BusinessMagazin

Tag: Pe

  • Manager pe obiective

    In urma cu 3 ani, pe cand era director de vanzari la S.E. Johnson, Viorel Ognean a primit un telefon de la o agentie de headhunting pentru un post in cadrul companiei Coty Cosmetics. Acest post i s-a parut lui Ognean o oportunitate si a acceptat sa parcurga drumul catre functia de manager general la Coty Cosmetics.
    “Intotdeauna agentiile de headhunting prezinta functia pentru care te recruteaza ca pe o super oportunitate. Dar chiar a fost un pas important in cariera mea, mai ales ca pozitia de manager general mi-o doream foarte mult, iar in cadrul companiei in care eram in momentul acela puteam sa ocup aceasta functie in cel putin 2-3 ani. Iar cei de la Coty imi ofereau acelasi lucru atunci, ceea ce m-a facut sa accept propunerea lor de a ma duce la interviu.” Ognean a fost ales din mai multi candidati si a trecut prin mai multe interviuri si teste pana a fi ales.
    “Din cate stiu eu, au fost aproximativ 12 candidati pentru aceasta functie. Au avut loc mai multe trieri – eu le numesc semifinale si finale. Primele interviuri au avut loc in Romania, dupa care am ajuns in semifinala, alaturi de alti 2 candidati, in Polonia. Iar in finala, care a avut loc la Paris, am ajuns 2 candidati”, spune Ognean. Cu ce i-a impresionat pe oficialii Coty?
    “Imi este foarte greu sa spun de ce am fost eu ales pentru acest post, pentru ca nu cunosc pe nici unul dintre contracandidatii mei. Dar cred ca intr-o mare masura conteaza experienta profesionala si relevanta activitatii trecute in contextul companiei in care urmeaza sa intri. Mai cred, de asemenea, ca trebuie sa ai tact, diplomatie, o minte structurata care sa poata finaliza planuri ce se afla in diferite stadii de proiect si ai o viziune de business”, explica managerul Coty.

    Frigotehnist cu studii economice

    Primul job al lui Viorel Ognean a fost cel de frigotehnist intr-o intreprindere de reparatii utilaje comerciale, la varsta de 18 ani. “Lucram in timp ce-mi faceam si studiile, dar primii bani i-am castigat la varsta de 14 ani, cand am lucrat intr-o fabrica de conserve din Targu-Mures, orasul meu natal, pe timpul verii”, povesteste Ognean, care a venit in Bucuresti pentru a studia Relatii Economice Internationale. Inainte de a lucra la S.E. Johnson, Ognean a fost trade marketing manager in cadrul Gillete Romania si Bulgaria, dar cea mai mare realizare profesionala de pana acum ramane tot postul de GM in cadrul Coty Romania. “Cred ca aceasta este cea mai mare realizare a mea si faptul ca in 3 ani de zile compania a avut o evolutie ascendenta si le-am demonstrat astfel celor care m-au ales ca au facut o miscare buna.”

    Antreprenor la 45 de ani

    Viorel Ognean si-a stabilit de mic cateva obiective profesionale pe care trebuia sa le atinga la anumite intervale de timp. Astfel, Ognean voia sa fie manager general pana la 35 de ani (lucru care s-a intamplat inainte cu un an decat sperase), iar la 45 de ani, adica peste 8 ani de acum incolo, Ognean se gandeste sa-si faca propriul business sau sa se retraga din “activitatea” de angajat pentru a se ocupa mai mult de pasiunile sale. “Mi-as face o afacere cu comert de elice de vapor, pentru ca este un proces de vanzare care dureaza foarte mult timp, dar aduce si venituri pe masura. Alta idee de afacere pe care o am in minte si pe care as vrea sa o pun in practica la un moment este consultanta de business”, spune Ognean. Unul dintre motivele pentru care Ognean ar dori sa incerce si postura de antreprenor este acela ca ar dori sa construiasca ceva de la zero cu toate avantajele si dezavantajele pe care le implica acest lucru. “Este diferit sa intri intr-o companie structurata si sa constati ca ai o echipa impartita pe departamente de care trebuie sa te folosesti dupa conceptia altuia. Daca incepi sa construiesti ceva de la zero, afacerea va fi structurata dupa gandirea ta, dar trebuie luat in considerare si efortul pe care trebuie sa-l depui pentru a pune pe picioare un business”, explica Ognean.

    Inceput dificil

    Cea mai grea perioada in functia de manager general in cadrul Coty a fost perioada de inceput. “Primele saptamani intr-o companie sunt cele mai dificile, pentru ca trebuie sa intelegi specificul businessului care in acest caz este foarte complex, iar eu nu eram obisnuit cu aceasta complexitate. Eu veneam dintr-un business mai usor, simplificat, si a fost o perioada grea, pentru ca, de la bun inceput, trebuie sa iei decizii si sa ai grija ca aceste decizii sa fie corecte”, marturiseste Ognean care caracterizeaza prima zi de lucru in Coty ca fiind interesanta. “Cand am intrat pentru prima data in companie ca si GM, am gasit un birou gol, un calculator nou si am inceput sa caut informatii ca sa inteleg cum functioneaza aceasta afacere. Din fericire, oamenii pe care i-am gasit aici erau dornici sa munceasca si fiecare stia foarte bine ce are de facut.”
    Ziua de lucru a lui Ognean incepe la ora 7 dimineata, cu tabieturile formate in cativa ani – prima cafea, prima tigara si pregatirile pentru gradinita a fiicei sale mai mari. Primul lucru pe care managerul Coty il face cand ajunge la birou este citirea mail-urilor. “Primesc 20-30 de mail-uri zilnic, in functie de perioada lunii si de procesele care au loc in companie”, explica Ognean, care lucreaza in medie 9-10 ore pe zi.

    Davidson, Harley Davidson
    Inainte de a avea masina sau permis de conducere, Ognean a condus o motocicleta. Pasiunea pentru motoare o are din ’88, iar acum conduce un Harley Davidson, masina fiind inca pe locul al 2-lea. In afara de motoare, Ognean mai este pasionat de fotografie si face scufundari atunci cand pleaca in concediu. “Fotografia am descoperit-o in ’94-’95, iar primul aparat foto a fost un Minolta Dynax 300 care a costat, la vremea aceea, 350 de dolari.” In plus, Ognean calatoreste mult si spune ca i-ar placea sa vada Asia. “Am plecat foarte mult in interes de serviciu, dar numai pe teritoriul european. Am vazut toata Europa si o singura data am fost in America. Mi-ar placea foarte mult sa vizitez Asia si sa ajung in Japonia”, spune acesta. Iar daca ar fi sa locuiasca in alta parte ar alege Barcelona sau Tokio.

  • Turism pe motocicleta

    Paradoxal, desi piloteaza mai bine de 18 ore pentru o singura deplasare in Anglia, nu se considera un “biker” si este pasionat mai mult de plimbarea in sine, de peisaje si de natura decat de motocicleta. Nu are nici macar un model favorit si prefera sa schimbe motocicletele in functie de destinatie. “Importanta este calatoria, iar acum toate drumurile acestea inseamna ceva, traiesc fiecare clipa, spre deosebire de vremurile cand ma deplasam cu masina si soferul”, spune Prosszer (43), care nu regreta ca nu a inceput aceste “excursii” mai devreme. “Cred ca exista un timing potrivit pentru toate.”

    Un dolar/un angajat

    In business a intrat in 1991, cu o investitie de 1.400 de dolari si doi asociati. Treptat, a ajuns la 1.400 de angajati si 25 de companii in cadrul holdingului Paneuro. Dupa debutul fulminant al afacerilor, grupul a traversat, insa, de-a lungul timpului, si perioade nefaste: primii asociati s-au pierdut undeva pe drum, grupul a intrat la un moment dat in reorganizare, dar acum rezultatele financiare indica o revigorare a companiei.
    Ritmul in care si-a dezvoltat companiile a fost, insa, prea alert. Nu pentru angajatii Paneuro, care “au invatat foarte repede si multi dintre ei si-au deschis propriile afaceri”, dar pentru structura companiilor. “Cred ca au fost sarite niste etape si nu trebuia sa accept ca piata sa ne impinga atat de departe”, recunoaste Prosszer. Dar acum, cand Paneuro este din nou pe un trend ascendent, el este convins ca brandul este cat se poate de viu si perspectivele sunt foarte promitatoare.
    “Proverbul care spune ca fiecare om isi poarta palaria potrivita este cat se poate de adevarat”, spune Zoltan Prosszer. El crede ca ultimii ani, cu reorganizari masive in grup, au fost un proces de “resizing”. “In raport cu persoana mea, holdingul s-a dezvoltat intr-un ritm normal, insa pentru sanatatea businessului aceasta dezvoltare a fost prea rapida. Acum am tras linie si o sa o iau de la capat”, spune antreprenorul din Targu-Mures. Revenind la afacerea Paneuro, tot “caruselul” a inceput cu un autoturism de import cumparat la mana a doua, autoturisme care se aflau la moda la inceputul anilor ’90. “Pe masina am platit 250 de dolari, iar reparatiile ne-au costat 700 de dolari, isi aminteste Prosszer. Tot raul inspre bine. A intuit atunci ca piata masinilor de import va exploda si ca foarte multi oameni vor pati acelasi lucru si s-a hotarat sa vina in intampinarea nevoilor pietei. “A fost limpede atunci ca un business cu piese de schimb pentru masinile de import era pe trend si n-am pierdut oportunitatea”, spune Prosszer.

    Companii, multe companii!

    In 1991 a deschis unul dintre cele mai mari service-uri din oras, intr-un spatiu inchiriat, si a angajat cel mai bun mecanic din Targu-Mures, singurul care repara masinile straine. “El era obisnuit cu profesionalismul din Germania si, imediat dupa ce am inchiriat spatiul, mi-a spus ca am mai avea nevoie de 20-25 de mii de marci (10 – 12 mii de dolari) pentru amenajari si echipamente si putem sa-i dam drumul. Mi se parea imposibil atunci”, spune el. Totusi, in acelasi an, activitatea atelierului a fost completata de un magazin de piese pentru masinile de import si afacerea s-a dezvoltat din acel moment natural, odata cu cererea tot mai mare. “Acolo lucram impreuna cu o angajata care, desi i-am spus ca nu mai avem resurse pentru angajari, a insistat sa ramana. Ii plateam salariul cand mai vindeam o curea de distributie sau alta piesa mai importanta”, isi aminteste Prosszer.
    In doar cativa ani, de la doi-trei angajati, compania a ajuns, in 1996, lider national pe piata auto din Romania si, daca la inceput mergea personal in fiecare vineri la vama pentru importul pieselor necesare, acum deja grupul suferise o restructurare si divizia de transport a pieselor se chema Paneuro International. Cealalta componenta majora a grupului era Paneuro Trading, care, dupa cum sugereaza si numele, era concentrata pe retail. Trading a fost compania care a sustinut cresterile ulterioare. In 1995 a deschis primul magazin din Capitala, iar un an mai tarziu a devenit dealer Mercedes si Citroen prin companiile ALIAT respectiv ATU si a incearcat, fara prea mare succes, sa intre pe pietele de constructii si IT. Antreprenorul a devenit si dealer autorizat pentru producatorul de scutere Piaggio, prin compania Motoplus, si a inventat un concept nou de magazin, unde scuterele erau la vedere, intr-o vitrina. “Prin acel concept am transformat atelierele banale in magazine foarte primitoare”, sustine Prosszer.

    Din magazin in fabrica

    La sfarsitul anilor ’90 Paneuro a achizitionat pachetul majoritar la Romcab, fabrica de cabluri si cablaje din Targu-Mures. Milionul de dolari platit pentru controlul fabricii este cea mai importanta achizitie si este si in prezent motorul de crestere al Paneuro, desi Romcab este in reorganizare. Prosszer spune ca Romcab este in grafic cu restructurarea si, cel mai probabil, termenul de trei ani se va scurta. “Am avut discutii serioase cu olandezii de la Draka pentru vanzarea unui pachet de actiuni si avem oferte si in prezent. Vom face o tranzactie importanta anul acesta”, declara Prosszer. In grup s-au intamplat si alte tranzactii: dealerii Mercedes si Citroen au fost vanduti, iar acum Prosszer conduce un alt dealer de autoturisme, Premiere, pentru Citroen si Peugeot.
    Paneuro Motoplus mai exista si astazi, dar este importator oficial pentru Moto Guzzi. Prima comanda va ajunge in tara in luna mai, iar cifra de afaceri este estimata la 500.000 de euro si este estimata o crestere la peste 1 milion de euro in 2008. Desi nu mai conduce 25 de companii, Prosszer spune ca munceste mai mult decat atunci. “Cand lucrurile merg bine, toata munca se intampla de la sine. Primesti rapoartele zilnice sau saptamanale si orice neregula este usor de depistat”, sustine antreprenorul. Acum, chiar daca teoretic ar trebui sa aiba mai mult timp liber, este prezent la fabrica Romcab cateva zile pe saptamana, se ocupa de lansarea brandului Moto Guzzi la Bucuresti si se intalneste foarte des cu viitori sau eventuali parteneri de business. Nu crede in varianta de a renunta la business pentru o “calitate mai mare a vietii”, alegere tot mai des intalnita la nivel mondial printre manageri si antreprenori. “Eu cred ca fiecare om are soarta trecuta in ADN-ul sau si nu cred ca oamenii se schimba. Daca un manager renunta, inseamna ca nu se simtea bine cu el si va face schimbarea pentru ca trebuie sa faca ceea ce simte el. Eu o sa continui sa fac business, sa dezvolt companii, pentru ca asa sunt construit si ma simt foarte confortabil in ipostaza asta”, spune Prosszer.

    Bungaloul
    Prosszer este unul dintre antreprenorii care calatoresc foarte mult, dar, spre deosebire de majoritate, alege hotelurile in functie de locatie, de priveliste si mai putin in functie de renume. Pentru ca se simte foarte bine in natura, cand se deplaseaza la Bucuresti sta, indiferent de anotimp, in bungalourile de pe marginea Herastraului. “Renunt la ele doar in cazul unor intalniri importante si de ‘tinuta’”, admite Prosszer.

    MOTORUL PRINCIPAL
    Desi numai 10 din 100 de companii reusesc sa-si revina dupa reorganizare, Romcab pare sa fie pe drumul cel bun. Cu actiunile companiei se realizeaza tranzactii importante – pachetul minoritar de 7,17% a fost cumparat de Broker Cluj de la SIF Oltenia, iar la o capitalizare de piata de aproape 5 milioane de euro, inseamna o tranzactie de peste 350.000 de euro. Pentru Romcab exista in continuare oferte de cumparare si cifra de afaceri a crescut cu 60% in 2006, pana la valoarea de 14 milioane de euro. Pentru 2007 vanzarile vor depasi 19 milioane de euro, potrivit lui Zoltan Prosszer.

    A STRANS RANDURILE
    Din 25 de companii pe care le ingloba holdingul Paneuro, Zoltan Prosszer mai conduce astazi doar Paneuro International, Paneuro Leasing si Motoplus Paneuro, importatorul oficial Moto Guzzi in Romania, Premiere, dealer Peugeot-Citroen, si Romcab, fabrica de cabluri si cablaje din Targu-Mures.

  • Operatie pe business deschis

    “Stii, de fapt, omul a fost proiectat sa traiasca peste 120 de ani”, explica Mihai Marcu, directorul MedLife, cel mai mare spital privat din Romania, in fata unui grafic complicat preluat din studiile Anei Aslan. “Iar daca de obicei nu se intampla asa, este pentru ca nu cunoastem suficient de bine manualul de utilizare al acestui produs complex care este organismul nostru.” Din fotoliul sau de manager, Mihai Marcu stie foarte bine care sunt implicatiile cuvantului “spital” pentru fiecare persoana. Insa atribuie aceasta perceptie faptului ca putini au intalnit spitalul potrivit pana acum. Lansarea primului spital privat MedLife ar trebui sa schimbe, in opinia lui, felul in care oamenii se raporteaza la ingrijirile medicale si la starea lor de sanatate.
    Salile de asteptare intunecoase, consultatiile stresante si rezervele aglomerate asteapta sa ramana in istorie odata cu intrarea in epoca 2.0 a serviciilor medicale: Spitalul-Spa. Iar Mihai Marcu isi propune sa aduca MedLife in prima linie a acestui trend pe piata romaneasca. “Spitalul nostru seamana mai mult cu un hotel de cinci stele in care clientii isi pot alege pana si culoarea rezervei. In rest, standardul inseamna plasma in fiecare rezerva, laptop cu conectare wireless la Internet, prin care pacientii isi pot verifica e-mailul sau isi pot comanda felul de mancare dorit. De asemenea, piscina, jacuzzi-ul, o sala de kinetoterapie si sala de masaj le stau la dispozitie. Tehnologia medicala este numai de ultima generatie, iar medicii nu numai ca sunt de top ca specializare si pregatire profesionala, dar sunt la curent cu toate noile descoperiri in domeniu si au obligatia de a se specializa in strainatate anual.”

    In spatele salii de operatii
    Angajatii reprezinta adevaratul asset al companiei, spun, la unison, oamenii de HR din mai toate companiile. In bransa medicala, in care activeaza si Mihai Marcu, aceasta fraza este departe de a reprezenta un cliseu. Fiindca valoarea unui spital rezida in valoarea personalului medical pe care il pune la dispozitia clientilor, cea mai importanta sarcina a unui manager de spital este cel mai adesea head hunting-ul. Spre norocul lui Mihai Marcu, reputatia spitalului i-a usurat considerabil misiunea. “Dotarile si tehnologia Memorial Hospital au atras pana acum nume de prim rang din domeniul medical. Personalul spitalului a fost selectat de la institutii prestigioase din Romania, iar managerul medical din cadrul MedLife a facut cursuri speciale si a vizitat, cu suportul IFC, spitale din Marea Britanie si Statele Unite.”
    Pe fondul unei curse stranse pentru controlul pietei serviciilor medicale private, MedLife vrea sa tina capul de afis. “MedLife nu aduce ceva in plus. MedLife aduce totul. Este primul spital privat cu ambulatoriu, cu laborator propriu, cu sectie completa de imagistica proprie, sectie de pediatrie si este la urma urmei cel mai mare spital privat din Romania. Aduce tehnologie de ultima ora, aduce un bloc operator de 1.400 mp, adica de cinci ori mai mare decat orice bloc privat si unul dintre cele mai mari din Romania. Life Memorial Hospital aduce primul flux de operatii de o zi din Romania. Practic, tot ce ofera acum MedLife si Life Memorial Hospital este in premiera”, spune CEO-ul.
    Care este principalul competitor de care se teme? Mihai Marcu pare incurcat. “Hmmmm…..MedLife”, vine raspunsul lui. Si asta fiindca pana acum competitia nu da semne ca s-ar putea ridica la inaltimea stachetei fixata de MedLife. “Deocamdata” niciun alt jucator nu ofera gama si tipul de servicii integrate pe care le asigura MedLife. Pe partea de spitale numai Euroclinic poate fi considerat un competitor, fiindca asigura o calitate buna a serviciilor, insa se adreseaza unui segment cu putere financiara mai mica. In piata de laborator sunt deja cativa competitori puternici, dar acestia se bazeaza in primul rand pe incasari de la stat, care pentru MedLife nu reprezinta o prioritate.” Luand in considerare si parteneriatul incheiat nu de mult cu IFC, divizia de investitii din sectorul privat a Bancii Mondiale, este lesne de inteles de ce MedLife nu vrea sa priveasca decat in sus. “La inceputul anului 2005 tatonam terenul”, isi aminteste Marcu. “Eram in discutii cu mai multe firme de consultanta de prim rang pentru atragerea unor potentiali parteneri in afacere si am purtat discutii cu diverse fonduri si banci de investitii. Intrebarea era daca sa alegem un investitor strategic cu dorinte de extindere in Romania, eventual din domeniul medical, sau un investitor financiar. Pana la urma am semnat un contract de consultanta cu IFC, care a avut un aport considerabil la proiectul de dezvoltare, incepand cu Memorial Hospital Bucuresti. La momentul respectiv divizia de consultanta a IFC nu a plecat de la ideea ca investitorul trebuie sa fie divizia de investitii a IFC (cele doua divizii au structuri relativ independente), ci a venit cu propuneri diverse, incluzand investitori britanici sau americani din domeniul medical, si mai multe fonduri de investitii si-au manifestat interesul. Solutia de finantare directa a IFC a parut insa normala datorita experientei lor foarte mari in acest tip de proiecte, dar si a faptului ca, desi sunt investitori financiari, au o importanta nota de suport pentru acest domeniu. Putem spune ca IFC se situeaza undeva la mijloc intre un investitor strategic si unul financiar.”

    Ziua de la 25 de ore in sus
    Cuvantul care il defineste cel mai bine pe Mihai Marcu este initiativa. In perioada studentiei mai ales, a fost o vreme in care cele 24 de ore din zi erau insuficiente pentru toate afacerile in care ar fi vrut sa se implice. “In 1990”, isi aminteste el, “in paralel cu studiile la Facultatea de Matematica a Universitatii Bucuresti, am fost asociat la o firma de marochinarie impreuna cu doi prieteni. Eu ma ocupam de partea financiara, partial si de vanzari, si chiar aduceam catarame si feronerie din Turcia si Egipt.” Insa asta nu a fost tot, fiindca tentatia unei afaceri bune l-a facut sa isi deschida in aceeasi perioada si o sala de biliard si sa devina actionar majoritar la o moara cu brutarie situata la vreo 65 km de Bucuresti. Prima sa pasiune a fost insa matematica, ca in cazul multor altor manageri tineri din peisajul businessului romanesc. Cat despre programul prelungit, acesta s-a transformat intr-un stil de viata pentru Marcu. “Nu mi-a fost greu, cred ca seman cu mama mea care este superactiva. Nici acum nu prea pot sa stau locului, imi gasesc cate ceva nou de facut tot timpul, ma scol noaptea si mai imi notez cate o idee de business, de marketing sau pur si simplu un slogan publicitar nou.” Pana la urma a ales sa dea o cariera de matematician pe una de manager, fiindca afacerile il provocau mai mult. “Matematica este frumoasa, iar geometria spectaculoasa, dar este o stiinta in care lucrul individual primeaza, iar eu sunt un om de echipa, care simte tot timpul nevoia sa comunice. Drumul meu pana la matematica a fost insa incurcat, pornind de la medicina, care este o adevarata traditie in familia mea, trecand prin orientarea mea catre drept sau politehnica in timpul liceului, dupa care in clasa a 12-a invatam pentru arhitectura. Am intrat la matematica.” Urmatoarea lui pasiune a fost economia, care l-a facut sa ajunga pana in fotoliul de vicepresedinte al RoBank. “Nu am sa uit cat de greu mi-a fost atunci cand m-am angajat in banca. Nu aveam nici macar statutul de functionar, deoarece inca nu terminasem facultatea, asa ca eram angajat ca ‘lucrator bancar’. Asta nu a facut decat sa ma ambitioneze, asa ca imi petreceam noptile incercand sa invat ceva contabilitate si notiuni juridice pentru a putea face fata. A fost foarte greu, mai ales ca faceam asta in paralel cu facultatea, insa imi placea foarte mult. Practic, am parcurs toate etapele in ceea ce priveste munca intr-o banca si am avut sansa sa fac traininguri si practica in toate departamentele. Am plecat de la casierie si am ajuns director de sucursala si apoi vicepresedinte. La finalul carierei mi s-a propus chiar functia de presedinte, insa era prea tarziu, deja decisesem ca imi doresc sa ma concentrez pe o afacere proprie.”

    Pepiniera de manageri
    Oriunde a lucrat, Marcu a pus bazele unei veritabile pepiniere de manageri in jurul sau, convins fiind ca o conditie de baza in dezvoltarea unui manager competent este acumularea de experienta in fiecare nivel dintr-o companie. “Vreau sa cred ca, asa cum am avut si eu sansa de a beneficia de increderea si de experienta altora, am putut ajuta la randul meu la formarea multor colegi, atat in banca cat si in MedLife. Asta cu atat mai mult cu cat consider ca cea mai buna sursa de middle-management intr-o firma o reprezinta personalul propriu; sunt un adept declarat al ‘cresterii’ angajatilor prin cat mai multe traininguri. In principiu cei care au avut experienta lucrului la nivelul de baza cunosc cel mai bine problemele, iar dupa un training adecvat si daca au abilitatile necesare, inteleg cel mai bine fenomenele si aplica managementul potrivit.”
    Cat despre partea preferata a jobului lui de astazi, aceasta este munca intr-o echipa pe care chiar o simte ca fiind a lui. “Fie ca vrem sau nu, aproape toti ajungem sa ne petrecem mai mult timp cu colegii decat cu familia, deci climatul conteaza foarte mult. Cred ca in MedLife suntem nu numai familia Marcu, ci mult mai multi membri ai unei familii numite MedLife. Nu cred ca satisfactiile in cariera sunt date de ‘unde ai ajuns’, ci de ceea ce faci, cum faci si cum se simt cei din jurul tau. Vreau sa cred ca nu sunt doar un sef, ci si un bun coleg si prieten.” Un singur lucru trebuie sa nu uite angajatii lui: sa isi trateze cu responsabilitate promisiunile. “Sunt adeptul cuvantului dat. Indiferent daca pierzi mai tarziu, daca promiti ceva, o faci. Toti managerii MedLife trebuie sa isi tina de asemenea cuvantul dat. Au fost cazuri in care am pierdut multi bani din cauza unui cuvant dat fara acoperire, dar nu am ezitat sa ne indeplinim promisiunile. Sunt convins ca per total am castigat mai mult prin increderea data clientilor si partenerilor.”
    Cariera l-a invatat pe Marcu ca pentru timpul lui liber trebuie sa lupte cu orice si astazi, fara timpul acordat familiei simtind ca nu-i ramane nimic de dat businessului. “Programul meu este cam de 10 ore pe zi si mereu imi ramane timp pentru baietelul si sotia mea, iar in weekend pentru prieteni. Cand lucram in banca am facut greseala de a o confunda cu viata personala, cu ‘eu’-ul meu, cu prietenii. Stupid. Ii sfatuiesc pe toti colegii mei sa nu exagereze cu programul si stresul, pentru ca altfel risti sa devii contraproductiv. Nu mai cred ca acum 5-6 ani ca oamenii care muncesc extrem de mult sunt mai buni. Time managementul functioneaza si in familie, si cu prietenii!” Timpul liber se imparte intre Delta si munte, cele doua locuri preferate de evadare. “Imi place Delta foarte mult, asa ca mi-am luat o salupa cu care o bat in lung si in lat in weekend-uri. Iar concediile inseamna cam doua saptamani pe an; una in tara la munte, fara galagie, si una la mare, de obicei in Grecia.”Inainte de orice altceva MedLife este o afacere de familie si poate de aceea Mihai Marcu simte ca si-a gasit locul in aceasta companie.

  • Pe ritmuri de business

    Despre Carrefour s-a zis aproape tot. Despre Eric Colas, managerul hipermarketului Carrefour Orhideea, se poate afirma, in cateva cuvinte, ca “traieste viata pe care si-a ales-o”, precum spune cantecul care il reprezinta cel mai bine. De la momentul intrarii pe piata romaneasca in 2001, businessul francezilor a fost lider in retail si tinta numarul unu a shopperilor de bunuri de larg consum.
    Lansat in toamna anului 2003, Carrefour Orhideea este cel mai vizibil dintre toate hipermarketurile pe care compania le-a lansat din 2001 pana in prezent in tara noastra, clasandu-se pe locul al treilea in lume ca flux de clienti si drept cel mai mare hipermarket ca incasari dupa cele din Franta. Cheia hipermarketului din centrul comercial Orhideea se afla insa in mainile unui om a carui prima pasiune nu este businessul, ci muzica.

    Dus de vant
    Primii bani i-a facut la varsta de 17 ani, cand absolvea Conservatorul din Lyon, si cu ei si-a cumparat trompeta la care visa de mult. Trompeta a fost prima sa “pasiune muzicala”, careia i s-a dedicat inca de la 9 ani. Timp de sase ani apoi, in cadrul Conservatorului, a mai studiat pianul, chitara bas, toba si canto, dar a ramas dedicat pentru totdeauna vocii. Asa se face ca la 18 ani a ales doua drumuri paralele, ambele marcate de aceeasi pasiune: a predat cursuri de muzica si solfegii si si-a infiintat propria trupa, cu care a cantat pana la sosirea in Romania. Venirea in Romania l-a fortat sa puna muzica pe “hold”, pentru ca diferenta imensa dintre sistemele de admitere de la Conservatorul din Bucuresti si cel din Franta l-a impiedicat sa inceapa aprofundarea studiului unui alt instrument, asa cum si-ar fi dorit. Stropul de noroc menit fiecarei persoane care se incapataneaza sa faca din pasiune un stil de viata, asa cum este si E. Colas, a facut posibila o frumoasa colaborare cu Loredana, care s-a soldat cu un hit si un album: “Dus de vant”.

    Cele doua axe
    In prezent, viata lui se desfasoara pe doua coordonate: businessul Carrefour si munca la cel de-al doilea album, care va aparea pe piata in aproximativ sase luni. Pana acum, a cantat doar in concerte private, dar se pregateste temeinic pentru prestatii muzicale la scena deschisa: de patru luni are propria trupa cu care va canta live, iar sase piese “verzi” coloreaza deja noul album.
    Cel mai dificil aspect al vietii lui este lipsa timpului: i-au trebuit doi ani sa scoata primul disc, timp in care mergea direct de la birou in studio si inregistra de la 8 seara pana la 1 noaptea.
    Prima oara cand businessul s-a impletit cu muzica a fost in timpul Conservatorului, cand viitorul manager a urmat in paralel un curs de gestiune de tehnica comerciala de doi ani. “Perioada a fost foarte dificila, pentru ca de doua ori pe saptamana aveam lectii cu profesorul si, pe langa asta, trebuia sa exersez zilnic cate doua ore la trompeta”, isi aminteste E. Colas.
    Nici in prezent nu ii este mai usor managerului sa imparta utilul cu placutul. Dar pentru ca arta cere sacrificii, directorul Carrefour Orhideea pare sa gaseasca mereu energia de care are nevoie pentru a da 110% din talentul muzical dupa aproape 12 ore de munca la birou.

    Un mix atipic
    Agenda zilnica este impartita in doua: la birou de la primele ore ale diminetii pana seara si direct in sala de repetitii pana tarziu in noapte. Singurele momente libere sunt duminica si, uneori, sambata dupa-amiaza.
    La atat de putin timp liber, s-ar zice ca nu mai e loc de hobby-uri, dar nu si in cazul lui Colas. Este foarte curios si sporturile sunt pentru el o provocare continua. Face jogging, snowboard, schi nautic, box american si judo, joaca squash, golf si tenis, a avut chiar si un vapor si piloteaza avioane.
    Daca nu ar fi existat muzica, probabil marea pasiune a managerului francez ar fi fost avioanele, caci si pentru acestea a manifestat interes inca din copilarie. De 11 ani este, oficial, pilot cu calificarea B, in palmaresul sau fiind incluse pana si renumitele avioane de acrobatie CAP 10. Beech craft-urile sunt preferatele sale, aceste “avioane de director” asteptandu-l de fiecare data cand viziteaza la Lyon clubul de aviatie in care este membru.
    Pe cartea de vizita a timpului sau liber un singur sport nu se gaseste: parasutismul. Insa businessmanul e decis sa ia atitudine si in aceasta privinta.
    Cu toate acestea activitatea de leisure preferata ramane muzica, despre care directorul Carrefour Orhideea spune ca “iti confera o emotie pe care nu poti sa o cunosti decat daca ai mai facut asta. Senzatia e similara cu bucuria de a fi”.

    Un pas mare pentru cariera
    Din momentul in care a pasit in Carrefour ca lucrator in cadrul raionului de bunuri de larg consum, Eric Colas a stiut ca o sa ajunga director. Asta se intampla cu 17 ani in urma, si de atunci managerul recunoaste ca “a facut aproximativ tot” in materie de Carrefour. De la lucrator la manager de raion, manager de departament comercial, sef-contabil, managerul departamentului case si, in prezent, director general al unui hipermarket dintr-o alta tara decat cea natala, francezul a avut timp sa cunoasca si sa aduca mai mult decat un plus de valoare businessului care ii defineste, practic, intreaga experienta profesionala.
    Acum conduce o echipa de opt persoane si lucreaza in stransa legatura cu 53 de manageri. Diferenta dintre E. Colas si alti directori de hipermarketuri Carrefour din Romania este, in opinia managerului, marimea mult mai mare a magazinului din Orhideea, atat ca volum si gama de produse, cat si ca debit de cumparatori, ceea ce raspunde perfect nevoii sale de provocare si progres continuu. “Trebuie sa fim mai atenti, mai rapizi, sa punem in permanenta la dispozitia clientilor o gama diversificata de bunuri care sa raspunda tuturor cerintelor acestora”, explica directorul Carrefour Orhideea agitatia care sta in spatele asigurarii existentei produsului perfect la locul perfect pe rafturile magazinului.

    Schimbarea de tonalitate
    Venirea in Romania a fost pentru managerul francez o alta provocare. La intrebarea “de cat timp sunteti in Romania?”, raspunsul a venit prompt si surprinzator: 22 martie 2000. Motivatia de atunci a constat in planurile de deschidere a magazinului din galeria Orhideea, cu alte cuvinte provocarea si oportunitatea de a face parte din prima echipa care avea sa contribuie la crearea businessului. Practic, pana sa vina aici, E. Colas nu stia nimic despre tara pe care acum afirma ca o iubeste. “Romania s-a schimbat foarte mult de atunci, a evoluat, s-a structurat, a devenit un mediu mai stabil pentru business”, a declarat el. Asa ca acum vrea sa se stabileasca aici – motiv pentru care nu neaga ca intentioneaza sa isi cumpere o locuinta.
    In cei sapte ani de rezidenta romana, managerul nu a putut vizita foarte mult din tara care l-a adoptat si nici din restul lumii, pentru ca nu a avut timp. Locurile care i-au placut cel mai mult au fost Poiana Brasov, Constanta si Timisoara. A ramas cu amintiri placute legate de Coasta de Azur si Marrakech, iar pe acesta din urma l-a vizitat in cadrul unuia dintre turneele de golf la care participa in mod regulat.

    Ultima lectie de stil
    Eric Colas prefera implicarea activa, provocarile si evolutia atat in management, cat si in viata in general.
    Pranzurile ideale implica prietenii si restaurantele cochete, cu mancare buna si servire amiabila. Nu ar fi niciodata rigid si limitat, nu ar putea fara echilibrul pe care i-l dau muzica si businessul deopotriva, caci “important este sa prinzi ritmul si sa le faci pe ambele cu placere”. In materie de masini nu are un capriciu anume, dar prefera modelele spatioase, care imbina forta cu designul unic. In plus, cand vine vorba de averea sa, in loc sa o estimeze, prefera sa o sporeasca. Si, cel mai important, muzica vine inainte de toate.

  • Blackstone da bani pe ceara

    Compania de private equity Blackstone Group a anuntat achizitia firmei care detine celebrul muzeu de ceara Madame Tussauds din Londra. Cifra la care se ridica tranzactia este de 1,9 miliarde de dolari, iar alaturarea grupului Tussauds la grupul Merlin, aflat in proprietatea Blackstone, va duce la crearea celui mai mare operator de parcuri tematice din lume dupa Walt Disney. Merlin, unde Blackstone este actionar majoritar, opereaza 38 de atractii turistice la nivel global, inclusiv branduri ca Legoland, Sea Life, Gardaland si Earth Explorer. Pe langa renumitul muzeu al figurilor de ceara, grupul Tussauds opereaza, la randul sau, parcuri tematice ca Alton Towers, Thorpe Park si Chessington World of Adventures. Cele doua firme sunt prezente in 12 tari si totalizeaza 13.000 de angajati.
    Noul grup va avea astfel 50 de situri turistice si patru hoteluri, care au atras in total 30 de milioane de vizitatori la nivel mondial doar anul trecut.
    Proprietarii vizeaza in continuare extinderea, prin investirea a 60-90 de milioane de euro in scopul lansarii a cate patru-cinci noi atractii turistice pe an.

  • Bazarul de pe Internet

    Un simplu click pe “Buy Now” si plasma cu diagonala uriasa care costa 10.000 de euro va bate la usa in cel mult o saptamana. Tot ce va trebuie este o conexiune la Internet si un card bancar, eventual de credit. Avantajul este ca nu mai trebuie sa va rezervati o ora din agenda si asa extrem de aglomerata pentru a putea face cumparaturile. Liviu Vasiliu, managing director in cadrul companiei de consultanta LVS Copyright & General Consulting, a aflat prima data de posibilitatea achizitionarii de produse pe Internet acum patru sau cinci ani. “Un coleg de serviciu ii cumparase fiului sau un joc pentru computer pe care il comandase de pe un site romanesc si il primise la posta, unde a platit cu bani gheata si contravaloarea comenzii”, povesteste Vasiliu. “Metoda parea destul de complicata la momentul respectiv, motiv pentru care nu am fost tentat sa fac cumparaturi de pe Internet decat aproape doi ani mai tarziu, cand am observat ca numarul magazinelor online crescuse destul de mult, iar schimbarea esentiala era ca puteai plati si cu cardul bancar”, a explicat acesta.Prima sa achizitie de pe Internet au fost cateva carti comandate de pe Raft.ro, pe care intentiona sa le faca cadou unui prieten si care au ajuns in aproximativ o saptamana de la confirmarea comenzii. “Am fost mereu un early-adopter al noilor tehnologii si al proceselor care iti fac viata mai usoara si ziua de munca mai aerisita si imi aduc aminte ca am fost destul de incantat de prima incercare de shopping online”, a explicat Liviu Vasiliu.De atunci, managing directorul LVS Copyright & General Consulting foloseste frecvent Internetul pentru a scuti un drum pana la magazine sau la banca. A comandat online carti, abonamente la ziare si reviste, diferite produse electrocasnice, carduri de memorie pentru telefonul sau mobil si camera foto si a inceput sa-si plateasca si facturile de telefonie mobila pe Internet.”Am remarcat insa foarte multe diferente intre magazinele online de comert electronic de-a lungul timpului in care am facut cumparaturi pe Internet”, spune Vasiliu. “Ma refer aici la modul in care companiile de comert electronic isi dezvolta relatia cu clientii”, a mai spus el. Printre exemplele sale se numara o librarie online care i-a livrat cartile comandate la posta, desi specificase ca voia sa le primeasca la birou sau un alt magazin online destul de mare si cu vechime pe piata comertului electronic, care dupa doua saptamani de la plasarea comenzii l-a informat ca nu a observat comanda lui pe motiv ca si-a schimbat sediul si nu a avut acces la baza de date.”Comertul electronic nu se compune insa numai din astfel de experiente”, a mentionat insa Liviu Vasiliu. “Am avut de exemplu surpriza sa primesc in numai doua zile uscatorul de par comandat pentru sotia mea de la un lant de retail. Probabil a fost de ‘vina’ experienta companiei in vanzari si relatia buna cu clientii”, isi aminteste acesta zambind.O piata de 200 de milioane de euroLiviu Vasiliu este numai unul dintre clientii companiilor de comert online din Romania, companii care activeaza pe o piata ce ar putea ajunge anul acesta la aproximativ 200 de milioane de euro, in crestere cu aproximativ 400% fata de anul trecut, conform estimarilor anterioare ale lui Marius Ghenea, presedintele FitDistribution, detinatoarea platformei PCFun.Practic, acum se fac primii pasi in recuperarea decalajului fata de alte tari europene, pe o piata dominata de Marea Britanie, care in 2011 va bifa 29% din totalul pietei de comert online de pe batranul continent, cu 76 de miliarde de euro cheltuiti pe Internet. “Ritmul de crestere inregistrat de piata de comert electronic din Romania in 2006, de aproximativ 20% de la luna la luna se va mentine si in acest an”, este de parere Madalin Matica, directorul pentru operatiunil europene al integratorului de plati online DotCommerce. “Vectorul de crestere este oricum foarte mare, avand in vedere ca in alte industrii cresterea este de 15-10% pe an”, a mai spus acesta.Estimarile integratorului de plati Gecad ePayment sunt insa ceva mai rezervate. “Nu poate fi estimat inca un procent de crestere al pietei de comert electronic in 2007, avand in vedere ca situatia se va schimba radical anul acesta prin cresterea numarului de companii care permite plata prin card online”, a spus Carmen Sebe, directorul executiv al companiei. In primul rand, utilizatorii vor putea plati o parte mai mare a utilitatilor pe Internet, in conditiile in care, in prezent, doar facturile de telefonie mobila Orange, Vodafone si Zapp pot fi achitate online prin card.Daca in Romania valoarea medie a unei tranzactii cu un card bancar emis in moneda nationala este de aproximativ 50 de euro, conform RomCard, cardurile bancare emise in strainatate inregistreaza o valoare medie de 210 euro pentru o tranzactie. La nivel european, se estimeaza ca, in urmatorii cinci ani, utilizatorii de Internet vor cheltui anual, in medie, aproximativ 1.500 de euro pentru cumparaturi online, in crestere de la 1.000 de euro anul trecut, conform unui studiu recent al companiei americane de cercetare Forrester Research. Spre deosebire de potentialul pietei locale, unde exista aproximativ 7 milioane de utilizatori, Europa numara peste 100 de milioane de internauti. In 2011, piata europeana va numara aproximativ 175 de milioane de utilizatori de Internet si este estimata la peste 260 de miliarde de euro. Un magazin virtual la doua zileIn Romania exista in prezent peste 1.000 de magazine online, dintre care numai aproximativ jumatate au implementata o solutie de plata online prin card bancar, conform unui studiu realizat de Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei. “De fapt, nu se poate vorbi de comert electronic decat in cazul magazinelor care accepta tranzactii cu plata prin card bancar”, considera Carmen Sebe, director executiv in cadrul integratorului de plati online Gecad ePayment.Astfel, numai jumatate din magazinele online romanesti sunt considerate magazine care activeaza in domeniul comertului electronic, restul intrand in categoria magazinelor care nu sunt actualizate in mod frecvent, a celor care au fost abandonate de antreprenori din cauza lipsei de profitabilitate sau care nu permit efectuarea platilor cu card bancar. De altfel, chiar si in cazul magazinelor care accepta plata cu cardul, numai o treime sunt considerate 100% active.”Iar in fiecare luna mai sunt lansate alte 15-20 de magazine virtuale, ceea ce inseamna ca odata la doua zile mai apare inca un magazin”, este de parere Madalin Matica, directorul pentru operatiuni europene al integratorului de plati online DotCommerce.”In general, tendinta inregistrata de magazinele online este una de crestere. Daca in 2004 erau aproape 200 de magazine pe Internetul romanesc, in 2005 cifra a ajuns la 400, iar anul trecut se pare ca s-a incheiat cu peste 1.000 de magazine”, a mai spus Sebe.Anul 2007 ar putea veni cu schimbari semnificative pe piata de comert electronic din Romania, afectand numarul si structura magazinelor virtuale romanesti. “In primul rand, anul acesta ar putea disparea suprareglementarile impuse in piata pana acum din cauza faptului ca Romania era inclusa in zona CEMEA, zona supusa unui sistem de reglementari diferit fata de cel din UE”, a explicat Madalin Matica. “Odata cu adoptarea noul sistem, Romania se va confrunta cu o avalansa de magazine virtuale straine care va conduce la disparitia sau absorbtia unui procent de aproximativ 60% din magazinele online romanesti”, a mai spus acesta. Exemplul Poloniei sustine teoria directorului pentru operatiuni europene al DotCommerce. La doi ani dupa intrarea in spatiul UE, circa 60% din companiile de IT atat online, cat si offline au dat faliment, iar pentru ca Romania nu are o politica coerenta de comunicare si o strategie corecta de marketing in ceea ce priveste magazinele online, risca sa treaca prin aceeasi situatie. “Exista insa si un aspect pozitiv. Odata cu integrarea in Uniunea Europeana, piata de comert online din Romania va inregistra o scadere a preturilor datorita scutirii de la taxa TVA a achizitiilor de produse in spatiul comunitar, ceea ce se traduce intr-o crestere a numarului de clienti”, este de parere Carmen Sebe.Ce se vinde pe InternetLa nivel mondial, piata de comert electronic este dominata de produse IT&C, carti si muzica, iar Romania pare a urma aceste tendinte, cel putin din punct de vedere cantitativ, conform studiului MCTI.Unul din patru magazine virtuale romanesti comercializeaza in prezent produse IT, in crestere cu 100% fata de aceeasi perioada a anului trecut. Aceeasi cota de piata este inregistrata si de magazinele care vand telefoane mobile si accesorii foto sau video. De asemenea, si numarul magazinelor care vand carti s-a dublat, inregistrand o cota de piata de 15% in numarul total de magazine online, iar comerciantii de muzica si film s-au triplat ca numar, atingand o cota de piata de 10%. Cea mai mare crestere insa s-a inregistrat in domeniul vestimentar, unde piata a avut de suferit pana acum. In domeniul IT & Office exista aproximativ 155 de magazine online, in comunicatii sunt active 95 de magazine, la categoria vizual (foto, video) se incadreaza 140 de magazine, iar la auditiv (sisteme audio, MP3 playere, muzica) 118. Pentru cei care vor sa cumpere de pe Internet electrocasnice, acestia au la dispozitie 60 de magazine. Din gama produselor alimentare exista aproximativ 30 de magazine virtuale, cele farmaceutice se ridica la 35, iar cele de igiena depasesc 50. Exista de altfel si aproximativ 15 magazine online de arta, iar la capitolul vestimentatie, numarul magazinelor online a ajuns la aproape 50. Pentru abonamente la reviste si ziare online exista deja aproape 100 de site-uri. Restul magazinelor comercializeaza produse industriale sau auto, produse pentru copii, flori, cadouri, bilete de avion sau la diferite evenimente si concerte”Ca volum de vanzari, aproximativ 60% din tranzactiile inregistrate pe Internetul romanesc sunt pentru produse IT&C”, este de parere Madalin Matica. “Explicatia ar fi faptul ca marea majoritate a utilizatorilor de comert online sunt familiarizati cu acest domeniu, dar si cu computerul, Internetul si cardul bancar”, a mai spus acesta. De asemenea, o mare parte din tranzactiile online este directionata catre domeniul telecom achizitionarea de telefoane mobile si accesorii pentru acestea si plata facturii telefonice sau a cartelei prepaid, dar si catre turism rezervari de bilete de avion si camere de hotel.Perioada sarbatorilor are o contributie semnificativa asupra pietei de comert electronic. “In luna decembrie a anului trecut spre exemplu, au crescut foarte mult vanzarile online de aparate foto, laptop-uri si telefoane mobile, cat si cele de abonamente la publicatii online, vanzandu-se de 2,5 ori mai mult decat intr-o luna obisnuita”, a explicat Carmen Sebe. Cine face jocurile:Pe piata romaneasca de comert electronic exista un singur procesator de plati online, si anume RomCard. Acesta autorizeaza tranzactiile cu carduri bancare, deconteaza si proceseaza tranzactiile cu carduri si ofera solutia 3D Secure la cheie pentru bancile care accepta si emit carduri pentru servicii de comert online. De asemenea, in piata mai activeaza si integratorii de comert electronic Gecad ePayment, cu o cota de piata de 70%, si DotCommerce. Din domeniul bancar, patru banci ofera servicii de comert electronic – BRD, BCR, Raiffeissen si Banca Tiriac, toate acestea procesand platile online tot prin RomCard.

  • CEO pe doua fronturi

    Directorul executiv al Porsche, Wendelin Wiedeking, este pe cale de a deveni noul Carlos Ghosn al industriei auto.Producatorul auto de lux isi va creste pachetul de actiuni detinut in cadrul Volkswagen la 29,9%, putin sub nivelul de 30% necesar pentru a face o oferta de cumparare a intregii companii. Astfel, firma care a creat 911, Boxster-ul si Cayenne-ul SUV, condusa de Wendelin Wiedeking, devine actionarul cel mai “greu” al celui mai mare producator european de masini. CEO-ul Porsche explica aceasta achizitie prin prisma unei mai bune colaborari de ordin tehnologic, dar ochiul vigilent al expertilor industriei sesizeaza intentia lui Wiedekin de a controla ambele fronturi.O tranzactie asemanatoare l-a adus in prim-plan pe actualul CEO al Renault si al Nissan, Carlos Ghosn. Probabil cea mai importanta figura a industriei auto, Ghosn conduce ambele companii, in ciuda faptului ca nici Renault nu a obtinut pachetul majoritar in urma achizitiei de actiuni la producatorul japonez.Desi ambii executivi sustin ca nu au nici interes de a conduce doua companii odata, Ghosn a facut din alianta producatorului francez cu cel japonez al patrulea jucator de pe piata mondiala, iar Wiedeking ii urmeaza exemplul, supervizand din board-ul companiei Volkswagen evolutia productivitatii si a preturilor producatorului german de automobile.

  • Pe urmele capitalei

    Industria hotelurilor de lux incepe sa se dezvolte si in provincie, intr-un ritm comparabil cu cel din Bucuresti. Orase ca Timisoara, Cluj-Napoca, Targu-Mures, Sibiu sau Brasov intra in atentia investitorilor, iar nume ca Ramada, Ibis sau Golden Tulip devin o realitate pe piata hotelurilor de cinci stele.Opera Plaza este un hotel de cinci stele din Cluj-Napoca, inaugurat in luna iulie a acestui an. Dupa o investitie initiala de 4,5 milioane de euro, planurile de viitor ale hotelului vizeaza extinderea hotelului la o capacitate de 80 de camere si apartamente plus o sala de conferinte care sa gazduiasca 250 de persoane. Daca in cazul Opera Plaza segmentul business reprezinta 95% din activitatea hotelului, hotelul Concordia din Targu-Mures este destinat 100% turismului de afaceri. Deschis in 2004 si dispunand de 34 de camere duble, 4 apartamente si 3 sali de reuniuni, hotelul gazduieste in special oameni de afaceri care dezvolta businessuri in Romania si pentru care hotelul a devenit o a doua casa. In 2005, 79% din cele 400 de milioane de euro reprezentand investitii atrase de turismul romanesc au fost atribuite domeniului hotelier. In primul semestru al anului 2006, 23,2% din turistii inregistrati au fost straini. In prezent exista aproximativ 4.900 de locuri de cazare in hoteluri de 3-5 stele dedicate turismului de afaceri, cu 1,8% mai multe fata de 2003, in conditiile in care cifra optima atat la nivelul Capitalei cat si al provinciei este de 10.000. Bucurestiul este oricum surclasat la acest capitol de alte capitale apropiate, cum ar fi Praga (24.000 de locuri de cazare pentru business) si Budapesta (18.000). Presupunand o investitie initiala echivalenta ca valoare uneia de pe piata bucuresteana, dar o profitabilitate asteptata mult mai mare ca urmare a concurentei mici din zona, hotelurile de lux din provincie atrag interesul investitorilor romani care cauta asocierea cu lanturi internationale.Majoritatea oraselor vizate nu reprezinta destinatii turistice, motiv pentru care cea mai mare pondere in activitatea hotelurilor de provincie o are segmentul business, in detrimentul celui de leisure.

  • HBO pe Internet

    Operatorul american de cablu TV HBO, detinut de Time Warner, intentioneaza sa lanseze un nou canal pe Internet. HBO urmeaza sa faca un parteneriat cu AOL in acest sens. Prin aceasta miscare HBO ar putea castiga un public extrem de larg, cum ar fi elevii si studentii, care navigheaza foarte mult pe Internet. Executivii HBO au spus ca orice serviciu oferit prin Internet va fi in parteneriat cu alti operatori de cablu.Canalul online al HBO va difuza, probabil, continut premium la cerere, inclusiv show-uri tv celebre, precum “Soprano”.Canalul va avea programe noi, care vor fi disponibile pentru abonatii la sistemul clasic de televiziune. Recent, operatorul a anuntat un joint-venture cu un canal de comedie online al AOL, cunoscut sub numele This Just In. Pe site se vor gasi filme scurte produse de HBO si un blog. Joint-venture-ul cu AOL reprezinta de fapt o incercare a operatorului HBO de a-si intensifica prezenta pe platforme media alternative, odata cu maturizarea business-ului sau principal. HBO are deja un continut media pe Internet, in cadrul iTunes si Cingular Wireless. AOL isi largeste prin intermediul joint-venture-ului experienta online, in timp ce HBO isi va mari si mai mult audienta. Ce urmareste operatorul american de cablu HBO:sa castige un segment numeros de public;sa incheie parteneriate cu alti operatori de cablu;sa-si creasca veniturile din publicitatea online;sa lanseze programe noi

  • Ne vedem pe MySpace?

    Dupa ce s-au mai linistit valurile din jurul celor trei antreprenori din lumea web 2.0 care au castigat 1,65 miliarde de dolari dupa ce au vandut afacerea YouTube gigantului Google, toata atentia analistilor s-a indreptat asupra lui Chris DeWolfe (40 de ani) si a lui Tom Anderson (30 de ani), fostii actionari principali ai MySpace, reteaua sociala achizitionata de News Corp. Cand Rupert Murdoch a achizitionat acum mai bine de un an Intermix Media, posesoarea MySpace, cu 580 de milioane de dolari, probabil ca nu a banuit amploarea pe care o va capata fenomenul retelelor sociale. De atunci, valoarea site-ului a crescut semnificativ, fiind estimata in prezent la 1,5 miliarde de dolari, numarul de utilizatori a crescut masiv si fara precedent, la peste 90 de milioane numai in SUA, iar reteaua sociala s-a transformat dintr-un loc de intalnire al tinerilor intr-o lume virtuala in care se intalnesc chiar si oameni de afaceri si investitori.Acest fapt este subliniat de un studiu recent al companiei comScore Media Metrics, care demonstreaza ca peste 50% din utilizatorii retelei sociale MySpace au varsta de peste 35 de ani, in timp ce tinerii cu varsta intre 18 si 25 de ani reprezinta numai 30% din total, adica aproximativ 27 de milioane de utilizatori.Aceste statistici au dat peste cap parerea generala cum ca majoritatea utilizatorilor MySpace ar fi formata din tineri. In ceea ce priveste utilizatorii si mai tineri ai MySpace, cu varsta sub 18 ani, numarul acestora a inregistrat o scadere semnificativa, cu 13 puncte procentuale. Daca anul trecut, ei reprezentau un sfert din “populatia” retelei sociale, datele comScore Media Metrics arata ca acum ei totalizeaza numai 12% dintre utilizatori.In schimb, cresterea numarului de utilizatori de peste 35 de ani la 45 de milioane, in conditiile in care anul trecut acestia reprezentau numai 32% din totalul utilizatorilor MySpace, intareste ideea ca reteaua sociala este un punct de intalnire pentru oameni mai maturi decat se credea initial.”Cifrele indica cresterea interesului utilizatorilor pentru retele sociale, indiferent de varsta pe care o au sau de statutul social”, a explicat Jack Flanagan, vicepresedinte al comScore Media Metrics.”Cum se explica? Site-uri precum MySpace le permit utilizatorilor sa se intalneasca intr-o lume virtuala cu toti prietenii lor pentru a discuta probleme curente si sa faca schimb de fotografii sau alt tip de continut digital. Astfel de intalniri nu sunt numai pentru tineri, pentru ca oricine vrea sa se intalneasca cu prietenii”, a adaugat Flanagan.Asa ca nu ar fi exclus sa va intalniti intamplator cu seful dumneavoastra pe reteaua sociala pe care o frecventati. Si cu siguranta ca nici acolo nu va uita sa va aminteasca de proiectul la care lucrati si sa va intrebe cum s-a schimbat situatia fata de zilele precedente.Probleme in paradisUrmarind tendinta de crestere a numarului de utilizatori ai MySpace care apartin unei categorii de varsta preferate de advertiseri, se poate spune ca valoarea site-ului ar putea ajunge la 15-20 de miliarde de dolari in cativa ani, potrivit analistilor de pe Wall Street. “Investitorii din media s-ar putea sa nu aprecieze ce s-a realizat pana acum la MySpace sau sa nu anticipeze ce poate urma”, a declarat Jordan Rohan, analist al RBC Capital.Estimarile sale sunt bazate pe o extrapolare a estimarilor pentru valorile companiilor de Internet, pe o plaja pornind de la 1 miliard de dolari pentru principalii rivali MySpace – YouTube si Facebook – si ajungand la capitalizarea de piata a Google, de 120 de miliarde de dolari.Cresterea traficului MySpace inseamna ca acesta a devenit al treilea cel mai vizitat site din SUA, dupa Yahoo! si YouTube, conform estimarilor proprii ale companiei, si al saselea cel mai popular din lume. Dar in acelasi timp inseamna si faptul ca Tom Anderson, Chris DeWolfe si restul actionarilor ar fi putut incasa mult mai multi bani pentru compania lor. Actionarii Intermix Media considera ca News Corp. ar fi trebuit sa plateasca mai mult pentru reteaua sociala, motiv pentru care duc aceasta problema si in instanta, acuzand conducerea Intermix ca a oferit informatii gresite si ca nu si-ar fi indeplinit indatoririle.Valoarea companiei s-a triplat intr-un singur an si este estimata sa creasca de pana la zece ori in urmatorii trei ani. “Se poate spune ca MySpace a fost cea mai profitabila achizitie facuta vreodata”, considera expertul in fuziuni si achizitii Tom Taulli. “Daca ar mai fi asteptat o vreme, fostii actionari ar fi incasat cel putin un miliard de dolari”, a mai spus acesta.Unii dintre actionari sustin ca stiau ca vor vinde afacerea prea ieftin, conform co-fondatorului Brad Greenspan, care detinea 10% din pachetul de actiuni al Intermix la momentul vanzarii. In plus, acesta sustine si ca actionarii au refuzat oferta Viacom, de asemenea interesata sa achizitioneze MySpace.b>Dovezile incriminatoriiBrad Greenspan a mai publicat astfel de informatii, insa pana acum nu a fost luat in considerare, pentru ca nu a avut nicio dovada. Acum insa, el spune ca, printr-o actiune legala, a intrat in posesia unor mailuri interne, pe care le-a publicat pe site-ul sau ? www.freemyspace.com. Intr-unul dintre aceste mail-uri, Richard Rosenblatt, directorul executiv al Intermix, scrie: “Astept indeplinirea visului de 20 de miliarde de dolari”. Greenspan a explicat ca aceasta fraza face referire la estimarea ca in viitor, MySpace va valora 20 de miliarde de dolari, iar conducerea companiei stia asta cand a semnat un contract de 580 de milioane de dolari. De asemenea, cofondatorul retelei sociale a mai spus ca actionarii nu au avut detalii in ceea ce priveste incasarile companiei. “Nimeni nu stia exact cifra de afaceri a companiei. MySpace a fost ascunsa de toti”, a spus el, potrivit presei internationale. News Corp. se apara spunand ca de la achizitie a investit semnificativ pentru a putea dezvolta businessul si ca aceste acuzatii ale lui Brad Greenspan sunt false si nefondate. Problema este ca Greenspan nu este singurul care lanseaza acuzatii. Geoff Yang, partener la Redpoint Ventures si cofondator al MySpace, crede de asemenea ca “vanzarea retelei sociale ar mai fi trebuit amanata, pentru a putea obtine un pret mai bun”.YouTube vs. MySpaceNici situatia interna a News Corp., actualul proprietar al MySpace, nu este una linistita. Compania ar putea intra in conflict cu Google, cel mai mare motor de cautare din lume, cu care a incheiat un contract pe o perioada de trei ani, in valoare de 900 de milioane de dolari pentru publicitatea video online afisata pe site-ul MySpace.Rupert Murdoch se teme insa ca acest contract ar putea fi reziliat, acum ca Google a achizitionat YouTube, cel mai mare site de continut video din lume. MySpace nu concureaza direct cu YouTube, insa acesta din urma are si o componenta de retea sociala, prin faptul ca le permite utilizatorilor sa faca schimb de clipuri video si alte informatii. Asta ar putea constitui baza concurentei intre YouTube si MySpace, daca Google se decide sa extinda functiile de retea sociala.Mai exact, conflictul dintre cele doua companii ar putea aparea in momentul in care Google le va oferi publicitate video online clientilor MySpace care deja se uita la clipuri video de pe YouTube in paginile retelei sociale. Astfel, News Corp. care afiseaza clipurile video in paginile MySpace ar trebui sa incaseze o parte din veniturile generate din publicitatea furnizata de Google.Directorii executivi ai celor doua companii – Eric Schmidt si Rupert Murdoch – s-au intalnit deja de cateva ori pentru a clarifica relatia dintre MySpace si YouTube. Atat Google, cat si News Corp., sunt interesate sa ajunga la o intelegere, intrucat miza este destul de mare. Pe de-o parte, in cazul rezilierii contractului, News Corp. ar putea sa interzica publicarea clipurilor video de la YouTube pe MySpace, concentrandu-se astfel pe dezvoltarea diviziei video a retelei sociale. Si astfel ar intra in competitie directa cu YouTube. Pe de alta parte, Google ar putea refuza sa mai colaboreze cu News Corp. in ceea ce priveste publicitatea online. Aceasta miscare insa ar dauna nu numai companiei lui Murdoch, dar si Google, ale carui venituri din publicitate ar scadea destul de mult, avand in vedere ca pierde 100 de milioane de clienti din toata lumea.Analistii din industrie preconizeaza ca cei doi giganti vor reusi sa incheie o intelegere, intrucat beneficiile financiare sunt destul de mari de ambele parti.Cate o nisa pentru fiecareMySpace concureaza direct cu retelele sociale Facebook, Xanga si Friendster. In aceasta formatie, reteaua sociala a lui Rupert Murdoch le-a depasit pe celelalte ca numar de vizitatori si, bineinteles, ca venituri.In luna august, MySpace a fost accesata de 56 de milioane de vizitatori unici din SUA, in timp ce Facebook a avut numai 15 milioane de utilizatori, Xanga 8 milioane, iar Friendster nu a reusit sa atraga decat 1 milion de vizitatori unici, conform studiului comScore Media Metrics. Dar daca MySpace are peste 100 de milioane de utilizatori inregistrati la nivel mondial, de ce a fost accesata numai de jumatate dintre acestia? O explicatie a oficialilor companiei este ca aproximativ 10% din utilizatorii sai nu sunt americani. Insa un raspuns mai plauzibil este faptul ca multi dintre utilizatori au mai multe conturi create pe MySpace, pe care compania le contorizeaza separat.Dintre cele patru retele sociale concurente, media de varsta cea mai scazuta este pe Xanga, unde peste 20% dintre utilizatori au sub 18 ani, chiar daca numarul acestora este mai mare pe MySpace sau Friendster, avand in vedere ca retelele au mai multi clienti. In schimb, Facebook si-a creat reputatia de retea sociala pentru studenti, avand in vedere ca in cea mai mare proportie, utilizatorii au varsta cuprinsa intre 18 si 24 de ani.”Daca ne uitam la situatia fiecarei retele sociale, constatam ca fiecare dintre ele si-a asumat un segment nisa de utilizatori, fapt care le permite sa coexiste pe piata online”, este de parere Flanagan. “MySpace atrage utilizatori din toate categoriile de varsta. Facebook este mai populara printre studenti, Friendster detine cel mai mare procent de adulti, iar Xanga este accesata in cea mai mare proportie de adolescenti”, a explicat el.O achizitie inevitabilaUn singur gigant a ramas descoperit pe piata retelelor sociale. Este vorba de Yahoo!, care a pierdut atat YouTube cat si MySpace, companii pe care era interesat sa le achizitioneze. Astfel, Yahoo! se afla sub presiune pentru ca trebuie sa faca o achizitie daca nu vrea sa renunte definitiv la piata retelelor sociale. O posibilitate ar fi Facebook, cea mai mare retea sociala independenta la momentul de fata, numai ca, Yahoo! nu a facut nici o miscare decisiva in aceasta directie. Iar asta tine piata cu sufletul la gura.