BusinessMagazin

Tag: televizor

  • Ce fac românii în timpul pauzelor publicitare

    Consumatorii români evită reclamele de la televizor, 80% dintre aceştia schimbând canalul în timpul pauzei publicitare, arată un studiu realizat de compania iSense Solutions.

    Principalul motiv pentru care românii nu sunt interesaţi de reclamele de la televizor este faptul că le consideră plictisitoare şi repetitive. În acelaşi timp, 2 din 10 români au instalate programe de Ad Block pentru publicitatea online.

    În timpul pauzei publicitare, 5 din 10 români mănâncă sau fumează, ceea ce arată o axare a consumatorului pe plăceri şi pe propria persoană. De asemenea, consumatorii sunt multiscreen în timpul reclamelor de la TV, 60% utilizând în mod obişnuit smartphone-ul şi 56% laptopul sau PC-ul. Sunt preferate activităţile de relaxare – aceştia accesează social media (66% de pe smartphone şi 70% de pe laptop/PC) sau se joacă diverse jocuri (46% pe smartphone, 47% pe laptop/PC).

    „Datele noastre confirmă că brandurilor le este din ce în ce mai dificil să ajungă la un consumator care nu mai are răbdare, care este multiscreen şi multitasking şi care nu mai este dispus să-şi piardă timpul sau să accepte mesaje cu care nu rezonează. Acest trend va reconfigura industria de marketing şi publicitate, întrucât brandurile vor fi nevoite să se concentreze pe conţinut relevant, adaptat nevoilor şi aşteptărilor publicului pe care îl targetează”, a declarat Traian Năstase, Managing Partner iSense Solutions.

    Totodată, 7 din 10 consumatori vorbesc cu alte persoane, pe parcursul reclamelor TV, iar principalele canale digitale prin care ei comunică sunt: email-ul (64% utilizat de pe smartphone, iar 76% de pe laptop/PC) şi messenger-ul (49% – smartphone, 49% –  laptop/PC), în timp ce 69% dintre  aceştia vorbesc la telefon şi 50% trimit sms-uri.

    Studiul mai arată că, în timpul pauzei publicitare de la televizor, consumatorii caută informaţii diverse pe smartphone (65%) sau pe laptop/PC (72%). Cele mai căutate informaţii online sunt cele referitoare la vreme (46%), reduceri/promoţii (36%), sănătate şi medicină (34%), sport (29%), bancuri/horoscop (27%), călătorii şi vacanţe (25%).

    Studiul a fost realizat online de către compania iSense Solutions, special pentru Digital Marketing Forum, pe un eşantion de 500  de respondenţi, membri ai Panelului ResearchRomania.ro. Datele sunt reprezentative pentru persoanele cu vârsta intre 18-65 ani, din mediul urban din România, iar culegerea datelor a fost realizată în luna februarie 2016. Rezultatele au un grad de eroare de +/-4,3%, la un nivel de încredere de 95%.

    Infografic:

     

  • Interviul informational: un puternic instrument de cariera pentru studenti

    Fiecare student ori absolvent viseaza la o cariera. Poate te numeri si tu printre acestia. Te gandesti deja la ce domeniu ti-ar aduce mai multa satisfactie profesionala si personala. Vorbesti cu persoane din domeniu, si asta este un lucru bun, insa majoritatea studentilor nu fac asta.

    Ai incredere in profesori, manuale sau notiuni despre profesii spicuite de la televizor sau filme. Totusi, ceea ce ar trebui sa iei in considerare pentru completarea cunostintelor este intervievarea informationala.

    Unul dintre lucrurile cele mai pozitive pe care studentii le primesc din cadrul interviurilor informationale cu oameni din domeniile care ii intereseaza, este de a vedea cum este o cariera de la cineva care chiar are o astfel de cariera.

    Intervievarea informationala este exact ceea ce pare ca este- intervievare conceputa pentru a obtine informatiile de care ai nevoie pentru a alege o cariera si pentru a afla daca ai ceea ce este necesar pentru a reusi. Este o conversatie bine focalizata cu persoane din domeniul carierei tale, care iti poate oferi informatii esentiale de care ai nevoie pentru a-ti lansa cariera visata.
    Pentru ca interviurile informationale sunt deosebit de eficiente pentru studenti, acestea le pot ilumina calea spre cariera in mai multe moduri:

    – In cadrul unui astfel de interviu poti afla despre realitatile pietii muncii si la ce sa te astepti. Dupa discutii vei putea avea o imagine mai buna despre incercarile si triumfurile implicate.
    – Poti descoperi oportunitatile care sunt disponibile intr-un anumit domeniu, inclusiv locuri de munca si cariere de care posibil sa nu fi stiut ca exista.
    – Cariera ta de vis poate prinde aripi dovedindu-se a fi tot ceea ce ai crezut ca ar putea fi
    – Pe de alta parte, cariera pe care ai dorit-o intotdeauna se poate dovedi a fi gresita sau nepotrivita pentru tine. Multi candidati la locuri de munca afla prin intermediul interviurilor informationale ca programul de lucru, salariile, conditiile sau oportunitatile de munca nu sunt asa cum si-au imaginat.
    – Daca nu esti sigur cu privire la ce cariera sa urmezi poti obtine informatiile de care ai nevoie pentru a alege. Sau ai putea restrange un camp larg pana la o anumita nisa.
    – Poti culege informatiile si strategiile de care ai nevoie pentru a intra in cariera aleasa. Acest instrument creativ inca extrem de simplu iti ofera informatii pe care la un interviu obisnuit nu le-ai fi putea afla.
    – Ai avea acces la informatii la care alti candidati entry-level nu au. Vei fi cu un pas inaintea altora.
    – In cadrul unui interviu informational poti crea legaturi puternice si memorabile cu intervievatorii care investesc in cariera ta si sunt dornici si nerabdatori sa auda despre progresul tau profesional.

    Atmosfera interviului informational este relativ relaxata, comparativ cu cea a unui interviu de angajare, astfel ca iti poti sustine cu incredere punctul de vedere.

    Ofertele de locuri de munca si internship-urile sunt adesea rezultatul interviurilor de informare, chiar daca obtinerea ofertelor nu este scopul lor initial.

    Interviurile informationale sunt o strategie „win-win”, astfel are de castigat si candidatul, care poate afla mai multe despre compania la care doreste sa lucreze si despre domeniul in care doreste o cariera dar si societattile care cauta date despre un anumit candidat.
     

  • S-a terminat cu reclamele la medicamente la radio şi la TV

    Publicitatea explicită la televizor şi la radio pentru medicamente va fi interzisă, fiind permisă în alte medii la medicamente eliberate fără prescripţie medicală, cu aprobarea Agenţiei Naţionale a Medicamentului, potrivit unui proiect de lege votat luni de Senat, în calitate de cameră decizională.

    Anul acesta, investiţiile în publicitatea pentru medicamente şi serviciile medicale sunt estimate la 36 mil. euro, potrivit Initiative database, citată de Media Factbook Romania 2015.

    Propunerea legislativă, adoptată în plen cu 100 de voturi “pentru” şi şapte voturi “împotrivă”, a primit raport comun de respingere de la Comisia pentru cultură şi Comisa pentru sănătate publică pentru că iniţiativa “impune restricţii excesive şi nejustificate care încalcă dispoziţiile constituţionale şi, pe de altă parte, contravine unor directive europene”.

    Proiectul de lege, iniţiat de senatorul UDMR Alexandru Vegh, stipulează că “pot face obiectul publicităţii destinate publicului larg, pe altă cale decât prin programe de televiziune/radiodifuziune, acele medicamente care prin compoziţia şi obiectivul lor sunt destinate şi concepute pentru a fi utilizate fără intervenţia unui medic în ceea ce priveşte diagnosticul, prescrierea sau urmărirea tratamentului, la nevoie cu recomandarea farmacistului.”

    De asemena, iniţiativa legislativă mai prevede interzicerea publicităţii pentru farmacii la televizor sau radio de natură a “induce ideea că farmacia respectivă reprezintă un model sau etalon pentru celelalte farmacii, precum şi publicitatea mascată la farmacii care reprezintă publicitate mascată la medicamente.”

    Potrivit proiectului de lege, sunt interzise inclusiv comunicările comerciale audiovizuale destinate produselor şi tratamentelor medicale.

    “Se interzice plasarea de ţigări ori alte produse din tutun sau de produse ale unor operatori economici al căror obiect principal de activitate îl constituie fabricarea ori vânzarea unor astfel de produse, precum şi plasarea de produse sau tratamente medicale”, se arată în proiectul de act normativ.

    Iniţiativa legislativă a fost adoptată tacit de Camera Deputaţilor şi are caracter organic. Senatul urmează să transmită legea spre promulgare preşedintelui Klaus Iohannis.
     

  • STUDIU: Un copil petrece aproape 23 de ore pe săptămână în faţa calculatorului sau televizorului

    “În România, un copil petrece circa 22,7 ore pe săptămână în faţa unui ecran (calculator sau televizor), în vreme ce în Olanda şi Belgia timpul petrecut este de circa 15 ore. Ţara noastră este surclasată doar de Bulgaria, cu 25 de ore. Timpul petrecut în faţa calculatorului este monitorizat egal la nivelul grupurilor socio-economice ţintă: 50 la sută dintre părinţi controlează timpul petrecut de copiii lor în faţa ecranului”, arată rezultatele studiului, realizat în cadrul proiectului EPHE, implementat în România de Fundaţia Prais.

    Iniţiatorii studiului au stabilit că este important controlul parental în ceea ce priveşte timpul petrecut de copil în faţa unui ecran, iar existenţa unui televizor în dormitorul copilului sau urmărirea programelor TV în timpul meselor în familie au fost identificate ca factori determinanţi.

    Potrivit studiului, situaţia economică şi educaţională a familiei poate fi asociată cu aproximativ 25 la sută din prevalenţa obezităţii la bărbaţi şi 50 la sută la femei.

    Populaţiile defavorizate nu au acces, în suficientă măsură, la metodele de prevenţie tradiţională, din cauza ratei reduse de participare sau a nivelului de înţelegere scăzut, astfel copiii născuţi într-o familie cu o situaţie socio-economică scăzută se află într-o poziţie dezavantajată în ceea ce priveşte prevalenţa obezităţii.

    “Mediul parental în care se naşte şi se dezvoltă un copil este esenţial. Inegalităţile în sănătate apar şi din cauza condiţiilor economice şi al nivelului de educaţie al familiilor. Modificarea percepţiilor şi a comportamentelor necesită mult timp. Studiul EPHE arată că, odată ce obiceiurile bune sunt încorporate în practica zilnică a familiei, acestea pot fi durabile – un semnal pozitiv pentru o abordare bazată pe familie şi pe comunitate în ceea ce priveşte prevenirea obezităţii din copilărie şi în rândul populaţiilor”, arată preşedintele Fundaţiei Prais, Silvia Bucur.

    Studiul a mai arătat că accesul constant la informare, educaţie şi activare de la vârste fragede în schimbarea obiceiurilor de stil de viaţă, precum şi crearea unui mediu favorabil pentru starea de sănătate generală a familiilor sunt benefice, iar prin intermediul unor acţiuni directe în mediul şcolar şi în comunitate, practicile parentale de acasă se pot îmbunătăţi.

    Sondajul EPHE este o analiză de explorare şi identificare a inegalităţilor de comportament şi a factorilor determinanţi ai acestora, la nivelul unor categorii socio-economice selectate, aplicând acelaşi chestionar în fiecare an pe acelaşi eşantion. În total, 1.266 de copii şi familiile lor din şapte ţări au fost chestionaţi, respectiv 631 de băieţi şi 635 de fete, cu o medie de vârstă de 7-9 ani.

    Sondajul a fost făcut în cadrul proiectului “EPODE pentru promovarea egalităţii în ceea ce priveşte starea de sănătate” (EPHE), implementat în România de Fundaţia Prais. Au fost monitorizate metodologiile şi rezultatele implementării proiectului educaţional extracurricular SETS pe un eşantion reprezentativ de 180 de familii din oraşul Otopeni. Simultan, aceeaşi cercetare s-a făcut în alte şase comunităţi similare din Belgia, Franţa, Olanda, Portugalia, Grecia şi Bulgaria, evaluându-se eficienţa intervenţiilor bazate pe comunitate, pentru a reduce decalajul legat de sănătate, respectiv prevenirea obezităţii infantile în rândul populaţiilor defavorizate.

  • Ţara care dă televizoare noi pe gratis. 10 milioane de oameni vor beneficia de pe urma programului

    Mexicul trebuie să treacă de la televiziunea analogică la cea digitală până pe 31 decembrie, astfel încât guvernul a decis să dea gratis peste 10 milioane de televizoare cu ecran plat, estimate la 145 de dolari bucata.

    Deşi mexicanii sunt evident entuziasmaţi de decizia autorităţilor locale, mai mulţi critici ai guvernului spun că aceasta ascunde fapte grave de corupţie. Aceştia se întreabă de ce guvernul preşedintelui Enrique Pena Nieto a ales să dea gratis televizoare de 24 de inci când ar fi putut să meargă pe soluţia aleasă de Statele Unite în 2009, respectiv oferirea unor decodoare de 40 de dolari bucata care permit recepţia transmisiei digitale pe televizoarele vechi. Costul total suportat de autorităţile mexicane este de peste 1,6 miliarde de dolari, scriu cei de la mcclatchydc.com.

    Răspunsul autorităţilor a venit prin Javier Lizarraga Galindo, un consultant angajat de guvern pentru acest proiect. “Un televizor vechi consumă între 320 şi 340 de waţi, iar decodorul adaugă încă 9 waţi”, a explicat Galindo. “Televizoarele pe care le oferim consumă doar 40 de waţi, iar acest lucru se va simţi atât în buzunarele beneficiarilor cât şi în impactul asupra mediului.”

    “Sunt fericită, ne doream de mult un televizor digital”, a spus Tonasa Lopez, o îngrijitoare din Mexico City. “Copiii pot să se uite acum la desene animate.”

    Şi alte state, precum Argentina, au desfăşurat un astfel de program, înă nu la o scală atât de mare precum Mexicul.

    Aproape 5 milioane de televizoare au fost deja livrate, beneficiarii fiind mexicani cu venituri mici sau cei care primesc diverse forme de ajutoare sociale. Cu toate acestea, autorităţile trebuie să dubleze numărul de televizoare livrate săptămânal (aproximativ 40.000) pentru a putea respecta termenul limită impus.

  • Tânărul care vă oferă posibilitatea de a vă construi propriul televizor. Sau laptop. Sau orice aparat electronic

    La începutul lunii iulie proiectul Visionbot, un robot creat de studenţii  Ionuţ Budişteanu şi Ane Mari Androniceanu, a obţinut CISCO Systems Technopreneurship Award, în cadrul concursului European Enterprise Challenge 2015. Ionuţ Budişteanu este, la doar 21 de ani, unul dintre cei mai apreciaţi tineri din lume, care a câştigat premii atât în Europa cât şi în Statele Unite, iar invenţiile sale au ajuns pe paginile celor mai importante reviste din lume. Acum vrea să ofere oamenilor posibilitatea să îşi construiască singuri, cu ajutorul Visionbot, propriile aparate electronice, de exemplu televizorul.

    Cel mai recent proiect al lui Ionuţ Budişteanu, VisionBot, este un robot de asamblare a produselor electronice. Ideea i-a venit în timp ce căuta o companie care să îi producă piese pentru maşina autonomă. „Anul trecut am încercat să colaborez cu trei fabrici din Shenzhen pentru a produce sistemul Lidar de la maşina fără şofer într-un volum de 200-300 de bucăţi. Pentru mine era o investiţie uriaşă, în jur de 40.000 de euro, dar am fost refuzat pentru motivul că este un volum nesemnificativ pentru ei”, povesteşte tânărul antreprenor. „Ulterior, noi am dorit achiziţionarea roboţilor de asamblare a produselor electronice, dar aceştia costă foarte mult, pot ajunge şi la costuri de peste 100.000 de dolari. Aşa că am căutat informaţii despre cum funcţionează şi ne-a venit ideea de a folosi tehnologia de la imprimantele 3D pentru a realiza roboţi de asamblare a plăcilor electronice. Există milioane de ingineri în electronică, inventatori, start-up-uri şi companii mici şi mijlocii care se lovesc de problema de a transforma un prototip electronic într-un produs. Noi încercăm să oferim o soluţie integrată de asamblare a dispozitivelor electronice acasă sau în propriul garaj.”

    ÎN 2013, IONUŢ BUDIŞTEANU A PARTICIPAT LA INTEL INTERNATIONAL SCIENCE AND ENGINEERING FAIR (ISEF) cu un proiect al unei maşini care se conduce singură. Deşi nu era ceva neapărat nou, audienţa a fost captivată de modul în care un tânăr de 19 ani a reuşit să dezvolte un concept similar cu cel lansat de Google, la un preţ mult mai mic. Maşina autonomă gândită de Budişteanu ar fi costat 4.000 de dolari; prototipul Google are un preţ de aproape 100.000 de dolari.  În loc să se folosească de sistemul Lidar (responsabil de detectarea obstacolelor din trafic), Ionuţ Budişteanu a folosit patru laptopuri şi o cameră pentru a analiza traficul şi a detecta obiectele din apropiere. Această metodă i-a convins pe membrii juriului să îi acorde marele premiu Gordon E. Moore şi un cec în valoare de 75.000 de dolari. A urmat recunoaşterea internaţională, Budişteanu fiind numit de către revista Time unul dintre cei mai influenţi adolescenţi din lume.

    PROIECTUL VISIONBOT A ÎNCEPUT ÎN AUGUST 2014, iar dezvoltarea prototipului a început în noiembrie. Investiţia de până acum a fost relativ mică, iar Budişteanu preferă să nu apeleze la finanţări. “Până acum am investit în jur de 1.500 de dolari pentru a realiza primul prototip. Acum lucrăm la a finaliza cel de‑al doilea prototip. De asemenea, luna aceasta o să achiziţionăm şi echipamentele necesare ce ne vor permite să producem roboţii VisionBot într-un volum mai mare. Investiţia nu o să fie mare, până în 5.000 de dolari. Am primit şi oferte de investiţii, dar am încercat să stăm independenţi şi cât mai departe de investitori. Cel mai important lucru este că la fiecare 2-3 zile primim câte un e-mail de la cineva care doreşte să îl cumpere. Succesul de până acum ne-a forţat şi ne-a dat încrederea să mergem mai departe.”

    Primele prezentări publice au adus şi primele premii: VisionBot a câştigat premiul pentru impact social în cadrul Impact Hub Bucureşti, premiul Junior Achievement şi un cec de 10.000 de euro din partea Hyundai, pentru ca ulterior să obţină CISCO Systems Technopreneurship Award. Compania BIT Technologies, fondată de Budişteanu, a primit invitaţii în cadrul unor evenimente din San Francisco şi Silicon Valley. „Dacă imprimantele 3D au început o revoluţie în prototipare, credem că VisionBot poate crea o revoluţie în domeniul automatizării şi producţiei electronice industriale.  Potenţialul este foarte mare. Există câteva milioane, chiar şi zeci de milioane de potenţiali cumpărători. Orice produs electronic cu care interacţionăm, telefon mobil, laptop, calculator, aparatură electronică dintr-o maşină, televizorul, sunt produse în fabrici uriaşe. Aceste fabrici au costat zeci, sute de milioane de dolari. Noi încercăm să oferim posibilitatea oricui să îşi asambleze acasă propriile produse electronice cu o investiţie de până în 3.000 de dolari.”

     

  • RAPORT: 69% din populaţia lumii consideră că interacţiunile faţă în faţă sunt înlocuite cu cele electronice

    Studiul “Screen Wars: The Battle for Eye Space in a TV-Everywhere World/ Războiul ecranelor: Bătălia pentru vizibilitate într-o lume a TV-ului omniprezent” examinează rapida dezvoltare globală a domeniului video digital şi arată modul în care consumatorii îşi adaptează preferinţele de vizionare la o nouă realitate, în care trei sferturi dintre ei se bucură de libertatea de a fi conectaţi oriunde, oricând.

    În timp ce televizorul este încă ecranul preferat pentru vizionarea majorităţii formatelor de conţinut video, proliferarea instrumentelor digitale şi interacţiunea cu social-media înclină balanţa de la furnizor către consumator, potrivit studiului remis MEDIAFAX.

    Studiul “The Nielsen Global Digital Landscape” a apelat la 30.000 de respondenţi online din 60 de ţări pentru a înţelege modul în care schimbările din peisajul digital afectează maniera, locul şi motivele pentru care oamenii urmăresc programele video. Programele video au fost definite ca orice tip de conţinut – cum ar fi TV, programe prin cablu, filme profesionale şi conţinut generat de consumatori – care este urmărit pe televizor, computer şi dispozitive mobile precum telefon, tabletă, e-reader. Studiul examinează, de asemenea, preferinţele de consum pentru programarea vizionărilor, incluzând instrumente care sunt cele mai utilizate pentru anumite genuri şi cele care sunt preferate pentru a urmări programe video acasă şi în deplasare.

    La nivel global, mai mult de jumătate dintre respondenţi (55%) spun că programele video sunt o parte importantă a vieţii lor, însă, atunci când vine vorba despre cum le place să îşi urmărească programele, mărimea chiar contează. Majoritatea (63%) consideră că mai mare este mai bine în ce priveşte ecranul, dar, în acelaşi timp, apreciază comoditatea şi flexibilitatea dispozitivelor mobile. Aproape şase din 10 respondenţi (59%) consideră că programele video urmărite pe mobilele lor sunt convenabile. În plus, mai mult de jumătate (53%) spun că o tabletă este la fel de bună ca un PC sau un laptop pentru a urmări programele video.

    În România, televizorul este cel mai adesea folosit pentru urmărirea diverselor tipuri de conţinut video, în medie cu peste 5% mai mult decât media europeană. Videoclipurile scurte sunt urmărite cel mai mult pe calculator, televizorul şi telefonul mobil ocupând următoarea poziţie, cu scoruri similare.

    Conversaţiile în timp real din social media înlocuiesc întâlnirile fizice în jurul aparatului de cafea pentru o discuţie despre emisiunea favorită de la TV. Emisiunile TV live au devenit un eveniment social ce iese din spaţiul închis al sufrageriilor.

    Mai mult de jumătate dintre respondenţi (53%) spun că le place să fie la curent cu emisiunile, pentru a putea participa la conversaţiile din social media, iar aproape jumătate (49%) spun că urmăresc mai multe emisiuni live dacă au o legatură cu social media.

    De asemenea, 47% dintre respondenţii la nivel global spun că sunt conectaţi la social media în timp ce urmăresc programele video, iar mai mult de jumătate (58%) caută pe internet în timpul vizionării programelor.

    Când vine vorba de consum de conţinut video în timpul întreprinderii altor activităţi, românii au un comportament similar mediei europene. Televizorul este folosit cel mai mult când aceştia sunt singuri acasă, în timpul petrecerii timpului cu familia, al mesei, dar şi al gătitului. Mobilul este folosit cel mai mult în timpul aşteptării la cabinetele medicale, la locul de muncă şi în timpul cumpărăturilor.

    Televizorul este dispozitivul cel mai frecvent citat – cu o marjă mare – pentru toate genurile de programe incluse în cercetare. Excepţia se regăseşte în cazul video-urile scurte, de obicei cele mai mici de 10 minute, care au fost menţionate ca fiind cel mai frecvent vizualizate pe calculatoare, telefoane mobile şi tablete. Calculatorul este al doilea cel mai frecvent menţionat dispozitiv de vizionare şi este primul în topul dispozitivelor folosite pentru a viziona conţinut pe termen scurt. O parte mai mică, dar notabilă, dintre respondenţi se uită la materiale video de pe telefonul mobil şi de pe tablete, în timp ce vizionarea de pe e-readere şi/ sau console video nu a câştigat încă avânt.

    Televizorul este prima alegere pentru vizualizarea materialelor video pentru toate generaţiile, dar statutul său de lider este cel mai evident în rândul consumatorilor maturi. La nivel global, 91% dintre respondenţii “Generaţiei Tăcute” (65+ ani) spun că se uită la programe video la TV, fiind urmaţi de 84% dintre cei din generaţia Baby Boomer (cu vârste cuprinse între 50 şi 64 de ani), 75% din Generaţia X (35-49) şi 62% dintre Mileniali (21-34) şi Generaţia Z (15-20 ani).

    Utilizarea calculatorului şi a telefonului mobil, pe de altă parte, este maximă în rândul consumatorilor tineri. Mai mult de patru din 10 respondenţi din Generaţia Z şi Mileniali (42% fiecare) au declarat că se uită la programe video pe calculator, comparativ cu 31% din Generaţia X, 25% dintre respondenţii generaţiei Baby Boom şi 15% dintre respondenţii Generaţiei Tăcute.

    În mod similar, o cincime dintre Mileniali şi respondenţii Generaţiei Z (22%, respectiv 20%) au spus că se uită de pe un telefon mobil, comparativ cu 14% din Generaţia X, 6% dintre Baby Boomers şi 2% dintre respondenţii Generaţiei Tăcute. Gradul de utilizare a tabletelor este cel mai mare între Mileniali (16%) şi respondenţii Generaţiei X (15%). Prin comparaţie, 12% dintre respondenţii Generaţiei Z, 8% dintre Baby Boomers şi 4% dintre repondenţii Generatiei Tăcute au precizat că se uită la materiale video de pe tablete.

    Rezultatele acestui sondaj se bazează pe informaţiile oferite de respondenţii cu acces la internet din 60 de ţări. Cu toate că studiile online permit o acoperire globală la scală mare, acestea oferă o perspectivă asupra obiceiurilor utilizatorilor de internet şi nu ale întregii populaţii.

    În ţările în curs de dezvoltare, unde internetul nu s-a răspândit la potenţial maximum, este posibil ca publicul ţintă al acestui studiu să fie mai tânăr şi cu un statut financiar mai ridicat decât media populaţiei ţării respective.

    Nielsen N.V. (NYSE:NLSN) este o companie globală de management al performanţei, ce oferă o înţelegere cuprinzătoare a ceea ce consumatorii vizionează (Watch) şi cumpară (Buy). Divizia de Watch a companiei Nielsen oferă informaţii din media şi publicitate clienţilor săi prin serviciile de Măsurare Totală a Audienţei pentru toate dispozitivele în care este consumat conţinutul. Divizia Buy oferă producătorilor de bunuri de larg consum şi retailerilor singura viziune globală pentru măsurare a performanţei industriei de retail. Prin integrarea informaţiilor din diviziile Watch şi Buy, precum şi a altor surse, Nielsen oferă clienţilor săi atât o măsurare de clasă mondială, cât şi analize care îi ajută la îmbunătăţirea performanţelor. Nielsen, o companie S&P 500, are operaţiuni în peste 100 de ţări care acoperă mai mult de 90% din populaţia întregii lumi.

  • Nu ascultă muzică la căşti, nu mănâncă baghetă şi nu se uită la televizor? Ar putea fi terorist! Programul de spionaj social în valoare de 490 de milioane de euro

    Pentru aceasta, guvernul a lansat site-ul Stop Djihadisme (http://www.stop-djihadisme.gouv.fr/ ) care include un ghid de “identificare”, dar şi mijloacele tehnice pentru denunţuri.

    Cetăţenii ar trebui să fie alertaţi, printre altele, de schimbarea obiceiurilor alimentare, de faptul că respectivul nu mai ascultă muzică la căşti, că nu se mai uită la televizor sau nu mai merge la cinema sau că nu mai face sport. Cetăţenii mai au la dispoziţie, pentru a anunţa activităţi suspecte, un număr de telefon şi un formular online.

    Demersul a iscat o serie de critici în mediul online, din partea celor care au devenit vegetarieni sau care au abandonat televizorul sau au rămas fără partener de viaţă. Dar trebuie spus că Franţa are cea mai mare populaţie de musulmani din Europa şi că sute de cetăţeni francezi au plecat în Siria sau Irak pentru a se înscrie în grupările radicale islamiste. Pentru mulţi tineri radicalismul religios poate constitui o formă de refugiu, o alternativă la viaţa plină de insatisfacţii pe care o duc.

    Pe de altă parte, nici mesajul guvernului francez nu este foarte inspirat: dacă nu te conformezi, eşti un potenţial pericol!

  • Micromorţi în plus şi microvieţi prea scumpe

    Criza, dacă putem să o numim aşa, a francului elveţian este, dincolo de nemulţumiri, opinii, măsuri şi contramăsuri, o problemă de educaţie, care trebuie corelată cu o mulţime de factori, de la modul în care românii traversează strada la circulaţia presei economice la noi şi de la cifrele de audienţă ale televiziunilor la apariţia lebedelor negre.

    La un moment dat, destul de repede după cel de-al doilea război mondial, forţele aeriene americane au angajat o companie independentă pentru varii studii legate de războiul atomic care părea, în acel moment, de neevitat. Unul dintre primele studii a fost condus de un matematician care a fost pus să calculeze cele mai bune variante pentru o primă lovitură asupra Uniunii Sovietice.

    Matematicianul a folosit tehnici cât se poate de moderne şi în 1950 a emis o variantă de strategie: în locul unor bombardiere cu reacţie uriaşe, americanii ar trebui să folosească un număr uriaş de avioane ieftine, cu elice, din care cele mai multe nici măcar nu ar transporta arme nucleare, ci ar urma să fie folosite drept un soi de momeală. Numărul enorm de avioane ar deruta şi ar copleşi apărarea sovietică, a conchis omul nostru. Ideea sa a înfuriat la culme ştabii Air Force, o dată pentru că socoteau avioanele ieftine, cu elice, sub demnitatea lor, dar şi pentru că analizele de costuri şi beneficii ale matematicianului nu ţineau cont de vieţile omeneşti implicate în atac, de echipaje. Iar planul ar fi costat mii, zeci de mii de vieţi omeneşti, fapt inacceptabil pentru oficiali, foşti piloţi şi ei. Matematicianul a trecut la idei mai puţin creţe, dar întrebarea a rămas: care este preţul unei vieţi omeneşti?

    Zece ani mai târziu, Thomas Schelling, un economist care peste ani a luat premiul Nobel şi un student al său, fost pilot militar, a introdus într-un articol ideea folosirii unei vieţi statistice, o inversare a problemei, de fapt: cât am fi dispuşi să cheltuim pentru a salva o viaţă?! (Trebuie să ştiţi şi că Schelling a introdus, primul, sintagma „collateral damage“.) Iar peste alţi câţiva ani un statistician britanic şi un profesor de la Stanford au tranşat problema definitv, introducând conceptele de „microlife“ şi, respectiv, „micromort“, două unităţi de măsură a riscului. Prima descrie riscurile cumulate pentru o persoană şi este echivalentă cu circa o jumătate de oră de viaţă; fumatul a patru ţigări, zilnic, consumă două microvieţi, iar 20 de minute de sport ne „aduc“ două microvieţi/zi. Micromort este posibilitatea de deces de unu la un milion: 100 de kilometri parcurşi pe motocicletă înseamnă opt micromorţi, dar aceeaşi distanţă pe bicicletă se traduce prin doar două micromorţi. Greu de crezut, dar unii le-au dat valori: în analizele serviciului de sănătate britanic o microviaţă costă 1,70 lire sterline, iar departamentul transporturilor cheltuie cam 1,60 lire sterline pentru a preveni o micromoarte. O aritmetică ciudată cea de mai sus, dar care ne îndepărtează de orice abordare pătimaşă, aşa cum au reacţionat şefii Air Force în anii ‘50.

    Cred că la fel, fără abordări pătimaşe, ar trebui privită criza francului; în fond riscul valutar se învaţă în manuale şi, din păcate, am trăit suficiente precedente, de la devalorizările din anii ‘90 la criza rusească din 1998 sau la aprecierea leului din 2004, când afectaţi cu fost cei cu salarii în valută sau companiile care exportau. În Polonia clienţii care au luat credite în monedă străină a trebuit să semneze o declaraţie care arăta că au înţeles riscurile, şi aveau, oricum, venituri mari, pentru că doar aceştia puteau accede la respectivele credite – câteva „micromorţi“ eliminate. Bancherii români le-au recomandat – „micromorţi“ în plus. Clienţii spun că nu au ştiut şi nu au fost informaţi despre riscuri, dar de când are banul doar o singură faţă?!

    Nu insist, contabilizăm elementele unei culturi a sărăciei, puternic prezentă în România, şi acesta este subiectul adevărat al acestui text. O cultură a tunului, în care bagi un euro şi obţii 5.000. O cultură care împarte oamenii în duşi de nas şi ducători de nas, în fraieri şi şmecheri. Care mai înseamnă eliminarea egalităţii şanselor, idolatrizările gratuite şi folosirea de manipulări grosolane. Credinţa în insul mesianic. Inerţie şi imobilism şi folosirea în exces a ierarhiei nătânge. Mulţumirea de a supravieţui, fără ambiţii. Micromorţi în plus şi microvieţi prea scumpe.

    Ilustrez cu „Ţara laptelui şi a mierii“, de Pieter Bruegel cel Bătrân, un tablou care l-a inspirat, peste ani, chiar şi pe Freud.

  • Un dreptunghi din chiştoace

    Cel mai urât lucru legat de atentatele din Franţa şi de şirul de evenimente care a urmat a fost modul în care politicienii au încercat să speculeze emoţiile declanşate în mulţime. Sarkozy înghesuindu-se în primul rând la marea manifestaţie, Hollande cu capul de umărului cancelarului Merkel, toţi cei care au defilat deşi, moral, n-ar fi trebuit nici măcar să se apropie de Paris în acel moment, urmaţi de cohortele de îngrijoraţi din serviciile secrete, gata să se sacrifice în lupta antiteroristă; şi, în context, reluarea pe plan local a disputelor legate de legile de tip Big Brother.

    Mă întorc acum în capitala de judeţ în care m-a găsit revoluţia din decembrie; era şi locul în care fusese „exilat“ un disident de origine comunistă, care se bucura, în ultimii ani ai lui Ceauşescu, de domiciliu forţat şi supraveghere specială. Cum eram relativ vecini, treceam zilnic pe lângă o Dacie albă, veche, care nici măcar număr din trei cifre nu avea (cunoscătorii vor fi ştiind ce spun) şi în care fie tremurau, fie năduşeau, în funcţie de anotimp, patru inşi. Şi fumau, aşa că în urma maşinii rămânea, seara, un dreptunghi gol perfect conturat de sutele de chiştoace azvârlite în orele de pândă. Nu aveam, la acea vreme, prea mari simpatii legate de regim, dar nici vreun răzvrătit nu eram.

    Treceam pe lângă maşină şi, într-un fel, îi compătimeam, pentru că fumau atât de mult şi pentru că erau obligaţi să zacă în fiecare zi în maşină, dar mă şi enervau cumplit, pur şi simplu pentru că erau acolo, zilnic, nefăcând nimic din ceea ce mi s-ar fi părut util la acea vreme şi pentru că îmi aduceau aminte cine eram şi în ce fel de ţară trăiam. În plus îmi induceau un sentiment de nelinişte lipicioasă, mă mâncau plămânii pe dinăuntru pentru că, trecând pe lângă maşină, respiram acelaşi aer care fusese şi în plămânii lor. Erau reprezentanţii unei instituţii care se ocupa cu securitatea naţiei, aşa cum o înţelegeau ei la vremea aceea. Şi, repet, deşi n-ar fi trebuit să simt vreo ameninţare, oamenii aceia şi dreptunghiul de chiştoace care rămânea în urma loc îmi aduceau mereu aminte că mă născusem, din păcate, pe partea greşită a lumii.

    Am regăsit o idee din gândurile vechi de decenii la emisiunea televizată de care am pomenit mai sus: o doamnă atotştiutoare zicea că de ce să se teamă ea de legile Big Brother, pentru că nu complotează, nici ea şi nici partenerul de emisiune (unul mai nevinovat, nici nu avea figură de complotist), şi nici nu folosesc cartele preplătite care în general sunt folosite de săraci care n-au ce pierde şi nici n-au de ce a se revolta în cauzul în care Big Brother o să îi ia la ochi. Şi iar au început să mă mănânce plămânii.

    Cartelele acelea preplătite au tocmai forma unui dreptunghi din chiştoace. Iar simpla existenţă a unor legi din ce în ce mai sugrumătoare – cartelele, convorbirile, datele, mailurile, operatorii, totul în numele unei securităţi iluzorii, că ai a te teme sau că nu ai a te teme – poate fi începutul a ceva ce am renegat în decembrie 1989. În numele siguranţei cetăţeanului se pot comite orice fapte şi poate exista justificare pentru orice măsură, iar dacă acestea îşi mai găsesc şi apărători, care nu complotează şi nu au de ce să se teamă, cu atât mai bine şi mai uşor. Iar masă de manevră există, slavă Domnului, pentru că, sincer să fiu, mi se pare că există din ce în ce mai puţini oameni dispuşi să gândească cu capul lor şi care preferă să li se spună ce şi cum trebuie să simtă.

    Ilustrez cu „Crocifissione di San Pietro“ al lui Caravaggio, pe care l-am găsit, recent, într-o biserică din Piazza del Popolo a Romei. Tot acolo am găsit o mostră de ingeniozitate italiană – iluminatul cu bănuţ: băgai bănuţul într-o cutie, se aprindea lumina şi te bucurai, scurt timp, de tablou; nu băgai bănuţ, stăteai pe întuneric. Chestia era că turiştii, şmecheri, tot aşteptau ca un alt fraier, şi nu ei, să bage bănuţul, un studiu bun pentru actuala psihologie, din ce în ce mai complicată, a mulţimilor.