BusinessMagazin

Tag: restaurant

  • ​Întrebarea săptămânii: Ce poţi să îţi cumperi cu banii de-o ciorbă?

    Am vrut recent să îmi comand o ciorbă: 20-24 de lei, fără pâine (plus 3-8 lei), smântână (plus  3-7 lei), ardei (plus 2 lei) şi taxă de livrare (plus 3-7 lei). Într-o ţară de ciorbari (pentru că nu cred că e român care, plecat mai mult de două-trei săptămâni din ţară, să nu tânjească după o ciorbă de văcuţă, de fasole în pâine sau de burtă), costul unei ciorbe luate „pe comandă” ajungea astfel lejer, în total, la un 2% din salariul minim net (1.524 de lei), ba chiar mai mult.

    Zilele acestea m-am uitat şi de nişte cămăşi pe site-ul H&M. Cea mai ieftină pornea de la 39 de lei şi avea, să spunem, o durată de viaţă de un an. Dar dacă aş fi renunţat la cămaşă pentru un tricou, mi l-aş fi putut lua cu un minimum de 20 de lei. Tot cu banii de-o ciorbă am găsit, în zilele de reduceri masive, un zbor dus spre Italia. Sau mi-am plătit factura de telefon două luni. Ori un taxi la o oră de vârf. Chiar cu mai puţini bani am comandat o carafă mică de vin şi un frappé la un restaurant din Salonic, Grecia, situat pe malul mării, şi mi-au mai rămas bani şi de bilet spre aeroport.

    Voi cât sunteţi dispuşi să plătiţi pentru o ciorbă?

    Andra Stroe, redactor, Business MAGAZIN

    Aşteptăm răspunsurile pe andra.stroe@businessmagazin.ro

  • Cum a reuşit un antreprenor să schimbe faţa turismului din Bran? Restaurantul e construit în jurul unui copac şi a câştigat locul 3 la nivel mondial la categoria Picture Perfect Restaurant. GALERIE FOTO

    Turismul românesc s-a „remarcat“ foarte multă vreme – până relativ recent – prin uniformitate. Cazările, cea mai mare parte a lor, erau asemănătoare şi, în realitate, nu prea se evidenţiau de fapt prin nimic. În ultimii ani însă, în peisajul local au apărut şi excepţii. Un astfel de exemplu este DOR, din Bran, una dintre cele mai cunoscute destinaţii din România, una care, în esenţă, nu duce lipsă de facilităţi de cazare, dar care avea nevoie de ceva diferit.

    „Universul DOR – pentru că vorbim despre un proiect mai amplu – cuprinde un restaurant, deschis în mai 2018, şi două case de oaspeţi inaugurate anul trecut, chiar de Crăciun, pe 23 decembrie mai exact“, povesteşte Dorin Olteanu, fondatorul şi proprietarul acestui proiect.

    Era încă pandemie când a luat decizia extinderii proiectului cu cele două case şi a făcut-o pentru că a vrut să le ofere oaspeţilor – cei care trecuseră pragul restaurantului, dar nu numai – posibilitatea de a petrece sărbătorile de iarnă în intimitate şi siguranţă, oferindu-le în acelaşi timp posibilitatea de a se relaxa, de a se odihni, de a simţi spiritul Crăciunului chiar dacă nu erau nici acasă, nici în mijlocul unei petreceri, cum unii erau obişnuiţi până în pandemie.

    „Cât despre povestea DOR în sine – ideea a apărut acum în jur de un deceniu, când eu – provenind dintr-o familie care toată viaţa s-a ocupat de turism – nici nu-mi

    imaginam să fac altceva decât dezvoltarea acestui business de familie – este vorba despre Crăiasa Munţilor.“

    Sub brandul Crăiasa Munţilor există, tot în zona Bran-Moeciu, cinci facilităţi de cazare, două restaurante şi un centru de evenimente.

    „Anii au trecut, eu am prins experienţă şi curaj, observând în acelaşi timp că în zonă lipseşte ceva – acel altceva – pentru că toată lumea oferea acelaşi lucru.“

    Aşa că, în 2018, Dorin Olteanu a decis să pună pe picioare DOR – restaurantul. Este un proiect care are la bază bucătăria tradiţională, dar reinterpretată într-un stil modern. De altfel, şi designul restaurantului este unul care nu duce lipsă de elemente tradiţionale – cel mai cunoscut dintre ele fiind copacul din centru -, însă şi acestea au fost aduse „în zilele noastre“, de George Orzan, arhitectul care a creat întregul concept.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Povestea antreprenorului care a lucrat cot la cot cu fondatorul KFC. Ce imperiu financiar a reuşit să clădească în urma acestei experienţe

    Activ în industria restaurantelor încă de la 12 ani, Rex David Thomas a avut oportunitatea de a-şi îmbogăţi experienţa în acest domeniu alături de însuşi binecunoscutul colonel Sanders, fondatorul KFC. Pe această bază el a construit, la rândul său, unul dintre cele mai MARI lanţuri de restaurante din lume: Wendy’s.

    Rex David Thomas s-a născut pe 2 iulie 1932, în Atlantic City, New Jersey. La câteva luni, el a fost adoptat de Rex şi Auleva Thomas, fapt care l-a determinat, peste ani, să devină la rândul său avocat de adopţii. După moartea mamei, şi-a petrecut copilăria în Kalamazoo, aproape de Michigan, iar la vârsta de 12 ani a obţinut primul loc de muncă, într-un restaurant de lux din Knoxville, Tennessee, pe care l-a pierdut însă într-o dispută cu şeful său. La câteva decenii distanţă, restaurantul avea să afişeze la intrare un poster imens cu fotografia şi autograful lui Thomas, care a rămas acolo până la închiderea afacerii. În adolescenţă, după ce s-a angajat la Hobby House Restaurant, în Indiana, a decis să renunţe la şcoală şi să lucreze full-time, visând să poată deschide propriul restaurant. Thomas, care a absolvit liceul abia în 1993, la vârsta de 61 de ani, avea să declare că decizia de a abandona cursurile a fost cea mai mare greşeală a vieţii sale. La 18 ani s-a înrolat voluntar în armată şi, datorită experienţei în industria restaurantelor, a fost desemnat să se ocupe de mesele a peste 2.000 de soldaţi. Când a fost demobilizat, şi-a reluat jobul la Hobby House, unde avea să îl întâlnească, la mijlocul anilor ’50, pe colonelul Harland Sanders, care vizita restaurantul pentru a încerca să vândă una din francizele KFC. Iniţial, proprietarii afacerii, împreună cu Thomas, care ajunsese bucătar-şef, au respins oferta, dar la insistenţele lui Sanders au acceptat într-un final să investească în business, achiziţionând mai multe francize în următorii ani. În acest timp, antreprenorul, care devenise acţionar şi director regional, a lucrat alături de fondatorul KFC pentru a mări profitabilitatea şi popularitatea brandului. În 1968, el i-a vândut partea sa de acţiuni lui Sanders, pentru circa 1,5 milioane de dolari, iar la un an distanţă, pe 15 noiembrie 1969, a pornit propriul lanţ de restaurante, Wendy’s, numit astfel după porecla nepoatei sale, Melinda Lou. Această primă unitate a companiei a rămas funcţională până în 2007. În 1982, Thomas s-a retras din business, dar a continuat să ia parte la deciziile importante ale companiei. În acelaşi an, alături de mai mulţi antreprenori, a pus bazele unei şcoli independente – The Wellington School, în Ohio. Antreprenorul s-a căsătorit, la vârsta de 47 de ani, cu Lorraine, alături de care a avut trei fiice – Pam, Lori şi Molly, şi un fiu, Kenny. Thomas a murit în 2013, an în care compania ajunsese la o reţea de 6.000 de unităţi. Fiicele sale au continuat să opereze afacerile familiei.  În 2020, lanţul avea 6.828 de unităţi, mare parte dinte ele – aproape 6.500 – fiind operate în franciză. În acelaşi an, businessul a înregistrat venituri de 1,4 miliarde de dolari.

  • Capii revoltei din STB au pregătit ”valul doi” al protestelor la restaurant, cu friptură şi vin roze

    După ce greva angajaţilor Societăţii de Transport Bucureşti (STB) a paralizat Capitala, magistraţii Tribunalului Bucureşti dispunând suspendarea protestului, situaţia tensionată este departe de a fi adusă la cote normale, iar capii revoltei, conduşi de Vasile Petrariu, sunt decişi să ducă ostilităţile mai departe şi să-i mobilizeze, din nou, pe sindicalişti.

    Conducerea STB a făcut plângere la Poliţie împotriva a 14 persoane care s-ar fi aflat în spatele grevei, iar primul pe listă a fost chiar liderul de sindicat, Vasile Petrariu.

    Numai că acesta pregăteşte deja o a doua ”revoluţie” în STB, după ce sindicatul pe care îl conduce a anunţat că va contraataca şi pe cale juridică, urmând ca Nicuşor Dan – primarul general al Capitalei – şi Adrian Criţ, directorul general al STB, să fie daţi în judecată, ”având în vedere acuzele, şantajul, ameninţările cu concedieri în masă şi prezentarea unor informaţii care nu sunt conforme cu realitatea”.
    Gândul prezintă imagini în exclusivitate cu liderul de sindicat Vasile Petrariu, acesta – însoţit de George Tănase, secretar general al sindicatului STB, şi Gheorghe Bălan, lider filială Depoul Militari al Sindicatului STB – ”asediind” nu conducerea STB, deocamdată, ci un restaurant care s-a transformat, astfel, în punctul de pornire al celei de-a doua ”revoluţii” a sindicaliştilor.

    Cititi mai multe pe www.gandul.ro

  • Poftă bună la NFT

    Că tot se poartă jetoanele nefungibile (NFT) care le permit multora care le cumpără să se bucure că deţin ceva ce puţină lume mai are sau chiar nu mai are nimeni, proprietarii unui restaurant care urmează a se deschide la New York s-au gândit să apeleze şi ei la această metodă pentru a atrage atenţia asupra lui. Denumit Flyfish Club şi deţinut de un grup din industria ospitalităţii, VCR Group, restaurantul, care va servi în principal peşte şi fructe de mare, urmează a se deschide în prima jumătate a anului viitor, dar amplasamentul său exact nu a fost încă stabilit. Cei care doresc să-i devină clienţi după deschidere, o pot face numai după ce achiziţionează unul din cele 1,500 de jetoane nefungibile puse în vânzare de proprietarii localului şi îl achită cu criptomoneda ethereum, scrie Washington Post. NFT-urile sunt împărţite în două categorii: unele oferă un abonament obişnuit la restaurant şi costă echivalentul a circa 13.000 de dolari, iar un abonament exclusivist, care include, printre altele, meniuri de sushi special create de maeştri bucătari, costă echivalentul a circa 29.000 de dolari. NFT-urile permit doar accesul în restaurant, nu acoperă şi costul meselor, pe care abonaţii vor trebui să-l plătească, şi pot fi vândute sau închiriate de către deţinătorii lor. Nu toţi cei care au achiziţionat jetoane nefungibile Flyfish au însă de gând să ia masa la local, unii achiziţionându-le ca investiţie sau pentru comercializare ulterioară. Restaurantul nu a fost gândit neapărat ca o destinaţie culinară, ci mai degrabă ca pe o modalitate de a demonstra statutul social al celor care-i calcă pragul, proprietarii considerând că nu va mai trece mult până când acesta se va cunoaşte şi după conţinutul portofelului digital cu NFT-uri şi criptomonede.


     

  • Antreprenorul-influencer Gary Vaynerchuk va deschide un restaurant în New York unde se va intra doar pe bază de NFT

    VCR Group, compania de ospitalitate fondată de antreprenorul-influencer Gary Vaynerchuk, va deschide un restaurant în New York, unde vor avea acces doar cei care cumpără dinainte un NFT (Non-Fungible Token) dedicat, potrivit CoinTelegraph.

    Restaurantul Flyfish Club îşi propune să fie un loc select, privat, unde membrii îşi pot cumpăra accesul sub forma unui NFT pe blockchain. Aşa cum îi spune şi numele, specificul bucătăriei va fi axat pe fructe de mare.

    Potrivit website-ului oficial, restaurantul propune două categorii de membri. Varianta standard oferă acces la camera principală a restaurantului, la spaţiile exterioare, la un cocktail lounge şi la evenimente speciale, iar aceasta costă 2,5 ETH, adică peste 8.000 de dolari, conform datelor oferite de platforma CoinMarketCap la momentul relatării acestui articol.

    Varianta mai scumpă este numită Flyfish Omakase şi oferă în plus acces la o cameră privată de 14 locuri. Această opţiune costă 4,25 ETH, adică aproape 13.700 de dolari.

    Cei care deţin un NFT al Flyfish Club devin membri şi pot la rândul lor să împrumute NFT-ul către o cunoştinţă, în regim lunar, sau îl pot vinde la rândul lor. Deşi achiziţia NFT-ului trebuie realizată cu criptomonede, trebuie menţionat că în interiorul restaurantului produsele pot fi achitate cu dolari americani.

    Flyfish Club plănuieşte să se deschidă în 2023 şi va fi al doilea restaurant concept de la VCR Group, după ce compania lui Gary Vaynerchuk a deschis tot în New York restaurantul japonez Ito, gândit în stilul cunoscut drept omakase. Ito nu este gândit ca un club privat cu membri, spre deosebire de Flyfish Club.

    Gary Vaynerchuk a devenit cunoscut la nivel internaţional prin prezenţa lui online şi prin discursurile sale de tip motivaţional. Totodată, el este preşedintele companiei de media şi comunicare VaynerX, precum şi CEO al VaynerMedia, o agenţie de publicitate care are clienţi din topul Fortune 100, adică cei mai mari jucători.

     

     

  • Un cunoscut lanţ de restaurante fast-food a închis 5 restaurante în România în ultimele şase luni

    Unul dintre restaurantele închise este cel din zona Piaţa Victoriei, primul inaugurat de companie pe plan local.

    Restructurarea reţelei are loc în vreme de pandemie, când industria HoReCa fie a fost închisă timp de mai multe luni, fie a funcţionat cu restricţii. Totuşi, în România, aceste închideri vin după ce în primul an de criză sanitară reţeaua locală a fost printre cele mai stabile din regiune. Spre comparaţie, în Bulgaria, Cehia, Ungaria, Germania sau SUA reţeaua s-a micşorat semnificativ în perioada mai 2019-mai 2021.

    Această perioadă a fost marcată de pandemia care a lovit în plin piaţa restaurantelor, însă datele din piaţă arată că restructurarea business0ului Subway a început chiar de dinainte la nivel mondial, mai ales pe piaţele mari, unde există un număr proporţional de localuri.

    Subway a intrat în România acum circa nouă ani cu un restaurant în Capitală şi a ajuns la 34 de unităţi astăzi, deşi oficialii companiei anunţaseră planuri de expansiune mult mai agresive. Mai exact, ei voiau 40 de localuri în patru ani.

    La nivel internaţional, comania deţine peste 40.000 de localuri, cele mai multe în SUA, piaţa mamă. Acestea sunt operate de câteva zeci de mii de francizaţi.

    Spre deosebire de modelul de business al celorlalte lanţuri de resta­urante, în cazul Subway aproape fiecare local este tratat ca un business diferit, fiind operat de un alt francizat. Astfel, nu există date disponibile pentru cifra de afaceri totală a reţelei Sub­way din România. Potrivit ulti­me­lor date ale ZF, ce datează de dinainte de pandemie, un restaurant are afa­ceri medii de câteva sute de mii de euro.

    Subway activează pe piaţa restaurantelor cu servire rapidă unde se luptă cu giganţii McDonaldís şi KFC, cu brandurile locale precum Spartan, dar şi cu micile shaormerii de cartier.

    McDonaldís şi KFC sunt branduri prezente tot în franciză în România, însă sunt active de mai bine de două decenii, având fiecare circa 70-80 de unităţi. Toată reţeaua e operată însă de un sigur francizat, atât în cazul McDonaldís ñ unde partener e grupul maltez Premier Capital -, cât şi în cazul KFC unde Sphera Franchise Group se ocupă de dezvoltarea acestui brand precum şi a Pizza Hut sau Taco Bell.

  • Cum arată o ţară fără COVID: Cele mai bune restaurante din Hong Kong au rezervările făcute şi cu şase luni înainte

    Politica „Covid-zero” a Hong Kong-ului a ţinut coronavirusului la distanţă încă de la începutul verii. Acest lucru a lăsat loc oamenilor pentru o serie vastă de preocupări, printre care şi lupta de a face rezervare la restaurant.

    La începutul lunii octombrie, the Chairman, care a fost desemnat cel mai bun restaurant din Asia în 2021 şi, de asemenea, a ajuns în top 10 pe lista celor mai bune 50 din lume, a fost rezervat până la sfârşitul anului. Recent, locaţia a început să primească rezervări şi pentru ianuarie, potrivit Bloomberg.

    Cererea acumulată de a lua masa în oraş este un fenomen la nivel mondial, foarte pronunţat în Hong Kong. Numărul de rezervări în luna septembrie a crescut cu aproape 250% faţă de aceeaşi lună în urmă cu doi ani, înainte de apariţia pandemiei, potrivit datelor oferite de SevenRooms, o platformă de management al restaurantelor. În Singapore, rezervările au crescut cu 76% în aceeaşi perioadă.

    „Oamenilor le place să mănânce, dar înainte de pandemie, nu exista ca o persoană să-şi faca rezervarea la un restaurant cu şase luni înainte”, spune Alan Lo, consilier principal la Jia Group, conform sursei citate. „Acum acest fenomen este din ce în ce mai des întâlnit”.

    Dorinţa oamenilor de a frecventa restaurantele este susţinută şi de echilibrul sanitar din zonă. Hong Kong nu a suferit un focar de coronavirus de la începutul lunii iunie, aşa că nu există preocupări legate de Covid care să-i ţină pe oameni departe de astel de locaţii.

    Cu toate acestea, aceleaşi reguli care au ţinut situaţia sanitară sub control ajung să îngreuneze sever turismul. Aproape toate sosirile internaţionale sunt supuse unei carantine hoteliere obligatorii de 14 până la 21 de zile la întoarcere. Această situaţie a anulat aproape toate călătoriile de agrement – traficul de pe Cathay Pacific Airways Ltd., cel mai mare avion de pasageri din Hong Kong, a scăzut cu 92% în septembrie, comparativ cu aceeaşi perioadă din 2019.

    Restricţiile guvernamentale legate de Covid-19 privind capacitatea restaurantului şi orele de funcţionare, care depind de vaccinarea totală a personalului, au constrâns, de asemenea, mesenii. În districtul aglomerat central şi de vest, aproximativ 320 de unităţi funcţionează la o capacitate de 75%, solicitând lucrătorilor să fie vaccinaţi cu cel puţin o doză. Mai puţin de 250 de restaurante au revenit la 100%.

    Este incert când Hong Kongul şi-ar putea relaxa politicile de carantină, deşi guvernul se îndreaptă cu prudenţă spre deschiderea graniţei cu China. Unele restaurante văd acest lucru ca un moment ideal pentru a se extinde, susţinut de cererea neîncetată şi de o piaţă imobiliară relativ deprimată.

     

  • Sustenabilitatea din bucătărie

    Zero food waste e un nou concept în bucătăria internaţională care presupune reducerea ambalajelor prin folosirea recipientelor reutilizabile, dar şi reducerea semnificativă a risipei alimentare prin refolosirea îngredientelor. În fiecare an, în Europa, circa 89 de milioane de tone de alimente ajung la gunoi, iar 5 milioane provin din România, care ocupă a noua poziţie în clasamentul risipei la nivel european. Mădălina Santa vrea să schimbe obiceiurile de risipă din HoReCa prin adoptarea conceptului de zero food waste în propriul restaurant, aflat în Sfântu Gheorghe.

     

    Zero food waste înseamnă că încercăm să valorificăm aproape tot ce există în bucătărie la nivel de materie primă”, spune Mădălina Santa, proprietara restaurantului Szikra din Sfântu Gheorghe, primul local din România care a adoptat conceptul de zero food waste.

    Dacă ştii cum, orice poate fi folositor, de la cojile legumelor şi fructelor, până la pâinea care nu mai e proaspătă sau zaţul de la cafea.

    „Treaba asta se întâmplă cumva natural, dacă sustenabilitatea e mereu în focusul afacerii, ceea ce e destul de rar în HoReCa în România. Ea trebuie să nu fie doar un deziderat, ci mai degrabă parte din rutina unui restaurant. Tocmai de aceea, suntem permanent atenţi şi deschişi să găsim soluţii creative, pentru a arunca cât mai puţin spre nimic în bucătărie.”

    Problema risipei alimentare există de mulţi ani. În Europa circa 89 de milioane de tone de alimente ajung la gunoi, iar cinci dintre acestea provin din România, astfel că ţara noastră ocupă a noua poziţie în clasamentul risipei la nivel european. Un român aruncă circa 129 kg de mâncare pe an, iar în restaurante cantitatea este şi mai mare. Mădălina Santa este de părere că risipa din bucătărie vine în principal din incapacitatea bucătarilor şi angajaţilor din bucătării de a se organiza.

    Mădălina Santa, proprietara restaurantului Szikra din Sfântu Gheorghe: „E nevoie de mult mai multă inteligenţă şi ştiinţă în bucătărie decât pare. Totodată, cred că mai e şi un aspect cultural întrucât suntem o ţară uşor obsedată de porţiile mari. Adeseori, clientul primeşte în farfurie mai mult decât i-ar fi suficient şi atunci, evident, se aruncă foarte multă mâncare.”

    „E nevoie de mult mai multă inteligenţă şi ştiinţă în bucătărie decât pare. Totodată, cred că mai e şi un aspect cultural întrucât suntem o ţară uşor obsedată de porţiile mari. Adeseori clientul primeşte în farfurie mai mult decât i-ar fi suficient şi atunci, evident, se aruncă foarte multă mâncare”, explică Mădălina Santa.

    Pe lângă eliminarea risipei alimentare, restaurantul pe care îl conduce antreprenoarea promovează şi ideea de sustenabilitate, care se bazează pe minima folosire a plasticului, dar şi pe colectare şi reciclare. Paiele folosite la Szikra sunt din inox sau din amidon, acestea din urmă fiind adunate cu resturi de şerveţele, lămâi sau plicuri de ceai pe care le aruncă la un container special de compost.

    „La fel se întâmplă şi în bucătărie, totul este adunat şi colectat separat. Şi poate cel mai important lucru despre care adesea uităm să menţionăm este produsul local. Nu folosim fructe sau legume de import, fructe exotice sau peşte de ocean. 80% din ingredientele noastre provin din România, în special din Covasna şi Harghita”.

    Antreprenoarea a trecut printr-un complex proces de selecţie a furnizorilor, pentru a putea înţelege care sunt standardele de calitate şi igienă pe care fermierii le respectă. Pe lângă acestea, un criteriu important de selecţie a fost constanţa, fiind nevoie ca furnizorul să poată livra un ingredient pe perioada sezonului în care se află în meniu.

    Szikra este un business care s-a născut din pasiune şi ambiţie. Povestea Mădălinei Santa a început atunci când a decis că nu vrea să mai facă parte din businessurile altora, existând condiţii şi compromisuri pe care nu era dispusă să le facă. Astfel, s-a hotărât să îşi deschidă propriul business, acasă, pentru că era în ea un patriotism care se traducea în preţuirea pentru oamenii locului, dar şi pentru agricultura tradiţională făcută de micii fermieri, care pentru ea sunt acum o resursă inestimabilă.

    Mădălina Santa este proprietara şi chef-ul localului, iar înainte de a porni pe drumul antreprenoriatului, ea a lucrat în publicitate, a făcut design grafic şi fotografie. Pasiunea pentru gastronomie exista, însă a fost antrenată şi educată la Institutul „Paul Bocuse” din Lyon.

    „Când nu vrei să faci rabat de la nişte principii greu de înţeles pentru cineva ce nu are aceeaşi filosofie, nu prea ai de ales decât să pleci pe calea antreprenorială. Am spus că voi scrie o carte la un moment dat, pentru că la plecare am avut doar 600 de lei şi pare demn de fantezie cum am reuşit să punem totul pe picioare. Pe lângă voinţa de nestăvilit, am avut lângă mine câţiva oameni minunaţi care m-au consiliat şi o finanţare care a venit la un moment providenţial printr-un program dedicat antreprenorilor. Credite, leasinguri, enorm de multă muncă, sacrificii şi multă creativitate au făcut ca Szikra să fie astăzi exact ce îmi doream”, povesteşte Mădălina Santa.

    Restaurantul a fost deschis în decembrie 2019, iar după trei luni în care localul a fost aproape mereu full house, a izbucnit criza pandemică, ceea ce a însemnat pentru businessul antreprenorial o readaptare.

    Meniul restaurantului este scurt, tocmai în ideea de a nu susţine risipa alimentară, multe produse în meniu înseamnă şi un potenţial mai mare de arunca alimente. Meniul e format din circa 3-4 gustări, 8-9 feluri de bază şi 2-3 deserturi, însă săptămânal sunt adăugate preparate noi în funcţie de ingredientele de sezon. Antreprenoarea apelează de fiecare dată la creativitate pentru a concepe noi reţete din ingrediente uitate, dar inspiraţia o ia din reţete vechi, pe care le regândeşte cu ajutorul unor tehnici culinare atât vechi, cât şi din zona moleculară pentru a obţine anumite texturi, forme sau arome.

    „Facem aprovizionare zilnică şi chiar dacă un preparat lipseşte din meniu, lucrând cu producători locali se întâmplă să avem câte o săptămână sau două anumite ingrediente care ne lipsesc, ne jucăm tot timpul cu ingredientele pe care le avem la dispoziţie şi realizăm preparate noi. E un joc continuu ce ne ajută să fim responsabili”, explică Mădălina Santa.

    Pe lângă conceptul de zero food waste, Szikra este şi un restaurant care oferă vizitatorilor o mâncare pe care să o ţină minte, iar simplitatea oraşului de provincie a completat povestea restaurantului care oferă o mâncare cu gust, aspect şi produsă din roadele celor din comunitate.

    „Cred că am găsit aici oameni diferiţi decât în marile oraşe, colegii mei de echipă sunt oameni simpli, veniţi din comunităţi mici, care s-au obişnuit să gătească cu ingrediente din propria gospodărie, oameni care nu doar îşi asumă un concept, ci au crescut cu el, îl simt, au o abordare autentică în bucătărie. În ciuda faptului că e o muncă extenuantă, sunt oameni care lucrează cu drag, cu voie bună şi cu respect fantastic pentru tot ce natura a zămislit, iar asta se simte în farfurie”.

    Szikra înseamnă scânteie în limba maghiară, iar sursa de inspiraţie a antreprenoarei de a alege acest nume a fost versul lui Bruce Springsteen – „You can’t start a fire without a spark”. „Până şi focul din bucătărie are nevoie de o scânteie (de pasiune), iar ideile mele de preparate şi asocieri sunt de cele mai multe ori foarte spontane, bazate pe impulsuri/scântei de creativitate”, spune ea.

    Mădălina Santa nu are în plan să replice Szikra pentru că filosofia care stă la baza businessului a fost construită în jurul comunităţii. „Poate vom creşte în vreun fel sau altul, poate cu direcţii de business colaterale, dar vreau să cred că am pus bazele unui concept ce nu va putea fi replicat.”

  • Delicii fără suplicii

    Anca Boeroiu este bucătar-şef, om de vânzări, responsabil cu achiziţiile, omul de la facturare, de la ambalare şi o mulţime de alte „departamente” din bucătăria unei afaceri mici, de la zero. „Bucătăria” ei se numeşte Seed Cuisine şi înseamnă un concept de mâncare vegană gătită cu pasiune şi livrată pofticioşilor. Momentan, doar livrată, dar în curând ea va putea fi savurată şi într-un spaţiu fizic pe care Anca are în plan să-l deschidă.

     

    Anca a finalizat şase ani de studiu la Universitatea de Medicină din Iaşi, a lucrat mai bine de zece ani în vânzări în domeniul medical, iar în perioada de maternitate care a urmat a avut timp să reflecteze asupra a ceea ce poate face mai departe. A observat că în jurul ei există multe mame cu copii care au diverse alergii, părinţi care îşi doresc o alimentaţie mai curată pentru cei mici, adulţi dornici să-şi schimbe stilul alimentar într-unul mai conştient. „Eu aveam o alimentaţie vegetariană de ani buni, îmi plăcea să testez continuu combinaţii de ingrediente şi rezultatul era foarte des apreciat de prieteni şi familie. Mi-am dorit apoi să învăţ mai mult despre ingredientele vegetale şi tehnicile de gătit vegane, aşa că am urmat cursurile de bucătar şi bucătar vegan şi am simţit că pot să ofer şi altora din ceea ce am învăţat. Şi aşa a luat naştere Seed.”

    Alături de Anca Boeroiu, sprijin este familia, în frunte cu soţul ei, fără de care, spune ea, zilele ar fi fost mult mai grele în creşterea acestui business.

    Seed Cuisine a pornit din curiozitate şi din dorinţa de explorare a combinaţiilor de ingrediente, a curiozităţii oamenilor, a unui segment de bucătărie vag abordat până acum în România – mâncarea vegană gătită.

    „Am început să gătesc pentru familie, apoi pentru prieteni. Apoi prietenii prietenilor au fost încântaţi după ce au încercat şi, la un moment dat, bucătăria apartamentului în care locuiam devenise neîncăpătoare pentru toţi cei dornici să mănânce bunătăţi vegane. Astfel, m-am gândit la un spaţiu special pentru gătit.”

    Un mic dejun costă 15 lei, o gustare sau o supă – 12 lei, felul principal – 25 de lei, desertul – 15 lei şi cina – 25 de lei.

    După lungi căutări, a rezonat cu spaţiul în care găteşte de aproape un an deja şi a pus la dospit încet-încet brandul Seed Cuisine. „Pot spune că Seed este o afacere personală, în sensul că, atunci când eşti curios să încerci ceea ce gătesc, vreau să ştiu despre tine ce îţi place, ce nu îţi place, dacă ai vreo alergie sau intoleranţă de care să ţin cont atunci când îţi pregătesc pachetul.” Drumul Ancăi Boeroiu în antreprenoriat a început cu dorinţa de a deschide un mic restaurant, dar pandemia a făcut-o să regândească planul şi să înceapă mai precaut. Astfel, Seed funcţionează de un an ca restaurant pentru livrare sau cu posibilitatea de ridicare a comenzii. Renovarea spaţiului de pe Bulevardul Dacia din zona Pieţei Romane din Bucureşti, utilarea bucătăriei şi partea de branding au costat-o toate economiile familiei, adică aproximativ 25.000 de euro. În curând ar urma să-şi deschidă uşile un spaţiu nou Seed Cuisine, unde se va putea şi mânca la masă, tot aproape de Piaţa Romană, mai exact în zona Icoanei.„În spaţiul nou vom putea face şi plating, se va putea servi masa atât în interior, cât şi în grădina intimă din spatele casei. Vom amenaja şi un spaţiu dedicat copiilor, să se poată distra şi ei când ies la restaurant. Pe lângă meniul săptămânal foarte variat, clienţii se vor putea bucura aici mereu de preparatele care vor fi înglobate în meniul à la carte, pe care îl vom actualiza în funcţie de sezon.”

    Cel târziu la începutul anului 2022, Anca îşi doreşte să poată susţine şi cursuri de gătit numai cu plante, atât pentru adulţi, cât şi pentru copii. Seed funcţionează astăzi susţinut de colaborări, o metodă pe care antreprenoarea a identificat-o ca fiind cea mai eficientă, după ce, la început, businessul număra trei angajaţi permanenţi. Acum, totul este pe bază de parteneriate, pentru livrare, social media, fotografii, contabilitate, aspecte juridice, IT, marketing.

    Anca Boeroiu, fondatoare Seed Cuisine: Am început să gătesc pentru familie, apoi pentru prieteni. Apoi prietenii prietenilor au fost încântaţi după ce au încercat şi, la un moment dat, bucătăria apartamentului în care locuiam devenise neîncăpătoare pentru toţi cei dornici să mănânce bunătăţi vegane. Astfel, m-am gândit la un spaţiu special pentru gătit.

    Clienţii Seed sunt, evident, persoane care mănâncă vegan, care vor să consume mai multe legume, oameni curioşi şi deschişi la ideea de a încerca meniuri ce se schimbă de la o săptămână la alta, persoane cu diverse alergii sau intoleranţe, mame care vor torturi fără îndulcitori pentru copiii lor sau chiar pentru ele.

    „Preţurile preparatelor sunt mereu aceleaşi, chiar dacă lucrăm săptămână de săptămână la un meniu nou, care să înglobeze cât se poate de multe legume şi fructe. Avem în meniu supe, mic dejunuri delicioase, tot felul de smoothie-uri şi multe feluri principale consistente.” Astfel, un mic-dejun costă 15 lei, o gustare sau o supă – 12 lei, felul principal – 25 de lei, desertul – 15 lei şi cina – 25 de lei.

    Anca Boeroiu spune că pandemia a fost, paradoxal, în folosul unei afaceri precum cea pe care o deţine, pentru că i-a orientat pe mulţi consumatori către serviciile de comandă a mâncării acasă. Oamenii aleg frecvent să solicite mâncarea la domiciliu, fie direct de la Seed Cuisine, fie prin intermediul aplicaţiilor ca Bolt, foodpanda sau Takeaway. Mai sunt şi aceia care, când au drum prin centru, trec pe la Seed şi îşi iau mâncarea proaspătă.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Office Vision – distribuţie de produse de papetărie şi jucării (Braşov)

    Fondator: Adrian Stoican

    Cifră de afaceri anuală: 200.000 de euro

    Prezenţă: Braşov şi online

    Delirs – brand de dulceaţă, zacuscă şi compot (Petrila, jud. Hunedoara)

    Fondatori: Cătălin Tănase, Miruna Andronache şi Adrian Andronache

    Investiţii: circa 100.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 16.000 de euro

    Prezenţă: în România şi în străinătate

    Ferma din curte – microfermă (jud. Prahova)

    Fondatori: Ligia şi Daniel Pavel

    Cifră de afaceri în 2020: 1 mil. lei (circa 204.000 de euro)

    Prezenţă: naţională

    Cu Pasiune – business cu miere de albine şi cafea (Cluj-Napoca)

    Fondatori: Bogdan şi Marta Moldoveanu

    Investiţie iniţială: 10.000 de euro

    Prezenţă: online, pe site-ul propriu, în marketplace-uri şi în cinci magazine din Cluj-Napoca

    Stefara Decor – aranjamente florale (Paşcani, jud. Iaşi)

    Fondatoare: Diana Deaconu

    Investiţie iniţială: 15.000 de euro

    Prezenţă: online şi în magazinul din Paşcani

    ZF, Banca Transilvania şi Vodafone  au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.