BusinessMagazin

Tag: transformare

  • Tradiţia de 3.000 de ani care a transformat această afacere într-un succes

    Amuleta Nazar, o creaţie facută manual din sticlă, are o istorie de peste 3.000 de ani în Turcia datorită unei legende prin care se crede că te păzeşte de „ochiul malefic”,scriu cei de la BBC.

    Talismanele fac parte dintr-o cultură de aproximativ 3.000 de ani vechime, iar acestea sunt de obicei puse la bărci şi maşini pentru a proteja şi a ţine departe energiile malefice. Un exemplu este cel al pescarilor care produc foarte mult. Acest lucru atrage ateţia oricui, iar acest lucru atrage de la sine şi „ochiul malefic”.

    „Au pus amuletele la gâtul oamenilor, iar aceştia şi le-au pus şi pe bărci, pentru a le proteja de ochiul malefic. Dacă aveţi chiar şi o maşină pe uscat, o puneţi pe ea. Este un fel de credinţă”, a spus Mahmut Sur, unul din cei care creează aceste amulete în Turcia.

    Un arheolog a demonstrat printr-o descoperire dintr-un mormânt, în care a găsit amulete nazar nedeteriorate, făcute în acelaşi mod, că acestea erau vechi de 1.500 de ani.

    „Amuletele din Nazar sunt albastre. Unele au trei ochi, unele au unul. Mărgelele plate au un singur ochi. Când purtaţi o amuletă, dacă am energie rea şi mă uit la ochi, amuleta redirecţionează energia rea. Se crede că se amuleta se poate sparge dacă energia rea este prea puternică”, a adăugat Mahmut Sur.

     

  • Cum a reuşit un român să transforme 2 euro în 160.000 de euro aproape instantaneu

    Un bănăţean din Caransebeş pasionat de fotbal a pariat pe 22 de meciuri pe un bilet de 2 lei care i-a adus un câştig de 150.000 de lei. Pariorul a repetat biletul de cinci ori, astfel că, punând la bătăie în total 10 lei, a câştigat şi încasat deja suma impresionantă de 750.000 de lei.

    Pariorii experimentaţi ştiu cât de complicat este să anticipezi corect rezultatele din Ligile inferioare ale Angliei, dar câştigătorul de la Superbet a prins pe acelaşi bilet patru meciuri din Championship şi două din League 2, campionate în care şi favoritele au adesea cote peste 2.

    Bănăţeanu nu a fost doar norocos, ci şi inspirat şi şi-a ales foarte bine meciurile: a mizat pe echilibru la returul dintre PSG şi Real Madrid, iar pariul PsFX s-a dovedit câştigător. Tot din Liga Campionilor, a mizat pe experienţa şi defensiva lui Juventus pe terenul lui Tottenham, iar cea mai mare cotă de pe bilet, 3.35 i-a ieşit întocmai.

    A avut parte de victoriile lui Ajax, Roma, Schalke, Arsenal şi Lyon. Două partide mai grele ar fi putut fi Inter – Napoli şi Manchester United – Liverpool, dar acolo a mers oricum pe şansă dublă şi a pariat şi egalul.

    De precizat şi că din câştigul său de 750.000 de lei, aproape jumătate este reprezentat de bonusul de 85% primit pentru numărul de meciuri jucate.

    Reamintim şi că în ianuarie, Superbet a plătit alte două mari premii, când băcăuanul Gheorghe G. a câştigat 1.350.093,22 de lei (aproape 300.000 de euro), cea mai mare din istoria premiilor date de casa de pariuri Superbet în cei zece ani de activitate. Pariorul a jucat 42 de bilete, toate pe fotbal şi toate câştigătoare la o cotă totală de 11.808,61. La interval de câteva zile, un constănţean a câştigat 750.000 de lei (peste 163.000 de euro) cu un bilet de 5 lei repetat de cinci ori şi cu o cotă de 10.000.

    Superbet este cel mai mare operator de jocuri de noroc din România, cu o reţea în retail de aproape 1.000 de agenţii în toată ţara.


    Superbet România a fost fondată în 2008 de Sacha Dragic, care astăzi este CEO al întregului grup de firme. În această toamnă, Superbet a devenit prima companie din industria pariurilor sportive prezentă pe bursa alternativă AeRo, în urma unei emisiuni de obligaţiuni în valoare de 9,6 milioane de lei vândute unor investitori români.

    Pe 21 noiembrie 2017, compania şi-a lansat oficial operaţiunile şi pe piaţa din Polonia. Superbet Polonia a obţinut licenţă de operare în retail în luna octombrie, devenind singurul operator străin autorizat să funcţioneze pe piaţa poloneză.

  • (P) Consiliul Judeţean Ilfov doreşte să transforme judeţul într-un centru economic şi ştiinţific internaţional

    Oameni de ştiinţă din Europa, experţi  şi reprezentanţi ai autorităţilor locale s-au reunit la Bucureşti, la conferinţa „Science meets Regions/Science builds the future”, care a avut loc la Biblioteca Naţională a României, pentru a discuta despre modul în care deciziile politice pot fi fundamentate pe cercetarea ştiinţifică. „Science meets Regions/Science builds the future” face parte dintr-o serie de evenimente organizate de Joint Research Centre (JRC), serviciul ştiinţific şi de cercetare intern al Comisiei Europene. Reprezentanţii JRC au subliniat că este nevoie de un efort integrat în dezvoltarea politicilor publice bazate pe fundamente ştiinţifice, prin implicarea şi colaborarea celor trei piloni sociali – autorităţi, oameni de ştiinţă şi cetăţeni. 
     
    Cosiliul Judeţean Ilfov susţine iniţiativa localităţii Măgurele de transformare într-un smart-city, având la bază politici publice fundamentate pe rezultatele cercetării ştiinţifice şi speră că va fi prima, dintr-un lung şir de localităţi, care va adopta această viziune. Oraşele din România trebuie să se dezvolte în concordanţă cu nevoile actuale ale locuitorilor, mediului de afaceri, să ţină pasul cu tehnologia digitală şi să se adapteze noii generaţii.
     
     
    „Este nevoie să fundamentăm politicile publice pe doi piloni: pe randamentul resurselor investite şi pe creşterea calităţii vieţii. Cum prioritizezi ca să ai randament maxim?! Ei bine, aici intervin experţii care fac analiza lor, fac balanţa cost-beneficiu şi prioritizează în condiţiile resurselor date. Administraţia performantă va fi de fapt un trinom – administraţia, experţii/mediul academic şi cetăţeanul. Că nu suntem în război. Nu trebuie să trăim în tabere diferite, trebuie să fim în parteneriat. Apoi, Consiliul Judeţean trebuie să facă politici publice pentru întreaga regiune, nu fiecare pe bucăţica lui.” – Marian Petrache, preşedinte al Consiliului Judeţean Ilfov.
     
    Transformarea oraşului Măgurele în smart-city este un proiect pilot al Consiliului Judeţean Ilfov, iar în cadrul evenimentului au fost identificate şi propuse soluţii pentru ca această localitate să devină un “oraş inteligent”. La bază a stat un studiu realizat de Institutul de Politici Publice. 
    „Fundamentarea politicilor publice pe expertiza oamenilor de ştiinţă şi a cercetătorilor va însemna că nu a luat administratorul o decizie după bunul plac, ci în urma unor analize, iar proiectele alese pentru implementare au fost cele mai bune care puteau fi alese. Să începem de acum şi de aici. Ilfovul e pionier în acest domeniu. În ţară, exemplul îl dăm chiar noi. Şi sper că, după întâlnirea de azi, se va lua microbul.” – Marian Petrache, preşedinte al Consiliului Judeţean Ilfov
     
    Evenimentul „Science meets Regions/Science builds the future” reprezintă un prim pas în stabilirea colaborării dintre autorităţile publice şi mediul ştiinţific, care poate pune bazele implementării unor politici publice sustenabile. Altfel spus, dezvoltare bazată pe dovezi.

  • Inspirată de o carte scrisă de un autor britanic, antreprenoarea de origine italiană Maria Sebregondi a transformat un material mai puţin cunoscutul în sursa unui imperiu de zeci de milioane de dolari.

    Maria Sebregondi, cofondatoare a companiei Moleskine, s-a născut şi a crescut în Italia. Mama sa a lucrat ca editor şi designer grafic. În 1995, Sebregondi a descoperit o descriere a agendelor din moleschin (material din bumbac care imită pielea – n.red.) într-o carte a scriitorului englez Bruce Chatwin. Inspirată de Chatwin, ea a scris unui magazin din Paris în încercarea de a îi convinge pe proprietari să-i vândă o sută de bucăţi de moleschin. Sebregondi a abordat apoi Modo & Modo, o mică firmă de design şi editare, pe care a consultat-o în ideea de a reînvia acest stil.
    Modo & Modo a început să producă agendele în 1997, dar compania a promovat ideea că produsul său a existat întotdeauna. În 1998, Modo & Modo producea 30.000 de agende pe an şi şi-a extins piaţa, distribuind produsele sale în întreaga Europă. Până în 2000, Modo & Modo SpA avea un birou cu un număr redus de angajaţi, dar care genera vânzări de 20 de milioane de euro în Milano. În 2004, agendele Moleskine au fost exportate în Japonia, iar de acolo a început distribuţia în Asia.
    În 2006, societatea cu capital privat Syntegra a cumpărat Modo & Modo, iar compania şi-a schimbat numele în Moleskine. Sebregondi, care a rămas consultant pentru companie, s-a alăturat Moleskine în calitate de director executiv. În 2007, ea a devenit director al capitalului de brand, influenţând modul în care marca este poziţionată şi percepută. De asemenea, gestionează proiecte de dezvoltare a mărcilor care implică crearea de reţele sociale, offline şi online.
    Sub proprietatea companiei Syntegra, Moleskine a început să-şi extindă linia de produse, adăugând nenumărate variante de agende standard, pixuri, penare şi altele în portofoliul de produse al companiei. În 1997, Moleskine nu avea nevoie de un catalog, deoarece vindea un singur fel de agendă; mai puţin de un deceniu mai târziu, catalogul Moleskine avea peste 200 de pagini.
    Până în iulie 2012, colecţiile Moleskine erau distribuite în 22.000 de magazine din 95 de ţări. În martie 2013, compania a anunţat o listare publică iniţială la Borsa Italiana.
    La sfârşitul lunii septembrie din anul 2016, grupul belgian de investiţii D’Ieteren a achiziţionat o cotă de 41% din Moleskine. După ce a lansat o ofertă publică de preluare a celorlalte acţiuni ale companiei, D’Ieteren a depăşit pragul de 95%, ceea ce îi conferă dreptul de a lansa o procedură pentru a obţine controlul deplin asupra Moleskine. Intenţia lui D’Ieteren era de a scoate Moleskine de pe bursa din Milano.
    La începutul anului 2018, compania a anunţat că va intra într-un nou domeniu şi va deschide cafenele Moleskine în marile oraşe precum Beijing, Londra, New York şi Hamburg. Prima cafenea a fost deschisă la Milano. 

  • Smartphone-ul, alternativa „plăţilor pe caiet”?

    „Noi de mult nu mai suntem o companie care se ocupă de carduri – această clasificare este foarte restrictivă”, spune Cosmin Vladimirescu, country managerul pentru România al companiei globale de tehnologie de plăţi Mastercard România, în contextul „schimbării de paradigmă” aduse de noii jucători din fintech. Potrivit datelor disponibile, compania pe care o conduce este liderul pe piaţa cardurilor din România în termen de număr de carduri, conducând segmentele Credit, Premium, Pre-paid şi Contactless, pe care numără cele mai multe carduri − la finalul lui 2017, de pildă, Mastercard a depăşit 100 de milioane de plăţi contactless în România. Totodată, peste 95% dintre toate tichetele de masă electronice din România sunt emise sub sigla Mastercard. În primul trimestru al anului curent, pe piaţa locală existau 17,5 milioane de carduri, din care 13,6 milioane de carduri active (inclusiv co-branded şi cu funcţie de monedă electronică), potrivit celor mai recente date publicate de BNR.


    Potrivit lui Vladimirescu, de la plăţile cu cardul, cu care compania s-a consacrat, acum spune că îşi folosesc experienţa pentru a-şi diversifica serviciile. Tehnologia contactless, plăţile mobile, experienţa consumatorilor şi siguranţa acestora sunt câteva dintre principalele tendinţe care vor contura viitorul plăţilor, potrivit lui Cosmin Vladimirescu. „Ne folosim experienţa şi reţeaua pentru a permite tot felul de alte plăţi, inclusiv plăţi tip account to account (care implică transferul fondurilor din contul unui client în contul unui alt client, la aceeaşi instituţie financiară sau la una diferită – n.red.). Avem în prezent chiar şi posibilitatea de a oferi plăţi din contul curent la POS; printr-o interfaţare simplă, putem să facem şi asta. Pentru noi, totul este o oportunitate, modul în care noi privim lucrurile este că acolo unde există comerţ, unde se face un schimb, un troc cu valoare, noi putem să oferim o alternativă de plată.“


    Unul dintre pariurile Mastercard pentru perioada următoare constă în plăţile de pe telefonul mobil şi metodele de autentificare aferente, în contextul unui nivel de penetrare a smartphone-urilor ridicat deopotrivă la nivel european, cât şi pe plan local. Aproximativ 90% din populaţia din România foloseşte un smartphone, în creştere cu 6% faţă de anul anterior, şi aproape 80% din persoanele chestionate care folosesc acest tip de plată au declarat că procesul de achiziţie şi confirmare a plăţii pe mobil este cea mai bună alternativă digitală, potrivit studiului Mastercard Attitudes to Digitalization Survey 2019, publicat recent.


    Potrivit acestuia, codul transmis prin SMS pentru autorizarea tranzacţiilor realizate online este metoda preferată şi cel mai des folosită pentru autentificare de către 51% din utilizatorii români. La nivelul Europei Centrale şi de Est, 74% din consumatori au indicat telefonul mobil ca metodă alternativă preferată de plată. „Judecând după apetitul pe care l-au dobândit cu plăţile contactless, România fiind în top 10 mondial şi top 5 în Europa din acest punct de vedere, mă aştept ca românii să aibă un apetit mare şi pentru plăţile cu telefonul mobil, mai ales că penetrarea smartphone-urilor la români este una foarte mare, mai mare decât, de exemplu, gradul de bancarizare. Sunt mai mulţi români care au smartphone-uri şi le folosesc decât români care au conturi curente. Cred că telefoanele mobile pot să devină un vehicul pentru bancarizare“, a declarat Cosmin Vladimirescu.


    Cosmin Vladimirescu spune că în prezent pe piaţa locală există numeroase iniţiative ale instituţiilor financiare care să faciliteze plăţile prin intermediul telefonului mobil. „Este foarte greu să faci previziuni într-o piaţă emergentă, ştiu câte bănci sunt în proces de implementare acum, nu ştiu însă câte bănci vor intra în proces de implementare până la finalul anului, câte vor finaliza implementarea până atunci şi câţi dintre clienţii lor îşi vor înrola cardurile, dar cred că vorbim despre un procent semnificativ“, a menţionat Vladimirescu. Chiar dacă nu a precizat câte bănci sunt în proces de implementare a acestei tehnologii, el a punctat faptul că „sunt destul de multe“.


    În prezent, pe piaţa locală oferă astfel de servicii Banca Transilvania, ING Bank şi, potrivit informaţiilor acordate anterior ZF şi BM, începând cu luna iulie şi BCR. De asemenea, Orange, liderul pieţei locale de telefonie mobilă, a lansat anul acesta Orange Money IFN SA, compania înfiinţată special pentru a administra serviciile financiare mobile cu acelaşi nume. În ceea ce priveşte gradul de bancarizare redus din România, mai cu seamă din zonele rurale, Cosmin Vladimirescu a precizat: „Trebuie să găsim vehiculul potrivit pentru a duce astfel de produse în zona respectivă, nu e ceva uşor, sunt foarte multe lucruri care au impact vizavi de penetrarea zonei rurale cu produse bancare – vorbim nu doar despre un nivel de educaţie financiară, ci şi despre un nivel al infrastructurii extrem de redus, vorbim chiar şi de gradul  de fiscalizare, toate lucrurile acestea au un impact negativ. Nici emitenţii de carduri sau instituţiile financiare nu sunt pregătite să se ducă cu un model alternativ pe piaţa respectivă“, a subliniat Vladimirescu, referindu-se la alternativele pentru sucursale sau chiar şi pentru „plăţile pe caiet“. Potrivit unui studiu publicat anul trecut de Banca Mondială, în prezent, 42% din populaţia adultă din România nu are un cont bancar, iar cifra ne plasează în vecinătatea Rwandei, Paraguayului sau Muntenegrului. „Că ne place sau nu, realitatea este aceasta: în România rurală comerţul se face aşa cum aţi spus – pe caiet. Avem alternative, ştim ce trebuie să facem şi executăm acest lucru pas cu pas. Şi nu suntem la pasul 1. Deja am executat mai mulţi paşi în această direcţie“, a punctat Vladimirescu, fără să ofere prea multe detalii în acest sens. Un punct de dezvoltare în această direcţie se referă la dezvoltarea infrastructurii din aceste zone, a menţionat el. „Înainte de a avea o discuţie cu oamenii care trăiesc în zona rurală şi de a le vinde ideea de plată electronică sau de card, trebuie să ne asigurăm că oamenii aceştia au ce să facă cu acele carduri.“


    Country managerul Mastercard România este discret în ceea ce priveşte cifrele referitoare la investiţii, ca parte a politicii globale a companiei pe care o reprezintă, însă subliniază: „Suntem ferm convinşi că este datoria noastră să contribuim la bunăstarea societăţii, fie că ne referim la susţinerea comunităţilor, a educaţiei sau a inovaţiei”.

  • Lovitură în industria auto: Cel mai mare producător din lume concediază mii de oameni

    Volkswagen, cel mai mare producător auto din lume, va investi până la 4 miliarde de euro în următorii patru ani pentru a-şi digitaliza administraţia companiei şi producţia, în timp ce va concedia 4.000 de persoane, potrivit unui anunţ lansat miercuri de companie, citat de CNBC.

    „Cel puţin 2.000 de locuri noi de muncă vor fi create în timpul digitalizării”, a transmis compania cu sediul central în Wolfsburg.

     

     

     

  • Cum şi-a transformat agenţia de marketing într-un imperiu multimedia. “Viaţa mea era absolut distrusă. Beam prea mult, petreceam prea mult şi mă izolasem de familie”

    Lisa Messenger îşi va aduce aminte tot timpul ziua în care viaţa i s-a schimbat. 8 noiembrie 2004 a fost ziua când Lisa Messenger, în faţa unei situaţii care scăpa de sub control, a contemplat sinuciderea, informează BBC.

    “Viaţa mea era absolut distrusă. Beam prea mult, petreceam prea mult şi mă izolasem de familie”. A doua zi a hotărât să facă ceva cu viaţa ei, iar în următorii ani s-a concentrat asupra dezvoltării proprii şi înarmată cu ambiţie şi energie, Lisa Messenger şi-a transformat micuţa agenţie de marketing într-un imperiu media.

    În prezent Messenger Group are o divizie de publishing şi una de marketing, iar Lisa a fondat şi un business multimedia, Collective Hub.

    În 2001 a creat Messenger Marketing, despre care spune că a mers după ureche. “Nu aveam idee ce făceam, însă mă distram foarte mult.”. În primii ani de funcţionare câştiga în jur de 38.000 de dolari pe an. Se chinuia, dar îi plăcea jobul şi-şi aştepta momentul sub soare. Un punct de cotitură a fost anul 2013 când Lisa a venit la birou şi le-a spus celor trei angajaţi că vrea să creeze o revistă. Voia să intervieveze oamenii interesanţi pe care i-a întâlnit de-a lungul timpului, iar revista să aibă o tematică de lifestyle şi antreprenoriat. Collective Hub este o revistă lunară cu o circulaţie de 50.000 de exemplare în 37 de ţări, iar pe copertă au fost Richard Branson, Anne Hathaway sau Maria Sharapova.

    “Voiam să transformăm revista de business clasică în una mai apropiată de design şi fashion. Chiar şi acum suntem aşezaţi lângă Marie Claire, Vogue sau Vanity Fair la chioşcuri”, spune Messenger.

    Acum revista are 25 de angajaţi şi 80 de colaboratori pe tot globul. În plus, ea a publicat mai multe cărţi despre antreprenoriat şi auto-ajutor.

    “Afacerile ar trebui să fie foarte, foarte distractive. Majoritatea oamenilor vor scrie un business plan de 300 de pagini şi o să fie siguri că totul este în regulă, dar eu prefer acţiunea. Să îmi duc produsul în piaţă, să testez, să pivotez, să schimb. Trebuie să testez tot timpul”, mai spune antreprenoarea.

    Ultima aventură a Lisei Messenger este o colaborare dintre Collective Hub şi Universitatea Torrens, astfel speră ca toţi mai mulţi studenţi să se îndrepte spre antreprenoriat.

     

  • A pornit de la un hobby şi de 10 ani are un business care transformă pereţii în “vedeta” unei încăperi: A fost dificil, dar am învăţat enorm

    „Desenez de când am putut ţine un creion în mână. Ai mei m-au lăsat să fac asta nu doar pe hârtie, dar şi pe pereţi sau uşi, la grădiniţă fiind deja convinsă că voi fi pictoriţă. Între timp, am decis în familie să fim un pic mai pragmatici şi, deşi am urmat un liceu de artă, am continuat cu Facultatea de arhitectură de interior“, spune Ana Bănică, ilustrator, dar care în 2009 a lansat atelierul de autocolante decorative de perete Cai Verzi pe Pereţi.

    Decizia de a-şi face propriul business a venit în contextul în care primul job în domeniul ales nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor creative. Misiunea nu a fost însă deloc uşoară.

    „A fost un parcurs dificil la început, din lipsa de cunoştinţe de afaceri şi mai ales din lipsa banilor. Însă a fost experienţa cea mai educativă, care m-a ajutat să mă redescopăr şi să învăţ enorm în multe domenii, de la management şi relaţii cu publicul până la producţie. Astfel desenul a reapărut în viaţa mea.“

    Autocolantele Anei Bănică surprind prin doza de umor pe care o aduc într-o încăpere, astfel că brandul în sine a dezvoltat pe durata celor 10 ani de viaţă o aură simpatică, o identitate uşor recognoscibilă.

    „Aceşti aproape 10 ani în care am creat modele minimaliste, însă expresive şi haioase pentru Cai Verzi pe Pereţi, au o influenţă foarte puternică asupra felului în care abordez acum ilustraţia. Cu ilustraţia cochetez tot din copilărie când petreceam ore în şir holbându-mă la cărţile ilustrate de poveşti.“

    Ideea de a porni primul business cu autocolante a rezultat dintr-o provocare legată de primul job şi anume că de multe ori, în amenajările interioare, soluţiile disponibile nu erau pe placul ei.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Bibliotecă pe perete

    Transformarea clădirii a pornit de la rugămintea prietenilor artistului Jan Is De Man, care l-au convins să realizeze o pictură murală pe exteriorul acesteia. Deşi Jan Is De Man se gândise iniţial să picteze o figură zâmbăreaţă, după ce a studiat forma clădirii i-a venit ideea să o transforme într-un bibliotecă cu ajutorul artistului de graffiti şi tatuator Deef Feed. Astfel un perete al clădirii dă iluzia unui mare raft de bibliotecă, pe care sunt tot felul de cărţi care reflectă diversitatea culturală a cartierului, alese cu ajutorul locuitorilor acestuia.

  • Capitaliştii săptămânii: Will Keith Kellogg şi John Harvey Kellogg

    Will Keith Kellogg s-a născut pe 7 aprilie 1860, în Battle Creek, Michigan. El a fost cel de-al şaptelea din cei şaisprezece copii ai lui John Preston şi Ann Janette Kellogg. Părinţii lui făceau parte dintr-un nou grup religios cunoscut sub numele de Adventiştii de Ziua a Şaptea.

    Tatăl lui Kellogg deţinea o companie ce producea mături în Battle Creek, iar tânărul a început să lucreze acolo, ca vânzător de mături, la vârsta de 14 ani, după ce a renunţat la şcoală. Fratele său mai mare, John Harvey Kellogg (născut la date de 26 februarie 1852), a absolvit Facultatea de Medicină din New York în anul 1875. Un an mai târziu, John Kellogg s-a întors în Battle Creek şi a preluat ceea ce a fost cunoscut ca Institutul Adventist pentru Reforma Sănătăţii. El a redenumit sanatoriul din Battle Creek şi l-a transformat într-un centru de sănătate renumit internaţional.

    Dr. Kellogg avea idei radicale despre hrană şi dietă pentru acea vreme, cum ar fi, de exemplu, faptul că o dietă bogată în proteinele din nuci este cheia longevităţii. În 1877, John a conceput un tip de cereale uscate, iar ulterior, el şi fratele său Will au experimentat cu alte cereale faţă de cele existente deja pe piaţă la acea vreme.

    Până în 1894, cei doi au lucrat cu o pastă de grâu fiartă, pe care medicul spera să o facă mai uşor digerabilă pentru unii pacienţi ai sanatoriului său. Una dintre mostrele produse a fost lăsată însă accidental în aer liber pentru câteva ore şi s-a uscat. Ei au trecut-o oricum prin rolele de procesare a cerealelor pe care le foloseau şi au descoperit, cu surprindere, rezultatul: fiecare bob de grâu a ieşit aplatizat în fulgi subţiri şi nu în foi mari, ca în trecut. Cei doi şi-au dat seama că au conceput astfel, din greşeală, un nou tip de aliment. Aveau în faţă primii fulgi de cereale din lume.

    Fraţii Kellogg au vândut noile cereale sub denumirea de Granose prin intermediul companiei Sanitas Nut Food Company. Pacienţii de la sanatoriu au apreciat produsul atât de mult încât l-au cumpărat şi prin intermediul poştei. Will Kellogg a realizat astfel că fabrica, un hambar situat pe teritoriul sanatoriului, trebuia să fie mutată într-un loc separat pentru a-şi proteja secretul comercial.

    John Kellogg i-a îndemnat pe clienţii sanatoriilor să viziteze complexul şi să vadă cum au fost făcute cerealele pe care le apreciau atât de mult. Acest lucru a condus la un incident notoriu din istoria spionajului industrial american: un bărbat pe nume C. W. Post a vizitat sanatoriul din motive de sănătate, a văzut cum funcţionează procesul de procesare a cerealelor şi a fost inspirat să-şi înfiinţeze propria companie de cereale. Compania Post Cereals, care mai târziu a devenit General Foods, a apărut ca un concurent major al Kellogg’s.

    Evoluţia companiei Kellogg’s nu a fost lipsită de obstacole – parte dintre acestea aduse chiar de relaţiile tensionate dintre cei doi fraţi. Will Kellogg a decis să înfiinţeze o companie separată de sanatoriu, dar doctorul a refuzat să o finanţeze. Cu toate acestea, fraţii au ajuns la un punct comun când a venit vorba de crearea unui nou tip de fulgi din cereale, în care să folosească porumbul în loc de grâu.

    În 1898 au lansat Sanitas Toasted Corn Flakes, produs care conţinea pe cutie o imagine a sanatoriului Battle Creek. În 1900, într-un interval de timp în care John a ieşit din ţară timp de câteva săptămâni, Kellogg a construit o nouă fabrică. Când medicul s-a întors a fost atât de supărat pe fratele său, încât i-a cerut acestuia să-i ramburseze imediat suma investită.

    Pe când compania se apropia de aniversarea de zece ani, Battle Creek a devenit capitala producţiei de cereale din America, cu zeci de companii care activau pe această piaţă, iar marca Sanitas a rămas în urma competitorilor. În cele din urmă, John Kellogg a fost de acord să finanţeze o companie cu totul nouă în schimbul unei cote de două treimi din acţiunile sale în companie. În 1906 a luat astfel naştere Battle Creek Toasted Corn Flake Company.

    Doctorul Kellogg a continuat să aibă conflicte legate de strategia fratelui său şi chiar de misiunea companiei – el s-a opus ferm adăugării zahărului la oricare dintre produse, de exemplu.

    Cu altă ocazie în care fratele său era în afara ţării, Will Kellogg a început să cumpere acţiuni în companie pe care medicul le folosea pentru a plăti unii dintre angajaţii săi de la sanatoriu. Acest lucru i-a dat o cotă mai mare de proprietate a companiei, dar a înrăutăţit relaţiile dintre cei doi.

    W.K. Kellogg şi-a folosit averea privată pentru a înfiinţa şi o fundaţie filantropică axaă pe finanţarea unor studii referitoare la cancer. Fundaţia W.K. Kellogg a devenit una dintre cele mai bogate organizaţii filantropice din Statele Unite şi a fost deosebit de generoasă în Battle Creek. Activele sale au fost estimate la peste 7 miliarde de dolari în 2005. În 1932, a finanţat o şcoală în Battle Creek pentru elevii de gimnaziu.

    Înainte de moartea sa, în 1943, John Kellogg i-a scris lui Will o scrisoare de împăcare, cerându-i scuze pentru comportamentul său, dar Will a refuzat să o citească până la scurt timp înainte de moartea sa din 1951.

    În 1937, William Kellogg şi-a pierdut vederea, doi ani mai târziu s-a retras din funcţia de preşedinte al companiei Kellogg, dar a rămas în consiliul de administraţie al acesteia. Şi-a păstrat un birou la Fundaţia W.K. Kellogg, unde mergea zilnic, până la împlinirea a 91 de ani, pe 7 aprilie 1951. A murit aproape şase luni mai târziu.

    Compania Kellogg a suferit lovituri financiare la sfârşitul anilor 1990. Consumatorii păreau să nu mai vrea preţurile mai ridicate pentru Corn Flakes şi Rice Krispies Frosted Flakes, mai ales atunci când brandurile concurente erau mult mai ieftine. În prezent, Kellogg’s este unul dintre cei mai mari producători americani din industria alimentară, cu afaceri care au ajuns în 2017 la 12,92 miliarde de dolari şi care are 33.000 de angajaţi. Potrivit ZF, Kellogg’s a venit în România acum trei ani cu un centru de servicii şi are până în prezent 300 de angajaţi, iar în retail compania americană este prezentă cu brandul Pringles.