BusinessMagazin

Tag: Ungureanu

  • Delicatese pentru masa verde: caracatiţe, iepuroi şi scorpioni. Perlele politice ale săptămânii

    “Mă îndoiesc că România mai poate suporta a doua lovitură de stat după cea din 2007, sub aparenţă democratică; am îndoieli foarte serioase aici” – preşedintele suspendat Traian Băsescu

    “Un iepure sau un iepuroi, mai bine zis, care vrea să câştige la masa verde, fugind de români, după ce în prealabil i-a denigrat în întreaga lume civilizată” – senatorul PSD Dan Şova despre preşedintele suspendat Traian Băsescu

    “Vreau să îi spun lui Băsescu, cel care stă speriat şi turbat ca un scorpion care vrea să înţepe pe toţi românii, că vara asta nu se poartă albul lui, vara aceasta se poartă tricolorul României” – premierul Victor Ponta

    “Iar trebuie Moldova să salveze ţara Românească, ca acum 150 de ani. (…) Acum ei încearcă să ne aducă din nou în sălbăticie. Dar moldovenii se vor strânge iar ca acum 150 de ani” – Mihai-Răzvan Ungureanu, liderul ICCD

    “Dacă va continua să se agaţe de putere sub masca unor forme juridice, va avea parte de un sfârşit tragic” – fostul senator PSD Alexandru Athanasiu despre preşedintele suspendat Traian Băsescu

    “Dacă vreţi să vedeţi un film horror, priviţi duminică pe fereastră. O să vedeţi armate de zombi încolonate spre secţiile de vot” – Sebastian Lăzăroiu, ex-consilier prezidenţial

    “Eu cred că dacă Dan Voiculescu a fost, şi eu cred că a fost securist (…) dom’le în comerţul exterior în poziţia aia nu erai un biet informator. Deci dacă a fost, a fost ceva serios” – preşedintele interimar Crin Antonescu

  • Ponta: Băsescu şi Ungureanu aveau deja vândută ţara străinilor şi celor care le dau şpagă

    “Acum două luni, când a fost dat jos Guvernul, Traian Băsescu era supărat că el şi Mihai Răzvan Ungureanu aveau deja vândută ţara străinilor şi celor care le dau şpagă.

    Vă rog să mă sprijiniţi să ne apărăm ţara şi să o păstrăm doar pentru noi. În spun lui Traian Băsescu, care stă speriat şi turbat ca un scorpion, îi spun că vara aceasta nu se poartă albul lui, şi se poartă tricolorul României”, a afirmat premierul la mitingul USL care s-a desfăşurat în Piaţa Unirii din Iaşi.

    El a mai spus că în 29 iulie, la referendum, românii vor arăta că “au pedepsit încă un dictator şi un duşman”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Guvernele trec, acordurile cu FMI rămân. Până când?

    Obişnuinţa de a gândi în termeni politici şi nu economici a dominat, ani de-a rândul, discuţiile despre acordurile cu FMI, ajunse un fel de fatalităţi enigmatice, abătute pe capul României fie pentru că un guvern de o anumită culoare politică era incapabil să conducă ţara, fie pentru că un guvern sau altul era incapabil să se opună presupuselor conspiraţii străine contra ţării. Ieşirea (cu scântei) a guvernului Tăriceanu, în 2005, din acordul de atunci cu FMI a fost salutată în România ca o dovadă binevenită de independenţă, pentru ca în 2009, când relaţia cu instituţia de la Washington a fost reluată în epoca Boc, să iasă la iveală dezastrul economic real acumulat în scurta epocă de independenţă.

    În urmă cu câteva luni, guvernatorul BNR reflecta public pentru prima oară că după ce actualul acord se termină, adică în martie 2013, cel mai bine ar fi să nu mai încheiem încă unul. “Ar însemna că lucrurile merg bine şi că nu mai avem nevoie de un profesor. Dacă te lungeşti într-un asemenea acord, nu e un mesaj bun”, spunea Mugur Isărescu, adăugând că noile ancore externe după 2013 ar urma să fie doar tratatele cu UE. Între timp, premierul Victor Ponta avea să reflecteze la rândul lui că poate ar fi bine să semnăm un nou acord preventiv cu FMI în 2013, cu aceeaşi funcţie a celui actual, adică de “certificat de sănătate” bun de arătat pieţelor financiare. Cât despre preşedintele Traian Băsescu, faptul că după acordul din 2009-2011 a urmat cel actual a fost promovat şi asumat explicit ca o cale de a-i împiedica pe viitorii guvernanţi de la alte cheltuieli bugetare fără număr, inclusiv în caz că el n-ar mai fi la putere.

    De fapt însă, “certificatul de sănătate” al FMI n-a existat niciodată: întotdeauna a fost vorba, pe de o parte, de o componentă de tratament pur şi simplu (cum s-a întâmplat din 2009 până în 2011, când am avut una dintre cele mai drastice ajustări fiscale din Europa, de la un deficit structural de circa 8% din PIB la unul de circa 3%), pe de altă parte de o convalescenţă sine die – aşa cum este acum, când, conform teoriei FMI, după stabilizarea fiscală trebuie să urmeze o serie de privatizări şi dereglementări la capătul cărora se găseşte idealul creşterii economice perfect sustenabile, cu retragerea aproape totală a statului din economie. Iar cum din 2010 încoace, ideea de boală a căpătat şi un chip – sperietoarea Grecia -, respectarea de la un trimestru la altul a ţintelor fiscale asumate cu FMI a ajuns prima grijă grijă şi principalul motiv de mândrie pentru toate guvernele, fie că s-au numit Boc, Ungureanu sau Ponta. Frica a păzit şi va păzi bostănăria în continuare, indiferent cât de intense ar fi crizele politice interne ori cât de diferite ar fi culorile politice ale guvernanţilor.

    “Dacă scena politică în mod tradiţional turbulentă din România a fost în general ignorată de pieţe, ca zgomot de fond, de data aceasta ofensiva spre putere a USL e suficient de serioasă încât să creeze condiţiile pentru o depreciere durabilă a leului. Din fericire însă, Guvernul a fost foarte atent să evite comparaţiile cu Ungaria şi discuţii furtunoase ca ale lui Viktor Orban cu finanţatorii internaţionali”, observă Mateusz Szczurek, economist-şef pentru ECE în cadrul ING Bank, comentând deprecierea bruscă a leului cu ocazia demersurilor de suspendare a preşedintelui Băsescu. “Dimpotrivă chiar, ţinta de deficit convenită cu FMI a fost îndeplinită în prima parte a anului, după cum spune ministrul de finanţe Florin Georgescu (deşi ni se pare destul de surprinzător, ţinând cont de rezultatele din ianuarie-mai), iar premierul Victor Ponta a promis demisia miniştrilor care nu vor respecta angajamentele faţă de FMI”, constată Szczurek.

    Ca să reamintim cum stă situaţia, pentru ca ţinta de deficit bugetar de cel mult 2,2% din PIB pentru acest an să fie atinsă, după ce pe primele cinci luni a ajuns deja la 1,2%, deficitul ar trebui să fie doar în jur de 1% din PIB în perioada iunie-decembrie. Efortul va fi mare, având în vedere nu numai perioada electorală, ci şi faptul că în toţi anii, cheltuielile bugetare cresc de obicei în a doua parte a anului. La aceasta se adaugă chestiunea arieratelor la buget, care au reînceput să crească începând din primul trimestru, conform ultimului raport al FMI, publicat săptămâna trecută (vezi grafic). Misiunea FMI pentru următoarea evaluare a acordului vine în România la 24-25 iulie, iar în funcţie de rezultatele discuţiilor, potrivit ministrului Georgescu, va urma rectificarea bugetară şi “vom şti exact care vor fi sumele redistribuite în cadrul bugetului, cine e cu plus şi cine e cu minus”.

    Aceeaşi frică păzeşte bostănăria în relaţia cu FMI şi în cazul celei de-a doua componente a “certificatului”, respectiv convalescenţa – restructurarea şi privatizarea companiilor de stat. Numai că aici, deşi niciodată autorităţile nu s-au opus deschis Fondului, cu argumentul teoretic legitim că ar vrea să păstreze în administrarea statului active esenţiale din energie sau transporturi, toate guvernele au adoptat tacit aceeaşi tactică de tergiversare. O comparaţie între scrisoarea de intenţie a guvernului Boc din iunie 2011, adică la prima evaluare a acordului actual, şi cele ulterioare e instructivă. Autorităţile promiteau acum un an că vânzarea prin bursă ori către investitori strategici a pachetelor statului la Petrom (10%), Transelectrica, Transgaz, Romgaz (câte 15%) şi Oltchim se va face până la sfârşitul lui 2011, iar la Hidroelectrica şi Nuclearelectrica vor fi vândute pachete minoritare până la sfârşitul lui mai, respectiv iunie 2012.

  • Ţineţi dreapta, ungurenii mei!

    În aceste condiţii, vom avea un PDL condus începând din 30 iunie de Blaga şi câteva noi mişcări politice sau platforme civice de dreapta: Iniţiativa Civică de Centru-Dreapta a fostului premier Mihai-Răzvan Ungureanu (care a anunţat oficial că va candida la parlamentarele din toamnă pe listele unei noi alianţe electorale de centru-dreapta, care va cuprinde formaţiuni politice de la PDL până la PNŢCD), Noua Republică a lui Mihai Neamţu (a cărei reabilitare în ochii celor dezamăgiţi de certurile din interiorul său a fost pecetluită de prezenţa Monicăi Macovei şi a lui Mihai-Răzvan Ungureanu la congresul de înfiinţare de sâmbătă) sau chiar mişcarea F9, rezultată din nucleul Împreună 2012, născut pe Facebook în ianuarie din iniţiativa lui Bogdan Naumovici.

    La congresul de înfiinţare a Noii Republici, Mihai-Răzvan Ungureanu a anunţat că ICCD va fi pe aceeaşi platformă electorală cu Noua Republică şi cu alte formaţiuni politice interesate de o acţiune unită înainte de alegerile din toamnă, începând cu PDL şi terminând cu PNŢCD. El a adăugat că va da curs invitaţiei la Convenţia extraordinară a PDL din 30 iunie, dacă va fi invitat.

    Vasile Blaga şi-a declarat deja disponibil să colaboreze cu MRU, prefigurând previzibila alianţă între PDL şi cel puţin una dintre aceste mişcări, cu scopul comun de a recâştiga puterea, după modelul deja cunoscut al Top09 din Cehia, partid înfiinţat în 2009, care a ajutat dreapta să rămână la putere după alegerile din 2010.

  • A pierdut cineva alegerile de duminica trecută?

    Unii dintre cei ce au dezavuat sinceritatea lui Prigoană sunt însă mult mai demni de dispreţ când fie încearcă să arunce pe electorat sau pe maşinaţiile USL vina pentru înfrângerea PDL, spre a evita astfel un congres care să-i măture pe actualii lideri, fie să pretindă că de fapt partidele USL sunt cele care au pierdut alegerile, fiindcă au avut mai puţine voturi decât în 2008.

    La aceasta se adaugă, după Adriean Videanu, teoria liniştitoare că scorul USL de la locale, puţin peste 50%, a fost vârful de formă şi că până la parlamentare oricum va scădea, deşi tendinţa e de creştere de formă, în primele şase luni, pentru orice partid care ia puterea şi banii ei, iar la noi, algoritmul uninominalului pur va deforma şi mai mult rezultatul votului în favoarea USL.

    În aceste condiţii, două au fost strategiile schiţate de relansare a dreptei: încercarea de a împinge spre primăvară alegerile parlamentare (în timp ce USL încearcă să le decaleze în octombrie) şi încercarea de a folosi victoria lui Emil Boc de la Cluj fie ca punct de plecare pentru o regrupare (unde Boc, plecat din fruntea PDL, îi va promova în partid pe apoliticii lui MRU), fie ca pretext pentru o separare între un PDL al înfrânţilor lui Blaga şi o nouă CDR (Cristian Preda dixit) cu MRU în frunte, alături de adepţi necorupţi ai PDL, PNL şi PLD şi de “ungureni” din societatea civilă.

  • Credeţi că va avea succes mişcarea civică a lui MRU?

    Dacă rebelul “greu” Cezar Preda s-a repezit să critice iniţiativa, afirmând că este o “imixtiune” şi o “bulversare a PDL”, liderul de facto al PDL, Vasile Blaga, l-a îndemnat pe Ungureanu să-şi execute misiunea, adică să adune suficienţi “oameni valoroşi din societatea civilă” cărora la momentul oportun să li se alăture PDL spre a recuceri puterea.

    Blaga a pierdut însă puncte la susţinătorii puri şi duri ai dreptei, tocmai pentru că a dat dovadă de raţiune, opunându-se săptămâna trecută unei moţiuni de cenzură pe care unele capete înfierbântate din PDL prindeau s-o coacă, deşi tot ei se plânseseră că moţiunea USL contra guvernului Ungureanu a destabilizat ţara.

  • Zeus şi maneliştii cu blăniţă. Perlele politice ale săptămânii

    “Cei care vor primi ordin să meargă acolo. Ordin de la Zeus” – fruntaşul PSD Victor Hrebenciuc, întrebat cine crede că va adera la mişcarea civică a lui M.R. Ungureanu

    “Ochii mei, simţurile mele. Asta voi face, mă voi uita, fiind cetăţean mă pot uita fiind critic la cei care s-au comportat în felul acesta” – ex-premierul M.R.Ungureanu, întrebat ce instrumente va folosi pentru a-şi îndeplini dorinţa de a înţelege resorturile traseismului politic

    “Mie îmi place trufia. E păcatul pe care-l duc în mormânt. Îmi place luxul, îmi place aurul, îmi plac oile mari” – Gh. Becali, liderul PNG

    “Un fost procuror comunist deghizat în blăniţă de apărător al drepturilor omului, mai nou într-o blană zburlită, fioroasă, de luptător anticorupţie (…) e vorba de un luptător cu gura, un fel de gurist, un manelist al anticorupţiei” – deputatul PNL Tudor Chiuariu despre europarlamentarul Monica Macovei

    “Nu suntem la o vânătoare, poate că pare, însă cred că mai degrabă domnul Băsescu ne vânează pe noi” – Crin Antonescu, liderul PNL

    “Am avut o singură mică ezitare la eliberarea din funcţie a domnului Tismăneanu – că a realizat o carte excelentă cu domnul Iliescu” – premierul Victor Ponta, comentând demiterea lui Vladimir Tismăneanu din funcţia de preşedinte al Consiliului ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului

  • Fiţi ungurenii mei! Dar când anume, mai exact?

    Europarlamentarul Cristian Preda consideră că Ungureanu poate deveni din nou prim-ministru după alegerile din noiembrie sau poate candida ca independent la alegerile prezidenţiale din 2014. Deocamdată însă, Ungureanu a declarat doar că “parteneriatul” lui cu PDL continuă, pentru că au un drum şi un ţel comun, iar despre acel “ultim cuvânt” pe care la moţiunea de cenzură spunea că şi-l va rosti ulterior a comentat că “va fi peste ani”.

    E drept, mai mult nici nu poate spune – ar fi straniu să încerce să-l concureze la imagine pe discretul preşedinte al PDL, Emil Boc, actualmente candidat pentru primăria Clujului.

  • PDL după Ungureanu: pariul pe 2014

    Cum însă Traian Băsescu nu mai poate candida pentru un alt mandat, speranţa adepţilor PDL a rămas în M.R. Ungureanu, susţinut de o viitoare construcţie politică de dreapta, construcţie care are însă nevoie obligatoriu să se sprijine pe aparatul din teritoriu al PDL pentru a avea relevanţă.

    Ungureanu nu şi-a anunţat încă intenţiile, însă scenariile deja au apărut, de la o preluare de către ex-premier a şefiei unui PDL curăţat de traseişti şi până la fondarea unei noi formaţiuni care să fuzioneze ulterior cu acel PDL curăţat şi cu orice alte grupări de dreapta dispuse să i se alăture.

  • Jos Ungureanu! Jos Băsescu?

    De la 16 miniştri în cabinetele Tăriceanu şi Boc, cifra era prevăzută iniţial să urce la 21, dintre care patru miniştri delegaţi perfect inutili, cu atribuţii redundante sau absurde (pentru dialog social, relaţia cu IMM, relaţia cu Parlamentul şi relaţia cu societatea civilă), doi miniştri desemnaţi au în spate anchete penale, trei au fost declaraţi incompatibili de ANI, iar unii (Andrei Marga, Titus Corlăţean, Ovidiu Silaghi) au mai fost miniştri, într-adevăr, satisfăcând criteriul experienţei enunţat de premierul desemnat Victor Ponta, dar nu la ministerele unde au fost trimişi.

    Auspiciile proaste însoţesc şi din punct de vedere politic debutul noului guvern. Încă dinainte de confirmarea în Parlament, Dan Voiculescu, liderul de facto al PC, a început să traseze guvernării USL sarcina de a-l suspenda rapid pe preşedintele Traian Băsescu, idee în faţa căreia s-a arătat reticent până şi PNL, altminteri primul interesat să se elibereze locul la preşedinţie pentru Crin Antonescu.

    În acelaşi timp, UDMR, supărată că USL insistă cu suspendarea liniei de predare în maghiară la UMF Târgu-Mureş şi cu votul uninominal, a anunţat că vrea alegeri anticipate, alăturându-se PDL într-un vot negativ dat guvernului Ponta. Atât o suspendare a preşedintelui, cât şi un drum spre anticipate ar fi însă ultimul lucru de care societatea şi economia ar avea acum nevoie.