BusinessMagazin

Tag: productivitate

  • Un tânăr de 31 de ani din Bucureşti vrea să îi scape pe corporatişti de treburile casnice

    Intrarea multinaţionalelor în România a generat o nouă categorie de angajaţi, cea numită în mod uzual «corporatişti», dar a generat şi nevoia de diverse businessuri adresate acesteia. Cea mai nouă este Delegato, o aplicaţie care vrea să îi scape pe corporatişti de sarcinile de acasă.

    “Pasiunea pentru IT o am încă de mic. La cum evoluează tehnologia, nu prea ai timp să te plictiseşti. Nu m-am gândit vreodată să mă reorientez spre alt domeniu, însă pot spune că m-am reorientat de la a «presta servicii în IT» la «a construi produse tehnologice care pot schimba viaţa oamenilor»“, spune Laurenţiu Matache, tânărul de 31 de ani care a pus bazele conceptului Delegato.

    „Matash Media a început în momentul când am decis că este timpul să pornesc propriul business. Dorinţa de a construi un business a fost mai mare decât cea de a creşte în funcţia de director IT, pe care o ocupam la acel moment. Se întâmpla în septembrie 2012, iar în ianuarie 2013 am înfiinţat compania“, spune Matache.

    Sub umbrela Matash Media există, în momentul de faţă, două produse: microjoburi.ro şi Delegato. În vreme ce microjoburi.ro este o platformă de promovare a serviciilor prin care firmele şi freelancerii găsesc clienţi noi în fiecare lună, Delegato este o aplicaţie pentru smartphone prin care angajaţii deleagă treburile personale unor operatori dedicaţi.

    Mai exact, Delegato este o aplicaţie pentru corporatişti care funcţionează ca un chat (similar cu WhatsApp). Operatorii recepţionează solicitările prin intermediul acesteia şi contactează mai departe furnizorii prestabiliţi care rezolvă solicitările. „Aplicaţia Delegato va fi exclusiv corporate, pe baza unui abonament lunar“, explică Laurenţiu Matache. „La început ne orientăm catre companiile medii şi mari cu câteva sute de angajaţi. Acestea înţeleg beneficiile pe care serviciul nostru le oferă şi, în plus, au o politică de motivare şi recompensare a angajaţilor bine pusă la punct.  Ne uităm în special către angajatorii care au birourile la marginea Bucureştiului, situaţie în care un angajat care pleacă de la birou să rezolve o treabă personală pierde mai mult timp datorită traficului. Ulterior, ne vom axa şi pe firmele mici şi ne vom extinde şi în afara Bucureştiului“.

    Membri fondatori ai aplicaţiei Delegato sunt Laurenţiu Matache şi Adrian Teampău, iar investiţia iniţială depăşeşte 12.000 euro. Cei doi vor continua să investească pentru dezvoltarea activităţii, respectiv în echipamente şi operatori.
    Tânărul antreprenor spune că Delegato răspunde unor nevoi reale cu care marii angajatori se confruntă în mod constant.

    „Am cercetat şi am identificat mai multe studii şi sondaje care relevă faptul că un angajat pierde în medie două ore din opt de muncă cu rezolvarea acestor treburi personale. Aceste două ore, raportate la un salariu mediu pe economie, se traduc printr-un cost salarial direct de 741 de lei pentru angajator. La acest cost se adaugă şi cheltuielile indirecte generate de scăderea productivităţii (chirie, utilităţi, combustibil şi altele). Totodată, Eurostat ne spune că un angajat român munceşte cel mai mult (ca număr de ore) din UE, iar productivitatea angajatului român este de 6 ori sub media europeană. În acel moment am ştiut că ideea noastră se poate transforma într-un start-up“, povesteşte Matache. „Este dificil să pleci de la birou la ora 18 şi după program să îţi rezolvi treburile personale. Majoritatea furnizorilor termină programul de lucru chiar mai devreme. E aproape imposibil să rezolvi ceva seara. În acelaşi timp, studiile indică faptul că pentru un echilibru work-life trebuie aplicată regula de 8-8-8: 8 ore de somn, 8 ore de muncă, 8 ore de recreere.“

    Laurenţiu Matache este de părere că există o nevoie reală în zona de servicii personale: fiecare angajat cu normă întreagă este nevoit să îşi rezolve treburile personale în timpul programului de lucru, cum ar fi găsirea unui electrician sau a unui instalator, achiziţia unor bilete de avion, cazarea pentru o ieşire în weekend sau pentru concediu, precum şi relaţionarea cu autorităţile (spre exemplu pentru înmatricularea unei maşini). O asemenea situaţie generează atât stres, deoarece respectivul trebuie să oscileze între sarcinile de la birou şi cele personale, cât şi ore suplimentare lucrate de angajat pentru a-şi îndeplini sarcinile de la muncă. Din perspectiva angajatorului, aceste lucruri înseamnă pierderi financiare cauzate de orele nelucrate şi scăderea productivităţii angajatului. În plus, spune Matache, compania va avea un angajat nefericit.

  • Antreprenorul care şi-a propus să crească productivitatea în corporaţii

    “Pasiunea pentru IT o am încă de mic. La cum evoluează tehnologia, nu prea ai timp să te plictiseşti. Nu m-am gândit vreodată să mă reorientez spre alt domeniu, însă pot spune că m-am reorientat de la a «presta servicii în IT» la «a construi produse tehnologice care pot schimba viaţa oamenilor»“, spune Laurenţiu Matache, tânărul de 31 de ani care a pus bazele conceptului Delegato.

    „Matash Media a început în momentul când am decis că este timpul să pornesc propriul business. Dorinţa de a construi un business a fost mai mare decât cea de a creşte în funcţia de director IT, pe care o ocupam la acel moment. Se întâmpla în septembrie 2012, iar în ianuarie 2013 am înfiinţat compania“, spune Matache.

    Sub umbrela Matash Media există, în momentul de faţă, două produse: microjoburi.ro şi Delegato. În vreme ce microjoburi.ro este o platformă de promovare a serviciilor prin care firmele şi freelancerii găsesc clienţi noi în fiecare lună, Delegato este o aplicaţie pentru smartphone prin care angajaţii deleagă treburile personale unor operatori dedicaţi.

    Mai exact, Delegato este o aplicaţie pentru corporatişti care funcţionează ca un chat (similar cu WhatsApp). Operatorii recepţionează solicitările prin intermediul acesteia şi contactează mai departe furnizorii prestabiliţi care rezolvă solicitările. „Aplicaţia Delegato va fi exclusiv corporate, pe baza unui abonament lunar“, explică Laurenţiu Matache. „La început ne orientăm catre companiile medii şi mari cu câteva sute de angajaţi. Acestea înţeleg beneficiile pe care serviciul nostru le oferă şi, în plus, au o politică de motivare şi recompensare a angajaţilor bine pusă la punct.  Ne uităm în special către angajatorii care au birourile la marginea Bucureştiului, situaţie în care un angajat care pleacă de la birou să rezolve o treabă personală pierde mai mult timp datorită traficului. Ulterior, ne vom axa şi pe firmele mici şi ne vom extinde şi în afara Bucureştiului“.

    Membri fondatori ai aplicaţiei Delegato sunt Laurenţiu Matache şi Adrian Teampău, iar investiţia iniţială depăşeşte 12.000 euro. Cei doi vor continua să investească pentru dezvoltarea activităţii, respectiv în echipamente şi operatori.
    Tânărul antreprenor spune că Delegato răspunde unor nevoi reale cu care marii angajatori se confruntă în mod constant.

    „Am cercetat şi am identificat mai multe studii şi sondaje care relevă faptul că un angajat pierde în medie două ore din opt de muncă cu rezolvarea acestor treburi personale. Aceste două ore, raportate la un salariu mediu pe economie, se traduc printr-un cost salarial direct de 741 de lei pentru angajator. La acest cost se adaugă şi cheltuielile indirecte generate de scăderea productivităţii (chirie, utilităţi, combustibil şi altele). Totodată, Eurostat ne spune că un angajat român munceşte cel mai mult (ca număr de ore) din UE, iar productivitatea angajatului român este de 6 ori sub media europeană. În acel moment am ştiut că ideea noastră se poate transforma într-un start-up“, povesteşte Matache. „Este dificil să pleci de la birou la ora 18 şi după program să îţi rezolvi treburile personale. Majoritatea furnizorilor termină programul de lucru chiar mai devreme. E aproape imposibil să rezolvi ceva seara. În acelaşi timp, studiile indică faptul că pentru un echilibru work-life trebuie aplicată regula de 8-8-8: 8 ore de somn, 8 ore de muncă, 8 ore de recreere.“

    Laurenţiu Matache este de părere că există o nevoie reală în zona de servicii personale: fiecare angajat cu normă întreagă este nevoit să îşi rezolve treburile personale în timpul programului de lucru, cum ar fi găsirea unui electrician sau a unui instalator, achiziţia unor bilete de avion, cazarea pentru o ieşire în weekend sau pentru concediu, precum şi relaţionarea cu autorităţile (spre exemplu pentru înmatricularea unei maşini). O asemenea situaţie generează atât stres, deoarece respectivul trebuie să oscileze între sarcinile de la birou şi cele personale, cât şi ore suplimentare lucrate de angajat pentru a-şi îndeplini sarcinile de la muncă. Din perspectiva angajatorului, aceste lucruri înseamnă pierderi financiare cauzate de orele nelucrate şi scăderea productivităţii angajatului. În plus, spune Matache, compania va avea un angajat nefericit.

  • Ţara în care angajaţii muncesc atât de mult încât este ilegal să nu îţi iei concediu

    La Tokyo se discută o lege care să-i oblige pe angajaţi să stea departe de muncă măcar cinci zile pe an. Nu e doar o încercare de a creşte productivitatea lucrătorilor, e o problemă naţională: oamenii nu mai au timp pentru viaţa personală, se nasc tot mai puţini copii şi se înregistrează tot mai multe cazuri de suicid şi morţi prin epuizare, relatează Digi24.ro, citând publicaţia Russia Today.

    Legislaţia japoneză e penultima în lume la capitolul zile legale de concediu. Un debutant are dreptul la doar 10 zile pe an, iar după fiecare an în plus de experienţă se mai adaugă încă o zi de concediu.Deşi numărul e foarte scăzut, japonezii nu iau nici jumătate din numărul de zile la care au dreptul, astfel încât în Japonia ar putea deveni ilegal să nu îţi iei concediu.

    Refuzul concediului e doar o parte a problemei, cealaltă fiind orele suplimentare realizate în exces. Studiile arată că japonezii lucrează chiar şi 14 ore pe zi. Motivul principal pentru acest stil de viaţă este teama japonezilor că şi-ar putea pierde locul de muncă, mai scrie Digi24.ro.

    Piaţa muncii a apucat-o în direcţia orelor lungi şi a anilor fără concediu în anii ’70, în plin boom economic, când a explodat numărul celor care lucrau peste 60 de ore pe săptămână. Tot atunci în limba japoneză a apărut cuvântul „karoshi” – moarte prin epuizare. Presiunea psihologică lasă şi altfel de urme asupra societăţii. Japonia cunoaşte de ani buni o epidemie a sinuciderilor. 30.000 de cazuri au fost înregistrate doar în 2011, iar anchetatorii susţin că o treime se datorează stresului la muncă. Cultura muncii însă dă o lovitură societăţii în ansamblu. Oamenii nu mai vor familii, nu mai vor copii fiindcă oricum nu au timp. Natalitatea scade rapid, an de an, iar în 2014 a atins un nou record, asta în vreme ce rata deceselor urcă rapid.

    Se estimează că, până în 2050, populaţia Japoniei va fi mai mică cu 30 de milioane de oameni. Deja un sfert din populaţie are peste 65 de ani, iar proporţia ar putea urca la 40% în 2060 – ritmul de îmbătrânire îl depăşeşte cu mult pe cel al economiilor dezvoltate din occident, mai scrie sursa citată.

  • Cel mai deprimant job din lume. Siguranţa a sute de milioane de oameni depinde de aceşti angajaţi

    Un studiu publicat recent în Social Psychiatry Journal sugerează că anumite slujbe au o mai mare rată de depresie decât altele. Analiza a fost realizată în Pennsylvania şi a folosit date colectate de la 214.000 de persoane din 55 de domenii de activitate.

    Cea mai mare rată de depresie (16,2%) a fost calculată în rândul şoferilor de autobuz. Cea mai mică rată (6,9%) a fost înregistrată de serviciile de divertisment, un grup ce include sportul, fitness-ul şi artiştii.

    Din punct de vedere economic, este extrem de important ca aceste meserii să fie identificate pentru a se putea calcula productivitatea irosită datorită problemelor mentale. Conform unui studiu realizat de Analysis Group, depresia atrage anual costuri de peste 83 de miliarde de dolari în Statele Unite, în mare parte datorită productivităţii scăzute.

    Autorii studiului notează însă că datele colectate într-o singură regiune nu pot fi transpuse la nivel naţional, cu atât mai puţin global, iar lucrările publicate în ultimii ani nu tratează subiectul depresiei dintr-un punct de vedere strict financiar.

    Un alt aspect vizat de către analiză este asemănarea dintre domeniile cu cea mai mare rată a depresiei. O primă concluzie a fost că slujbele cu o rată ridicată “necesită interacţiuni frecvente şi dificile cu publicul” şi au “un nivel scăzut de activitate fizică”. Acest lucru poate explica de ce mineritul şi constructorii de drumuri, două joburi ce includ o activitate intensă, sunt printre cele cu o rată a depresiei extrem de scăzută.

  • Cele mai inovatoare companii din România: Bittnet Systems vrea să crească productivitatea angajaţilor cu IT Training Fest

    Elementul de noutate:

    În cadrul evenimentului, creat în 2011, participanţii pot testa cele mai noi tehnologii, cu ajutorul echipamentelor şi laboratoarelor virtuale, în compania unor experţi din domeniu. Cu o agendă ce reuneşte branduri ca Cisco, Microsoft, VMware, Dell, Linux, Juniper, Veeam şi alţii, cu traineri certificaţi la nivel internaţional, evenimentul s-a bucurat de succes, atrăgând sute de participanţi.

    Descrierea inovaţiei:

    IT Training Fest este rezultatul colaborării dintre echipele de marketing, vânzări şi tehnic ale companiei. Conceptul evenimentului, promovarea şi atragerea sponsorilor au au fost dezvoltate de marketing. Echipa tehnică a selectat tematica sesiunilor şi a susţinut trainingurile, iar departamentul de vânzări a atras participanţii. Organizarea celor patru evenimente IT Training Fest  din ţară a costat 13.000 EUR (două luni per eveniment).

    Bittnet este o companie cu capital 100% românesc, deţinută majoritar şi condusă de fraţii Mihai şi Cristian Logofătu. Cu două linii de afaceri, Bittnet pentru B2B şi Academia Credis pentru piaţa B2C, compania a ajuns lider pe piaţa de training IT din România. Academia Credis este divizia Bittnet dedicată segmentului business-to-consumer (B2C), care serveşte pregătirii tinerilor (în special elevilor şi studenţilor) pentru o mai bună integrare pe piaţa muncii. La ora actuală, Academia Credis este cea mai mare academie Cisco din Europa şi a patra din lume, după numărul de cursanţi. Sediul companiei este în Bucureşti, iar în octombrie 2014 Bittnet a deschis un birou regional în Cluj.

    Efectele inovaţiei: Pentru Bittnet, IT Training Fest oferă în primul rând creşterea vizibilităţii pe piaţă. În al doilea rând,  feedback-ul obţinut de la participanţi contribuie la o mai bună înţelegere a nevoilor de training ale companiilor şi nu numai. Informaţiile obţinute de la cursanţi contribuie la îmbunătăţirea activităţii Bittnet şi la dezvoltarea businessului. Bittnet a extins evenimentul şi, din 2014, IT Training Fest se desfăşoară în patru oraşe: Bucureşti, Timişoara, Cluj şi Iaşi. Evenimentul contribuie la o mai bună înţelegere a importanţei trainingului IT pentru public, dar şi la identificarea nevoilor clienţilor companiei.

    Business Magazin a lansat în 24 noiembrie prima ediţie a catalogului “Cele mai inovatoare companii din România”.

  • Cele mai inovatoare companii din România: KLG Europe România Logistic, integrare informaţională între sistemele Orange România şi KLG Europe

    Pe lângă obiectivele stabilite iniţial, integrarea implementată a generat eliminarea unui pas operaţional (aplicarea pe colete a formularului de transport specific companiilor de curierat); astfel s-au redus timpul de procesare şi implicit costul operaţional. Comunicarea cu compania de curierat se face strict între sisteme şi nu este nevoie de intervenţie umană.

    Elementul de noutate:

    Noul modul XML Gateway a fost primul pe care Oracle l-a livrat în România, Orange fiind primul client. Datorită XML Gateway s-au înregistrat schimbări radicale în modulele de inventar şi în gestionarea comenzilor.

    MultiStore Picking este un proces nou în sistemul KLG prin care operatorul de stoc procesează simultan între 12 şi 30 de comenzi diferite; sistemul dirijează operatorul către produse folosind cel mai scurt drum astfel încât timpul consumat să fie cât mai redus.

    Un alt element de noutate este aşa-numita barieră de trei minute; ambele sisteme sunt setate să comunice toate documentele necesare livrării unei comenzi în limita a trei minute (pentru 4 comenzi simultan).

    Efectele inovaţiei:

    Soluţia a condus la creşterea productivităţii livrărilor Orange către clienţi cu aproximativ 25% faţă de perioada anterioară. Precizia inventarierii produselor aflate pe stoc a crescut, iar timpul de răspuns la comenzile primite a scăzut la maximum 24 de ore. În plus, costul logistic per unitate a scăzut cu peste 2%.

    Descriere:

    Soluţia a fost identificată de KLG în colaborare cu Orange, printr-o analiză comună a proceselor. Cele două companii au construit o echipă de proiect comună formată din ingineri logisticieni şi specialişti IT. Analiza diagnostic de la începutul colaborării a arătat că implementarea procesului va duce la o creştere de peste 20% a productivităţii şi la o reducere de costuri de peste 2%, faţă de perioada în care Orange realiza in-house activitatea de logistică.

    În analiza iniţială au fost implicate 12 persoane din Orange, KLG şi de la companiile producătoare de softuri specializate (Oracle şi Van Boxtel Software). Procesul de analiză şi de identificare a celei mai bune soluţii a durat circa două săptămâni, timp în care echipa de proiect a analizat toate cerinţele şi obiectivele setate la nivel de top management. Odată identificată soluţia, fiecare companie a început dezvoltările locale în aplicaţia sa, ca mai apoi să testeze împreună funcţionalităţile; testele au durat circa
    6 săptămâni.

    Implementarea finală a avut loc în septembrie 2010 şi a fost realizată în patru zile. Numărul de comenzi a crescut gradual şi ambele echipe au identificat, izolat şi eliminat diverse disfuncţionalităţi. Per total, costul implementării a depăşit 100.000 de euro, care însă a fost amortizat în 36 de luni.

    Business Magazin a lansat în 24 noiembrie prima ediţie a catalogului “Cele mai inovatoare companii din România”.

  • Cele mai inovatoare companii din România: Honeywell, Honeywell Scanning & mobility (în baza platformei Vocollect pick by voice, dezvoltată şi implementată de Total Technologies)

    Elementul de noutate:

    Vocollect Pick by Voice permite recunoaşterea vocii şi realizarea operaţiunilor prin comandă vocală, operatorul fiind recunoscut de sistem după amprenta vocală, chiar şi în situaţia în care vocea suferă modificări (de exemplu, răguşeală). Tehnologia Sound Sence permite filtrarea tuturor zgomotelor din depozit. Alte beneficii sunt de natura securităţii muncii, dar şi a flexibilităţii în ceea ce priveşte configurarea depozitului sau a portofoliului de produse.

    Efectele inovaţiei:

    Soluţia Vocollect face parte din portofoliul Honeywell divizia HSM – Honeywell Scanning & Mobility. Analizele realizate de Total Technologies aduc o abordare inovativă cu efect în industria de logistică din România.

    Soluţia de voce ajută creşterea productivităţii muncii cu circa 35% şi reducerea erorilor de operare cu până la 50%. Beneficii generale rezultate din inovaţie: creşterea productivităţii: 20 – 50%; acurateţea poate ajunge la un prag maxim de 99,99%; ergonomie; securitatea muncii şi reduceri semnificative de costuri.

    Descriere:

    În depozitele din România, pentru operaţiunile de picking, variantele clasice sunt listele pe hârtie sau terminalele clasice pentru scanarea codurilor de bare.

    Vocollect Pick by Voice eliberează operatorul de picking de interacţiunea cu un computer sau cu o listă printată pe hârtie, crescând astfel viteza de lucru. Soluţia permite ca operatorul de picking din depozit să acţioneze cu ambele mâini şi privirea libere. Astfel, operatorul nu mai este preocupat să tasteze sau să înregistreze informaţiile decât prin voce. Privirea liberă permite focusarea operatorului asupra locaţiei şi produsului ce trebuie cules, respectiv cantitatea, fără a fi necesar să aibă o interacţiune repetată cu echipamentul. Singurul feedback este verbal, natural, şi nu mai este nevoie de verificări ale ecranului sau de introducerea de cantităţi sau confirmare prin intermediul unui echipament mobil clasic.

    Echipa Total Technologies este formată din consultanţi şi specialişti certificaţi Vocollect, având la bază o experienţă vastă în soluţiile de optimizare pentru activităţile de logistică şi producţie. În implementarea şi adaptarea soluţiei pentru depozitele din România sunt necesare echipamente furnizate de Vocollect by Honneywell care permit instalarea aplicaţiei şi centralizarea informaţiilor în sistemele specifice acestui domeniu. Total Technologies are o echipă dedicată pentru soluţia Vocollect Pick by Voice, pentru fiecare etapă a proiectelor fiind alocaţi specialişti pre-sales, sales, dezvoltare, customizare, implementare şi suport. Total Technologies este prezentă pe piaţă din 1992 şi este specializată în implementarea de soluţii autoID şi de mobilitate, dedicate mediilor de lucru profesionale din industria de logistică, retail, producţie, FMCG şi utilităţi. Total Technologies are circa 40 de angajaţi şi o cifră de afaceri de peste 20 milioane de lei în 2014.

    Grupul american Honeywell deţine în România două fabrici – Honeywell Life Safety la Lugoj, unde produce sisteme de detectoare de foc şi de fum, şi Honeywell Turbo Technologies din Bucureşti, unde se produc turbosuflante pentru motoare diesel şi pentru motoare pe benzină.

    Business Magazin a lansat în 24 noiembrie prima ediţie a catalogului “Cele mai inovatoare companii din România”.

    Citeşte în premieră despre alte 49 de proiecte inovatoare, concepute sau aplicate în România, în zona tehnică, de business sau socială, în prima ediţie a catalogului “Cele mai inovatoare companii din România”, lansat de Business Magazin în luna noiembrie.

    Catalogul poate fi achiziţionat mai jos la preţul de 20 de lei.

    Cantitate: buc.
     

    * Editiile print sunt valabile in limita stocului disponibil. In cazul in care stocul se epuizeaza va fi livrata editia electronica. Taxele de livrare ale editiilor print vor cadea in sarcina cumparatorului .

  • Opinie Cătălin Olteanu: Unităţi de măsură fără rost

    CĂTĂLIN OLTEANU (Director general al FM România)

    Comentam într-una din poveştile mele despre faptul că la aceeaşi viteză, pe o linie de producţie mai scurtă, produsul ajunge la capăt mai repede decât pe una lungă. Nu pare mare scofală dacă o gândeşti logic. Dar viaţa bate filmul…

    Asa că să discutăm despre LMSSBB… sau oricum s-o chema, care a venit de la instruirea pe linie de Lean Manufacturing cu o idee simplă şi fixă: spaţiul liber e Muda (pierdere, în japoneză) şi trebuie eliminat! Fără să se întrebe o secundă care ar fi de fapt câştigul şi care e obiectivul îmbunătăţirii, a mai pus un metru la indicatorul de măsură şi în loc să măsoare câţi metri are de parcurs produsul ca să ajungă la capătul liniei, a început să câştige metri pătraţi de shop floor!

    A făcut omul nişte heijunka, care nu este altceva decât o tehnică pentru reducerea Muda.

    După câteva heijunka am reuşit să ne lăudăm cu aproape 40% spaţiu câştigat în metri pătraţi. Nici nu mai conta faptul că liniile de producţie erau atât de înghesuite încât în loc să câştige productivitate operatorii se înghionteau la greu!
    În momentul în care unul dintre ei ridica mâna ca să facă vreun tip de operaţiune, de cele mai multe ori îi administra un cot vecinului, făcându-l pe celălalt să scape ce avea în mână. Astfel în zona de lucru s-a instalat o veselie totală pigmentată cu vânătăi, produse scăpate pe jos, ciobite etc.

    Uneori se iscau certuri, alteori cereri în căsătorie temporară adresate mamei adversarului din ringul… de la serviciu.

    În înghesuiala generală, singurii care se bucurau erau băieţii, care aveau norocul unui post de producţie pe lângă vreo fată drăguţă, pe care o pipăiau fără niciun fel de jenă, că deh!, linia de producţie ajunsese la un grad de intimitate greu de imaginat.

    Că metrii pătraţi câştigaţi nu foloseau la nimic, pentru că nu prea aveam ce pune pe ei, nici nu mai conta. Dar scăderea de productivitate era mai mult decât evidentă şi totuşi asta era o altă mâncare de peşte, o poveste separată despre cum se pictează indicatorii de performanţă ca să dea bine la raport.

    La un moment dat psihoza s-a numit U-shape. Că e benefic să pui nişte posturi de lucru în formă de U, astfel încât un operator care nu este foarte încărcat să poată presta operaţiuni la două staţii de lucru, sau că este util să aşezi staţiile de lucru în formă de U, astfel încât să câştigi acea viteză de care pomeneam scrie prin toate manualele. Dar să nu fii în stare să citeşti mai mult decât capitolul ăsta şi să începi să crezi că U-shape e un feng shui universal şi care se aplică la orice, deja e altă salată. Mai ales când descopeream că unele linii de producţie aveau tendinţa să se ducă înapoi spre magazia de materii prime în loc să se îndrepte spre magazia de produse finite şi docurile de livrare.

    Evident, dacă vreunul dintre cei neatinşi de virusul U-shape încerca să comenteze ceva, apărea instantaneu comentariul cu „rezistenţa la schimbare“. Se pare că Sensei avea o problemă cu capitolele lungi de prin cărţile de management.

    Astfel că la el orice proiect sărea partea de analiză, implementarea schimbărilor nu ţinea cont de comunicare şi influenţare, iar PDCA (plan–do–check–act) sărea partea cu check, care se înlocuia cu „nu forţa, ia un ciocan mai mare“.

    Probabil că o fi luat de bun bancul acela cu elefantul („Cum bagi un elefant în frigider? Deschizi uşa, bagi elefantul şi închizi uşa“). Noi reuşeam cu succes să băgăm linia de producţie în tramvaiul 2 barat şi mai rămânea loc şi pentru călători în orele de vârf.

    Şi n-ar fi fost aşa de rău, dacă măcar am fi avut cui să subînchiriem metrii pătraţi cu care ne-am ales în urma mirificelor implementări. Mai salvăm din banii cheltuiţi de-a proasta doar ca să batem recordul de popor îndesat pe metru pătrat. Doar că acţiunea nu a fost făcută de dragul de a face un lucru util, ci de a aplica un subcapitol dintr-o carte de management.
     

  • 100 de milioane de euro: cea mai aşteptată investiţie din piaţa farma

    1 iulie 2013. 1 august 2013. 1 ianuarie 2014. 1 iulie 2014. 1 ianuarie 2015. Acestea au fost de-a lungul timpului termenele vehiculate în presă privitor la actualizarea listei de medicamente gratuite şi compensate. Au trecut mai bine de 2.000 de zile de când pacienţilor li se ofereau ultima oară tratamente noi, ceea ce ceea ce face din România un caz unic în Uniunea Europeană şi limitează egalitatea de şanse pentru pacienţi.

    Prin comparaţie, pacienţii din ţările vest-europene reuşesc să primească gratuit sau cu grad de compensare un tratament inovator chiar în anul în care acesta a primit aprobarea de punere pe piaţă. Conform unui studiu bazat pe datele Federaţiei Europene a Asociaţiilor şi Industriei Farmaceutice (EFPIA), citat de Mediafax, între momentul aprobării unui medicament de către Agenţia Europeană a Medicamentului şi momentul când acesta poate fi prescris în regim compensat de către medici se aşteaptă 392 de zile în Belgia, 206 zile în Suedia, iar în Austria doar 88 de zile.

    Ion Bazac, Adriean Videanu, Cseke Attila, Ritli Ladislau, Vasile Cepoi, Victor Viorel Ponta, Raed Arafat şi Eugen Nicolăescu au trecut prin fotoliul de la minister de la ultima actualizare a listei, din 2008. Acum e rândul lui Nicolae Bănicioiu să depăşească etapa de promisiuni în care au rămas predecesorii săi şi să aducă noile molecule pacienţilor români. Bănicioiu declara lunea trecută că în săptămâna aceasta se va ajunge la a doua etapă de actualizare a listei de medicamente compensate şi gratuite, urmând a fi introduse pe lista medicamentelor compensate încă 7 sau 12 molecule.

    În prezent, doar 17 molecule dintre cele 170 au fost incluse în proiectul ministerului, iar ministrul Nicolae Bănicioiu spune că va anunţa altele în această săptămână – „probabil că vor fi mai multe“. Oficialul guvernamental admite că s-au primit sugestii şi contestaţii, iar a doua actualizare se va face „imediat“, când va intra în şedinţa de guvern: „S-au primit şi anumite sugestii, anumite contestaţii, probabil că nu vor fi şapte medicamente. S-a creat procedura şi avem OUG care va permite Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, din 29 octombrie, de la şedinţa de guvern din acel moment cu prioritate probabil încep acordurile cost-volum pe partea de hepatită C. Cele 12 sau câte sunt intră în momentul în care va trece HG. Spuneam de terapiile pe hepatita C, însă şi aici cred că şi cei care aduc aceste medicamente trebuie să fie foarte înţelegători, trebuie să ştie clar care este puterea de cumpărăre a României, dar sunt convins că toată lumea este foarte decisă în a soluţiona cât mai repede problema“.

    Actualizarea listei de medicamente compensate ar putea genera pe termen lung un impact economic cumulat de aproximativ 0,5% din PIB, arată calculul producătorilor. Impactul pozitiv provine din creşterea participării populaţiei la activitatea economică, ca urmare a reducerii gradului de dizabilitate, deci productivitate mai ridicată, la un număr mai ridicat de pacienţi comparativ cu efectele menţinerii tratamentul standard, disponibil în prezent. Pentru a obţine anii de viaţă activi câştigaţi în cazul tratamentului cu molecule noi, comparativ cu tratamentul standard, durata medie de viaţă a pacienţilor suplimentari trataţi cu succes trebuie ponderată cu câştigul de productivitate rezultat din reducerea indicelui de dizabilitate.

    Ipoteza care stă la baza raţionamentului producătorilor americani de medicamente din Local American Working Group (LAWG) este aceea că un pacient care suferă de o anumită afecţiune contribuie la activitatea economică invers proporţional cu indicele de dizabilitate, iar tratarea cu succes a afecţiunii respective determină revenirea graduală către 0 a indicelui de dizabilitate. Spre exemplu, unui pacient care suferă de hepatită C care urmează tratamentul cu succes îi va creşte productivitatea cu 7,5% pe an, iar economia va câştiga 1,65 ani de viaţă activă pentru fiecare pacient vindecat. În cazul pacienţilor cu afecţiuni oncologice vizate de moleculele noi, tratamentul cu succes determină o prelungire a duratei de viaţă în medie cu şase luni comparativ cu tratamentul standard, aşadar nu vor înregistra o creştere a productivităţii, iar numărul de ani de viaţă activi câştigaţi va depinde de numărul de luni de supravieţuire.

    „Cele 2.000 de zile în care nu s-a întâmplat nimic din perspectiva noilor medicamente arată că nu există o diferenţă între stânga şi dreapta. Cred că orice guvern ar trebui să fie orientat către politica de sănătate“, spune Călin Gălăşeanu, director al operaţiunilor locale ale Bristol-Myers Squibb şi preşedinte al Asociaţiei Române a Producătorilor şi Importatorilor de Medicamente din România (ARPIM), care reuneşte 28 de companii prezente pe piaţa locală. Producătorii de medicamente constată că nu este normal că autorităţile se interesează de sănătate predominant în anii electorali. „Prin procesul de delistare (scoaterea unor molecule cu preţ mic de pe lista de compensate – n.r.), autorităţile vorbeau despre crearea unui spaţiu fiscal de 100 de milioane de euro, respectiv 450 de milioane de lei, care ar urma să fie folosit pentru contractele cost-volum. Este fără doar şi poate o cheltuială pe care statul ar recupera-o. Statul nu a făcut niciun fel de investiţie în acest domeniu de ani buni. Investiţia în sănătate nu este un cost, pentru că medicamentele noi înseamnă eficienţă mai mare, zile de spitalizare şi efecte adverse mai puţine. La sfârşitul zilei există posibilitate ca pacienţii să fie reinseraţi în circuitul lucrativ şi să producă, să plătească taxe şi impozite, deci statul să câştige“, mai spune şeful ARPIM. Dată fiind pauza de şase ani de la ultima actualizare a listei de medicamente cu molecule inovatoare, oficialii ARPIM susţin că există o lipsă continuă în toate ariile terapeutice. În cazul hepatitei C, cu mijloacele de tratament moderne, existente în prezent la scară globală, s-ar putea trata şi vindeca toate cazurile de pacienţi infectaţi cu genotipul existent în România, însă bolnavii nu au acces la aceste terapii, ceea ce înseamnă costuri continue de tratament întrucât boala este una cronică. Statul român tratează în prezent de hepatită C circa 8.000 de pacienţi folosind o terapie veche de zece ani, cu o rată de succes foarte mică, însumând o piaţă de circa 100 de milioane de euro.

  • Un corporatist din Bucureşti îşi povesteşte viaţa de coşmar: Când ajung acasă nu pot mânca din cauza stresului

    Mitul românului care stă mult peste program încă circulă în multe corporaţii, iar motivaţiile obiceiului sunt numeroase –  lipsa de productivitate sau de colaborare între departamente, teama de şef, supraaglomerarea cu sarcini de serviciu, dar şi frica de a da piept cu cea de-a doua realitate a  vieţii lor care îi aşteaptă odată ce ies pe uşa biroului şi ajung acasa.

    “La serviciu, până la finalul zilei, intri într-un ritm, eşti nervos, agitat şi ajungi să ţipi mai mult decât vorbeşti. Aveam o perioadă când ajungeam acasă şi priveam cam 30 de minute prin televizor şi nici nu puteam să mănânc mai devreme de 22.00 pentru că mi se făcea rău. Pe lângă asta, am şi un copil, care necesită foarte multă atenţie şi nu puteam să i-o acord aşa cum mi-aş fi dorit sau să nu mă enervez pentru lucruri mărunte când eu mă gândeam la cum pot să fac un milion de euro în luna respectivă. Ajungi la un moment dat să vezi lucrurile distorsionat din cauza stresului“, spune Florin, un manager din industria auto în vârstă de 34 de ani.

    Astfel de cazuri sunt la ordinea zilei în multe companii din România, iar stresul îşi spune cuvântul mai mult decât oricând atunci când ajungi pe o poziţie de management. De altfel, un studiu realizat de compania emitentă de tichete Edenred şi firma de cercetare de piaţă Ipsos arată că 70% din salariaţii europeni lucrează adesea în afara orelor de program, iar top şi middle managerii tind să găsească cel mai greu echilibrul dintre sarcinile de serviciu şi viaţa privată, 90%, respectiv 84% dintre ei spunând că rezolvă şi în timpul liber probleme care ţin de locul de muncă.
    Amalia Sterescu, senior business con-sultant şi fondatoare a Public Speaking School, este de părere că una dintre cele mai mari provocări ale angajaţilor este găsirea unui mod în care pot să jongleze cu familia, cariera, relaţia de cuplu şi nevoile personale, într-un ritm alert pe care îl impune societatea, dar şi angajaţii însişi.

    ”Imaginile cu acei oameni care le îmbină perfect pe toate fără nici cel mai mic efort şi cu zâmbetul pe buze sunt nişte stereotipuri departe de adevăr. Acel echilibru pe care ni-l dorim cu toţii şi pe care fiecare caută să-l atingă nu se obţine fără efort, fără sacrificii, fără momente în care ţi-ai dori să fii acasă în loc să stai la birou sau momente în care preferi să inventezi task-uri urgente pentru a evita agitaţia de-acasă„, explică ea.

    Deşi avem deseori senzaţia că odată ieşiţi pe uşa biroului toate problemele se vor termina, iar stresul va fi înlocuit cu oaza de linişte de acasă, mulţi angajaţi, specialişti în resurse umane şi psihologi susţin că această reţetă pentru fericire este valabilă mai mult în rândul salariaţilor tineri, care încă nu au grija ratelor, a facturilor sau a unei familii pe care trebuie să o întreţină. Cei din urmă nici acasă nu reuşesc să se relaxeze şi ajung să îşi găsească un al treilea loc în care pot să îşi acorde puţin timp liber. Unii îl confundă tot cu serviciul (unde pot sta peste program o oră sau două, fără ca alţi colegi sau şeful să îi deranjeze, ascultând muzică sau navigând pe internet), iar alţii se refugiază în sport, citit sau mers pe jos până acasă.

    ”Am întâlnit destule persoane care duc lipsă de timp individual, de linişte, de un timp pe care să-l petreacă reflectând la diferite teme importante, scufundându-se în lectura unei cărţi sau pur şi simplu relaxându-se. Nu găsesc acest timp la serviciu şi, din păcate, mulţi nu îl găsesc nici acasă. La serviciu au un tip de probleme, acasă îi aşteaptă alt tip de probleme. La serviciu au colegii treabă cu ei sau au ei de strunit colegi, iar acasă au de pus copiii la culcare sau la teme – ceea ce este uneori mai provocator decât să-şi influenţeze colegii, clienţii sau furnizorii„, susţine Octavian Pantiş, managing director al firmei de training TMI România.

    Deşi sunt angajaţi care folosesc serviciul drept scuză pentru a se detaşa de problemele zilnice, statul peste program este cât se poate de practic pentru alţii. Spre exemplu, Maria, manager în cadrul unei multinaţionale cu profil IT, stătea până anul trecut chiar şi până la orele 22.00 la birou pentru a nu se duce prea repede acasă, unde nu avea aer condiţionat şi era nevoită să suporte temperaturi de peste 30 °C.

     

    ”Eu aveam de lucru, nu pot spune că stăteam degeaba pentru că, lucrând cu oameni din SUA şi Australia care sunt pe alt fus orar, îmi dădeau de muncă. Dar când nu aveam de lucru, pentru că erau şi astfel de zile, stăteam pe Facebook sau pe YouTube„, spune ea. Doar o mică parte a angajaţilor preferă să stea însă peste program şi, de obicei, sunt acei salariaţi care lucrează în domenii pentru care nu a existat criză sau industrii unde creativitatea lor turează motorul businessului, astfel că angajatorii trebuie să îi facă fericiţi la locul de muncă. Firmele de IT sunt cel mai bun exemplu. Acestea le oferă angajaţilor mic dejun gratuit, spaţii de joacă, posibilitatea de a participa la maratoane de programare unde câştigă premii sau de a-şi aduce prietenii la serviciu după program pentru a se juca ping-pong, fussball etc. Google chiar şi-a transformat sediul din Silicon Valley într-o casă departe de casă, unde angajaţii au tot ce le trebuie şi nu se grăbesc să plece imediat ce programul de lucru se termină.