Îngheţarea salariilor şi a pensiilor în 2012 va face ca bugetul României să aibă un efect negativ asupra creşterii economice şi a cererii, astfel încât FMI “recomandă autorităţilor să ia în calcul creşteri moderate ale veniturilor pentru angajaţii din sectorul public şi pensionari, dacă o vor permite condiţiile bugetare”. Recomandarea figurează în raportul FMI emis după misiunea de toamnă a Fondului în România; misiunea s-a încheiat la 7 noiembrie 2011, raportul a fost finalizat la 5 decembrie.
Faptul că raportul a fost publicat de FMI abia săptămâna trecută a făcut ca fraza despre salarii să pară pentru unii o noutate uluitoare, deşi Jeffrey Franks, şeful misiunii, declarase limpede încă din emisiunea “După 20 de ani” de la Pro TV, din 13 noiembrie, că se poate discuta despre o mărire modestă a pensiilor şi a salariilor în 2012, “poate ceva care să compenseze inflaţia, în jur de 3-4%”, în funcţie de evoluţia economiei şi a bugetului şi în acord cu legea responsabilităţii fiscale, conform căreia nu pot creşte salariile şi pensiile cu şase luni înainte de alegeri. Între timp, la 14 decembrie, Guvernul a luat deja decizia de majorare a salariului minim brut pe ţară de la de la 670 de lei la 700 de lei, începând de la 1 ianuarie 2012, cu impact estimat asupra a circa 790.000 de salariaţi.
În privinţa situaţiei bugetului, FMI apreciază că deficitul de 1,9% din PIB (numerar) prevăzut de Guvern pentru acest an este “mai mic decât cel strict necesar pentru încadrarea în plafonul de 3% din PIB (ESA) cerut de UE. FMI recunoaşte că această supraperformanţă (adică faptul că suntem mai catolici decât Papa la deficit bugetar) “ar putea întări reputaţia României de corectitudine fiscală în condiţiile economice actuale”, însă în acelaşi timp influenţează negativ cererea internă, adică pilonul pe care se bazează toate previziunile pozitive de creştere a PIB pentru acest an, având în vedere că tăierea cheltuielilor de la buget a redus investiţiile, problemele din zona euro au redus finanţarea bancară, iar anul agricol 2011 e puţin probabil să se repete. Ca atare, FMI conchide că un deficit un pic mai mare, deşi tot sub plafonul de 3%, “va menţine semnalul pozitiv pentru pieţele financiare, dar ar fi mai puţin prociclic” – adică ar afecta mai puţin perspectiva de creştere.
Explicaţia faptului că suntem mai catolici decât Papa la ţintirea deficitului a dat-o preşedintele Traian Băsescu, speriat că oricât de impresionantă a fost ajustarea fiscală realizată de România comparativ cu alte state europene (4,35% din PIB în 2011, sub ţinta de 4,4% stabilită cu FMI şi mult sub deficitul de 6,5% din PIB din 2010), prima de risc pentru datoria ţării – CDS – tot s-a mărit pe parcursul anului trecut, sporind astfel povara sumelor de rambursat în viitor şi dificultatea de a obţine credite noi de pe piaţă. Ce va fi de acum înainte?
“Tensiunile persistente pe pieţele externe sugerează că statul nu va avea o sarcină uşoară în a se împrumuta în 2012”, apreciază analiştii Raiffeisen Bank, care estimează că necesităţile de finanţare externă vor fi uşor mai mari decât anul trecut, dar nu este exclusă o scădere a deficitului de cont curent dacă Guvernul reuşeşte să majoreze absorbţia fondurilor europene. În acelaşi timp, anul acesta va începe rambursarea banilor de la FMI, mai exact circa 1,6 mld. euro. Rezerva valutară de la BNR este mare (33,2 mld. euro) şi poate face faţă fără probleme şi plăţii datoriilor, şi unor eventuale ieşiri de capital, însă pentru a preveni ieşiri importante de capital va fi necesară rostogolirea unor sume importante ajunse la scadenţă, mai spun analiştii Raiffeisen.
Cât priveşte inflaţia pe care Franks spunea că ar putea s-o acopere ipoteticele majorări de salarii, ea rămâne într-adevăr o variabilă: analiştii cred că ea va scădea la minime aproape de 2-2,5% anul acesta, inclusiv graţie efectului de bază; singur FMI şi-a declarat temerea că vor urma creşteri ale preţurilor administrate (e vorba mai ales de proiectatele liberalizări de preţuri pe piaţa energiei, cerute tot de FMI) şi de aceea a şi recomandat BNR să nu mai scadă dobânda de politică monetară, adusă la 5 ianuarie la de la 6% la 5,75%. În lipsa unor şocuri externe ale preţurilor, e puţin probabil însă ca Guvernul să procedeze la majorări brutale, care ar afecta direct creşterea economică, nemaivorbind de impactul lor într-un an electoral.
