BusinessMagazin

Tag: panorama

  • Cum se reciclează foştii finanţişti? Se fac meditatori!

    Meditatorul ideal pentru britanici, în ultima vreme, este cineva cu studii la una din universităţile renumite ale ţării, cum ar fi Oxford sau Cambridge, cunoscător de limbi străine, cu o inteligenţă peste medie, ceea ce-l face candidat la o categorie nou apărută, aceea de “super-meditator”. Aceştia sunt foarte căutaţi, ajungând un fel de celebrităţi printre părinţii dornici să le ofere copiilor cel mai bun profesor particular pe care-l pot găsi.

    Meditatorii sunt plasaţi clienţilor interesaţi de serviciile lor de către agenţii specializate, care nu numai că nu au fost afectate de criză (întrucât părinţii, fie ei şi cu venituri mai mici, tot fac un efort măcar să le asigure pe o perioadă scurtă copiilor lor un profesor particular care să-i ajute să treacă un examen sau să-şi îndrepte notele), dar chiar au beneficiat de pe urma ei, pentru că acum reuşesc să găsească mai uşor super-meditatori buni la matematică pe care altădată i-ar fi recrutat companiile din domeniul financiar-bancar.

    Se preferă persoane tinere pentru rolul de super-meditatori, pentru că ele ştiu ce se cere pentru obţinerea notelor bune, ştiu să explice materia elevilor şi, în plus, sunt şi la curent cu ultimele noutăţi din domeniile predate.

    Ca să atragă clienţi, unele agenţii de intermediere se laudă cu meditatorii din portofoliu, publicându-le CV-ul şi poza pe site-ul lor. Inclusiv unii clienţi bogaţi se laudă cu profesorii particulari pe care i-au angajat să le mediteze copiii, luându-i uneori şi în călătorii alături de ei.

  • Desdemona secolului XXI: cum e să iubeşti un bărbat de altă rasă (VIDEO)

    Având-o ca autoare pe scriitoarea Toni Morrison, câştigătoare a Premiului Nobel pentru Literatură şi ca regizor pe Peter Sellars, care a montat anterior un “Othello” în versiune futuristă, “Desdemona” este de fapt de fapt o combinaţie între o piesă de teatru şi un concert, îmbinând naraţiunea interactivă cu muzică (compusă de muziciana africană Rokia Traore) şi cântece despre eroina lui Shakespeare.

    Desdemona le vorbeşte spectatorilor despre traumele asociate clasei sociale din care face parte, despre cele cauzate de faptul că este femeie albă care iubeşte un maur, despre război ori despre puterea transformatoare a dragostei, într-un dialog imaginar cu doica ei africană, Barbara, care în piesa lui Shakespeare este doar menţionată.

    Piesa s-a jucat deja la Paris, Viena şi Bruxelles, unde a fost foarte bine primită şi va ajunge la New York la începutul lunii viitoare. Spectatorii europeni o vor putea urmări din nou la mijlocul lui noiembrie la Berlin, ori la Londra în perioada Jocurilor Olimpice de anul viitor. Autoarea le recomandă însă spectatorilor să citească “Othello” înainte de a merge la teatru.

  • Cum să scoţi la licitaţie tabloul unui artist care nu există (GALERIE FOTO)

    Nat Tate a fost creat, de fapt, de romancierul britanic William Boyd, care i-a scris o biografie publicată în 1998 – “Nat Tate: Un artist american (1928-1960)” – unde erau incluse desene atribuite lui Tate, de fapt varii desene, poze şi ilustrate vechi culese de Boyd din diverse surse. Pentru o mai mare veridicitate, biografia era însoţită şi de comentarii ale muzicianului David Bowie şi ale scriitorului Gore Vidal, care ştiau adevărul.

    Gluma a fost împinsă foarte departe – David Bowie evocă într-un ton tragic ultimele zile ale lui Nat Tate, din ianuarie 1960, spunând că Tate şi-a adunat atunci aproape toate lucrările şi le-a dat foc, iar patru zile mai târziu s-a sinucis, aruncându-se de pe State Island Ferry din New York.

    Tablourile unui artist care nu există (FOTO)

    Banii obţinuţi din vânzarea lucrării lui Nat Tate, “Podul nr.144”, estimată să atragă oferte între 4.700 şi 7.900 de dolari, vor fi donaţi unei organizaţii caritabile care oferă sprijin artiştilor.

  • Poftiţi la o excursie printre gheţuri

    Mai nou, de când navele echipate corespunzător pentru navigaţia printre gheţuri nu mai sunt accesibile doar armatei sau oamenilor de ştiinţă şi pot fi comandate şi de cei ce doresc să aibă propriul lor iaht, vizitele făcute focilor sau pinguinilor au devenit un motiv de laudă pentru călătorii aflaţi în căutare de altceva decât locurile înţesate de turişti.

    Excursiile printre gheţuri sunt disponibile şi pentru cei care nu doresc să-şi bată capul cu întreţinerea unui iaht, fiindcă aceştia au posibilitatea să închirieze ambarcaţiuni capabile să navigheze pe toate mările lumii. O astfel de croazieră printre gheţuri costă peste 200.000 de dolari pe săptămână, pe o navă unde pot sta zece persoane ce speră să aibă şansa să vadă urşii polari la vânătoare sau să fotografieze morse.

  • Poftiţi să gustaţi nişte ghindă!

    Ghinda face deja parte din regimul alimentar al locuitorilor din ţări precum Mexicul, Coreea sau China, dar nu a fost adoptată pe scară largă. Cei care susţin includerea acestui fruct în regimul alimentar al oamenilor afirmă că stejarul este un arbore foarte adaptabil condiţiilor de sol şi climă, care, ajuns la maturitate, poate produce o cantitate de 130 până la 220 de kilograme de ghindă pe an, suficient pentru consum uman, după ce diverse specii de animale, păsări sau insecte şi-au luat şi ele partea.

    Ghinda se poate mânca fie în stil asiatic, sub formă de jeleu servit cu ghimbir şi sos de soia, fie în produse preparate la cuptor, ori sub formă de terci. După cum explică specialiştii californieni, ghinda nu conţine gluten, are un conţinut scăzut de grăsimi şi este bogată în vitamine şi minerale.

  • De unde si vorba populară: când o zbura melcul

    Studiul publicat în “Proceedings of the Royal Society B” arată că Istmul Panama, apărut acum circa trei milioane de ani, nu s-a dovedit o barieră de netrecut pentru o specie de melci marini care au reuşit să ajungă dintr-o parte în cealaltă a sa acum 750.000 de ani, parcurgând drumul în sens invers acum 72.000 de ani.

    Cercetătorii au reuşit să determine acest lucru pe baza unor teste ADN, ajungând la concluzia că după ridicarea Istmului Panama au avut loc două traversări ale acestuia, realizate de melci în zbor, agăţaţi de burta sau de picioarele unor păsări care i-au transporat de la un ocean la altul.

    Rezultatele cercetărilor îi îndreptăţesc pe oamenii de ştiinţă să creadă că şi alte mici specii de nevertebrate au utilizat aceeaşi modalitate de transport pentru răspândire.

  • Imagini cu Calea Lactee surprinse in Himalaya – FOTO

    Ucraineanul Anton Jankovoy, 23 de ani, a surprins imaginile in timpul unei calatorii in Nepal, deasupra muntilor Himalaya.

    Pentru a realiza fotografiile, fotograful a indurat ore bune frigul care se simtea pe cel mai inalt lant muntos din lume.

    Mai mult pe www.apropo.ro.

  • Părinţii de bani-gata ai Americii

    Considerând că deja le-au oferit suficient copiilor, cărora le-au plătit până şi studiile superioare sau o parte din costurile de întreţinere după terminarea studiilor, mulţi dintre părinţi doresc să se bucure ei înşişi de roadele muncii lor de atâţia ani.

    Tendinţa a fost identificată ca urmare a unui studiu întreprins de o firmă americană ce oferă de ani de zile sfaturi celor care vor să-şi lase agoniseala urmaşilor. Pe lângă dorinţa de a se răsfăţa după o viaţă de muncă, mulţi dintre americanii bogaţi se tem de efectul pe care primirea unei moşteniri mari l-ar putea avea asupra copiilor lor, care i-ar putea risipi în loc să cheltuie banii cu chibzuinţă. Mulţi nici măcar nu le spun copiilor de câţi bani dispun.

    Alţii, îngrijoraţi de starea economiei din prezent, preferă să-şi păstreze banii ca să fie siguri că au suficienţi pentru cheltuieli medicale sau alte probleme ce ar putea apărea, mai ales că speranţa lor de viaţă este mai mare decât cea a părinţilor lor din generaţiile interbelice.

  • Vă e dor de scrisorile de altădată?

    În mod poate surprinzător, aceştia sunt tineri care ştiu să comunice pe cale digitală, au conturi pe Facebook sau pe alte reţele de socializare, dar nu vor să renunţe la sentimentul plăcut ce-i încearcă atunci când ţin în mână o scrisoare sau o carte poştală proaspăt sosită.

    Unii au înfiinţat chiar şi bloguri prin care încearcă să-i convingă şi pe alţii de plăcerea scrierii şi a primirii corespondenţei tradiţionale, publicând online fotografii cu mostre de hârtie şi plicuri, articole despre plăcerea scrisului, imagini ale unor timbre sau din istoria poştei. Un astfel de blog este Save Snail Mail, a cărui proprietară, o tânără din Carolina de Nord, a descoperit că există o mulţime de alte site-uri şi bloguri dedicate aceluiaşi fenomen.

    Mişcarea de promovare a corespondenţei tradiţionale i-a atras şi pe dezvoltatorii de software, care au creat aplicaţii pentru smartphone-uri ce le permit utilizatorilor atraşi de romantismul comunicării epistolare, dar neîncrezători în condeiul lor să scrie scrisori lungi de dragoste. Aplicaţiile oferă sugestii de subiecte ori de scurte bileţele adresate persoanei iubite.

  • Vreau o haină pe măsura mea

    Cum numărul magazinelor independente de modă de lux din SUA se află în scădere, cele care vor să rămână pe piaţă trebuie să-şi câştige şi să-şi păstreze clienţii prin metode accesibile numai lor, scrie The Wall Street Journal.

    O metodă foarte bună o reprezintă serviciile personalizate, cum ar fi mici reparaţii pentru hainele de la magazin sau comandatul unui articol vestimentar de la concurenţă, în caz că măsura sau culoarea dorită de client nu este disponibilă. Faptul că nu fac parte dintr-o reţea le permite micilor magazine independente să-şi îmbie clienţii cu oferte pe care marile reţele nu le pot face, pentru că nu au cum să-şi cunoască fiecare client în parte. Patroana unui boutique de pe Madison Avenue din New York îşi ajută clientele să personalizeze articolele vestimentare pe care le cumpără, modificându-le gratuit astfel încât să le vină cât mai bine.

    În plus, cum numărul celor ce trec pragul micilor magazine ca să cumpere ceva este mai mic, proprietarii şi angajaţii ştiu bine ce măsuri poartă clienţii şi ce preferinţe au, astfel încât le pot comanda rapid îmbrăcăminte pe gustul lor din ultimele colecţii prezentate la New York, Milano, Paris sau Londra, pe când marile magazine comercializează produse alese pe tipuri generale de clienţi.

    Un magazin din Santa Monica, în California, dă cu împrumut clientelor fidele haine din colecţiile din anii trecuţi şi, de asemenea, trimite angajaţi acasă la cliente, ca să le ajute să sorteze îmbrăcămintea pe care nu mai vor să o poarte. Strategia acestui magazin presupune şi căutarea de designeri mai puţin cunoscuţi, ale căror creaţii să le prezinte clientelor.