BusinessMagazin

Tag: progres

  • Opinie Liria Themo: „Ambiţia este catalizatorul necesar scopurilor care lucrează pentru binele comunităţii umane.“

    Dezbaterea legată de evoluţie şi progres este una veche. Generaţiile în vârstă se miră de noile tehnologii, manifestând dezaprobare şi îngrijorări, condamnând viitorul şi bucurându-se că ei nu vor trăi pentru a fi martori la căderea civilizaţiei. Personal, sunt la mijlocul vieţii, cu un suflet tânăr, şi încerc să mă situez la polul opus, să mă bucur când văd că tehnologia este responsabilă pentru mult bine, continuând rânduiala firească a lumii. Evoluţia şi progresul, înţelepte, împing roata înainte, dar ce le mână, ambiţia sau lăcomia?

    Definiţiile celor doi termeni sunt adeseori confundate şi folosite într-un mod interschimbabil, deşi sunt despărţite de un adevărat abis, conform celor de pe Wall Street. Pe vremuri se spunea „Greed is good“, dar, după criza cauzată de lăcomia anilor 2000, zicala a cunoscut un gen de retromorfoză; expresia renaşte în 2016 ca „Ambition is good“.

    La noi, prima definiţie a lăcomiei este strâns legată de mâncare şi băutură, apoi vin sinonimele cu tentă negativă sau expresia „lăcomia strică omenia!“. Se pare că lăcomia a fost dăunătoare şi economiei, dar să lăsăm trecutul sub stratul de praf care s-a aşezat deja. Pentru lăcomia comună, conform celor scrise în Biblie, poarta Raiului rămâne pe veci închisă, un sistem de intrare de tip control acces cu siguranţa arsă. Biblia mai zice că acela care este lacom şi vrea câştiguri nejustificate va avea necazuri, dar cel care o respinge va trăi liniştit. Este o lecţie aplicabilă şi în zilele noastre, o ameninţare cu aplicaţie contemporană.

    Tineretul de astăzi, înarmat cu speranţă, dar şi cu dispozitive tehnologice simte pe propria piele greşelile altora. Aşadar, rămânem la AVARITIA OMNIA VITIA HABET (Avariţia întruneşte în ea toate viciile – Cato).
    Am stabilit că formularea anilor 2000 este rea şi că ambiţia este noua lăcomie. Ambiţia se îndepărtează de decadenţă şi pare să aibă obiective mai nobile. Ambiţia nu implică latura egoistă a omului care râvneşte la câştiguri care dăunează intereselor colectivităţii. Cu ambiţie poţi urca piramida lui Maslow, puterea de a evolua sporind odată cu ascensiunea, ducând către progres şi evoluţie.

    Totodată se mai întâmplă ceva. Într-un articol din Psychology Today, dr. Douglas LaBier atrage atenţia asupra unui fenomen pozitiv al zilelor noastre, care contrastează total cu ştirile de la ora 5. Lumea noastră este interconectată prin tehnologie, avem canale sociale, mesagerii, chaturi şi poze, unelte străine pentru vârsta a treia, dezamăgită de propria condiţie şi de scurgerea timpului. Vedem un cordon ombilical universal, care leagă popoare, suflete, suferinţe şi bucurii, în pofida teoriilor conspiraţioniste. Locuitorii ţărilor bogate ajută copii sărmani, pe jumătate îmbrăcaţi, aflaţi la mii de kilometri depărtare. Sal Khan, fondatorul Khan Academy, predă elevilor din lumea întreagă cu ajutorul calculatorului, în locuri în care profesori cu diplome costisitoare nu-şi pot recupera investiţiile în educaţia lor. Este o lume în schimbare, într-adevăr, dar şi în bine. Ştiţi că un fost inginer de la NASA vrea să planteze un miliard de copaci pe an cu drone? Cei în vârstă trebuie să ştie că ţesuturile umane pot fi tipărite şi apoi transplantate.

    Psihoza socială rezultată din alienarea tehnologică a persoanelor este contrabalansată de nevoia lumii de a colabora, ambele existând în mare parte din cauza tehnologiei şi a ambiţiilor oamenilor de ştiinţă care doresc să dovedească „că se poate“. Cei care stau şi îşi pierd nopţile în laboratoare, care îşi sacrifică tinereţea şi ochii pentru a găsi soluţii la problemele omenirii, persoanele care au vise măreţe şi muncesc din greu pentru a le realiza, toţi suferă de ambiţie, şi nu pot decât să mă bucur!

    Ambiţia este catalizatorul necesar scopurilor care lucrează pentru binele comunităţii umane. Nimic de zis, este într-adevăr greu să ne dedicăm acestor obiective dacă nu avem asigurate nevoile de bază, dar după ce trecem de un anumit nivel, vom deveni conştienţi că empatia, conştientizarea, generozitatea, şi, la urma urmei, chiar fericirea devin posibile cu ambiţie. Ambiţia de a alege ţinte ce par imposibile şi de a-ţi depăşi limitele creează o putere nemărginită, care împinge către progres şi către mai binele tuturor.

    Acum rămâne ca românul ambiţios (pentru că lacomia este passé), care a ajuns într-un stadiu mai avansat, prin prisma lui Maslow, să treacă de la simpla asigurare a nevoilor personale la ideea că un om împlinit are nevoi unde focusul cade pe ceilalţi. O asemenea schimbare de filosofie ar pune în mişcare spirala creşterii; rămâne întrebarea în ce tabără alegem să jucăm. Deocamdată, eu aleg să sting televizorul, dar să trag cu ochiul.

  • A dezvolta o idee deja existentă: 
istoria revoluţiei digitale

    Este nu numai o lucrare cu tentă biografică, ci şi ştiinţifică, care prezintă modul cum computerul personal şi internetul şi telefonul inteligent au apărut din minţile lui Charles Babbage, Ada Lovelace, Alan Turing, Robert Noyce, Tim Berners-Lee, Bill Gates, Larry Page sau a lui Jimmy Wales.

    Mi-a plăcut faptul că Isaacson a prezentat într-o istorie cu, să recunoaştem, puternice accente masculine şi contribuţia feminină, pentru că primii paşi în ceea ce astăzi numim programare au fost făcuţi de femei – Ada Lovelace, fiica poetului Byron, care a conceput primul algoritm procesat de o maşină, Grace Hooper, cu o contribuţie majoră la primele limbaje de programare, sau grupurile de doamne care s-au ocupat de programarea primelor calculatoare, mecanice, electromecanice sau cu lămpi (dar să ştiţi că am văzut şi puncte de vedere feministe care îi reproşau autorului anumite abordări; nu insist, feministele pot scrie propriile lor volume).

    Dând Cezarilor ce li se cuvine, cartea lui Isaacson este, totuşi, o istorie a inginerilor, cu sau fără diplomă, a celor care au creat tran-zistorul, microcipul, procesoarele, PC-ul sau interfaţa grafică. Multe fapte sunt cunoscute, dar capătă o dinamică aparte în textul cărţii, iar rezultatul este plăcut, alert, instructiv. Capitolele ţin de cronologie şi prezintă salturile mari: Computerul, Programarea, Tranzistorul, Microcipul, Jocurile video, Internetul, Computerul personal, Web; ultimul, ”De-a pururi Ada„, încercă să analizeze viito-rul evoluţiei om-maşină, care iscă astăzi atâtea întrebări. 

    Ce mai trebuie spus? Faptul că nici măcar vârfuri precum Bill Gates, Steve Jobs sau Larry Page nu-şi pot asuma deplin creaţiile lor; o istorioară din carte descrie exact ce vreau să spun: unul dintre cofondatorii Twitter, Jack Dorsey, a început, la un moment dat, să îşi aroge o serie de merite în interviuri, iar un alt cofondator, Evan Williams, i-a recomandat să se calmeze. ”Dar eu am inventat Twitter„, a replicat Dorsey. Iar celălalt i-a răspuns: ”Nu, n-ai inventat tu Twitter. Nici eu. Nici Biz Stone. Oamenii nu inventează lucruri pe internet. Doar dezvoltă o idee deja existentă„.

  • Automatizarea casei ca un mod de a eficientiza costurile de trai

    Alin Stoica este sales manager al unei brand cu un nume potrivit domeniului de activitate: Casa din viitor. Stoica priveşte automatizarea casei ca un mod de a eficientiza costurile de trai şi de a obţine un grad de confort inaccesibil în urmă cu câţiva ani. “În urmă cu cinci-şase ani, preţul de automatizare a unui apartament de trei camere se ridica la 9.000, chiar 10.000 de euro. În momentul de faţă poate ajunge până la 4.000 de euro, iar clientul poate să investească aceşti bani de-a lungul a doi-trei ani. Primul pas e achiziţionarea unităţii de control, care pleacă de la 190 de euro şi poate ajunge până la 500-600 de euro, în funcţie de dimensiuni şi de numărul de dispozitive suportate”, povesteşte Stoica. “Toată tehnologia vine în ajutorul nostru, până la urmă. În momentul de faţă preţurile sunt mici şi românul tinde spre aşa ceva, spre o automatizare cât mai completă a casei. Odată ce clientul vede cât de simplu este de fapt acest sistem, de la instalarea şi până la utilizarea sa, şi mai ales faptul că poate fi optimizat în permanenţă, devine imediat interesat. Este vorba şi de comoditate, dar mai ales de confort, pentru că sunt lucruri de care avem nevoie.”

    Alin Stoica spune că firma pe care o reprezintă a realizat în ultima perioadă numeroase lucrări destinate eficientizării energetice: “Sunt companii care au servere, iar acestea consumă mai mult curent decât ar fi necesar. În cazul clinicilor este vorba de compresoare, care au 750 de waţi şi care funcţionează şi în weekend. Nu este neapărat nevoie de ele, iar funcţionarea lor înseamnă un consum energetic inutil. La fel şi ]n cazul sistemelor de încălzire, chiar şi la calorifere, pentru cei care stau la bloc este recomandat să instaleze termostate, pentru că acestea sunt utile mai ales atunci când sunt plecaţi”, subliniază Stoica. “Mai multe blocuri din Bucureţti au un astfel de sistem de monitorizare a temperaturii, care menţin o temperatură constantă de 18-19 grade în casă. Atunci când te întorci mai devreme de la birou, poţi da o simplă comandă vocală, caloriferul se deschide şi în 30 de minute sunt 25 de grade. La fel şi în cazul aerului condiţionat, în timpul verilor toride vrei să ai o anumită temperatură dar durează destul de mult procesul de răcire. Am avut mai mulţi clienţi care au spus că oricum au aer condiţionat programabil, dar asta înseamnă că trebuie să ai un program fix. Prin dispozitivele smart, totul devine mult mai uşor de gestionat.  Se pot pune şi contoare de apă sau electrice, ca să se poată vedea consumul exact şi apoi compara cu factura. ”

  • Jocul de-a progresul

    Acţiunile marilor companii europene au sărit la cel mai ridicat nivel în mai bine de 7 ani, imediat după ce a devenit oficial că Atena a acceptat să ceară extinderea şi dincolo de luna februarie a pachetului de asistenţă financiară de la creditorii externi.

    Euforia se explica prin faptul că ştirea venea după aproape două săptămâni în care atât premierul, cât şi ministrul de finanţe din Grecia au refuzat să ceară o prelungire a acordului cu troica CE-FMI-BCE, ştiind că orice prelungire este imposibilă fără o strângere a curelei fiscale.

    În realitate, nici Grecia, nici bursele n-au făcut decât să mimeze o schimbare: Atena doar a cerut o soluţie intermediară de finanţare până la noi negocieri, necesară spre a nu rămâne fără bani în următoarele săptămâni, dar neînsoţită de angajamente de austeritate (de aceea Berlinul a şi respins imediat planul grecesc), în timp ce bursele ştiu foarte bine şi că Grecia nu mai e dispusă să revină la vechiul regim de disciplină fiscală de dinainte de venirea la putere a guvernului Tsipras, dar şi că zona euro nu-şi poate permite să abandoneze Grecia şi să provoace astfel o criză proaspătă, în condiţiile în care economiile europene şi mai ales sistemul financiar nu şi-au revenit bine, conflictul din Ucraina e în plină desfăşurare, iar povestea unui eşec al austerităţii, prin ieşirea Greciei din zona euro, ar fi ultimul lucru de care Europa are nevoie.

  • Cărţile anului: de la o scânteie la cei care schimbă jocul

    Locul 5
    KRISTINE BARNETT, „SCÂNTEIA. POVESTEA UNEI MAME CARE A CRESCUT UN GENIU“, EDITURA PUBLICA.

    Geniul din titlu este Jacob Barnett, acum un adolescent în vârstă de 16 ani cu un IQ mai mare decât al lui Einstein, văzut deja drept un candidat serios la un premiu Nobel. Dar în fragedă copilărie Jake Barnett a fost diagnosticat cu autism. Copilul s-a retras într-o lume a lui, compusă din tăceri, cartonaşe cu litere colorate, cutii cu cereale răsturnate, rafturi de dulap şi fire de lână colorate aşezate laborios în motive geometrice, prin casă. A intrat într-un program pentru copii cu nevoi speciale, dar nu a înregistrat progrese. Drept urmare, mama a decis să aplice propriul său sistem de lucru cu copilul, sistem care i-a scos la iveală acestuia realele aptitudini; la trei ani conversa cu un astronom, la observator, asupra sateliţilor lui Marte. Ceva mai târziu Jake a dovedit că putea memora 200 de zecimale ale lui ”pi“, pe care le spunea şi într-un sens, şi în celălalt, iar la nouă ani lucra la propria teorie în astrofizică. Şi este vorba de un copil despre care ”sistemul“ a afirmat că nu va putea să citească vreodată. Cum a depăşit familia Barnett toate aceste obstacole, determinarea şi dârzenia lor sunt lucruri de mirare, iar povestea merită citită până la capăt.

    Locul 4
    MIKE DASH, ”MANIA LALELELOR“, EDITURA HUMANITAS.

    Subiectul este inedit: povestea uneia dintre primele, dacă nu chiar prima bulă speculativă din istoria omenirii. Mike Dash povesteşte minunat, documentat şi cu lux de amănunt despre nebunia lalelelor, ce a avut loc între 1633 şi 1637, cu un punct culminant în toamna şi iarna anilor 1636 şi 1637, perioadă în care preţurile bulbilor de lalea au atins valori de neimaginat, şi o cădere abruptă a valorii florilor în februarie 1637. De ce spun valori de neimaginat? Într-o perioadă în care 150 de litri de coniac franţuzesc costau 60 de guldeni, iar un meseriaş calificat, de genul unui dulgher, câştiga pe an 150 de guldeni, cel mai mare preţ plătit pentru un bulb de lalea, atestat şi verificat, a fost de 5.200 de guldeni. Alte comparaţii de preţuri: Rembrandt a primit pentru ”Rondul de noapte“ 1.600 de guldeni, în 1642, iar venitul anual mediu al unui mare negustor era, în 1630, de circa 3.000 de guldeni. Olanda a traversat atunci o aşa-zisă ”perioadă de aur“, de înflorire economică şi culturală, care a alimentat gustul oamenilor pentru frumos, pentru excentric şi pentru lucruri speciale. Mike Dash nu se mulţumeşte să relateze date şi momente, ci creează figuri, umanizează povestea, îi dă dimensiuni geografice, economice, culturale şi artistice.

    Locul 3
    DAVID BROOKS, ”ANIMALUL SOCIAL“, EDITURA PUBLICA.

    O carte ciudată şi unică, care îmbină o naraţiune elementară – viaţa unei familii – cu cercetarea ştiinţifică de top, cu idei moderne despre creşterea copilului şi formarea individului, despre şcoală, despre cultură, morală, maturitate sau moarte. Şi nu are nimic de-a face, în ciuda titlului, cu Facebook. Umanizându-şi discursul, integrând în istoria vieţii lui Harold şi a Ericăi pasaje de tom ştiinţific, descriind în amănunţime, de exemplu, complexele procese chimice, biologice şi cognitive care înseamnă dragostea părinţilor eroului principal şi conceperea acestuia, Brooks oferă un soi de nouă dimensiune literaturii de popularizare a ştiinţelor. Într-un discurs la TED, David Brooks vorbeşte despre devenirea insului modern: ”Timp de secole am moştenit o perspectivă asupra naturii umane bazată pe noţiunea că sinele nostru este divizat, că raţiunea este separată de emoţii şi că societatea progresează în măsura în care raţiunea poate suprima pasiunile. Se poate vedea în felul în care ne creştem copiii. Mergi la o şcoală elementară la trei după-amiaza şi îi priveşti pe copii ieşind, iar ei poartă aceste ghiozdane de 35 de kilograme… Vezi maşinile care se apropie – de obicei sunt Saab-uri, Audi-uri şi Volvo-uri… Sunt luaţi de către aceste creaturi pe care le-am numit supermame, care sunt femei de carieră de mare succes, care şi-au luat timp liber să se asigure că toţi copiii lor intră la Harvard. Şi de obicei îţi poţi da seama care sunt supermamele, pentru că de fapt cântăresc mai puţin decât copiii lor… Copiii sunt deci crescuţi într-un anumit fel, sărind prin cercuri ale realizării de lucruri pe care le putem măsura – pregătiri pentru SAT, oboi, antrenament de fotbal. Intră la facultăţi competitive, obţin slujbe bune şi uneori obţin succesul într-un mod superficial şi fac o grămadă de bani. Uneori îi poţi vedea în locuri de vacanţă precum Jackson Hole sau Aspen. Iar ei au devenit eleganţi şi supli – nu au cu adevărat coapse; au doar o pulpă elegantă deasupra altei pulpe… Au propriii lor copii şi au atins un miracol genetic prin căsătoria cu oameni frumoşi, în aşa fel încât bunicile lor arată ca Gertrude Stein, fiicele lor arată ca Halle Berry — nu ştiu cum au reuşit asta“.

  • Un deceniu de tehnologie

  • Trei megatendinţe vor schimba cursul afacerilor în următorii ani

    Aproape toţi sunt de părere că progresul tehnologic va avea un impact semnificativ asupra companiilor lor. Mai mult de jumătate dintre respondenţi declară că vor resimţi influenţa schimbărilor demografice, precum şi pe cea a epuizării resurselor şi a schimbărilor climatice. Urbanizarea este, de asemenea, una dintre tendinţele globale care pot remodela afacerile.

    92% dintre directorii generali din România au menţionat progresul tehnologic ca fiind una dintre primele trei tendinţe globale care le vor transforma cel mai mult afacerea în următorii cinci ani. Procentul este mai mare comparativ cu cel înregistrat la nivel global şi european (81%). Atât schimbările demografice cât şi epuizarea resurselor şi schimbările climatice au fost menţionate de către 51% dintre directorii de companii din ţara noastră. Urbanizarea este menţionată de către 47% dintre aceştia.

    Progresul tehnologic şi schimbările demografice sunt cele mai importante tendinţe şi în opinia directorilor generali la nivel global. Răspunsurile lor plasează pe a treia poziţie schimbările în echilibrul puterii economice globale. Această tendinţă este menţionată de 59% dintre respondenţii la nivel global, în vreme ce doar 41% dintre omologii lor din ţara noastră o includ pe lista primelor trei tendinţe care le vor transforma afacerile.

    “Există un larg consens între directorii generali din România în privinţa rolului progresului tehnologic în remodelarea afacerilor în următorii ani. în acest context, în care avem tot mai mult sentimentul că viitorul a început ieri, inovaţia este cea mai importantă oportunitate de creştere. Iar inovaţia nu se mai rezumă doar la tehnicile de fabricare a produselor sau la maniera de prestare a serviciilor, ci şi la modalităţile de abordare şi atragere a clienţilor”, spune Vasile Iuga, Country Managing Partner, PwC România.

    După experienţa ultimilor cinci ani în care directorii generali din România şi-au condus companiile încercând să le menţină profitabile în condiţii economice vitrege, cei mai mulţi dintre ei se bazează pe creşterea organică a afacerilor lor. Aceştia văd ca principală oportunitate de creştere a afacerii inovaţia în privinţa produselor şi serviciilor, într-o proporţie (47%) mai mare decât cea a omologilor la nivel global (35%) şi european (33%).

    Această tendinţă s-a accentuat atât în România cât şi pe plan global faţă de ediţia anterioară a studiului, când 29% dintre respondenţii din ţara noastră considerau crearea unui nou produs sau serviciu cea mai importantă sursă de dezvoltare a afacerilor (25% pe plan global).
    Aproape jumătate (46%) dintre respondenţii din România se aşteaptă la o creştere a numărului de angajaţi. Procentul depăşeşte valoarea înregistrată în Europa (42%) şi pe cea din Europa Centrală şi de Est (33%). Omologii la nivel global sunt mai ambiţioşi în privinţa planurilor cu personalul, jumătate dintre ei mizând pe creştere.

    În acelaşi timp însă, circa o treime (32%) dintre directorii de companii din România se aşteaptă ca numărul angajaţilor să scadă, acesta fiind al patrulea cel mai mare procentaj din lume, după Italia (43%), Australia (39%) şi Spania (37%). La nivel global, 20% dintre directorii generali împărtăşesc această opinie, iar în Europa Centrală şi de Est procentul lor este de 28%.

    Disponibilitatea personalului cu abilităţi cheie este percepută ca o provocare majoră pentru companii de către directorii generali din întreaga lume. Cei mai mulţi respondenţi la nivel global (63%) indică acest aspect ca fiind un potenţial risc. Procentul directorilor generali din România care sunt îngrijoraţi de acest risc a crescut faţă de ediţia precedentă, până la 59%. Pe locul al doilea în topul ameninţărilor percepute de directorii de companii la nivel global se regăseşte creşterea costurilor cu forţa de muncă pe pieţele cu creştere ridicată (58% dintre respondenţi).

    Pentru cea de-a 17-a ediţie anuală a raportului PwC Global CEO Survey au fost derulate 1344 de interviuri în 68 de ţări din întreaga lume în ultimul trimestru al anului 2013. În funcţie de regiune, 445 de interviuri au fost derulate în Asia Pacific, 442 în Europa, 212 în America de Nord, 165 în America Latină, 45 în Africa şi 35 în Orientul Mijlociu. În România au fost realizate 49 de interviuri.

  • Şefa finanţărilor de la Banca Mondială explică de ce nu resimte mediul de afaceri creşterea economică

    Anul trecut economia locală a înregistrat un salt de 3,5%, luând prin surprindere pe toată lumea. Iar pentru 2014 unii analişti anticipează o performanţă comparabilă. Ana Maria Mihăescu se arată încrezătoare că ratele de creştere ale economiei îşi vor continua trendul în perioada 2014-2018. Pe acest fond este de aşteptat o evoluţie pozitivă a volumului creditării, care poate influenţa ca pondere creditele neperformante, ce au crescut ca procent în ultimii ani din cauza ritmului foarte lent al creditării, ajustat de rambursări semnificative.

    Cariera Anei Maria Mihăescu a început în domeniul asigurărilor şi a continuat în anii ‘90 în sectorul bancar, unde a urcat treptele ierarhiei până pe poziţii de top management. După o scurtă perioadă petrecută la BRD, Ana Maria Mihăescu a ajuns să realizeze un mecanism integrat al promovării exporturilor prin crearea Eximbank. „Am participat în acest proces de la început şi în 1997, când am părăsit banca, eram preşedintele acestui organism, extrem de important pentru orice infrastructură financiară„, povesteşte Mihăescu. De 16 ani conduce misiunea International Finance Corporation (IFC) în România, o entitate care face parte din grupul Băncii Mondiale şi este cel mai mare finanţator al sectorului privat în ţările emergente. Din 2011 a fost promovată, ajungând să decidă soarta proiectelor IFC din şapte ţări europene.

    ANA MARIA MIHĂESCU ŞI-A ÎMPĂRŢIT TOT TIMPUL VIAŢA ÎNTRE CARIERĂ ŞI FAMILIE. ÎN ULTIMII TREI ANI CARIERA I-A CERUT SĂ-ŞI ÎMPARTĂ TIMPUL ÎNTRE ROMÂNIA, BULGARIA, CEHIA, UNGARIA, MOLDOVA, POLONIA ŞI SLOVACIA, COORDONÂND BIROURILE IFC DIN ACESTE ŢĂRI.

    Dar familia a continuat să ocupe o poziţie privilegiată. După o carieră de mai mult de trei decenii în sectorul financiar, cel mai mare succes nu are legătură nici cu băncile, nici cu finanţările acordate de IFC pentru susţinerea economiilor emergente. Ana Maria Mihăescu spune că cel mai mare succes este fiul ei de 14 ani, Theodor. De-a lungul timpului, Mihăescu s-a implicat şi în proiecte sociale. Timp de patru ani a fost preşedinte al organizaţiei Salvaţi Copiii, iar acum lucrează la proiecte de promovare a unor pictori moldoveni şi a altor tinere talente din România. Face asta deoarece a fost impresionată de unul dintre discursurile lui Dalai Lama, care susţinea că nu ne mai trebuie oameni de succes, pentru că avem deja prea mulţi, ci ne trebuie oameni cărora să le pese.

    Consideră că viaţa a fost extrem de generoasă cu ea şi spune că a participat la procese complexe variate. În 1998, când a ajuns şefa misiunii IFC în România, susţine că a avut proiecte variate „first of„, inclusiv promovarea societăţilor româneşti pentru a deveni jucători regionali. Iar în perioada recentă a fost preocupată şi de consolidarea pieţei de capital. Din 2006 Ana Maria Mihăescu a preluat portofoliul IFC din Republica Moldova, pentru ca în 2011 să fie numită la cârma birourilor IFC din alte cinci ţări (Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia şi Slovacia). Iar România continuă să fie liderul acestui grup, cu cel mai mare număr de proiecte ale IFC. În ceea ce priveşte expunerile IFC în regiunea din care facem parte – Europa şi Asia Centrală – Turcia, Rusia şi Ucraina ocupă primele trei poziţii, iar România se situează pe locul cinci, la mică distanţă de Serbia.

    „Acum trei ani, sfera mea de coordonare a activităţilor IFC s-a lărgit de la două la şapte ţări. Dintre acestea, pot spune că programul cu cel mai mare număr de proiecte este în continuare cel din România. Diversitatea proiectelor şi nevoile mediului privat ne-au permis să structurăm proiecte în cadrul diferitelor programe globale lansate de IFC drept Crisis Response Initiatives. Mă refer aici la programul Global Trade Finance, Distressed Assets, iar în curând proiecte finanţate de IFC Capitalization Fund (Fondul Subordonat administrat de IFC prin Asset Management Fund)„, spune Ana Maria Mihăescu.

    România a devenit membră a International Finance Corporation – divizia de investiţii a Băncii Mondiale – în 1990. De atunci, totalul investiţiilor IFC în România a depăşit 2 miliarde de dolari (inclusiv împrumuturi sindicalizate). Rolul IFC este să dezvolte sectorul privat în economiile în curs de dezvoltare. În cele aproape şase decenii de la înfiinţare, IFC a devenit cel mai mare investitor multilateral din lume în companiile private de pe pieţele emergente. Rolul instituţiilor financiare internaţionale a crescut în contextul crizei financiare şi economice mondiale.

    Dar seiful diviziei de investiţii a Băncii Mondiale nu se deschide pentru orice proiect. Finanţările IFC vizează cu prioritate sectoarele care pot avea un impact benefic la nivelul economiei. Totodată, IFC nu se implică în proiecte mici, pentru că nu doreşte să intre în competiţie cu băncile, ci completează ceea ce poate oferi sistemul bancar, după cum a susţinut Mihăescu.

  • Progrese în domeniul conţinuturilor VIDEO ONLINE: Emisiuni TV pe consola Xbox a grupului Microsoft şi seriale originale pe Yahoo

     Yahoo! a anunţat într-un comunicat că va lansa anul viitor primele două seriale originale de format lung ale sale. Acestea vor avea fiecare opt episoade de câte 30 de minute.

    Este vorba de două comedii: “Other Space”, despre o aventură galactică în timpul căreia echipajul unei nave spaţiale descoperă un univers paralel, şi “Sin City Saints”, despre o echipă de baschet fictivă din Las Vegas.

    Bugetul acestor producţii nu a fost divulgat, însă Wall Street Journal, care a dezvăluit aceste planuri ale grupului Yahoo! la începutul lunii aprilie, a evocat deja o sumă cuprinsă între 700.000 de dolari şi câteva milioane de dolari.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Schumacher are momente în care dă semne de trezire. Ce a declarat purtătorul de cuvânt al germanului

    “Michael face progrese… El are momente în care dă semne de luciditate şi de trezire. Suntem alături de el în această luptă lungă şi dificilă, împreună cu echipa de la spitalul din Grenoble şi suntem în continuare încrezători”, a precizat Kehm.

    Cititi mai multe pe www.meidafax.ro