eficienţa sancţiunilor ca soluţie la problema nucleară iraniană (mai ales că acestea ar privi-o direct, având în vedere creşterea cu 50% a importurilor ei de petrol iranian) şi, alături de Rusia, a blocat orice posibilitate ca acestea să fie extinse la alt nivel prin vreo decizie a Consiliului de Securitate al ONU.
“Avionul fără pilot la care fac aluzie iranienii ar putea fi un avion american de recunoaştere care efectua o misiunea în vestul Afganistanului la sfârşitul săptămânii”, explică ISAF într-un comunicat publicat duminică seara. “Operatorii avionului fără pilot au pierdut controlul aparatului şi încă încearcă să stabilească ce s-a întâmplat cu el”, adaugă ISAF fără alte precizări despre tipul aeronavei.
Al Alam nu a precizat unde a fost doborât avionul, dar a afirmat că acesta a fost “puţin avariat” şi că operaţiunea s-a desfăşurat “în urmă cu câteva ore”. “Unităţile de război electronice şi aeriene au reuşit să doboare un avion american fără pilot de tip RQ-170 care a încălcat zonele frontaliere din estul ţării şi era puţin avariat”, a precizat agenţia Fars, citând un oficial american sub acoperirea anonimatului.
Trădarea respectivă ar fi constat nu numai în faptul că Mircea Geoană s-ar fi prezentat drept lider al opoziţiei în cursul vizitei recente în SUA (acuzaţie negată de împricinat), ci şi în declaraţiile lui Geoană despre o nouă candidatură la preşedinţie, precum şi în faptul că nu combate suficient puterea, ba chiar dimpotrivă, din funcţia lui de preşedinte al Senatului. Amplificarea scandalului, cu ameninţarea lui Victor Ponta că îşi dă demisia din PSD, după ce Geoană a refuzat să plece, i-a cam lăsat în ofsaid pe patriarhii partidului, Ion Iliescu şi Adrian Năstase, care iniţial se situaseră de partea lui Ponta.
Ridicolul situaţiei a alimentat imediat o mulţime de scenarii despre viitorul liderilor aflaţi în conflict: ba că Geoană ori Ponta pleacă din PSD şi-şi fac neapărat câte un partid nou de stânga, ba că Geoană ar putea migra către UNPR, unde i s-a transmis deja că e binevenit, ba că Geoană nu se dă dus tocmai ca să facă jocul PDL şi să compromită opoziţia, ba că înlăturarea lui de la şefia Senatului şi înlocuirea lui cu un pedelist (Vasile Blaga fusese deja pregătit drept succesor) vor deschide calea părăsirii complete a Parlamentului de către USL, pe considerentul că opoziţia ar izbuti să lupte mai eficient din afara Parlamentului contra actualei puteri.
Morar a exemplificat, între altele, cu cazul unui deputat – Cosmin Popescu, fost lider al PDL Gorj – care a fost condamnat definitiv, dar încă activează în Parlament. Conform şefului DNA, lipsa de pregătire profesională a judecătorilor e de vină pentru întârzierea actului de justiţie sau pentru ratarea completă a unor cazuri. Morar a dat exemplul unui judecător care spunea ca o mită de 4 milioane de euro nu poate fi luată în considerare ca probă, fiindcă este neverosimil de mare.
Consiliul Superior al Magistraturii a sesizat inspecţia judiciară faţă de afirmaţiile lui Morar, iar Asociaţia Magistraţilor din România, condusă de Mona Pivniceru, a reclamat că şeful DNA încalcă Legea statutului judecătorilor şi al procurorilor, care interzice exprimarea publică de către aceştia a unor opinii despre procese pe rol sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat Parchetul.
“Directorul Aeroportului Cluj încearcă să hărţuiască în disperare compania Carpatair pentru plângerea pe care aceasta a depus-o la Comisia Europeană. Operatorul aerian a acuzat în plangerea sa aeroportul că subvenţionează, începand cu 2007, pe unul din concurenţii săi cu sume care se apropie de 20 milioane de euro, măsura respectivă prejudiciind grav mediul concurenţial, mai multe companii aeriene fiind nevoite să-şi sisteze cursele pe care le-au zburat în mod traditional de pe aeroportul Cluj”, se arată într-un comunicat de presă remis BUSINESS Magazin.
Oficialii Carpatair susţin că aplicarea procedurii de degivrare este o operaţiune care ţine strict de competenţa şi decizia comandantului aeronavei şi că se aplică în funcţie de condiţiile meteorologice de la aeroportul de plecare.
“Acţiunea de astăzi de la Cluj cu provocarea întârzierii neîntemeiate a zborului Cluj-Timişoara cu aproximativ două ore, însoţită de acţiunea din mass-meda cu declaraţii defăimătoare la adresa Carpatair din partea directorului aeroportului şi denaturarea premeditată a faptelor, aducerea unor comparaţii total inacceptabile, gen Verona 1997, nu au nimic de a face cu preocupările reale de siguranţă a zborului. Aceste acţiuni sunt vădit premeditate şi au ca scop doar denigrarea Carpatair”, susţine directorul Carpatair, Nicolae Petrov.
Potrivit Mediafax, conducerea Aeroportului Internaţional Cluj-Napoca va sesiza Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR), după ce piloţii companiei Carpatair au încercat, sâmbătă şi luni, să decoleze cu avioanele fără să efectueze operaţiunea de degivrare, adică de curăţare a gheţii depuse pe fuzelaj şi aripi. Directorul aeroportului clujean, David Ciceo, a declarat, luni, corespondentului MEDIAFAX că piloţii companiei au pus vieţile pasagerilor în pericol.