BusinessMagazin

Tag: partide

  • Alegeri parlamentare 2020. Câştigătorul nu ia nimic. Cu toate acestea, nu este nimic pierdut, totuşi, iar, cu înţelepciune, recuperarea va fi mai uşoară

    Viitorul guvern va moşteni un deficit bugetar de 10% din PIB şi o datorie publică de 45% – 47% din PIB, cu zece puncte procentuale peste ceea ce aveam acum un an. Datoria publică va creşte şi în anii ce vin şi va veni vremea în care, orice guvern, va trebui să ia o decizie care, de obicei, îi îngroapă pe oamenii politici: să taie din cheltuieli.

    „Winner Takes Nothing“ – «Învin­gătorul nu ia nimic» – este o carte de nuvele a lui Hemingway care a încân­tat copilăria multora. Acum, dacă ale­ge­rile s-ar traduce în poveşti, s-ar pu­tea spune că nu este o fericire să câştigi ale­gerile într-o criză atât de gravă. Desigur, să ai un mandat parla­mentar este ceva pentru tine, dar să gestionezi o criză pentru ceilalţi este altceva.

    Totuşi, soluţii sunt, chiar dacă pă­rem, cum­va, părăsiţi de soartă. Viitorul guvern va tre­bui să fie „probusi­ness“: „Businessul pri­vat este cel care asigură fon­du­rile publice – bani pen­tru şcoli şi spitale – ni­meni altcineva“, spu­ne Florin Pogonaru, pre­şedintele AOAR. Susţinerea trebuie să meargă spre afacerile care aduc valoare adăugată mai mare (nu mare, ci un pic mai mare) astfel încât veniturile în plus ale statului să meagră şi spre reducerea datoriei publice, adaugă el.

    Soluţia este o politică fiscală pe 3 – 4 ani. Totuşi, nu putem continua fără o ajustare fiscală, spune economistul Laurian Lungu: „Trebuie reduse cheltuielile cu salariile bugetarilor. Nu trebuie tăiate salariile, dar nici nu mai trebuie majorate. Suntem într-o criză gravă. Suntem, practic, cu spatele la zid.“

    Această ajustare fiscală este însă monstrul de sub patul oricărui politician. Greu de făcut, aşadar.

    Economistul Dra­goş Cabat spune cu voce tare ceea ce nimeni nu vrea să zică: Ne plângem de veni­turile mici la buget, dar nimeni nu se uită la nişele fiscale, prea multe. IT-ul nu plăteşte impozit pe venit, constructorii nu plătesc, ăla nu plăteşte, celălalt nu plăteşte, dar toată lumea se plânge că statul nu-i dă destul şi că spitalul nu este dotat.

    Veniturile fiscale din care statul trebuie să hrănească milioane de burţi sunt cele mai mici din UE. În aceeaşi vreme, ştirile din spitale/primării cu cheltuieli aiuritoare sunt aproape de necrezut. Veniturile mici şi cheltuielile imense, acestea sunt sfidările guver­nului viitor.

    Va fi greu. Guvernul viitor moşte­neşte un deficit bugetar de 10% din PIB şi o datorie în creştere uriaşă, de 120 mld. lei în acest an. Nu există soluţie în afara unei ajustări a chel­tuielilor statului, fapt ce-i va mătura din funcţii pe mulţi din cei ce azi îşi savurează victoria.

  • Blestemul moşiei lui Oprişan şi trădările, sau cum a ajuns PSD să se îngroape singur

    De la triumful de la alegerile parlamentare din octombrie 2016, când a înregistrat cel mai mare scor din istoria partidului – 46%, PSD este într-o cădere politică blestemată: a pierdut alegerile europarlamentare din 2019, Dragnea este la puşcărie, a pierdut pentru a patra oară consecutiv preşedinţia României în faţa unui Iohannis care nu i-a băgat deloc în seamă, a pierdut guvernarea la finalul lui 2019 deşi aveau majoritate în Parlament, iar acum au pierdut alegerile locale, Capitala, feuda lui Marian Oprişan la Vrancea şi se îndreaptă spre alegerile parlamentare din decembrie ca să fie trimişi oficial în opoziţie.

    Din mai 2012, când Victor Ponta a venit la Palatul Victoria având în spate alianţa USL formată din PSD şi PNL, şi până la finalul lui 2019 (cu excepţia anului 2015-2016, când a fost guvernarea tehnocrată Cioloş, tot cu voturile PSD), când a plecat guvernarea Dăncilă, România a avut cea mai bună perioadă economică din istorie :

    – PIB-ul aproape s-a dublat, de la 596 miliarde de lei la 1.053 miliarde de lei, iar în euro a crescut cu 70%, de la 133 de miliarde de euro la 223 de miliarde de euro;

    – Cifra de afaceri a tuturor companiilor a crescut de la 1.131 miliarde de lei la 1.696 miliarde de lei, respectiv de la 250 de miliarde de euro la 360 de miliarde de euro, adică cu aproape 50%;

    – Profitul obţinut de companii a crescut de la 57 de miliarde de lei în 2012 la nu mai puţin de 143 de  miliarde de lei în 2019, deci de aproape trei ori;

    – Numărul companiilor a crescut de la 651.000 la 731.000, iar companiile cu afaceri de peste 0 au crescut de la 455.000 la 545.000 în 2019;

    – Salariul minim a crescut cu 120%, de la 550 de lei la aproape 1.300 de lei, cu aproape 140%;

    – Salariul mediu a crescut cu 110%, de la 1.500 de lei la 3.300 de lei net;

    – Inflaţia a crescut în 8 ani cu numai 16%;

    – Cursul leu/euro a crescut cu numai 7% în 8 ani, cu mult sub rata inflaţiei;

    – Numărul angajaţilor din companii a crescut cu 200.000, de la 4,058 milioane la 4,2 milioane în 2019 ;

    – Cred că numărul angajaţilor de la stat a crescut cu peste 100.000;

    – Dobânzile la lei au scăzut de la 6% la 2,5%, cu o perioadă când ROBOR-ul a ajuns chiar şi la 0,68%;

    – Impozitul pe venit a scăzut de la 16% la 10, impozitul pe dividende a scăzut de la 16% la 5%;

    – Salariile din sistemul medical s-au mărit substanţial, iar medicii nu şi-au pierdut coabitarea cu sectorul privat, ceea ce le-a mărit pachetul salarial extrarodinar;

    – Salariul din construcţii s-a dublat;

    -TVA a scăzut de la 24% la 19%, iar TVA la alimente de la 24% la 9%, iar acest lucru a contribuit şi la explozia reţelelor de comerţ moderne, care scot din piaţă reţelele româneşti independente;

    – Programul Start-Up Nation a dus al apariţia a peste 40.000 de afaceri care au primit 200.000 de lei, un capital de început;

    – PFA-urile – persoane fizice autorizate – au beneficiat de cel mai generos pachet de impozitare;

    – Peste 1 milion de metri pătraţi de spaţii moderne de birouri s-au construit pe autorizaţiile administraţiei PSD (cu excepţia Clujului şi a Timişoarei);

    – Sute de mii de apartamente noi, în care stau corporatişti dar nu numai, au răsărit pe aurorizaţiile de construcţie în cea mai mare parte date de PSD .

    Dacă vorbeşti cu antreprenorii români care au afaceri mai mari, cu branduri renumite, pentru ei Victor Ponta a fost cel mai bun prim-ministru. Că l-a trădat caracterul, asta-i altă problemă.

    Pentru Bursă, mandatul lui Ponta ca premier a fost ca o mană cerească, după ani de secetă, pentru că a listat Romgaz şi Electrica, companii mari, bune plătitoare de dividende.

    Dar nu ştiu prea mulţi investitori de la Bursă care să fi votat PSD, aşa cum nu ştiu prea mulţi care au devenit antreprenori datorită Start-Up Nation şi au luat 200.000 de lei, să pună ştampila pe PSD.  

    În ciuda retoricii PSD, multinaţionalele au avut viaţă bună, extrem de profitabilă în această guvernare, singura lor problemă fiind creşterea salariului minim pe economie.

    De altfel, nu cred că jumătate din cei care au beneficiat de aproape triplarea salariului minim pe economie au votat cu PSD.

    PNL nu prea este fanul acestei măsuri de creştere a salariului minim pe economie. Iar majorarea din acest an, dată de guvernarea PNL, a fost destul de disputată.

    Nu prea am auzit de IT-işti care să fie fani ai PSD, deşi, în ciuda retoricii, guvernarea PSD nu s-a atins de facilităţile lor fiscale.

    Nici nu mai ştiu cu cât a crescut punctul de pensie, de care au beneficiat 5 milioane de români, cât sunt pensionarii.

    La alegerile locale din 2020, desfăşurate în plină criză Covid-19, PNL a fost marele câştigător.

    Deşi PSD s-a bătut în Parlament pentru creşterea pensiilor cu 40% şi dublarea alocaţiilor copiilor, la care adăugăm şi creşterea salariilor profesorilor, numărul celor care au pus ştampila pe PSD a fost mult prea mic.

    De peste un deceniu, PSD încearcă să se apropie de zona de dreapta, de centru-dreapta, de zona urbană, şi de aceea au dat aceste reduceri de taxe, facilităţi fiscale, bineînţeles nu din banii lor, din banii bugetului.

    Dar electoratul urban, care a ieşit la vot depăşind electoratul rural, a votat cu PNL şi USR/PLUS.

    Bineînţeles că în toţi aceşti ani procesele lui Dragnea au şters cu buretele toată perioada de creştere economică şi de business atunci când s-a pus problema votului.

    PNL, un partid care a intrat în moarte clinică după alegerile din 2016, a ajuns în numai patru ani să fie principalul partid politic, avându-l în frunte pe preşedintele Iohannis, care a tocat metodic, germanic, PSD-ul.

    Fără să se vadă niciun rezultat din “România educată”, Iohannis a avut câştig de cauză în faţa electoratului.

    Ludovic Orban, un politician pe care nimeni nu paria când a preluat acum câţiva ani conducerea PNL, a ajuns să înregistreze cu acest partid cele mai bune rezultate din istorie.

    Cred că pesediştii se întreabă în fiecare zi cu ce au greşit, de ce toată această apropiere fiscală de zona urbană, de corporatişti, de antreprenorii români, de multinaţionale, de PFA-uri, de medici, nu are niciun rezultat, ci dimpotrivă.

    Moşia lui Oprişan, un baron local care a lucrat numai la stat, icoanele Gabrielei Firea, procesele lui Dragnea, faţa lui Paul Stănescu, IQ-ul Vioricăi Dăncilă, interlopii – la propriu şi la figurat – din jurul partidului, cefele groase din Parlament au fost mai importante decât pachetele de facilităţi fiscale oferite de PSD  atunci când a fost vorba unde să se pună ştampila.

    Ca să nu mai vorbim de trădările specifice din PSD, cum nu sunt la niciun al partid, şi care au îngropat PSD.

    PDL, care a fost la guvernare între 2005 şi 2007 şi apoi între 2009 şi 2012,  s-a topit în PNL în 2014, spre disperarea lui Băsescu, după ce în 2012 PNL era aliatul PSD  în celebra alianţă USL. PDL trebuie să găsească o soluţie pentru viitor, asta dacă nu se va dezintegra între timp.

    Acum să vedem cum se va reinventa PSD în anii de opoziţie, sau cum se va topi într-o altă alianţă.

    Nu ştiu ce va face PSD în opoziţie, cum vrea să-i vadă Klaus Iohannis, dacă se va topi într-o altă alianţă, dar dacă toate aceste facilităţi fiscale nu i-au adus votul, poate se gândesc la altceva.

    Peste 10-15 ani, când decreţeii vor ieşi la pensie, cea mai mare parte dintre ei votând cu PNL, PDL, USR, tema principală de campanie va fi punctul de pensie, nu taxele mici pentru companii.

    Dar până una alta, apartamentul lui Nicuşor Dan a învins moşia feudală a lui Marian Oprişan.

  • De unde vine sila socială. Au intrat în partide ca să schimbe politica, dar au ajuns să fie schimbaţi ei de politică

    „Căci ce fac cu propriile mijloace sau împreună cu altul, trebuie să tindă numai spre realizarea a ceea ce este util binelui public şi în armonie cu acesta.”* 

    Se spune – „se spune”, pentru că nimeni nu ştie sau eu nu ştiu cine a spus-o; „se spune”, aşadar, că, dacă vrei să te îndepărtezi de Dumnezeu, trebuie să te apropii de teologie – paradoxal, având în vedere etimologia cuvântului: „teologie” – cuvântul lui Dumnezeu, de la grecescul „theos” – zeu şi „logos” – cuvânt.

    Prin imitaţie, la fel de bine ai putea spune: dacă vrei să de îndepărtezi de politică, apropie-te de partide – şi aici există un paradox pentru „politică” derivă din grecescul „polis” – cetate; prin urmare politica vizează treburile cetăţii, iar în antichitatea greacă şi în cea romană, mai apoi, erai un marginal, dacă nu te implicai în treburile cetăţii.

    De ce această distanţare teribilă?

    Este celebră între celebrităţi o fotografie cu o fată purtând un tricou cu inscripţia: „Mă piş pe el de vot!” Blogosfera şi toţi dedicaţii binelului public au înjurat şi nu cred să fi fost, la acea vreme, ceva mai detestat în România – o Românie în care, la urne, ajunseseră, la ultimele alegeri legislative, 39% dintre cei cu drept de vot: adică 4 din zece au votat şi 6 au stat acasă; dar au respectat, de la distanţă, votul, nu au făcut pipi pe el.

    Lăsând la o parte toate teoriile politice, un lucru trebuie să observăm aici. Mai vedem, pe ici pe colo, candidaţi din vechea gardă – un Petre Roman, un Traian Băsescu, un Popescu-Tăriceanu. Nu ei sunt, însă, problema, ei sunt doar oameni care nu-şi pricep clipa. Oameni pe care filosofii stoici i-ar fi privit cu dispreţ, dar pe care cei de pe aici îi privesc doar cu îngăduiţă.

    Dar ceilalţi? Garnitura politică este nouă, majoritatea celor din politica de azi erau copii, la revoluţie. Sunt crescuţi într-o altă epocă. De unde atunci lehamitea, şi a lor şi a celorlalţi?

    Cunosc oameni pricepuţi, cu şcoli bune, care au intrat în politică. Au intrat cu gândul să schimbe politica. Şi au sfârşit prin a fi schimbaţi ei de „politică partidelor”, în cel mai rău sens al unei astfel de sintagme.

    Nu spun că nu trebuie să respecţi doctrina unui partid. Trebuie. Dar aş fi vrut să cred că astfel de oameni se întorc la etimologii şi la sensuri.

    „Căci ce fac cu propriile mijloace sau împreună cu altul, trebuie să tindă numai spre realizarea a ceea ce este util binelui public şi în armonie cu acesta”, spune Marcus Aurelius, cel citat la început. Or, o astfel de judecată nu rezonează deloc cu spusele unui mare demnitar din guvernul de azi: „sunt un soldat loial al partidului, fac ce spune partidul.” Şi nu face deloc casă bună cu trecutul de nimic al celor care ocupă şi ocupă, în continuare, cele mai bune poziţii în stat – totul, în numele schimbării. 

    În epoca romană exista ceea ce se chema “cursus honorum” (scara onorurilor); era o ierarhie detaliată a funcţiilor publice posibil de urmat şi a ascensiunii demnitarului. Nu era o societate ideală, dar proştii nu ajungeau, cu una ,cu două, în fruntea ministerelor. O astfel de ierarhie există azi în administraţia publică a multor ţări – Franţa, Germania, UK, USA.

    Nu idealizez nimic. Doar că poziţia de „soldat al partidului” de la noi, necesară pentru ascensiune rapidă, pune o lingură de untură de peşte pe limba dispreţului social. Astfel de soldaţi ai dispreţului public distrug mai lesne o societate decât o pot face soldaţii străini. Pentru că, împotriva soldaţilor străini, se va ridica, la un moment dat, plebea. Împotriva celor de aici, oamenii se întorc în silă: mă piş pe el de vot!

    Marcus Aurelius, împăratul stoic, ultimul dintre marii stoici, îşi scria meditaţiile în cortul lui de război. Din cortul de război, din cea mai mare poziţie socială pe care o putea atinge un om – şi nu doar om, pentru că era zeu deja -, el gândea la „binele public”. Sunt zeci de locuri în meditaţiile lui în care face trimitere la „binele public”. Acum 2000 de ani, împăratul stoic îşi spunea: nu trebuie să-ţi fie frică de moarte, pentru că atât ţi-au hărăzit zeii şi natura. Dar, atât cât trăieşti, ţelul tău trebuie să fie binele public. Nu mai discuta despre cât de bun trebuie să fie un om, ci fii tu un astfel de om.

    Eu, ca om ce nu aspiră la funcţii publice, îmi permit neştiinţa. Dar, ca alegător, vreau să ştiu: poate careva dintre candidaţii de azi – pentru a x-ulea mandat –  să definească „binele public” şi, mai ales, să se pună în slujba lui?

    * Marcus Aurelius, „Gânduri către sine însuşi”, Humanitas, 2020, pagina 94. Traducere din greaca veche de Cristian Bejan

     

  • Ţara unde femeile sunt la putere tocmai a ales ca premier o tânără de doar 34 de ani care a fost declarată cel mai tânăr premier din istorie

    Sanna Marin, în vârstă de 34 de ani, a fost nominalizată de social-democraţii finlandezi să preia conducerea Guvernului de la Helsinki, devenind astfel cel mai tânăr premier din istoria Finlandei. Ea va conduce o majoritate parlamentară formată din cinci partide, toate având ca preşedinţi femei.
     
    Social-democraţii finlandezi au câştigat cel mai mare număr de voturi la alegerile legislative din cursul acestui şi conduc o coaliţie guvernamentală din care fac parte alte patru partide mai mici.
     
    Antti Rinne, predecesorul lui Marin, şi-a dat demisa la începutul lunii decembrie pe fondul disensiunilor din coaliţie în legătură cu grevă a angajaţilor Poştei din Finlanda.
     
    Sursă foto: Facebook

  • AEP anunţă că partidele au primit, în prima parte a lui noiembrie, subvenţii peste 21 milioane lei

    Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) a anunţat, miercuri, că au fost virate în conturile partidelor politice, pentru prima decadă a lunii noiembrie, subvenţii în valoare totală de 21.051.600 de lei.

    Astfel, PSD a primit o subvenţie în valoare de 11.979.329 de lei , PNL a primit suma de 5.488.477 de lei, USR de 1.614.012, ALDE – 1.192.977 lei, iar PMP – 776.804, arată un comunicat AEP, remis miercuri MEDIAFAX.

    AEP mai transmite că subvenţia lunară de la bugetul de stat pentru Uniunea Naţională pentru Progresul României (UNPR), de 32.035 de lei, a fost suspendată prin decizia preşedintelui Autorităţii din 31 martie 2016 „şi va fi păstrată în sumă de mandat potrivit prevederilor art. 24 alin. (5) din Legea nr. 334/2006, republicată”, se arată în comunicatul de presă.

  • Scandalul de la TAROM depune mărturie despre jaful general din companiile de stat, folosite de partide pentru sinecuri, furturi şi şantaj

    Scandalul de la Tarom subliniază a mia oară: companiile de stat româneşti sunt ţinute în viaţă nu pentru a face profit pentru stat şi pentru buget, nu ca să ofere statului controlul în punctele nodale ale economiei, cum cred unii, ci pentru potenţialul lor de stipendii pentru lacheii partidelor. Şi şantaj.

    Nu reiau povestea decât pe scurt. Ministrul transpoturilor, Răzvan Cuc, i-a cerut CEO-ului Tarom, Mădălina Mezei, să ţină la sol vreme de câteva ore vreo cinci avioane de pe rutele interne ale companiei, astfel încât parlamentarii din provincie să nu poată ajunge la timp la votul moţiunii de cenzură din 10 octombrie.

    Mezei spune că nu s-a conformat şi este  demisă, două zile mai târziu, de Consiliul de administraţie al TAROM, controlat de Răzvan Cuc. Povestea devenit publică abia după această demitere.

    Ministrul neagă: nu i-am cerut să ţină avioanele la sol. Dar admite că a cerut listele pasagerilor şi numele parlamentarilor ce urmau să fie îmbarcaţi. Iar Mezei i le-a dat. De ce? Astfel de date sunt transmise poliţiei, daca este cazul, poliţiei de frontieră, dacă este cazul, serviciilor secrete, dacă este cazul, dar in niciun caz unui ministru.

    PROTV a publicat un schimb de mesaje între CEO-ul TAROM şi ministrul transporturilor.

    Iată cum arată transcrierea acestor mesaje publicate de PROTV:

    (Răzvan Cuc, ministrul transporturilor)

    “Mai uitaţi-vă pe Satu Mare. Dacă a plecat vreunul.”

    (Mădălina Mezei, directorul TAROM)

    “Bună dimineaţa. Da, 1”

    (Răzvan Cuc, ministrul transporturilor)

    “Cine?”

    (Mădălina Mezei, directorul TAROM)

    “Petratchi”

    (Petrachi fiind un deputal al minorităţilor care semnase moţiunea de cenzură).

    Directorul TAROM împărţea, prin urmare, informaţii cu ministrul transporturilor, despre cine, unde, când se prezintă la o poartă de îmbarcare.

    Şi pentru că nu există poveste de succes fără acţiune petrecută la umbra nopţii, ministrul transporturilor (plin la acea vreme, nu demis) s-a dus acasă la Mezei, în ajunul moţiunii.

    Era cam pe la 21.00- 21.30, şi-a amintit ministrul Răzvan Cuc într-o conferinţă de presă. Dar, zice el: m-am dus ca să mă asigur că totul este în regulă cu parlamentarii opoziţiei care vin la moţiune.

    Era ca11 seara când a venit, îşi aminteşte fostul CEO al TAROM, care admite că apare într-o înregistrare video din crucea nopţii, de la întâlnirea mai sus amintită – înregistrare publicată de Ziua News.

    Iată ce spune ea, înt-un interviu la Digi TV: “Domnul ministru a venit să facă presiuni asupra mea, legat de discuţia cu întârzierea curselor pentru deputaţi. Cred că era aproape de 11 seara, miercuri (9 octombrie, cu o zi înainte de votul asupra moţiunii de cenzură – nota mea). Mi-a cerut să întârziem aeronavele mai mult de cinci ore”.

    Mezei spune că s-a întâlnit cu ministrul de resort în faţa casei sale.

    „Eu veneam de fratele meu. Discutasem cu el acest subiect monstruos şi am decis că este bine să-l anunţ,  ca să nu cumva să încerce ceva. Ministrul putea avea acces la oricine din companie.”

    Dar cine este acest frate al fostului director TAROM?

    Publicaţia de satiră Times New Roman “relata” în urmă cu puţină vreme că directorii din TAROM se plâng că nu mai pot să se culce cu secretarele, pentru că toate le sunt rude.

    Fratele fostului CEO al companiei aeriene este pilot al TAROM.

    La ananghie fiind, ministrul transporturilor a scos dovada inocenţei sale, pe care o ţinuse în sertar, ce mărturiseşte depre ticăloşia fostului director al TAROM: odată ajunsă în poziţie de decizie, abia acum trei luni, fostul CEO al TAROM i-a mărit salariul fratelui ei, printr-un act adiţional la contractul de muncă.

    “Nu i l-am mărit eu” – susţine Mezei, în interviul pentru Digi TV – eu mi-am declarat conflictul de interes public. Am delegat această atribuţie directorului comercial”.

    Cine este directorul comercial?

    ”Este vorba despre soţul meu”, admite Mezei.

    Adică doamna Mezei îi deleagă atribuţiile soţului ei, care soţ îi majorează substanţial salariul cumnatului lui, frate cu nevasta-sa, de la 1.800 de euro lunar, la 2.400 euro.

    TAROM a avut anul trecut pierderi de 130 de milioane de lei (27 mil. euro.)

    Mezei este al patrulea director al TAROM doar în acest an, companie cu pierderi cumulate (potrivita datelor Ministerului de Finanţe), în ultimii cinci ani (2014-2018) de 486 de milioane de lei, adică peste 100 de milioane de euro.

    Cum rezistă pe piaţă o astfel de companie?

    Rezistă, pentru că un domn ministru X, Cuc să- zicem acum, plăteşte pierderile din bugetul de stat, adică din banii din taxe şi impozite, care ar fi trebuit să meargă în altă parte.

    Ce-şi zice ministrul Cuc? Păi, dacă i-am dat post baban şi bani, ea ce livrează în schimb? Pai, am pus-o director la TAROM, de ce? Nu ca să livreze?

    Partidele la guvernare – cele care decid guvernul – s-a folosit de companiile de stat, atât cât mai reprezintă ele în economie (4-5%), pentru a-şi plăti lacheii de partid şi pentru a fura. Toţi lacheii primesc salarii de zeci de mii de euro în companii care pierd miliarde de euro. Îţi trebuie o singură aptitudine la stat: ştii cum să furi, ca să nu fii prins. Acesta este în esenţă proiectul <management privat la stat>.

    Fostul CEO al companiei aeriene de stat era, pe burtă, liniştită. Între primele decizii pe care le-a luat a fost să-i fie majorat salariul lu’ frac’su.

    Dar a venit prostul ăsta de la transporturi şi i-a stricat fengşuiul şi, destul de isteaţă, n-a vrut să intre la pârnaie pe mâna unui burtos.

  • Scandalul de la TAROM depune mărturie despre jaful general din companiile de stat, folosite de partide pentru sinecuri, furturi şi şantaj

    Scandalul de la Tarom subliniază a mia oară: companiile de stat româneşti sunt ţinute în viaţă nu pentru a face profit pentru stat şi pentru buget, nu ca să ofere statului controlul în punctele nodale ale economiei, cum cred unii, ci pentru potenţialul lor de stipendii pentru lacheii partidelor. Şi şantaj.

    Nu reiau povestea decât pe scurt. Ministrul transpoturilor, Răzvan Cuc, i-a cerut CEO-ului Tarom, Mădălina Mezei, să ţină la sol vreme de câteva ore vreo cinci avioane de pe rutele interne ale companiei, astfel încât parlamentarii din provincie să nu poată ajunge la timp la votul moţiunii de cenzură din 10 octombrie.

    Mezei spune că nu s-a conformat şi este  demisă, două zile mai târziu, de Consiliul de administraţie al TAROM, controlat de Răzvan Cuc. Povestea devenit publică abia după această demitere.

    Ministrul neagă: nu i-am cerut să ţină avioanele la sol. Dar admite că a cerut listele pasagerilor şi numele parlamentarilor ce urmau să fie îmbarcaţi. Iar Mezei i le-a dat. De ce? Astfel de date sunt transmise poliţiei, daca este cazul, poliţiei de frontieră, dacă este cazul, serviciilor secrete, dacă este cazul, dar in niciun caz unui ministru.

    PROTV a publicat un schimb de mesaje între CEO-ul TAROM şi ministrul transporturilor.

    Iată cum arată transcrierea acestor mesaje publicate de PROTV:

    (Răzvan Cuc, ministrul transporturilor)

    “Mai uitaţi-vă pe Satu Mare. Dacă a plecat vreunul.”

    (Mădălina Mezei, directorul TAROM)

    “Bună dimineaţa. Da, 1”

    (Răzvan Cuc, ministrul transporturilor)

    “Cine?”

    (Mădălina Mezei, directorul TAROM)

    “Petratchi”

    (Petrachi fiind un deputal al minorităţilor care semnase moţiunea de cenzură).

    Directorul TAROM împărţea, prin urmare, informaţii cu ministrul transporturilor, despre cine, unde, când se prezintă la o poartă de îmbarcare.

    Şi pentru că nu există poveste de succes fără acţiune petrecută la umbra nopţii, ministrul transporturilor (plin la acea vreme, nu demis) s-a dus acasă la Mezei, în ajunul moţiunii.

    Era cam pe la 21.00- 21.30, şi-a amintit ministrul Răzvan Cuc într-o conferinţă de presă. Dar, zice el: m-am dus ca să mă asigur că totul este în regulă cu parlamentarii opoziţiei care vin la moţiune.

    Era ca11 seara când a venit, îşi aminteşte fostul CEO al TAROM, care admite că apare într-o înregistrare video din crucea nopţii, de la întâlnirea mai sus amintită – înregistrare publicată de Ziua News.

    Iată ce spune ea, înt-un interviu la Digi TV: “Domnul ministru a venit să facă presiuni asupra mea, legat de discuţia cu întârzierea curselor pentru deputaţi. Cred că era aproape de 11 seara, miercuri (9 octombrie, cu o zi înainte de votul asupra moţiunii de cenzură – nota mea). Mi-a cerut să întârziem aeronavele mai mult de cinci ore”.

    Mezei spune că s-a întâlnit cu ministrul de resort în faţa casei sale.

    „Eu veneam de fratele meu. Discutasem cu el acest subiect monstruos şi am decis că este bine să-l anunţ,  ca să nu cumva să încerce ceva. Ministrul putea avea acces la oricine din companie.”

    Dar cine este acest frate al fostului director TAROM?

    Publicaţia de satiră Times New Roman “relata” în urmă cu puţină vreme că directorii din TAROM se plâng că nu mai pot să se culce cu secretarele, pentru că toate le sunt rude.

    Fratele fostului CEO al companiei aeriene este pilot al TAROM.

    La ananghie fiind, ministrul transporturilor a scos dovada inocenţei sale, pe care o ţinuse în sertar, ce mărturiseşte depre ticăloşia fostului director al TAROM: odată ajunsă în poziţie de decizie, abia acum trei luni, fostul CEO al TAROM i-a mărit salariul fratelui ei, printr-un act adiţional la contractul de muncă.

    “Nu i l-am mărit eu” – susţine Mezei, în interviul pentru Digi TV – eu mi-am declarat conflictul de interes public. Am delegat această atribuţie directorului comercial”.

    Cine este directorul comercial?

    ”Este vorba despre soţul meu”, admite Mezei.

    Adică doamna Mezei îi deleagă atribuţiile soţului ei, care soţ îi majorează substanţial salariul cumnatului lui, frate cu nevasta-sa, de la 1.800 de euro lunar, la 2.400 euro.

    TAROM a avut anul trecut pierderi de 130 de milioane de lei (27 mil. euro.)

    Mezei este al patrulea director al TAROM doar în acest an, companie cu pierderi cumulate (potrivita datelor Ministerului de Finanţe), în ultimii cinci ani (2014-2018) de 486 de milioane de lei, adică peste 100 de milioane de euro.

    Cum rezistă pe piaţă o astfel de companie?

    Rezistă, pentru că un domn ministru X, Cuc să- zicem acum, plăteşte pierderile din bugetul de stat, adică din banii din taxe şi impozite, care ar fi trebuit să meargă în altă parte.

    Ce-şi zice ministrul Cuc? Păi, dacă i-am dat post baban şi bani, ea ce livrează în schimb? Pai, am pus-o director la TAROM, de ce? Nu ca să livreze?

    Partidele la guvernare – cele care decid guvernul – s-a folosit de companiile de stat, atât cât mai reprezintă ele în economie (4-5%), pentru a-şi plăti lacheii de partid şi pentru a fura. Toţi lacheii primesc salarii de zeci de mii de euro în companii care pierd miliarde de euro. Îţi trebuie o singură aptitudine la stat: ştii cum să furi, ca să nu fii prins. Acesta este în esenţă proiectul <management privat la stat>.

    Fostul CEO al companiei aeriene de stat era, pe burtă, liniştită. Între primele decizii pe care le-a luat a fost să-i fie majorat salariul lu’ frac’su.

    Dar a venit prostul ăsta de la transporturi şi i-a stricat fengşuiul şi, destul de isteaţă, n-a vrut să intre la pârnaie pe mâna unui burtos.

  • BREAKING Coaliţia de guvernare, destrămare IMINENTĂ. Şedinţe fulger azi în ambele partide. Negocierile Dăncilă – Tăriceanu au eşuat

    Preşedintele ALDE Călin Popescu Tăriceanu a decis retragerea din cursa pentru prezidenţiale, iar anunţul va fi făcut în şedinţa Biroului Politc Central, de la ora 16.00, au declarat surse politice pentru MEDIAFAX. ALDE şi Pro Romania discută susţinerea lui Mircea Diaconu la preşedinţie.

    Potrivit surselor citate, liderul ALDE şi-a anunţat colegii de intenţia sa, iar un anunţ oficial va fi făcut în şedinţa de luni.

    În acest context, spun reprezentanţi ai partiduluui, ultimatumul dat PSD privind guvernarrea şi restructurarea guvernului este cu atât mai serios, deoarece nu mai există discuţii cu privire la faptul că ALDE încearcă un şantaj pentru a obţine susţinerea liderului formaţiunii la Cotroceni.

    Aceleaşi surse politice au mai spus, pentru MEDIAFAX, că cel mai probabil în şedinţa Biroului Politic Naţional de luni se va merge pe varianta unei alianţe cu Pro Romania.

    Totodată, cele două partide intenţionează să îl susţină pe Mircea Diaconu, fost europarlamentar, la prezidenţiale. De altfel, Mircea Diaconu a afirmat, într-un interviu la RFI,că a fost chemat la discuţii cu ALDE şi Pro România, în vederea susţinerii sale în cursa prezidenţială. Actorul şi-a anunţat duminică intenţia de a candida.

    ”După cum arată lucrurile, apropo de telefonul de aseară târziu şi de faptul că mă duc acum la discuţiile astea, probabil că aşa şi va fi, însă nu mă duc să negociez, ci mă duc să înţeleg termenii şi da, să negociez, dacă vreţi sau să securizez termenii relaţiei. (…) statutul meu de independent rămâne foarte clar, obligatoriu, pentru că ăsta este, ăsta trebuie să fie al unui preşedinte”, a spus Diaconu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Încep să cadă fiefurile PSD. Numărătoare paralelă partide – PSD a pierdut alegerile în Vrancea

    Potrivit numărătorilor paralele făcute de partide, în Focşani, PSD a obţinut doar 8.290 de voturi (21,82 %), faţă de PNL, care a obţinut 10.843 voturi (28,55 %). De asemenea, USR a primit 8.092 voturi (21,30 %).
    Situaţia pe judeţ (după numărarea a 90% din voturi) era următoarea: PNL – 51.835 de voturi, PSD – 42.072 de voturi, USR – 17.464 de voturi, respectiv PNL – 37,5 %, PSD – 30 %, USR – 12 %.

    Potrivit estimărilor formaţiunilor politice, PNL a câştigat în toate localităţile din Vrancea în care are primari PNL, cu excepţia Băleştiului, adică Focşani, Adjud, Odobeşti, Bordeşti, Câmpineanca, Fitioneşti, Garoafa, Goleşti, Dumbrăveni, Milcovul, Năneşti, Popeşti, Rugineşti, Sihlea, Suraia, Tănăsoaia, Vânători, Vidra şi Vulturu, toate aceste localităţi fiind conduse de primari PSD (situaţie specială la Băleşti unde nu este primar).

    Cu toate acestea, vicepreşedintele PSD, Marian Oprişan, a declarat, duminică seara, la ieşirea din sediul PSD, că i-a cerut personal demisia lui Liviu Dragnea, iar acesta i-a răspuns că o să se mai gândească. În opinia liderului PSD Vrancea, ar trebui convocat în zilele următoare un CEx pentru a discuta rezultatele alegerilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Partidele lui Macron şi Le Pen, primele în preferinţele francezilor înainte de europarlamentare

    Formaţiunea condusă de Le Pen s-a clasat pe primul loc în preferinţele de vot, cu 25 de procente, potrivit unui sondaj realizat recent de instituitul de cercetare OpinionWay pentru cotidianul Les Echos, informează agenţia Reuters.

    La mică distanţă de Mişcarea Naţională se situează En March!, cu 23 de procente.

    Ascensiunea celor două formaţiuni s-a produs în detrimentul partidelor tradiţionale, cum ar fi Republicanii (centru-dreapta), care este preferat de doar 13% din votanţi.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro