Tag: performanta

  • John Wick is back

    Personajul John Wick a intrat în atenţia publicului în 2014, atunci când asasinul interpretat de Keanu Reeves se răzbună pe toată lumea care îi iese în cale. A urmat partea a doua în 2017, primită la fel de bine de public şi de critici, iar acum Wick se întoarce în Parabellum.
    Acţiunea continuă imediat după evenimentele din John Wick 2: asasinul e acum urmărit de toată lumea, existând o recompensă de 14 milioane de dolari pentru cel sau cea care reuşeşte să îl elimine. Va reuşi să găsească şi de data aceasta o cale de scăpare?
    Franciza John Wick a apărut mai mult ca un experiment al lui Keanu Reeves, care a făcut echipă cu regizorul Chad Stahelski pentru a aduce în faţa spectatorilor un film extrem de alert, extrem de sângeros, dar totodată diferit de alte filme cu aceleaşi coordonate. Pariul a fost câştigător, dovadă stând nu doar încasările care au crescut cu fiecare film produs, ci şi reacţia criticilor, care au dat note din ce în ce mai mari pe măsură ce franciza avansa.
    E important de menţionat faptul că Stahelski este un fost cascador, iar asta l-a ajutat probabil să creeze unele dintre cele mai spectaculoase scene de luptă văzute pe marele ecran. Fiecare moment e diferit – fie că vorbim de arma folosită de John Wick (una dintre ele este o carte), fie de personajele care apar doar pentru a da mai multă culoare. Ca film de acţiune, John Wick e mult peste alte producţii lansate în ultimii ani.
    Este corect să spui că filmele sunt din ce în ce mai bune, iar asta e ceva ce puţine serii au realizat – exemple în acest sens ar fi Mission: Impossible şi episoadele Star Wars din anii ’70. Iar asta aproape că garantează faptul că John Wick se va întoarce şi în anii ce urmează, lucru care nu poate decât să mă bucure.
    Pentru Keanu Reeves, John Wick e fără îndoială cel mai de succes proiect de după Matrix, seria care l-a transformat într-un superstar. Actorul are destule calităţi şi era păcat că rolurile primite în ultimii ani nu reuşeau să-l pună în evidenţă. Sigur, Reeves este un actor care se remarcă în filmele de acţiune, aşa cum este – cel puţin în ultimul deceniu – şi Liam Neeson.
    În concluzie, vă recomand să vă faceţi timp pentru a urmări ultimele aventuri ale asasinului. Dacă nu aţi văzut până acum primele două părţi, ar fi indicat să o faceţi – deşi Parabellum poate fi urmărit şi ca film de sine stătător, unele elemente nu vor avea foarte mare logică pentru cei care nu sunt obişnuiţi cu universul creat de Reeves şi Stahelski.

    Nota: 8,5/10

  • Cele mai puternice 100 de femei din business: Nicoleta Eftimiu, country general manager { Coca-Cola România }

    •   S-a alăturat echipei Coca-Cola România în urmă cu un deceniu şi jumătate, înainte lucrând timp de un an în cadrul îmbuteliatorului Coca-Cola HBC.
    •   Primul său job a fost acela de client service manager în cadrul unei agenţii de promoteri.
    •   Printre pasiunile sale se numără sportul şi designul de interior.

    Cifră de afaceri (2017): > 84 mil. lei
    Număr de angajaţi: 28 

  • Cele mai puternice 100 de femei din business: Lucia Costea, cofondator şi managing director { Secom }

    •   Lucia Costea a intrat în businessul de suplimente alimentare, ceaiuri şi produse cosmetice, împreună cu soţul său, Andrei Costea, încă din studenţie, când cei doi s-au cunoscut şi au decis să construiască împreună afacerea de suplimente alimentare naturale Secom.
    •   Este de părere că succesul unei afaceri atât în România, cât şi în afara ţării, poate fi puternic influenţat de câţiva factori importanţi: calitatea produselor şi serviciilor oferite, susţinută de expertiza în domeniul de activitate, curajul de „a gândi mare”, determinarea de a face performanţă şi, nu în ultimul rând, parteneriatele puternice construite în timp printr-o abordare profesionistă, corectă şi principii etice solide.
    •   În rândul recomandărilor pe care le face unui antreprenor la început de drum sunt: să construiască un business într-un domeniu pentru care are un interes autentic, de care este pasionat; să îşi facă un plan de afaceri temeinic, cu obiective concrete pe termen scurt, dar şi cu viziune pe termen lung; să aibă încredere să apeleze la consultanţi externi cu o viziune obiectivă şi experienţă testată prin prisma colaborării cu diverse companii. 

    Cifră de afaceri (2018): cca 100 mil. lei
    Număr de angajaţi: 180 

  • Record istoric: Fondul Suveran al Norvegiei anunţă că a câştigat suma gigantică de 84 miliarde dolari din randamente în primul trimestru

    Fondul de peste 1.000 miliarde dolari al Norvegiei a înregistrat randamente de 9,1% în primul trimestru din 2019, adică 84 miliarde dolari sau 16.000 de dolari per cetăţean, potrivit Bloomberg.

    Norvegienii au profitat de preţurile scăzute din piaţă pe finalul anului trecut pentru a-şi consolida portofoliul masiv.

    Portofoliul fondului a fost format în T1 în proporţie de 69,2% din acţiuni, 28% obligaţiuni şi 2,8% imobiliare. La nivel de randamente, acţiunile au crescut cu 12,2%, obligaţiunile cu 2,9%, iar imobiliarele cu 1,7%.

    Yngve Slyngstad, CEO-ul fondului, consideră că a fost un trimestru „excepţional”, în care norvegienii au înregistrat a treia cea mai bună performanţă din istorie la nivel de randamente procentuale, şi cea mai mare din istorie în termeni de capital.

    Strategia lui Slyngstad a fost de a direcţiona, cu acceleraţia la maxim, 30 miliarde dolari în acţiuni din noiembrie până în ianuarie pentru a profita de preţurile reduse, ceea ce a dus ponderea acţiunilor în portofoliu aproape de limita permisă, de 70%.

    „Cele mai semnificative schimbări din primul trimestru cred că au fost semnalele transmise de Fed (n.r: Federal Reserve – „banca” centrală americană), care au condus piaţa”, a declarat Slyngstad la o conferinţă de presă din Oslo.

     
  • Un exerciţiu sinistru de imaginaţie – VIDEO

    Peele nu este doar regizorul acestui nou horror, ci are şi rolurile de scenarist şi producător. După succesul neaşteptat înregistrat de „Get Out“, Peele reuşeşte să revină cu un film de o calitate similară, performanţă cu care nu mulţi cineaşti se pot lăuda.

    Acţiunea din „Us“ începe în 1986 şi prezintă un copil plimbându-se alături de părinţi prin orăşelul american Santa Cruz. Scăpată din ochi de adulţi, fetiţa ajunge pe o plajă pustie şi pătrunde într-o încăpere acoperită de oglinzi; câteva secunde mai târziu, ea descoperă în faţa uneia dintre oglinzi dublura sa.

    Filmul sare apoi în zilele noastre, locul fetiţei fiind luat de o femeie căsătorită (Lupita Nyong’o) şi mamă a doi copii. Alături de soţul ei (Winston Duke), ea ajunge din nou pe plaja care încă îi dă coşmaruri.

    De aici, aşa cum se întâmplă de obicei în filmele lui Peele, lucrurile iau o întorsătură care va tulbura orice spectator. Este lăudabil modul în care cei doi actori principali trec de la o stare la alta şi imprimă celui din faţa ecranului o profundă stare de nelinişte. Nyong’o, deţinătoare a unui premiu Oscar pentru rolul din „12 ani de sclavie“, semnează cea mai bună performanţă a ei din ultimii doi-trei ani.

    Aşa cum a procedat şi în „Get Out“, Jordan Peele aduce un omagiu perioadei cinematografice care i-a indus pasiunea pentru film, mai precis anii ’70-’80. Acest lucru este evident încă din primele scene şi reapare de-a lungul celor aproape două ore de film. Elementele sunt diverse – reclame vechi, melodii, postere sau graffitiuri –, dar toate au rolul de a evoca acei ani şi atmosfera din acea perioadă.

    Trebuie spus, fără ocolişuri, că „Us“ e un film bizar, care se aseamănă din acest punct de vedere unor capodopere ale cinematografiei mondiale precum „The Shining“ sau „A Clockwork Orange“, ambele semnate de Stanley Kubrick. Elementele cinematografice se îmbină astfel încât să permită o reinterpretare generală a evenimentelor la fiecare vizionare. Este o tehnică, aş spune, pe care doar marii regizori o posedă.

    Închei prin a remarca şi curajul celor de Universal Pictures, care şi-au asumat lansarea unui film cu buget mic (20 milioane dolari) într-o perioadă a anului dominată, tradiţional, de producţiile celor de la Marvel. Mai mult, „Us“ a trebuit să concureze şi cu „Pet Sematary“, cea mai nouă interpretare a poveştii de groază semnate de Stephen King. Pariul a fost unul câştigător: lansat pe 22 martie, filmul a generat deja peste 215 milioane de dolari din vânzările de bilete.

    Notă: 8,5/10

  • Performanţa secolului: Cea mai bună evoluţie pe bursa americană a avut-o energizantul Monster, mult peste Amazon şi Apple, cu o creştere de 60.000%

    Monster Beverage, compania care produce băuturi energizante, a înregistat cel mai bun progres pe bursa americană din ianuarie 2000 până în prezent, în faţa unor companii care şi-au îmbogăţit investitorii precum Apple sau Amazon, potrivit Bloomberg.

    Astfel, faţă de Amazon care a crescut cu 2.300% şi Apple care a înregistrat un progres de 5.300%, compania Monster Beverage domină categoric indicele S&P 500 cu un avans de aproape 60.000% în aceiaşi perioadă.

    Performanţa companiei este istorică din orice punct de vedere încât ea a fost alimentată de câştigurile per acţiune care au crescut de la an la an din 2008 până în prezent şi de creşterea anuală a veniturilor, care s-a menţinut peste 9% din 2001 până acum.

    „Băuturile energizante sunt băuturile acidulate specifice generaţiei, iar Monster şi-a extins constant gama de produse”, spune Caroline Levy, analist în cadrul Macquarie Capital.

    Însă acum Monster se confruntă cu o perioadă dificilă încât acţiunile au scăzut cu circa 18% în ultimele săptămâni – în contextul în care noi jucători îşi fac intrarea în piaţa de 50 de miliarde de dolari a băuturilor energizante. Spre exemplu, Amazon şi-a lansat deja propria marcă de băuturi energizante în timp ce gigantul Coca-Cola lansează Coca-Cola Energy în Europa.

    Produsul Coca-Cola este de luat în seamă, potrivit Bloomberg, încât compania deţine o participaţie de 19% în Monster, fiind astfel cel mai mare acţionar. Mai mult, Coca-Cola distribuie produsele Monster, iar analiştii speculează că gigantul ar putea cumpăra cu totul compania de băuturi energizante, care are o capitalizare de piaţă de circa 30 miliarde dolari.

    Cu toate acestea, varianta achiziţiei este din ce în ce mai departe după ce Coca-Cola a cheltuit 5,1 miliarde de dolari pentru a achiziţiona lanţul de cafea Costa în luna august.

    „Cred că oportunitatea a trecut şi Coca-Cola nu îi va mai cumpăra acum. Monster a dat lovitura când a semnat cu ei drept distribuitori, însă există un risc ca produsul Coke Energy să strice parteneriatele existente”, spune Kenneth Shea, analist în cadrul Bloomberg Intelligence.

     

  • Care este secretul succesului profesional în viziunea Liudmilei Climoc, CEO al Orange România

    •   Liudmila Climoc a preluat în 2017 poziţia de CEO al Orange România, cel mai mare jucător de pe piaţa de telefonie mobilă după cifra de afaceri şi numărul de abonaţi.
    •   După ce a absolvit Facultatea de Calculatoare, Informatică şi Microelectronică din cadrul Universităţii Tehnice din Republica Moldova, Liudmila Climoc şi-a început cariera la compania de telefonie mobilă Voxtel (operator care a trecut la brandul Orange în 2007) pe poziţia de consultant de vânzări.
    •   În 2008, la zece ani de la momentul în care se angaja pe poziţia de consultant de vânzări, Liudmila Climoc era promovată în cea mai înaltă poziţie din companie, de director general, fiind astfel primul manager local care devenea CEO, poziţie ocupată anterior doar de expaţi.

    Cifră de afaceri (2018): 1,12 mld. euro
    Număr de angajaţi: 3.500

    Profilul Liudmilei Climoc a fost publicat în catalogul 100 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS.

     

  • Un fost jucător de la Steaua a început o afacere cu 20.000 de euro. Azi are venituri de sute de mii de euro

    Înfiinţat în 2012, bussiness-ul cu fotografii pe suport magnetic Momentos a ajuns în cei cinci ani de activitate nr 1 pe piaţa de profil, cu o cifră de afaceri ce a depăşit anul trecut pragul de 300.000 EUR cu o echipă formată din 10 angajaţi şi 50 de colaboratori în întreaga ţară.

    ”Ideea mi-a venit când s-a căsătorit sora mea şi am văzut că exista acest tip de afacere în Statele Unite şi în Israel, iar în România lipseau serviciile acestea de pe piaţă. Am început cu 20.000 EUR pe care i-am investit în echipament şi o primă echipă de colaboratori. În prezent avem peste 1.000 de evenimente pe an şi putem susţine şi 25 de evenimente simultan”, explică fondatorul & CEO-ul Momentos, Cristian Brinză.

    Compania a intrat iniţial pe nişa evenimentelor private – nunţi, botezuri, aniversări – oferind beneficiarilor o experienţă diferită. S-a extins apoi şi pe segmentul evenimentelor corporate – lansări, târguri, festivaluri sau caravane-, lucrând cu agenţii de PR şi BTL, dar şi cu clienţi direcţi. De asemenea Momentos a introdus şi serviciile de cabinele foto, în prezent având 15 astfel de cabine.

    Pentru a deveni şi a se menţine nr 1 pe o piaţă foarte competitivă, Momentos a reinvestit mereu în cele mai moderne echipamente, personal bine pregătit şi servicii inovative. În prezent, compania are un portofoliu total de peste 7.000 de evenimente private şi corporate, lucrând pentru clienţi precum BCR, C&A, Desperados, Dove, OMV-Petrom, Salonul Auto-Moto, Telekom, Timişoreana sau World Class.

    ”Secretul succesului nostru constă pe lângă seriozitate şi punctualitate, în dorinţa permanentă de a învăţa şi a veni cu ceva nou: fie că vorbim de grafica frame-urilor de la magneţi, cele mai în vogă accesorii şi props-uri, precum şi noi servicii. De un an de zile am reinventat cabina foto, transformând un Volkswagen Trasporter din 1970 în Momentos Photo Bus”, mai spune Cristian Brinză.

    Cristian Brînză a fost sportiv de performanţă (a practicat volei la CVM Tomis şi Steaua) şi-a fondat propria companie la 24 de ani, pe care a crescut-o cu multă dedicare şi perseverenţă. În prezent, 65% din venituri provin din nişa corporate, restul de 35% fiind aduse de evenimentele private. Cea mai mare producţie de magneţi din istoria firmei a fost pentru un eveniment corporate de amploare, unde Momentos a reuşit să producă 15.000 de magneţi. Echipa şi-a format-o pe aceleaşi criterii pe care le-a învăţat din sport, angajaţii Momentos fiind foşti sportivi de performanţă. Pentru anul în curs, Cristian estimează o cifră de afaceri de 400.000 EUR, targetul pentru 2018 fiind de 500.000 EUR.

     

  • Când sistemul educaţional nu este susţinut de către stat, intervin companiile. eMAG a investit 500.000 de euro în tinerii olimpici

    Motivaţie
    Lansat în 2012, Hai la Olimpiadă! a fost primul proiect al Fundaţiei eMAG. Scopul, spun iniţiatorii, a fost de a atrage atenţia asupra faptului că sistemul educaţional din România are nevoie de sprijin pentru a-i ajuta pe elevi să facă performanţă şi să îşi îmbunătăţească nivelul general de pregătire.

    Descrierea proiectului
    Obiectivul proiectului Hai la Olimpiadă! este de a-i antrena pe tineri să facă performanţă şi de a le facilita accesul la toate resursele de care au nevoie în procesul de învăţare. Deşi sistemul educaţional românesc nu dispune de resurse suficiente pentru a menţine educaţia elevilor şi studenţilor la cel mai înalt nivel, în cadrul instituţiilor de învăţământ de stat există o comunitate de profesori valoroşi care ştiu să cultive corect potenţialul copiilor, cred iniţiatorii proiectului. Unul dintre obiectivele programului Hai la Olimpiadă! este de a-i descoperi pe aceşti profesori şi, cu ajutorul lor, de a-i ajuta pe elevi şi studenţi să îşi descopere şi valorifice potenţialul. În prezent, Fundaţia eMAG susţine 31 de centre de pregătire pentru performanţă la matematică, informatică şi fizică, frecventate de 4.471 de elevi din 16 oraşe din ţară. Deşi iniţial proiectul se adresa doar elevilor, pentru a asigura continuitatea, începând din anul 2014 Fundaţia eMAG susţine şi cursuri de pregătire pentru studenţi.

    Rezultate
    În prezent funcţionează trei centre de pregătire la informatică pentru studenţi. În afara susţinerii directe a celor 377 de profesori de elită din toată ţara, prin intermediul programului au fost dotate laboratoarele de fizică şi de informatică ale liceelor în care se desfăşoară cursurile centrelor de pregătire Hai la Olimpiadă!. Valoarea investiţiei în educaţia tinerilor care se pregătesc în centrele de performanţă este de aproximativ 500.000 de euro pe an, iar o parte din bani sunt donaţi direct de clienţii eMAG, atunci când finalizează o comandă pe platforma eMAG. În 2018, peste 37.000 de clienţi au donat peste 120.000 de euro pentru proiectele fundaţiei eMAG.


    Cifră de afaceri netă în anul 2017
    (Dante international)
    3,3 mil. lei

    Pierderi în 2017
    (Dante international)
    111,2 mil. lei

    Număr de angajaţi
    1.990

    Valoarea investiţiei (anual)
    500.000 euro

  • Un antrenor din ce în ce mai căutat

    „La primul nivel se cer 60 de ore de training specializat, 100 de ore de practică, un mentor şi supervizare opţională. Deci, pentru a fi un coach profesionist trebuie să investeşti în cursuri, în ore de practică şi în traininguri”, descrie Daiana Stoicescu, preşedintele Federaţiei Române de Coaching, treptele pe care trebuie să le parcurcă un aspirant la profesia de coach (antrenor – n.red.). Potrivit ei, aceasta este una din rândul celor care nu vor putea fi înlocuite de roboţi, motiv pentru care o consideră „de viitor”. 

    În prezent, peste 80% dintre reprezentanţii companiilor internaţionale aleg să lucreze cu un coach. În ceea ce priveşte piaţa locală, chiar dacă nu există statistici oficiale, Daiana Stoicescu spune că şi tendinţa în rândul reprezentanţilor companiilor de aici este să apeleze din ce în ce mai mult la serviciile unui coach profesionist. „În fiecare an creşte interesul companiilor mari, mici şi mijlocii pentru a avea o experienţă de coaching şi a implica tot mai multe echipe în procese personalizate de coaching. De la mari investitori imobiliari pe piaţa din România, FMCG până la lideri din companii nonprofit, companii IT, farma, fundaţii, firme de avocatură şi consultanţă. Prin lucrul cu un coach profesionist se pot rezolva probleme specifice”, observă ea.

    Care sunt situaţiile pentru care clienţii apelează la un coach? „Situaţia poate fi vagă, ca în cazul în care clientul vrea doar să îşi audă ideile spuse cu voce tare, dar de obicei clientul are situaţii mult mai clare de adresat”, descrie Daiana Stoicescu motivele pentru care reprezentanţii companiilor apelează la un astfel de antrenament. Oferă ca exemplu atingerea unui „prag de platou” în carieră – în care nu mai ştiu cum să avanseze, găsirea unui plan de succesiune la conducerea companiei sau a unei modalităţi prin care să delege mai eficient, ori creşterea cifrei de afaceri.

    Cum se formează însă o persoană care te poate îndruma spre atingerea acestor obiective? „După ce ştii ce ai de făcut, mergi pe piaţă şi alegi şcoala, formarea, persoanele acreditate. Aici preţurile diferă. Spre exemplu, eu am vrut să învăţ de la cei mai buni, astfel am căutat programele şi am fost la toate cursurile pentru a avea o idee de ansamblu, am parcurs mai multe perspective, tehnici, metode, pentru a-mi forma propriul stil. Dar sunt persoane care aleg doar un training care să îi ajute să primească acreditarea, apoi se opresc. Sunt alţii care merg într-o învăţare continuă şi aceasta este de fapt ideea acestei profesii.”

    Pe piaţa locală, profesia de coach se află încă la început, astfel că este loc pentru dezvoltarea acestei meserii. „Este o profesie care nu cred că poate fi înlocuită de roboţi sau de automatizare şi alte tehnologii moderne. Pentru că aici diferenţa o face fiecare coach în parte, este acel parteneriat, mie îmi place să zic că este arta antreprenoriatului”, crede Daiana Stoicescu. În ceea ce priveşte remuneraţia, aceasta poate porni de la 100 de euro pentru o sesiune, chiar şi pentru un coach începător. „Această profesie nu funcţionează dacă este gratis. Noi facem în mod voluntar partea de organizare a evenimentelor, partea de a construi comunitatea, dar ce facem noi separat este plătit. În acest moment nu sunt făcute studii oficiale legat de acest aspect, dar eu consider că un coach poate câştiga atât cât îşi propune şi cât pune atenţie pe partea financiară. Cunoscut este faptul că preţul unei sesiuni de coaching începe de la 100 euro cu coach care sunt în formare şi poate ajunge şi la 400 – 500 euro cu coach profesionişti, acreditaţi de către ICF”, explică Stoicescu. 

    Daiana a explicat că un proces de coaching care nu este plătit nu funcţionează, pentru că persoana care are nevoie de acest serviciu, dar îl primeşte gratis poate să nu fie destul de implicată şi atunci rezultatul este „timp pierdut”. „Noi recomandăm ca toate sesiunile de coaching să fie plătite, chiar din timpul formării, pentru a putea oferi valoare şi pentru ca cealaltă persoană să înţeleagă beneficiile pe care i le aduci. Fiecare îşi apreciază valoarea seviciului. Există tendinţe la nivel global şi o parte din preţuri sunt stabilite în funcţie de nivelul de acreditare, dar nu există un cost minim sau maxim, există tendinţe”, spune Daiana Stoicescu. Iniţiatorul unui proces de coach este consumatorul sau cel ce urmează a purta eticheta de client.

    „Companiile ne contactează pe noi, este un paradox, lucrurile se întâmplă invers pentru a funcţiona. Dacă mergem noi spre ei nu funcţionează, pentru că ei nu au nevoie de noi. Dacă îşi doresc, îşi aleg din lista de coach profesionişti şi ne contactează. Asta este o condiţie generală în această  profesie”, explică ea de ce procesul clasic de vânzare a unui serviciu către client este diferit în cazul coachingului.

    Astfel, în momentul în care cel ce are nevoie de ajutor îl caută şi îl cere, atunci ştii că va fi implicat 100% în proces şi lucrurile vor avea rezultate satisfăcătoare. „În coaching rezultatele sunt întotdeauna ale clienţilor şi procesul este al coachingului. Noi intrăm într-un parteneriat, într-o conversaţie şi lucrăm pe un obiectiv important pentru client, dar depinde de client, pentru că cu cât se implică mai mult în conversaţie, cu atât mai repede obţine şi rezultatul dorit. Antrenorul acordă suport, el este un partener de discuţii cu care ajungi să găseşti soluţii pentru problemele tale.” Şi totuşi, cum fac „clienţii” diferenţa între un coach bun şi unul mai puţin bun? „Un coach bun se concentrează pe procesul de coaching, pe a-i acorda suport clientului să obţină rezultate practice, măsurabile. Este orientat către obiective specifice şi către obţinerea unui plan de acţiune concret. Un coach bun nu face terapie, consultanţă, nu sugerează şi nu îi spune clientului ce să facă, ci îl lasă să descopere singur care este soluţia pentru situaţia sa.”

    Daiana Stoicescu este coach de nivel MCC – Master Certified Coach –, coach profesionist acreditat de Federaţia Internaţională de Coaching din Statele Unite. În ceea ce priveşte federaţia pe care o reprezintă, Federaţia Română de Coaching (ICF România), aceasta este o organizaţie nonprofit, care la nivel local reglementează profesia de coaching. La nivel global atribuţiile Federaţiei de Coaching sunt de certificare a antrenorilor profesionişti şi a trainingurilor de coaching. „Federaţia de Coaching s-a înfiinţat acum 23 de ani, iar în prezent are sedii în peste 177 de ţări. Se tot adaugă reprezentanţe locale în foarte multe ţări, ceea ce înseamnă că suntem în expansiune”, spune Daiana Stoicescu, preşedinte ICF România. Scopul federaţiei este să creeze o comunitate de oameni acreditaţi care să aducă suport în comunitate, adaugă ea.

    „ICF România a luat naştere din dorinţa de a crea o comunitate unde noi să creştem profesia, să avem un standard de calitate ridicat şi un cadru în care să ne întâlnim. Tot ce facem noi este voluntariat pentru Federaţia Internaţională de Coaching. În principiu, există membri coach care aleg în mod voluntar să îşi ofere timpul, resursele şi cunoştinţele pentru a aduce suport în comunitate.” Formată în urmă cu 11 ani, aceasta înregistrează pe plan local 127 de membri. La nivel internaţional, federaţia are un număr de 25.000 de coach profesionişti.


    De ce merg corporatiştii la coach?

    „am foarte multe priorităţi şi sunt copleşit de sarcinile pe care le am de făcut”
    „am atins un prag de platou în cariera mea, nu ştiu cum să mai avansez”
    „am un conflict care mă împiedică să lucrez”
    „echipa mea nu lucrează bine împreună”
    „am nevoie de o strategie”
    „am strategia dar nu ştiu să o implementez”
    „oamenii mei rezistă schimbărilor din companie”
    „am nevoie de un plan prin caresă las conducerea companiei”
    „angajaţii mei nu sunt motivaţi”
    „trebuie să îmi gestione mai bine timpul”
    „vreau să dezvolt lideri”
    „nu mă înţeleg cu şeful meu”
    „vreau să deleg mai mult”
    „vreau să cresc cifra de afaceri”