Tag: tanar

  • Dosarul Colectiv, AMÂNAT din nou. Părintele unui tânăr mort în incendiu: 65 de morţi, nici un vinovat

    La Tribunalul Bucureşti era programat, luni, un nou termen al dosarului Colectiv, în condiţiile în care judecătorul din dosar, Valeriu Mihail Terceanu, s-a pensionat cu data de 3 septembrie.

    În mod normal, trebuia repartizat un nou judecător în dosar, care să decidă dacă procesul ar putea fi reluat de la zero, potrivit normelor. Deoarece, până luni, însă nu fusese repartizat un nou judecător, procesul s-a amânat pentru data de 22 octombrie.

    “Aşa cum era de aşteptat, justiţia îşi urmează cursul. 3 ani de la Colectiv, 65 de morţi, nici un vinovat, nici un proces pe rol’, a scris, pe Facebook, Eugen Iancu, preşedintele Asociaţiei Colectiv GTG 3010 şi părintele unui tânăr mort în incendiul de la Colectiv, după amânare.

    La finalul lunii august, preşedintele Klaus Iohannis a semnat decretul de eliberare din funcţie a lui Valeriu Mihail Terceanu, care s-a pensionat cu data de 3 septembrie. Mihail Valeriu Terceanu este fostul soţ al judecătoarei Geanina Terceanu, cea care a fost condamnată, la începutul acestui an, pentru luare de mită în dosarul Transferurilor. Geanina Terceanu a fost condamnată la şapte ani cu executare de instanţa supremă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Tânărul de 22 ani care a descoperit una dintre cele mai mari erori din industria calculatoarelor

    Tânărul de origine germană Jann Horn (22 de ani) a devenit faimos după ce s-a dezvăluit faptul că a descoperit una dintre cele mai mari erori ale unui cip de calculator, potrivit unui articol publicat de Daily Mail.

    Eroarea ar fi existat de mai bine de două decenii, interval de timp în care nu a fost observată. Tânărul a reuşit să o descopere după ani de cercetare. Mai uimitor de atât este faptul că a dat peste aceasta accidental, în timp ce citea manuale de mii de pagini despre procesoare pentru un proiect complet diferit.

    Cercetarea lui l-a condus spre un proces cunoscut drept ”execuţie speculativă”, prin care un cip încearcă să ghicească ce i s-ar putea solicita să facă şi începe să facă task-ul respectiv înainte de a primi solicitarea, cu scopul măririi vitezei. Pentru a face acest lucru, începe să acumuleze informaţii din mai multe locuri ale computerului şi să stocheze aceste informaţii în memorie.

    Horn a descoperit că, chiar dacă cipul a greşit în  a ghici sarcina ce îi va fi alocată, informaţiile primite de acesta vor fi oricum stocate şi ar putea fi furate de un hacker. Horn lucrează pentru proiectul Google Project Zero din Zurich şi a informat Intel, cel mai mare producător de cipuri de calculator, despre descoperirea sa.

    Tânărul împreună cu alţi câţiva specialiaşti din domeniu şi-au unit  apoi eforturile pentru a rezolva această problemă şi până în ianuarie au oferit şi o soluţie. Intel a anunţat descoperirea şi i-a atribuit lui Horn meritele pentru aceasta. ”Nu este o one-hit wonder. Asta face el”, l-a descris pe Horn pentru Bloomberg Mario Heiderich, fondatorul companiei berlineze de securitate cibernetică Cure53.

  • Jobul din România plătit cu 10.000 de euro a fost obţinut de un tânăr de 28 de ani fără studii de specialitate în domeniu

    Cosmin Ghiţă, un tânăr de 28 de ani fără experienţă în energie nucleară, cu studii de economie, a fost numit director general al Nuclearelectrica (SNN) pe o perioadă de patru luni, a anunţat ieri pe bursa compania de energie nucleară.

    Salariul directorul general al Nu­clear­electrica, companie care furnizează 17% din energia electrică consumată în România şi are afaceri de 1,6 miliarde de lei, este de circa 10.000 de euro. Mandatul actualului director general, Daniela Lulache, expiră la 1 septembrie 2017.

    Citeşte continuarea pe www.zfcorporate.ro

  • Cum şi-a petrecut concediul Dragoş Anastasiu, CEO, Eurolines: “Unul dintre cele mai frumoase locuri de pe pământ” – VIDEO

    Fac plimbări lungi pe malul apei, ajung şi privesc locul unde, efectiv, se varsă Dunărea în Marea Neagră şi asta mă ajută să găsesc soluţii pentru problemele de la birou, mă ajută să iau decizii şi, foarte des, îmi vin idei noi de business sau de îmbunătăţire a unor situaţii care aşteptau şi ele să le vină rândul. Delta este destinaţia mea favorită în România şi, imediat după ea, urmează Transilvania.

    Telefonul şi laptopul, revistele de specialitate, cărţile şi costumul de înot sunt lucrurile care nu îmi lipsesc în concedii. Cât despre amintiri preferate, mi s-a lipit de suflet Key West. Am fost acolo când eram foarte tânăr şi încă îmi amintesc de acel loc ca de unul dintre cele mai frumoase de pe pământ. Are nişte culori excepţionale.

    Care sunt destinaţiile în care v-aţi dori să ajungeţi şi nu aţi avut încă ocazia?
    Japonia. Îmi doresc şi încă nu a devenit prioritară pe listă. De asemenea, vreau să ajung în Noua Zeelandă şi Australia. 

    Unde nu aţi merge sau ce nu aţi face niciodată într-o vacanţă?
    Hm, greu de spus că nu aş merge undeva. Siria şi Irak nu mă atrag, totuşi. Cred că nu aş bea cafea. Dar asta nu fac oricum.

  • Archos şi Qustodio lansează o nouă gamă menită să asigur siguranţa copiilor în mediul online

    Pe lângă configuraţia hardware optimizată, gama Archos Junior include un abonament Qustudio Premium, cu acces la un conţinut filtrat şi la instrumentecomplete de gestionare a activităţii de la distanţă. Astfel, părinţii vor avea certitudinea că cei mici sunt constant în siguranţă în mediul online, utilizând tableta sau smartphone-ul într-un mod responsabil. 

  • Cronică: Un alt fel de film despre mafie – VIDEO

    Pentru cel de-al doilea lungmetraj al său, regizorul Thierry de Peretti a ales ca temă violenţele din Corsica de la începutul anilor ’90. E un proiect ambiţios, care urmăreşte creşterea şi în cele din urmă decăderea unui tânăr  o desfăşurare similară cu cea din Naşul, dacă vreţi, deşi asemănările se opresc aici.

    Principala diferenţă faţă de filmele clasice cu mafioţi vine din felul în care Peretti şi echipa prezintă scenele: cadrele sunt mai lungi, invitând mai degrabă la distanţarea faţă de personaje. Cadrele nu mai sunt intime, aşa cum se întâmplă de obicei în filmele semnate de Coppola sau Scorsese.

    În ciuda unei poveşti extrem de ofertante, mai ales în condiţiile în care întâmplările din Corsica nu au ajuns prea des pe marele ecran, Une vie violente nu reuşeşte să îşi atingă potenţialul. Firul narativ se încurcă parcă în prea multe detalii şi devine greu de urmărit, iar personajul principal pare de multe ori că nu ştie exact ce anume trebuie să facă. Revin la comparaţia cu Naşul: şi în filmul lui Francis Ford Coppola personajele ajung în stări conflictuale, dar dilemele lor sunt de cele mai multe ori de natură morală. Aici, Stephane (un militant de 20 de ani) pare să se întrebe de multe ori dacă trebuie să continue lupta, nu dacă lupta e una corectă.

    Aş spune că este o problemă a echipei tehnice, pentru că actorul Jean Michelangeli (Stephane) semnează un rol excelent; şi restul distribuţiei, formată din actori relativ necunoscuţi, se achită bine de sarcinile primite.

    Aflăm încă de la început că Frontul Naţional de Eliberare a Insulei Corsica (FLNC) a luptat încă din anii ’70 pentru a obţine independenţa faţă de Franţa, apogeul acestui conflict fiind atins două decenii mai târziu. Acţiunea filmului începe însă în 2001, iar primele scene sunt elocvente pentru modul în care Peretti tratează subiectul: doi tineri sunt executaţi de mafie la Paris, cadrul fiind unul lung, filmat de departe.

    Cinematografia semnată de Claire Mathon este excelentă şi prezintă contrastul dintre Parisul cenuşiu şi culorile vii ale insulei.

    Cea mai bună parte a filmului Une vie violente este felul în care Peretti descrie climatul cultural şi social al insulei Corsica, un loc unic împărţit cumva între Franţa şi Italia.

    În concluzie, Une vie violente merită din plin laudele pe care le-a primit în timpul proiecţiei de la Cannes. Nu este un thriller, aşa cum poate şi-ar fi dorit producătorii, dar evocă într-un mod excepţional o perioadă mai puţin cunoscută din istoria Europei.

    Notă: 8,5/10


    Une vie violente
    Regia: Thierry de Peretti
    Distribuţie: Jean Michelangeli, Henri-Noel Tabary, Cedric Appietto, Marie-Pierre Nouveau, Delia Sepulcre-Nativi
    Durată: 1 oră 47 minute
    Data lansării: 10 august

  • Comunism + capitalism + comunism = Soluţia cehă

    Recrutul Andrej Babiš, spun documente de arhivă, era îngrijorat că cineva îl va vedea în compania ofiţerilor de securitate şi-i va compromite cariera la o companie de stat de comerţ extern care-i permitea o viaţă bună, privilegii şi călătorii în străinătate.

    De atunci, Babiš a urcat sus pe scara socială, ajungând un prosper om de afaceri, al doilea cel mai bogat om din Cehia şi premierul celei mai mature economii est-europene. Însă soarta face ca miliardarul să nu poată reteza complet legăturile comuniste. Păcatele trecutului comunist încă îl bântuie pe Babiš şi-i pătează imaginea de capitalist pursânge. Iar fără comuniştii prezentului, Babiš, întruparea capitalismului ceh, nu ar fi putut fi premier. Despre acest din urmă aspect scrie Financial Times.

    Abia după aproape nouă luni de când partidul lui Babiš a câştigat alegerile parlamentare din Cehia, magnatul a reuşit să formeze un guvern, mulţumită unei înţelegeri cu Partidul Comunist, rămas mult timp în umbră.

    În dimineaţa zilei de 12 iulie, la şase luni de la eşecul primei încercări, Babiš a câştigat un vot de încredere care a permis guvernului său să-şi asume oficial funcţia, punând astfel capăt unei perioade de impas politic într-una dintre economiile cu cele mai rapide creşteri din UE.
    Babiš încheiase în urmă cu două săptămâni o înţelegere în care Partidul Comunist urma să susţină o coaliţie minoritară între Ano şi social-democraţi. Deşi comuniştii rămân în afara guvernului, afacerea lor cu Babiš îi aduce cel mai aproape de putere de când liderii lor politici au fost înlăturaţi prin Revoluţia de Catifea din 1989  o perspectivă care divizează opinia publică din Republica Cehă.

    În urmă cu două luni au avut loc proteste împotriva acestei propuneri de alianţă în mai multe oraşe cehe.

    „Aveţi oameni care descriu comuniştii ca fiind încă periculoşi; nu se poate avea încredere în ei, că au trecutul întunecat“, spune Jiri Pehe, directorul Universităţii New York din Praga. „Şi apoi aveţi oameni care spun: «Dar acest partid comunist nu mai este acel partid care a existat înainte de 1989».“

    În pofida faptului că a câştigat cele mai multe voturi la alegerile din octombrie anul trecut, ANO (Acţiunea Cetăţenilor Nemulţumiţi  partidul lui Babiš) s-a chinuit să formeze o coaliţie, în parte pentru că alte partide au fost reticente să se alăture unui guvern condus de miliardar acuzat de poliţie de fraudă cu fonduri europene. Omul de afaceri a negat orice nelegiuire. După mai multe starturi ratate, în luna mai, Andrej Babiš i-a convins pe social-democraţi să i se alăture la guvernare. Cu toate acestea, deoarece ANO şi social-democraţii controlează doar 93 din 200 de locuri din camera inferioară a parlamentului ceh, el a trebuit să convingă comuniştii să-i acorde sprijinul celor 15 deputaţi ai lor. În schimb, a promis că le va sprijini o parte din politici, cum ar fi taxarea bisericilor pentru compensaţiile primite în locul bunurilor confiscate de regimul comunist. Acordul marchează prima dată când un partid de guvernământ cooperează cu comuniştii la nivel naţional de la înfiinţarea Republicii Cehe. Comuniştii au fost implicaţi până acum în coaliţii doar la nivel regional.

    Paradoxal, comuniştii ajung să aibă cea mai mare influenţă de după 1989 într-un moment în care cota lor de popularitate printre alegători este în declin dramatic. În primii ani de existenţă ai Republicii Cehe, Partidul Comunist  care, spre deosebire de partidele surori din Europa Centrală şi de Est, nu a renunţat niciodată la eticheta comunistă din numele său  a obţinut constant procente duble. Punctul de maxim a fost în alegerile parlamentare din 2002, când a ajuns la 18,5%.

    Anul trecut însă, partidul  care rămâne ostil faţă de NATO şi doreşte să reducă implicarea Republicii Cehe în misiunile străine ale alianţei nord-atlantice – a obţinut doar 7,8% din voturi, cel mai rău rezultat din istoria sa. „Acordul cu Babiš ar putea fi ultima şansă pentru acest partid să se implice într-o formă de împărţire a puterii“, spune Milan Nic, de la Consiliul German pentru Relaţii Externe.

    Problema comuniştilor are două aspecte, crede Pehe, directorul Universităţii New York din Praga. Alegătorii lor mai în vârstă dispar.

    Generaţia lor se stinge. Unii votanţi, pe care partidul i-a atras anterior, sunt mai interesaţi acum de partidele mai noi, mai extremiste, cum ar fi SPD-ul lui Tomio Okamura. Partidul lui Okamura a ajuns al patrulea în sondajul de anul trecut, propulsat de o platformă fără compromisuri împotriva imigranţilor, şi a cerut un referendum cu privire la retragerea Republicii Cehe din Uniunea Europeană.

    Având în vedere ostilitatea comuniştilor faţă de NATO, perspectiva ca guvernul Babiš să se bazeze pe aceştia pentru susţinere politică a provocat îngrijorări cu privire la faptul că orientarea pro-occidentală a Cehiei ar putea fi subminată. Însă diplomaţii spun că Andrej Babiš a făcut eforturi pentru a scoate cât mai în evidenţă acreditările prooccidentale ale administraţiei sale  inclusiv prin impunerea unui plan de creştere a numărului de trupe cehe în misiuni străine.

    Analiştii spun că un guvern minoritar care se bazează pe sprijinul comuniştilor este fragil. Cu toate acestea, instabilitatea ar putea aduce jocul politic în avantajul lui Babiš, oferindu-i şansa de a încheia înţelegeri cu diferite grupuri parlamentare pe diferite probleme. „Babiš este om de afaceri, merge de la o afacere la alta, e orientat spre înţelegeri“, a spus Nic. „Această afacere pune mai multă putere în mâinile premierului, dar şi în ale preşedintelui Milos Zeman ca negociator cheie în fundal.“ Zeman este un politician cu tendinţe puternice proruse.
    În timp ce cu prezentul comunist Babiš pare că se descurcă, cu trecutul comunist stă mai prost.

    La începutul anului, o instanţă din Bratislava, capitala Slovaciei independente, născută împreună cu Republica Cehă prin dizolvarea Cehoslovaciei în 1993, i-a dat premierului o puternică lovitură politică şi juridică respingându-i argumentul că a fost identificat în mod greşit ca fost agent.

    Verdictul părea să fi marcat eşecul final al unei campanii de câţiva ani a lui Babiš  premierul ceh s-a născut în Slovacia  de a dovedi că a fost victima unei campanii murdare a duşmanilor săi pentru a-i distruge cariera politică şi imperiul de afaceri, care cuprinde aproximativ 230 de companii într-un vast conglomerat numit Agrofert.

    Babiš a argumentat că în realitate, departe de a fi fost colaborator al serviciilor de securitate comuniste, cunoscute sub numele de StB, el a fost de fapt victima acestora. Politicianul susţine că StB-ul l-a şantajat să colaboreze, ameninţând cu întreruperea educaţiei copiilor şi cu retragerea dreptului de a călători în străinătate. Babiš a mers până la a-l aduce pe locotenentul Julius Suman, agentul care l-a recrutat la întâlnirea din 1982, pentru a spune în instanţă că dosarul său de securitate a fost falsificat deliberat pentru a ascunde adevărata identitate a lui Bureš.

    Ideea a fost iniţial acceptată de un tribunal din Bratislava, care a decis în 2014 că Babiš fusese incorect identificat ca agent comunist. Însă decizia a fost anulată anul trecut de către instanţa constituţională a Slovaciei, care a declarat că mărturia lui Suman este inadmisibilă deoarece StB a fost o „organizaţie criminală“.

    De asemenea, instanţa a decis că Babiš a greşit când a dat în judecată Institutul Memoriei Naţiunii din Slovacia, care doar a ţinut documentele în arhiva sa. Verdictul este definitiv şi irevocabil.

    Noua situaţie a adâncit problemele unui politician care se confrunta deja cu acuzaţii de fraudă după ce a fost acuzat de poliţia cehă că a obţinut ilegal fonduri europene pentru una dintre afacerile sale. Un raport al instituţiei antifraudă a UE, Olaf, arată că mai multe legi europene şi cehe au fost încălcate pentru obţinerea a aproape 2 milioane de euro pentru hotelul şi centrul de conferinţe Cuibul Berzei din afara Pragăi. Frauda şi trecutul de colaborator al securităţii au complicat viaţa de politician a lui Babiš, după cum s-a văzut când acesta a încercat să-şi formeze un nou guvern. Doar comuniştii l-au susţinut.

    În timp ce simpatiile comuniste pot părea nepotrivite pentru un om cunoscut astăzi pentru averea de 4 miliarde de dolari, un stil de viaţă generos şi o abordare politică pragmatică, lipsită de ideologie, nu ar fi părut neobişnuite în Cehoslovacia la începutul anilor 1980, când sfârşitul războiului rece părea doar un vis.

    Babiš, în vârstă de 63 de ani, este fiul unui înalt funcţionar comunist care a servit ca reprezentantul Cehoslovaciei la Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) de la Geneva. Se crede că fiul s-a alăturat de bunăvoie partidului comunist  în 1980, o mutare care ar putea fi motivată deopotrivă de ambiţiile carieristice şi de convingeri politice.

    Radek Schovánek, expert în dosarele securitătii din era comunistă pentru ministerul ceh al apărării, a declarat că Babiš a servit StB ca un „om de încredere“ informal înainte de a deveni un agent cu drepturi depline. Nimic din cele 12 dosare de securitate ale lui Babiš  altele au fost distruse – nu a dat de înţeles că actualul premier nu s-a alăturat serviciilor de bunăvoie, a spus Schovánek.

    Printre activităţile înregistrate ale lui Babiš s-au aflat şi informările despre o persoană care a importat în mod ilegal video recordere occidentale, cu care şi-a „corupt“ colegii.

    Schovánek, care a vorbit ca martor împotriva lui Babiš în procesul original din Slovacia, a declarat că activităţile politicianului ar fi putut fi mult mai extinse decât cele revelate de dosarele care au fost puse la dispoziţia cercetătorilor la începutul anilor 1990.

    „Este o glumă să pretinzi că fost o victimă“, a spus Schovánek. Falsificarea dosarelor era imposibilă. Au existat reguli foarte stricte cu privire la documentele colaboratorilor secreţi. Am analizat toate informaţiile pe care le-a oferit Babiš securiştilor. Au fost exacte şi în conformitate cu regulile, totul a fost în ordine.“

    Indiferent de ce le-a spus Babiš ofiţerilor din barul din Bratislava cu privire la sentimentele colegilor faţă de Brejnev  un lider urât de foarte multă lume în fosta Cehoslovacie pentru ordonarea invaziei din 1968 prin Pactul de la Varşovia care a zdrobit Primăvara de la Praga  este pierdut pentru posteritate. Cercetătorii cred că natura sensibilă a problemei a făcut ca răspunsurile să fie trimise unui departament special de informaţii care le-a transmis mai departe biroului politic; acesta se temea că moartea lui Brejnev ar putea declanşa o nouă revoltă.
    Guvernările comuniste din Cehoslovacia şi din ţările vecine din estul Europei s-au încheiat în 1989. Îngijorările lui Babiš că activităţile sale clandestine ar putea ajunge într-o bună zi să-l bântuie au fost întemeiate.

  • Cum a transformat un tânăr din Sibiu cea mai mare dorinţă pe care a avut-o el ca angajat intr-o afacere

    Un tânăr din Sibiu care lucra mult la birou s-a gândit că un masaj din când în când i-ar prinde bine, iar fructele proaspete i-ar da energie. A transformat dorinţa lui într-o afacere şi acum duce fructe către companii din oraş şi face masaj celor care îşi doresc puţină relaxare la serviciu.
     
    Raul Muntean încearcă să schimbe mentalităţile celor care conduc companii în Sibiu, pentru că a văzut, când a deschis afacerea sa, prin care livrează fructe proaspete la birou şi oferă angajaţilor masaj la serviciu, că sunt directori sau administratori care nu sunt de acord ca angajaţii să beneficieze de aceste facilităţi.

    ”Depinde de mentalitatea fiecăruia dintre directorii companiilor. Oamenii de regulă sunt deschişi. Sunt persoane care acceptă uşor, dar sunt şi unii care spun din start ”nu”, că de ce să le ofere masaj oamenilor, că ei vin la serviciu să muncească, nu să facă masaj. Am primit astfel de răspunsuri. Noi spunem că masajul îl relaxează pe angajat şi lucrează mai bine”, povesteşte Raul Muntean corespondentului Mediafax.

    Cel mai ieftin pachet de masaj pentru angajaţi costă 1.100 de lei lunar şi este pentru 60 de şedinţe. O şedinţă durează 15 minute, masajul fiind realizat pe un scaun special, unde maseurul are deschidere la spate, ceafă şi braţe.

    ”Este un masaj de relaxare, uscat, doar prin haine. Se bazează pe presopunctură”, a spus Raul Muntean.

    Cu fructele nu a fost la fel de greu să îi convingă pe angajatori, ba chiar a încheiat câteva contracte în cele patru luni de când a deschis afacerea.

    ”Cu fructele e mai uşor. În patru luni am reuşit să semnăm contracte cu câteva firme din Sibiu. Avem un depozit cu care colaborăm, luăm fructele de la ei şi le ducem la companii. În funcţie de cerinţă, mergem zilnic sau mai rar”, a povestit Raul Muntean.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Pianistul în şlapi: Un spălător de vase din Oradea impresionează internetul cu talentul său

    Antreprenorul bucureştean Tudor Maxim l-a surprins într-un filmuleţ, pe care apoi l-a postat pe reţeaua de socializare. “Ne plimbam prin Oradea şi dintr-o dată ne-a atras atenţia o muzică magică. Ne-am apropiat şi am descoperit un tânăr în şlapi ce cânta la un pian în parc. Am fost fermecaţi de muzica lui. Am descoperit că provine de al casa de copii şi lucrează ca spălător de vase. Nu are educaţie muzicaşă şi nici prea multă formală. Dar ce cântă e fenomenal!”, a scris Maxim, pe Facebook.

    Imaginile filmate îi confirmă spusele: tânărul îmbrăcat într-un tricou şi pantaloni scurţi şi încălţat cu papuci, cântă foarte bine şi are o voce puternică. Întrebat cum a învăţat să cânte, arată spre ureche, dezvăluind astfel că este în totalitate autodidact. În înregistrarea de şapte minute, Ernest cântă mai multe melodii, precum “Caruso”, a italianului Lucio Dalla, ori “Copacul”, de Aurelian Andreescu.
     

     
    În 12 ore, postarea lui Maxim a adunat peste 63.000 de vizualizări şi mii de comentarii şi distribuiri. Unii oameni s-au oferit chiar să-i plătească lui Ernest ore de muzică, în timp ce alţii au sugerat că ar trebui angajat de Filarmonica din Oradea, scrie www.ebihoreanul.ro
  • România turistică, descoperită de pe şaua calului. Un tânăr a început o afacere cu ajutorul unor cai salvaţi de la moarte

    În Bistriţa-Năsăud, Simion Crăciun oferă servicii de turism ecvestru şi străinii îl caută să le fie ghid. În aceste zile se ocupă de o familie de turişti belgieni care au venit pentru prima oară în România şi vor să o descopere de pe cal. Simi le-a pus la dispoziţie trei cai arabi pur sânge, blânzi şi ascultători.

    După câteva ore de plimbare, Simi caută un loc umbros unde grupul se opreşte pentru odihnă şi un mic picnic. Turiştii caută lemnele pentru foc pentru a încălzi alimentele produse în gospodărie: brânză, cârnaţi şi slănină.

    Simi a început afacerea cu nişte cai pe care i-a salvat de la moarte. De aceea, ferma lui se numeşte “Caii Lupilor”, pentru că în trecut exista obiceiul de a se lăsa pradă lupilor caii consideraţi că nu mai sunt buni de nimic. Kazak, Sheeba şi Samira au avut un astfel de trecut, scrie stiriletvr.ro