BusinessMagazin

Tag: riscuri

  • Riscurile politice şi de mediu – principalele ameninţări cu care se vor confrunta companiile în 2020

    În contextul unui 2019 marcat de o creştere a retoricii protecţioniste (peste 1.000 de măsuri puse în aplicare la nivel mondial) şi de prima scădere a comerţului global înregistrată în ultimii zece ani, Coface anticipează o creştere a comerţului internaţional cu doar 0,8% în 2020. Este puţin probabil ca acordul comercial de armistiţiu între Statele Unite şi China să restabilească încrederea corporativă sau să sporească semnificativ industria şi comerţul mondial, mai ales în condiţiile în care doar 23% dintre măsurile protecţioniste luate între 2017 şi 2019 afectează Statele Unite sau China. Creşterea protecţionismului este, aşadar, o tendinţă globală şi de durată, la care companiile vor trebui să se adapteze.

    Creşterea globală, care s-a redus deja cu 0,75 pp anul trecut pe fondul acestor incertitudini comerciale, nu se va îmbunătăţi în 2020, estimarea de creştere fiind de 2,4% (vs 2,5% în 2019). Coface se aşteaptă ca insolvenţele corporative să crească în 80% dintre ţările pentru care sunt emise prognozele anul acesta, inclusiv Statele Unite (+ 3% în 2020), Marea Britanie (+ 3% în 2020, după o creştere cumulată de 17% de la referendumul din iunie 2016), Germania (+ 2%) şi Franţa (+ 1%). În general, Coface anticipează o creştere de 2% a insolvenţelor la nivel mondial, în linie cu evoluţiile din 2019.

    Incertitudinile legate de mediul protecţionist contribuie, de asemenea, la volatilitatea preţurilor mărfurilor, în special în agricultură, metale şi petrol. Conform modelelor de prognoză ale Coface, preţul oţelului va continua să scadă în următoarele şase luni, penalizând companiile din sector, mai ales în condiţiile în care creşterea din China – care reprezintă jumătate din cererea globală de oţel – se aşteaptă să atingă doar la 5,8% în acest an. Prin urmare, evaluarea riscurilor din sectorul metalelor a fost retrogradată în 5 ţări, inclusiv în Statele Unite şi Italia. Mai mult decât atât, nivelul scăzut al preţurilor petrolului, în ciuda incertitudinilor geopolitice (60 USD pe baril de Brent în medie în 2020, după 64 USD în 2019) va afecta unii producători îndatoraţi, în special în Statele Unite.

    Într-o notă pozitivă, sectorul construcţiilor beneficiază de politici monetare extrem de expansioniste: evaluarea acestui sector a fost îmbunătăţită în 4 ţări (inclusiv Brazilia şi Turcia). În total, Coface a retrogradat 22 de sectoare, în timp de 8 sectoare au înregistrat îmbunătăţiri în trimestrul al 4-lea din 2019, reflectând creşterea semnificativă a riscurilor pentru economie.

    Sfârşitul anului 2019 a adus o creştere a tensiunii sociale în întreaga lume, cu diferite niveluri de intensitate. Această tendinţă a fost anticipată de indicele de risc politic Coface, publicat la începutul lui 2019 la un nivel ridicat. În 2020, acest indicator prognozează un nivel ridicat de risc social în mai multe ţări din Africa, Orientul Mijlociu, Asia Centrală şi chiar Rusia.

    Începând cu 2019, nemulţumirea socială s-a manifestat şi în cererile tot mai mari de protecţie a mediului. Riscurile de mediu au o gamă largă de efecte asupra creditului corporativ: o frecvenţă mai mare a riscurilor fizice (dezastre naturale care decurg din schimbările climatice), dar şi riscuri de tranziţie (reglementări noi şi mai stricte, modificări ale standardelor consumatorilor). Pentru acestea din urmă, efectele unor reglementări mai stricte împotriva poluării pentru sectorul auto din India sau în transportul mondial maritim trebuie monitorizate în acest an. Coface acordă o atenţie deosebită analizei acestor două categorii de riscuri pentru mediu.

    Dezvoltarea economiilor emergente ar trebui să accelereze uşor în acest an (3,9% faţă de 3,5% în 2019). Cu toate acestea, datoria publică a atins un nivel maxim istoric pentru aceste ţări şi creşte în toate regiunile, cu excepţia Europei Centrale şi de Est. În America Latină, gradul de îndatorare este mai mare decât nivelul înregistrat la sfârşitul anilor 1990, care a fost o perioadă marcată de crizele economice recurente. În Africa, datoria publică este aproape de nivelul observat în urmă cu aproximativ cincisprezece ani: o perioadă de acoperire a datoriilor de către donatorii internaţionali şi bilaterali. Pentru companiile din aceste regiuni, aceasta înseamnă că arieratele guvernamentale şi a marilor întreprinderi de stat ar putea creşte în acest an. Singura veste bună este că structura datoriei suverane a ţărilor emergente este, în general, mai favorabilă decât acum douăzeci de ani, deoarece 80% din aceasta este acum exprimată în monedă locală.

    În acest mediu delicat şi volatil în care economiile se confruntă cu provocări, 4 evaluări ale ţărilor au fost retrogradate (Columbia, Chile, Burkina Faso şi Guinea), în timp ce 6 evaluări de ţară au fost îmbunătăţite (Turcia, Senegal, Madagascar, Nepal, Maldive şi Paraguay).

  • La ce riscuri se supun utilizatorii aplicaţiilor de dating

    Ultimul deceniu a adus digitalizarea în toate aspectele vieţii noastre, iar comunicarea a suferit, probabil, cele mai multe schimbări. Viaţa amoroasă a oamenilor nu face excepţie şi, în apropierea Zilei Îndrăgostiţilor, persoanele singure şi cuplurile resimt presiunea de a-şi face planuri pentru această ocazie. Persoanele singure trebuie să mai facă, însă, un pas – să-şi găsească un companion, iar aplicaţiile de dating sunt aici pentru a îi ajuta. Aşa o fi? Cercetătorii Kaspersky au evaluat riscurile şi provocările din acest domeniu şi au descoperit că infractorii cibernetici cunosc foarte bine tema relaţiilor amoroase.

     

    Aplicaţiile de dating populare în întreaga lume, cum ar fi Tinder şi Badoo, devin adesea o momeală folosită pentru a răspândi malware pe dispozitive mobile sau pentru a prelua date personale, cu scopul de a bombarda ulterior utilizatorii cu anunţuri nedorite sau chiar de a le cheltui banii pe diferite abonamente costisitoare.

    Analiza malware-ului care folosea numele a peste 20 de aplicaţii de matrimoniale populare şi a cuvântului cheie „dating”, a arătat că, în 2019, au fost răspândite 1963 de fişiere unice, sub pretextul aplicaţiilor legitime. Două treimi dintre ele au fost mascate sub numele de Tinder (1232 fişiere) şi o altă şesime a fost legată de Badoo (263 de fişiere), ambele aplicaţii recunoscute la nivel mondial.

    Pericolul pe care aceste fişiere dăunătoare îl aduc variază de la fişier la fişier – de la troieni care pot descărca alte programe malware, la cele care pot trimite SMS-uri scumpe şi adware, ceea ce face posibil ca fiecare ping pe care îl primeşte un utilizator să fie un fel de notificare publicitară enervantă, mai degrabă, decât un mesaj de la un partener potenţial.

    De exemplu, una dintre aplicaţiile care arată la prima vedere ca Tinder, este, de fapt, un troian bancar care solicită în mod constant drepturi la servicii de accesibilitate, iar la obţinerea acestora, primeşte, în realitate, tot ce are nevoie pentru a fura bani de la utilizator. O alta apare sub denumirea „Setări” – imediat după instalare, afişează un fals mesaj de „eroare” şi mai târziu dispare, cu o probabilitate ridicată să revină cu anunţuri nedorite câteva zile mai târziu.

    Nici atacatorii cibernetici care sunt specializaţi în phishing nu pierd ocazia de a profita de cei aflaţi în căutarea iubirii. Copii false ale aplicaţiilor şi site-urilor de întâlnire populare, cum ar fi match.com şi Tinder, inundă Internetul. Utilizatorilor li se solicită să lase datele personale sau să se conecteze la aplicaţii prin intermediul contului lor de socializare. Rezultatul nu este surprinzător: datele vor fi ulterior utilizate sau vândute de atacatorii cibernetici, în timp ce utilizatorul va rămâne fără nimic.

    De asemenea, statisticile demonstrează că interesul faţă de tema iubirii creşte înainte de Ziua Îndrăgostiţilor. De exemplu, numărul de click-uri pe versiunea de phishing a site-ului PeopleMedia a crescut de peste două ori, cu aproape o lună înainte de Ziua Îndrăgostiţilor.
    „Dragostea este unul dintre acele subiecte de interes universal pentru oameni şi, desigur, aceasta înseamnă că şi atacatorii cibernetici sunt acolo. Întâlnirile online au făcut ca viaţa noastră să fie mai uşoară, dar au adus şi riscuri pe drumul spre iubire. Sfătuim utilizatorii să fie atenţi şi să utilizeze versiuni legale ale aplicaţiilor, disponibile în magazinele oficiale de aplicaţii. Şi, desigur, le dorim mult noroc să îşi găsească perechea perfectă pentru această zi specială”, spune Vladimir Kuskov, head of advanced threat research and software classification la Kaspersky.

    Pentru a evita riscurile cibernetice înainte de Ziua Îndrăgostiţilor, Kaspersky recomandă:

    -Verificaţi întotdeauna permisiunile acordate, pentru a vedea ce au voie aplicaţiile instalate să facă.
    -Nu instalaţi aplicaţii din surse care nu prezintă încredere, chiar dacă li se face reclamă în mod activ şi blocaţi instalarea programelor din surse necunoscute, din setările smartphone-ului.
    -Aflaţi mai multe informaţii despre site-ul de dating pe care intenţionaţi să îl vizitaţi: informaţi-vă despre reputaţia sa pe Internet şi încercaţi să găsiţi feedback-ul utilizatorilor.
    -Utilaţi o soluţie de securitate fiabilă precum Kaspersky Security Cloud, care oferă protecţie avansată atât pe Mac, cât şi pe PC şi dispozitivele mobile.

    Iar pentru utilizarea aplicaţiile de dating în siguranţă, reprezentanţii companiei îi sfătuiesc pe utilizatori să evite să împărtăşească prea multe informaţii personale străinilor şi să se asigure că persoana pe care o întâlnesc este reală, deoarece impostorii folosesc adesea profiluri false pentru înşelătorii.

  • Adevărul despre monedele digitale emise de băncile centrale: Băncile ar putea fi lovite cel mai grav

    Băncile centrale care vor să lanseze monede digitale trebuie să ţină cont de riscul de a submina activitatea băncilor comerciale, avertizează Adolfo Laurenti, economistul-şef al Visa pe Europa.

    „China încearcă acum să lanseze o monedă digitală. În acelaşi timp, am văzut progrese în ţări ca Suedia, care apoi au dat în spate pentru că au văzut că sunt probleme. Există riscul ca dacă lansezi o monedă digitală să afectezi activitatea băncilor”, explică economistul Adolfo Laurenti, într-un interviu acordat ZF.

    Riscurile intervin în contextul în care dacă oamenii şi-ar putea deschide conturi digitale la banca centrală, cu risc zero, prin intermediul acestei monede, populaţia nu şi-ar mai asuma riscul de a economisi prin băncile comerciale.

    „Dacă tu ca bancă centrală lansezi această formă de depozite cu risc zero, toată lumea îşi va retrage banii din bănci şi îi va pune în banca centrală în contul digital, ceea ce ar submina activitatea băncilor comerciale. Asta trebuie să prevină băncile centrale. Pentru a menţine stabilitatea financiară, cred că băncile centrale au încă multe de făcut pentru a lansa monede digitale”, spune Laurenti.

    Monedele digitale lansate de băncile centrale devin un subiect din în ce în ce mai discutat în toată lumea, în contextul în care banca centrală a Chinei – a doua cea mai mare economie din lume – a anunţat că pregăteşte lansarea unui astfel de activ.

    În acelaşi timp, şase bănci centrale au anunţat că formează un grup de lucru împreună cu Bank of International Settlements (BIS) pentru a-şi împărtăşi rezultatele cercetărilor efectuate individual asupra potenţialelor utilizări ale monedelor digitale, potrivit CoinDesk.

    Grupul va fi format din băncile centrale din Suedia, Canada, Elveţia, Marea Britanie şi Japonia, precum şi din Banca Centrală Europeană şi BIS.

    Fiecare instituţie va continua să analizeze „variantele tehnice, economice şi de funcţionare, inclusiv interoperabilitatea transfrontalieră” a monedelor digitale.

     

  • Studiu: Incidentele cibernetice au ajuns în premieră pe primul loc în topul riscurilor de care companiile se tem

    Incidentele cibernetice au ajuns în premieră pe primul loc în topul riscurilor de care companiile se tem, circa 39% din participanţii la studiul anual Allianz Risk Barometer 2020 catalogând riscul apariţiei unui atac cibernetic drept principala ameninţare asupra businessului.

    Comparativ, în urmă cu şapte ani, incidentele cibernetice se poziţionau pe locul 15 în topul riscurilor, cu doar 6% din răspunsuri.

    Pe locul secund în topul riscurilor la adresa companiilor la nivel global se situează acum riscul de întrerupere a activităţii.

    Schimbările legislative şi de reglementare (locul 3 cu 27% din răspunsuri) şi schimbările climatice (locul 7 cu 17% dintre răspunsuri) sunt riscurile care au avansat cel mai mult în clasament, evidenţiind preocupările în creştere ale companiilor şi naţiunilor pentru războiul comercial SUA-China, Brexit şi încălzirea globală.

    Studiul anual privind riscurile globale la nivelul companiilor include opiniile unui număr de 2.718 de experţi din peste 100 de ţări, inclusiv directori generali, manageri de risc, brokeri şi specialişti în asigurări.

    „Allianz Risk Barometer 2020 evidenţiază că riscurile cibernetice şi schimbările climatice sunt două provocări semnificative cărora companiile trebuie să le acorde atenţie în următorul deceniu. Bineînţeles, există o serie de alţi factori care pot produce pagube şi perturbări, dar dacă executivii din conducerea companiilor şi managerii de risc eşuează să abordeze riscurile cibernetice şi schimbările climatice, acest lucru va avea un impact critic asupra performanţei operaţionale, a rezultatelor financiare şi a reputaţiei companiilor lor. Pregătirea şi planificarea riscurilor cibernetice şi a schimbărilor climatice reprezintă atât un avantaj competitiv, cât şi un factor de rezistenţă în afaceri, în era digitalizării şi a încălzirii globale”, spune Joachim Müller, CEO al AGCS.

    În acelaşi timp, incidentele cibernetice se numără printre primele trei riscuri în multe dintre ţările analizate, fiind principalul risc la adresa companiilor din Austria, Belgia, Franţa, India, Africa de Sud, Coreea de Sud, Spania, Suedia, Elveţia, Marea Britanie şi SUA.

    Companiile se confruntă cu provocarea unor încălcări mai complexe şi mai costisitoare ale confidenţialităţii datelor, cu o creştere a atacurilor de tip ransomware, precum şi cu riscul unor amenzi sau litigii legate de securitatea datelor personale după un eveniment cibernetic.

    „Incidentele ciberentice produc daune tot mai consistente şi vizează din ce în ce mai multe companii mari cu atacuri sofisticate şi cereri de răscumpărare ridicate. În urmă cu cinci ani, o cerere de răscumpărare în urma unui atac de tip ransomware s-ar fi ridicat la zeci de mii de dolari. În prezent poate ajunge la milioane de dolari”, spune Marek Stanislawski, Deputy Global Head of Cyber în cadrul AGCS.

    Companiile sunt, de asemenea, tot mai expuse la impactul direct sau indirect al revoltelor, tulburărilor civile sau al atacurilor teroriste. Anul trecut au fost remarcate escaladări ale revoltelor civile în Hong Kong, Chile, Bolivia, Columbia şi Franţa, care au avut ca rezultat daune materiale, întreruperea activităţii şi pierderi de venit atât pentru companiile locale, cât şi pentru companiile multinaţionale, în condiţiile în care magazinele au fost închise timp de câteva luni, clienţii şi turiştii nu au mai beneficiat de servicii sau angajaţii nu au putut merge la muncă din cauza lipsei de siguranţă.

    Schimbările legislative şi de reglementare se situează pe locul trei în barometrul de risc, în creştere cu o poziţie faţă de 2019. Tarifele vamale, sancţiunile, Brexit-ul şi protecţionismul au fost menţionate ca îngrijorări esenţiale. Aproximativ 1.300 de noi bariere comerciale au fost implementate doar în 2019. Disputa comercială SUA-China a determinat apropierea nivelului tarifelor vamale medii ale SUA de nivelul înregistrat în anii ’70.

     

  • De ce se tem şefii de companii mai mult decât de faliment

    Incidentele cibernetice au ajuns în premieră pe primul loc în topul riscurilor de care companiile la nivel global se tem, circa 39% din participanţii la studiul anual Allianz Risk Barometer 2020 catalogând riscul apariţiei unui atac cibernetic drept principala ameninţare asupra businessului, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei.

    Pe locul secund în topul riscurilor la adresa companiilor la nivel global se situează riscul de întrerupere a activităţii.
    Conştientizarea ameninţărilor cibernetice a crescut rapid în ultimii ani, determinată de dependenţa din ce în ce mai mare a companiilor de sistemele IT şi de date, precum şi de o serie de incidente majore. Comparativ, în urmă cu şapte ani, incidentele cibernetice se poziţionau pe locul 15 în topul riscurilor, cu doar 6% din răspunsuri.

    „Allianz Risk Barometer 2020 evidenţiază că riscurile cibernetice şi schimbările climatice sunt două provocări semnificative cărora companiile trebuie să le acorde atenţie în următorul deceniu. Bineînţeles, există o serie de alţi factori care pot produce pagube şi perturbări, dar dacă executivii din conducerea companiilor şi managerii de risc eşuează să abordeze riscurile cibernetice şi schimbările climatice, acest lucru va avea un impact critic asupra performanţei operaţionale, a rezultatelor financiare şi a reputaţiei companiilor lor. Pregătirea şi planificarea riscurilor cibernetice şi a schimbărilor climatice reprezintă atât un avantaj competitiv, cât şi un factor de rezistenţă în afaceri, în era digitalizării şi a încălzirii globale”, spune Joachim Müller, CEO al Allianz Global Corporate & Speciality (AGCS).

    Studiul anual privind riscurile globale la nivelul companiilor derulat de Allianz Global Corporate & Speciality (AGCS) include opiniile unui număr record de 2.718 de experţi din peste 100 de ţări, inclusiv directori generali, manageri de risc, brokeri şi specialişti în asigurări.

     

  • Povestea omului care a transformat o afacere începută cu două birouri, două calculatoare şi un credit de nevoi personale într-o afacere de aproape 10 milioane de euro

    Într-o lume dominată de discuţii despre securitatea cibernetică sau riscuri de încălcare a confidenţialităţii, un segment de piaţă a rămas la fel de important ca acum zece sau douăzeci de ani: cel al sistemelor de securitate pentru casă sau birou. Sorin Felea, care conduce cel mai mare magazin online de pe această piaţă, povesteşte cum a evoluat securitatea de-a lungul anilor şi care sunt perspectivele de dezvoltare a acesteia în continuare.

    Proiectul A2T (denumit, iniţial, Atu TECH) a fost demarat în 2011 de doi prieteni, Sorin Felea şi Marius Duşe, iar magazinul online a fost lansat în martie 2012. „Atunci am cumpărat două birouri, două scaune, două calculatoare, câteva rafturi şi am dat drumul activităţii. Am pornit cu bani obţinuţi din credite de nevoi personale, cu un stoc foarte mic de marfă, cu lichidităţi modice, dar cu mari speranţe de reuşită”, îşi aminteşte Sorin Felea. „Am demarat Atu TECH din dorinţa de a porni o afacere în care noi să ne controlăm destinele, iar comerţul online era la vremea aceea la început şi părea a fi o investiţie benefică, prin prisma experienţei noastre.

    Anterior, am lucrat în diferite companii multinaţionale sau locale care activau în domenii precum comerţ, financiar-bancar sau telecom, atât pe posturi de management, cât şi de execuţie.” El spune că îşi dorea un domeniu nou, în care putea încerca strategii noi, iar sistemele de securitate erau pe atunci foarte nişate, dar cererea era tot mai mare. În doar doi ani au reuşit să devină cel mai mare magazin online în domeniul sistemelor de securitate, poziţie pe care o ocupă şi în prezent. În 2018, A2T a înregistrat o creştere a cifrei de afaceri cu aproximativ 21% faţă de 2017, până la 31 de milioane de lei. Potrivit estimărilor companiei şi a evoluţiei din primul semestru, la finalul acestui an cifra de afaceri se va situa în jurul valorii 43 de milioane de lei.

    În ceea ce priveşte profitul net, acesta a fost de 2,3 milioane de lei. „Este un lucru asumat că marjele de profit sunt în scădere de la an la an, pe o piaţă în continuă creştere, dar tot mai dinamică şi aglomerată, unde lupta cea mai grea se dă, evident, pe preţuri”, notează Felea.
    La întrebarea „care a fost cea mai mare provocare cu care v-aţi confruntat?”, antreprenorul răspunde fără să stea pe gânduri: „Oamenii. Deşi le oferim colegilor salarii bune, concedii, bonusuri (asigurări medicale, pensii private, team buildinguri etc), în general o atmosfera plăcută, «de familie», resimţim tot mai puternic criza acută de personal. Nu e uşor să găseşti oameni relativ bine pregătiţi şi serioşi, să faci angajări şi, mai ales, nu e uşor să-i păstrezi în echipă. Cred că aceasta este problema numărul unu pe care toţi antreprenorii români o au în faţă la această oră şi pe care o vor rezolva cu tot mai multă dificultate.”  În prezent, echipa A2T numără 40 de persoane.

    Conform unui sondaj de opinie pe care compania l-a comandat în luna iulie a acestui an, doar 17,87% din români au acasă un sistem de securitate. În acelaşi timp, peste 35% dintre românii care deţin un sistem de securitate acasă l-au instalat acum mai bine de cinci ani. Luând în considerare ritmul accelerat al avansului tehnologic din domeniu, sistemele de securitate cu o vechime mai mare de cinci ani sunt soluţii învechite şi prezintă riscuri asumate de proprietari, explică directorul A2T, în măsura în care modelele vechi nu pot oferi un nivel ridicat de protecţie, au o incidenţă crescută la defecţiuni în comparaţie cu cele noi, iar calitatea scăzută a imaginilor, în cazul unui sistem de supraveghere video, spre exemplu, nu poate oferi informaţii relevante pentru identificarea infractorilor.

    „Putem trage nişte concluzii importante de aici şi anume că nu suntem obişnuiţi cu astfel de sisteme şi nici nu înţelegem pe deplin importanţa acestora. Din păcate, doar atunci când ne loveşte ghinionul ne gândim la cum putem preveni pe viitor situaţii neplăcute şi în astfel de cazuri, clienţii apelează la noi pentru sisteme de supraveghere video sau de alarmă, automatizări de porţi sau videointerfoane.” O altă concluzie ce poate fi trasă din acest studiu, explică Sorin Felea, este că piaţa sistemelor de securitate în România are un potenţial foarte mare de creştere „şi implicit Atu TECH, care este de câţiva ani cel mai mare retailer online pe această nişă conform cifrei de afaceri”.

    În prezent, instalarea unui sistem de securitate este mult mai accesibilă în comparaţie cu acum 5 – 7 ani, adaugă directorul A2T. În ceea ce priveşte costul unui sistem de securitate, acesta poate să pornească de la 400 de lei (sistem de alarmă complet, cu conexiune Wi-Fi şi apelare pe telefonul mobil), iar un sistem de supraveghere complet poate porni de la 750 de lei (un kit complet de supraveghere video care cuprinde 4 camere, DVR, sursă de alimentare, mufele şi cablurile necesare şi un hard disk, cu posibilitate de vizualizare a imaginilor de pe telefonul mobil). „Dacă mergem mai departe, preţul unui videointerfon pentru casă începe de la 600 de lei, iar o automatizare de poartă poate varia de la 950 de lei la 2.000 de lei, în funcţie de dimensiunea porţii, trafic etc. Preţul sistemelor de securitate variază, evident, în funcţie de caracteristicile tehnice şi de nevoile clientului. Portofoliul nostru de produse cuprinde echipamente cu caracteristici diverse, potrivite pentru toate bugetele, cu garanţii între 2 şi 3 ani”, spune Felea.

    Cum au evoluat sistemele de securitate de la lansarea businessului şi până în prezent? În diverse moduri, explică Felea, dar cel mai evident au evoluat în zona de rezoluţie video. „Acum 7 ani, echipamentele erau în mare parte analogice şi aveau o rezoluţie exprimată în linii TV. Acum standardul este Full HD (1.080 p), adică 2 megapixeli, dar comercializăm sisteme de supraveghere chiar şi de 8 sau de 12 megapixeli (adică sisteme 4K sau 6K). Odată cu creşterea în rezoluţie a crescut şi dimensiunea fişierelor, astfel a fost nevoie de un codec mai bun de compresie. De asemenea, acum toate DVR-urile pe care le comercializăm au aplicaţie de mobil dedicată pentru vizualizarea imaginilor live sau înregistrate direct pe telefonul mobil.”  Din punct de vedere al costurilor, sistemele de alarmă au devenit mult mai accesibile în 2019. „Aici lucrurile au evoluat mult în zona de wireless şi în uşurinţa instalării. Au intrat pe piaţă sisteme de alarmă care nu sunt profesionale, dar vin cu diverse beneficii precum: comunicare wireless între toate accesoriile, transmisie de alarmă IP, transmisie de alarmă GSM şi funcţii de smart home. Aceste sisteme de alarmă sunt de tip do it yourself şi pot fi instalate foarte uşor de către oricine. Dezavantajul lor este că nu pot transmite un semnal de alarmă către un dispecerat şi se spune că au o rată mai mare de alarme false (din informaţiile noastre nu este neapărat adevărat, dar în orice caz nu se încadrează în standardele sistemelor de alarmă profesionale).”
    Alarmele profesionale cablate au un cost scăzut al produselor, dar un cost mai mare de instalare, spune directorul A2T. Acestea nu pot fi instalate de către oricine, fiind nevoie să cunoşti diferite tipuri de programare a alarmelor şi să ai alte accesorii care îţi permit configurarea lor. Pe de altă parte, alarmele profesionale au evoluat în zona de wireless, dar sunt mult mai scumpe. A2T comercializează produse şi către sectorul B2B, către firme de instalări care achiziţionează sistemele de securitate şi le recomercializează către consumatorul final doar împreună cu serviciul de instalare.
    În momentul de faţă, spune Sorin Felea, compania îşi îndreaptă atenţia către consolidarea businessului şi atingerea potenţialului maxim pe canalele de vânzare existente, fără a exclude însă posibilitatea de a deschide magazine fizice: „Mai ales dacă piaţa se îndreaptă spre omnichannel, atunci vom face şi noi acest pas la momentul oportun.” Principalul obiectiv este însă extinderea afacerii în afara graniţei. „Anul acesta vom fi prezenţi în pieţele din Bulgaria, Ungaria şi Polonia, printr-o platformă de marketplace. Ne dorim ca în 2-3 ani să putem livra în mai multe ţări din Europa, să ne mărim echipa şi să fim o poveste de succes şi o sursă de inspiraţie pentru mulţi antreprenori aflaţi la început de drum”, concluzionează el.

  • Cinci riscuri uriaşe pentru fragila economie mondială

    10 ani de la criza creidetelor ipotecare din SUA, care a declanşat o undă de şoc uriaşă în întreaga lume, economia mondială se confruntă cu o situaţie nu tocmai favorabilă, iar cinci riscuri majore enumnerate de CNBC pot accentua stresul economic şi financiar.

    Perspectiva unei alte recesiuni globale este reală, în Statele Unite şi în cele mai mari economii din Europa şi Asia.

    Primul risc este cel al unei încetiniri a economiei SUA. „Când America strănută, lumea se îmbolnăveşte de gripă”, se spune. Şi, pe măsură ce efectele relaxării impozitelor, în valoare de 1,5 trilioane de dolari, impuse de preşedintele Donald Trump încep să se reducă, economia Statelor Unite arată că este pe cale să strănute. Din aprilie până în iunie, investiţiile în afaceri au scăzut cu 1% faţă de acelaşi trimestru din 2018. În plus, încrederea consumatorilor a scăzut la cel mai redus nivel din ultimele nouă luni în septembrie. De asemenea, aşteptările consumatorilor cu privire la perspectivele pe termen scurt au scăzut brusc în aceeaşi lună. Producţia industrială a scăzut la cel mai scăzut nivel din 128 de luni, ceea ce a dus la o scăderea cu 800 de puncte a indicelui Dow Jones în doar două zile. Şi profiturile corporaţiilor au scăzut. S&P 500 înregistrând o scădere a veniturilor atât în ​​primul trimestru cât şi în cel de-al doilea trimestru ale anului 2019. Fed se aşteaptă acum la o creştere economică de 2,2% în acest an, sub ţinta de 3% a administraţiei Trump. Pilula este îndulcită de creşterile din retail, care continuă să depăşească previziunile, precum şi scăderea şomajului şi majorarea veniturilor.

    Datoriile Chinei sunt al doilea factor de risc. China şi-a alimentat economia din datorii, iar numerele au devenit uimitor de mari. Institute of International Finance (IIF) din Washington a estimat că, în primul trimestru al anului 2019, valoarea totală a datoriilor companiilor, populaţiei şi guvernamentală din China a atins 303% din PIB. China spune că poate gestiona situaţia, însă pârghiile de politică sunt împiedicate de riscul de a accelera încetinirea creşterii economice, care se resimte deja. Agenţia de rating Moody’s a confirmat ratingul datoriei A1 din China în iulie a acestui an, dar a avertizat: „Episoadele de stres financiar pentru unele bănci locale sau companii de stat vor continua să testeze capacitatea guvernelor centrale şi regionale de a preveni contagiunea“. În ultimul deceniu, China a reprezentat aproximativ o treime din creşterea economică globală în fiecare an. Orice aterizare dură pentru economie ar afecta imediat alte părţi ale lumii, iar investitorii s-ar grăbi să îşi protejeze activele. Analiştii spun că principala problemă a Chinei este datoria corporativă, care a crescut constant de la criza financiară globală din 2008.

    Protestele din Hong Kong sunt al treilea risc. Tulburările publice din Hong Kong au avut loc de mai bine de patru luni. Au început ca o opoziţie la influenţa puterii Chinei continentale, dar acum au apărut şi solicitări de reformă a proprietăţii. Dar Hong Kong este un hub esenţial pentru activităţi financiare şi pentru comerţ. Bank for International Settlements a calculat că oraşul a efectuat tranzacţii valutare în valoare de 437 miliarde de dolari în 2016. De asemenea, este o sursă uriaşă de export – livrând mărfuri în întreaga lume. Centrul financiar acţionează ca o poartă de intrare şi de ieşire pentru economia chineză, prin intermediul băncilor care se astabilesc aici. Prin urmare, tulburările civile continue ar putea afecta economiile din întreaga lume, deoarece comerţul şi investiţiile sunt perturbate. În cazul în care China va vrea să îşi consolideze influenţa şi mai mut, atunci ar putea fi pus sub semnul întrebării viitorul aranjamentului „o singură ţară, două sisteme”, consemnau în 1997.

    Situaţia din Argentina. La începutul anului 2019, renumitul investitor Mark Mobius a anunţat că firma sa nu va mai investi în Argentina. „Calitatea vieţii a scăzut; nivelul învăţământului a scăzut şi nu suntem mulţumiţi de situaţia macroeconomică”, a spus investitorul, care a spus că îşi va schimba poziţia doar dacă preşedintele Mauricio Macri va obţine un mandat la alegeri. Votul a venit în august, Macri a pierdut, iar piaţa l-a urmat pe Mobius. Bursa din Argentina a scăzut cu peste 30% în zilele următoare votului. cea mai mare cădere de acest fel pe plan mondial, din 1950. În orele imediate de după vot, peso a pierdut 15% din valoare faţă de dolarul american. Acest lucru va face împrumuturile în dolari mai scumpe. Ţara are datorii scadente în valoare de 80 de miliarde de dolari în 2019 şi 2020, iar perspectivei ca ţara să îşi dorească rostogolirea datoriilor, pentru a treia oară în mai puţin de 20 de ani, este din ce în ce mai puternică. Andrea Iannelli, directorul investiţiilor la Fidelity International, a declarat, în august, pentru CNBC, că se aştepta ca situaţia să afecteze şi alte state.

    Căderea „dictatorului preferat” al lui Trump este al cincilea risc. Luna trecută, mijloacele de informare din întreaga lume au raportat manifestaţii împotriva guvernului egiptean în mai multe oraşe, inclusiv Alexandria şi capitala Cairo. Manifestările din Egipt sunt ilegale fără aprobarea guvernului din 2013, când preşedintele Abdel Fattah el-Sisi a condus o lovitură de stat împotriva lui Mohamed Morsi. Morsi a murit în timpul procesului din iunie. Protestele au avut un efect direct asupra bursei egiptene EGX 30, provocând o scădere de 11% care a eliminat toate câştigurile acumulate în 2019. Analistul Farouk Soussa de la Goldman Sachs a declarat într-o notă din septembrie că impactul negativ asupra activelor din Egipt ar putea fi mai susţinut dacă instabilitatea politică continuă. Cifrele Departamentului de Stat arată că investiţiile directe ale SUA în Egipt au fost de 21,8 miliarde de dolari şi relaţiile dintre cele două ţări s-au îmbunătăţit recent. Se spune că preşedintele Donald Trump a întrebat „Unde este dictatorul meu preferat?” când aşteaptă să se întâlnească cu Sisi la summitul G-7 din august. Sisi a consolidat legăturile cu Arabia Saudită vecină. Orice încercare de a-l înlătura ar duce probabil la creşterea tensiunilor, cel puţin pe termen scurt, între Riyadh şi Cairo.

  • SONDAJ: Majoritatea bogătaşilor lumii se aşteaptă la o recesiune în 2020. Ce metode aleg pentru atenuarea riscurilor

    Rezultatele au arătat că 55% dintre respondenţi se aşteaptă la o recesiune în 2020, iar pentru atenuarea riscurilor, 45% dintre acestea îşi modifică, deja, portofoliile, reprofilându-se inclusiv spre obligaţiuni şi imobiliare, în timp ce 42% îşi măresc rezervele de bani.

    „Suntem foarte precauţi, chiar şi acum, cu situaţia pieţei, nu ne simţim foarte confortabil”, a declarat un respondent al sondajului.

    Intensificarea războiului comercial dintre China şi Sua au amplificat temerile companiilor pentru o recesiune, mulţi investitori şi economişti avertizând despre ce efecte ar putea produce acestea.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Care sunt paşii prin care un start-up poate să obţină o primă rundă de finanţare

    Fondul românesc de investiţii cu capital de risc (venture capital) Early Game Ventures (EGV) a fost lansat anul trecut în luna decembrie, având în spate trei parteneri: Cristian Munteanu, managing partner, cu o carieră de 15 ani în marketing şi o serie de start-up-uri la a căror fondare a contribuit în SUA; Dan Călugăreanu, fost preşedinte al TechAngels, cea mai mare asociaţie de business angels din ţară; şi Radu Stoicoviciu, cu o experienţă de 25 de ani în consultanţă, care a condus în ultimii zece ani divizia de fuziuni şi achiziţii a PwC în România şi Europa de Sud-Est. Cu o dimensiune ţintă de 28 de milioane de euro, finanţat în majoritate prin Programul Operaţional de Competitivitate şi cofinanţat prin Fondul European de Dezvoltare Regională, Early Game Ventures a realizat o primă tranzacţie în acest an, investiţia în SymphoPay, un start-up care a dezvoltat o platformă de integrare a plăţilor cu cardul la POS.

    Reprezentanţii Early Game Ventures au lansat recent şi un accelerator prin intermediul căruia se vor face anual investiţii de 50.000-200.000 de euro în câte 5-6 start-up-uri locale de tehnologie, pentru un procent de 7%-10% din acţiuni. În prezent, ei se află deja în discuţii avansate cu cinci start-up-uri. „Discutăm cu încă cinci companii, iar în patru din cele cinci cazuri probabil vom finaliza investiţia. Ajungem astfel la cinci investiţii de peste o jumătate de milion de euro în prima jumătate a acestui an. Sunt mai entuziasmat acum decât la momentul lansării fondului“, a declarat Cristian Munteanu, managing partner la EGV, fără să ofere însă detalii despre identitatea respectivelor businessuri.

    Ca model de funcţionare, reprezentanţii EGV spun că programul de accelerare este unul foarte selectiv, deoarece, prin prisma faptului că vor accepta anual doar cinci sau şase echipe, nu vor funcţiona „în sistemul de cohorte folosit de celelalte programe de accelerare din România, ci vom fi deschişi către start-up-uri pe tot parcursul anului. Practic, de câte ori vom găsi o echipă în care credem, vom face investiţia pe loc şi vom începe imediat să lucrăm cu antreprenorii. Acesta este un alt lucru foarte important: în programul nostru, echipele de antreprenori lucrează direct cu partenerii EGV“, a spus Munteanu. El susţine că programul de accelerare constă în „tot ceea ce antreprenorii au nevoie şi nimic din ceea ce nu îi interesează, îi face să îşi piardă timpul sau focusul“, oferind, de pildă, acces la alţi investitori, atât din Europa cât şi din SUA, la servicii de recrutare, business development, marketing, legal sau operaţiuni.

    Când este momentul oportun ca antreprenorii români să pornească un start-up?

    „Istoric vorbind, în acest moment avem cele mai bune condiţii pentru ca un start-up să apară pe lume, să ia finanţare, să crească şi cineva să facă şi exit”, spune Dan Călugăreanu, partener al Early Game Ventures. Potrivit lui, acest lucru înseamnă că pe piaţa locală există măcar un hub de tehnologie şi un mind space, precum şi alte spaţii de coworking, huburi, apoi o mulţime de evenimente „how to web” în care să se regăsească împreună atât fondatorii start-up-ului, cât şi finanţatorii, oamenii tehnici, de marketing, de vânzări care pot fi parte a ecosistemului, precum şi incubatoare – cel mai reprezentativ, în opinia lui, rămânând Innovation Labs –, dar şi destul de multe acceleratoare. „Cine îşi doreşte are posibilităţi multiple în acest moment, atât în Bucureşti, cât şi în Cluj sau Iaşi. Sunt destul de multe locuri unde oamenii pot învăţa că nu e de ajuns să cunoşti programare, ci trebuie să ştii o mulţime de alte lucruri adiacente.”

    Un prim moment în care un start-up poate atrage atenţia unui angel investor este atunci când fondatorul acestuia aplică online pe diverse platforme sau participă la un demo day, unde poate fi văzut de o mulţime de angeli, spune Călugăreanu. Ulterior, dacă fondatorul ştie să îşi prezinte produsul suficient de bine, după acel moment în care se pot regla întrebările şi neclarităţile legate de start-up, se încearcă evident, încă de la prima întâlnire, o evaluare a companiei. „Acela este un moment foarte delicat, în care fondatorul crede că are o idee atât de frumoasă care valorează milioane, fără a se gândi obligatoriu la partea de execuţie, care va dura destul de mult şi care va aduce poate întârzieri sau pivotări legate de evoluţia businessului respectiv.” După o primă evaluare a start-up-ului, între angel investors are loc o sindicalizare. „Astfel, dacă start-up-ul prezintă interes, există discuţii între aceştia, care au încredere unii în ceilalţi şi înţeleg că trebuie să participe împreună la riscurile şi beneficiile respective, dacă acelea vor exista.”

    În principiu apare o a doua întâlnire, la care vor participa mai mulţi angeli şi unde se pot stabili nişte KPI (indicatori de performanţă – n.red.), astfel încât respectivul start-up să poată fi într-o formă sau alta cuantificat. O a treia întâlnire este cea în care se stabilesc condiţiile contractuale, „pentru că în principiu pe masă apare un term sheet (document cu termenii şi condiţiile agreate în contract – n.red.). De multe ori condiţiile contractuale sunt doar pe o singură pagină, în care se aşază, printre altele, condiţiile de bază.” În acest interval, potenţialii investitori supun start-up-ul unui process de due diligence, „legat evident de fondatorii start-up-ului, ce au făcut aceştia înainte – ce background au, cum arată compania, dacă există, dacă a avut alte aplicaţii către diverse surse de bani înainte sau nu. Şi în principiu apare investiţia”, explică reprezentantul Early Game Venture. Cu toate acestea, lucrurile nu se opresc în momentul în care este realizată investiţia, deoarece, susţine Călugăreanu, cel mai căutat lucru care poate veni de la un angel este suportul permanent pe care îl oferă fondatorului, fără acel suport permanent investiţia nejustificându-se cu adevărat.

    Investesc sau nu şi de ce să investesc

    Înainte ca un angel investor să ia decizia de a investi într-un start-up, va analiza o serie de factori. În primul rând, acel value proposition (elementul care aduce valoare adăugată), care trebuie să fie „cu adevărat marcant, definitoriu, diferenţiator”. La fel de important este ca fondatorul start-up-ului să-şi poată explica simplu activitatea, un lucru pe care nu doar fondatorii de start-up-uri de tehnologie, ci majoritatea oamenilor nu ştiu în general să-l facă, susţine Călugăreanu. „Dacă nu poţi să defineşti lucrul pe care vrei să-l faci într-o propoziţie, maximum două, înseamnă că ţie nu îţi e foarte clar şi atunci trebuie să vezi ce se întâmplă, unde e neînţelegerea personală pe care o ai.”

    Echipa este următorul factor extrem de important care îşi spune cuvântul în luarea unei astfel de decizii, şi mai ales „chimia pe care angelul o are cu echipa respectivă”. „A lucra în echipă este unul dintre cele mai dificile lucruri pe care le poţi cere unui fondator de start-up. În principiu, oamenii sunt obişnuiţi să lucreze fie pe cont propriu, fie să îşi suprapună sarcinile astfel încât nimic nu este foarte clar. De aceea spun că echipa e foarte importantă”, adaugă el.

    Viziunea reprezintă un alt element cheie care va contribui la obţinerea finanţării. „Trebuie să înţeleg că acel start-up are din prima secundă valenţe internaţionale, prin care vrea să scaleze pe alte pieţe decât cea mică pe care porneşte.”

    Tehnologia este, la rândul său, un factor decisiv, deoarece faptul că un start-up foloseşte o tehnologie cât mai apropiată de momentul pe care îl trăim, dar are totodată şi deschiderea spre tehnologia viitorului, de a vedea mai departe cum poate fi adaptat businessul la lucrurile noi care vor apărea, reprezintă cu siguranţă un plus.

    Nu în ultimul rând, „şi tare important în România, este modelul de business. Pentru că avem o moştenire legată de competenţe matematice sau de tehnologie, de dezvoltare soft, dar, din păcate, în România în continuare nu avem educaţie în zona de business, de lucru în echipă, de model de business, cum să intri în piaţă, ce să faci mai departe. Şi atunci modelul de business e foarte important pentru că ne arată dacă respectivii fondatori au înţelegerea acestui lucru”, conchide Călugăreanu.

    Banii nu sunt totuşi singurul lucru cu care un angel investor vine la masa start-up-ului în care investeşte. „Pentru că în momentul în care fondatorii îşi dau o parte din companie – îşi rup practic din sufletul lor, din bucăţica pe care o deţineau atât de fericiţi – trebuie să primească totuşi ceva la schimb. Şi aş spune că mijlocirea între el şi el, între fondator şi fondator, între ideea despre cum este el nativ şi cum va trebui să devină pentru a creşte cu adevărat este cel mai important dintre lucrurile pe care un investitor le aduce la masă.”

    Un alt lucru de care start-up-ul beneficiază prin prisma unui angel investor este zona de networking, pentru că „din momentul în care un angel intră în companie, îi arată fondatorului că nu doar dezvoltarea de produs este importantă, ci sunt o mulţime de alte elemente care ajută şi trebuie să existe în dezvoltarea respectivei companii. Şi atunci relaţiile pe care le are în piaţă respectivul angel ajută foarte mult ca fondatorii să aibă întâlnirile corecte cu cei care îi pot ajuta mai bine în domeniul respectiv.”

    Partea de finanţare este, de asemenea, o zonă în care start-up-ul va primi sprijin pentru a doua oară după investiţia propriu-zisă, din partea unui angel investor – prin încercarea de relaţionare a acestuia cu investitorii din runda viitoare. „Orice investitor într-o companie ar trebui să pândească nu numai runda în care intră el, ci neapărat să gândească relaţionarea cu runda viitoare.” „Acesta e un punct foarte delicat pentru că există aceste etape de finanţare. Mai întâi iei bani de la «friends, family, fools» (familie, prieteni, fraieri – n.red.), apoi iei bani de la angel investors, următoarea etapă fiind fondurile de investiţii, iar la final private equity, care te cumpără. Ori tranziţia asta de la angels către fonduri are un moment extrem de delicat”, spune Cristian Munteanu, managing partner al Early Game Ventures.

    De ce? Explicaţia pe care el o oferă este că un angel investor care intră într-un start-up contribuie cu 50.000 – 100.000 de euro, o sumă care nu este neapărat foarte importantă. În schimb, acesta ia 30% din compania respectivă, 30% din acţiuni. „În momentul în care un angel ia 30% din companie, compania este aproape neinvestibilă de către un fond, pentru că investitorul instituţional vine, se uită la structura de acţionariat a companiei şi vede că 30% din acele acţiuni sunt moarte. Aparţin unui investitor care da, a contribuit cu nişte bani într-o etapă foarte incipientă în dezvoltarea companiei, dar care în momentul de faţă nu mai poate să contribuie.”

    Şi asta, adaugă el, pentru că un angel investor, la fel ca şi un mentor, are o agendă de telefon, îi organizează fondatorului nişte întâlniri, îl ajută cu nişte relaţii, dar valoarea pe care o adaugă el scade foarte repede în timp. „Eu ca fondator iau 50.000 de euro de la un angel investor, trei luni mai târziu el nu prea mai are cu ce să mă mai ajute. Între timp eu m-am întâlnit cu toată lumea cu care el mă putea pune în contact, am discutat cu el cam tot ce puteam discuta, poate între timp am pivotat, m-am dus cu start-up-ul în altă direcţie, în care omul ăla iniţial nu are cu ce să mă mai ajute, dar rămâne cu 30% din companie.” Chiar dacă execuţia şi echipa sunt foarte bune, tehnologia extraordinară, start-up-ul e foarte atractiv pentru investitor, totuşi felul în care arată acţionariatul poate să facă start-up-ul neinvestibil, completează Munteanu. „Şi atunci vine un fond de investiţii şi pune pe masă documentul cu termeni şi condiţii în care spune că vrea să investească, de pildă, o jumătate de milion de euro, dar numai în condiţiile în care angel investorul, care avea până ieri 30% din acţiuni, coboară la 5%, altfel investiţia nu are loc.”

    El spune că, în ciuda faptului că acest lucru, văzut din perspectiva angelului, pare abuziv, această percepţie ţine de lipsa de educaţie, „nu e doar la nivelul antreprenorului ci şi la nivelul investitorilor din ţară”. Astfel, dacă angel investorul nu este dispus să cedeze o parte din acţiuni, start-up-ul, cu fiecare propunere venită pe care o va refuza, îşi va pierde treptat din valoare, riscând în cele din urmă să moară, în lipsa unei investiţii din partea unui fond de investiţii. În opinia lui Munteanu, pentru ca un start-up să rămână un business sănătos, nu ar trebui să cedeze mai mult de 10-15% din acţiuni la fiecare rundă de finanţare.

  • Cele mai puternice 100 de femei din business: Monica Cadogan, CEO şi fondator { Vivre }

    •   În 2012 a înfiinţat Vivre, unul dintre primele magazine exclusiv online de home & deco din România, prezent astăzi pe nouă pieţe europene, cu peste 3 milioane de comenzi livrate.
    •   Crede că pentru a reuşi în mediul de afaceri din România este nevoie de o cultură a muncii şi mai ales de înţelegerea afacerii pe care o porneşti, de o echipă, de oameni care să te susţină şi să te ajute, fie că e vorba despre echipa efectivă de lucru sau de comunităţile la care ai acces.
    •   Le transmite celor care îşi doresc să înceapă un parcurs antreprenorial că trebuie să ştie de la început de unde pleacă, unde vor sa ajungă şi ce înseamnă concret acest parcurs, să fie pregătiţi să îşi asume riscuri, să înveţe din greşeli şi să se adapteze rapid la condiţiile de pe piaţă. 

    Cifră de afaceri (2018): 50 mil. lei
    Număr de angajaţi: 350