BusinessMagazin

Tag: orientul mijlociu

  • De ce Moldova ar putea fi cea mai înspăimântătoare ţară din lume

    Associated Press a publicat un raport potrivit căruia o reţea criminală din fosta Uniune Sovietică încearcă să vândă materiale radioactive extremiştilor din Orientul Mijlociu. AP a dezvăluit, în urma unei investigaţii, o piaţă neagră pentru materiale nucleară în Moldova, informează The Atlatic.

    Autorităţile locale împreună cu FBI-ul au oprit patru încercări, în ultimii cinci ani, ale unei grupări cu legături ruseşti să vândă materiale radioactive extremiştilor islamici. Ultima acţiune de acest fel a avut loc în februarie 2015 când un contrabandist s-a oferit să vândă cesiu (element chimic), îndeajuns pentru a contamina câteva străzi dintr-un oraş, unui membru al Statului Islamic, conform Associated Press.

    Cei de la Atlatic punctează faptul că cesiu nu este un element cheie în creearea unei arme nucleare şi că are şi utilizări medicale şi industriale. În plus, autorităţile au spus că fiola de cesiu recuperată nu avea proprietăţile radioactive cu care se lăuda traficantul şi că nu este potrivită pentru a face o “bombă murdară”.

    Pe de altă parte, în 2011, un om aflat sub acoperire a reuşit să cumpere uraniu îmbogăţit de la cineva dintr-un automobil Lexus parcat în apropierea circului din Chişinău. Atunci s-a dovedit că materialul avea proprietăţi radioactive şi putea fi utilizat pentru creearea unei bombe nucleare.

    Însă în cele mai multe operaţiuni de arestări au fost efectuate după ce au fost obţinute doar mostre de material nuclear, nu cantităţi mari. Iar asta înseamnă că, dacă traficanţii au avut acces la cantităţi mai mari, acele materiale radioactive rămân în mâinile criminalilor

    “Atata timp cât contrabandişti cred că pot face foarte mulţi bani fără să fie prinşi, ei vor continua să facă asta”, a spus Constantin Malic, ofiţer de poliţie care a făcut parte din investigaţii.

    Citiţi aici ce este şi ce vrea Statul Islamic

  • Paravion se extinde în SUA, Orientul Mijlociu şi Asia

    Agenţia de turism online Paravion va intra pe pieţe din Statele Unite ale Americii, Orientul Mijlociu şi sud-estul Asiei. Reprezentanţii companiei estimează că extinderea va genera, în 2017, circa 25% din cifra de afaceri consolidată, pe grup, a Paravion.  Anul trecut, veniturile companiei s-au ridicat la 46 milioane euro în România, respectiv 21 milioane euro în Turcia, cifra de afaceri consolidată depăşind 65 milioane euro.

    Existenţa unor segmente mari de consumatori cu putere de cumpărare şi preferinţa pentru achiziţia online, dar şi evoluţia spectaculoasă înregistrată la nivel european, au dus la extinderea Paravion pe încă două continente, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii Paravion. Noile pieţe pe care va intra agenţia sunt SUA, Kuwait, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Bahrain, Indonezia, Filipine, Malaezia şi Taiwan.

    ”Paravion este deja prezentă în toate ţările din zona euro prin site-ul paravion.uk.com, cu care am înregistrat creşteri fulminante în primul trimestru din 2016, faţă de perioada similară a anului trecut: 580% în trafic şi 840% în număr de tranzacţii. Pentru că tehnologia ne permite acum replicarea uşoară a business-ului şi în alte ţări, am decis să lansăm, simultan, pe toate pieţele noi, site-ul www.paraviontour.com. Am optat pentru extinderea în SUA, Orientul Mijlociu şi Asia datorită gradului de adopţie a limbii engleze în rândul clienţilor, dar şi pentru că aici există o preferinţă pentru dolar american, ca monedă de plată”, spune Remus Vişan, Managing Director Paravion.

    Potrivit acestuia, lansarea site-ului paraviontour.com este estimată să aibă loc până la finalul lunii aprilie, iar suportul va fi asigurat în limba engleză de către echipa de call-center din România. Plăţile pe site se vor face în dolari americani. În ceea ce priveşte impactul extinderii asupra business-ului Paravion, Remus Vişan estimează că noile pieţe vor contribui cu 25% la cifra de afaceri a anului 2017, în contextul în care pieţele respective au un potenţial foarte ridicat.

    Paravion este prezentă pe piaţa europeană de turism în ţări ca Marea Britanie, Spania, Ungaria, Bulgaria sau Cipru, şi are agenţi de turism vorbitori de engleză, italiană, maghiară, bulgară, turcă, greacă şi spaniolă. Agenţia activează, din 2015, şi în Turcia, sub brandul Bavul.com, achiziţionat de la gigantul Turkcell, liderul pieţei telecom din această ţară.

    Potrivit unui interviu anterior acordat Business Magazin, Remus Vişan a ales calea antreprenoriatului imediat după finalizarea Facultăţii de Turism din Timişoara, având deja 4 ani de experienţă în turism, într-o agenţie locală. Venit în Bucureşti, a început businessul de turism cu o agenţie clasică, „la stradă“.

    Nimeni nu ştia care e piaţa clienţilor individuali, ce potenţial are şi cum să ajungi la ei. Tot atunci, în 2005, internetul începuse să prindă avânt în Bucureşti, noi eram dependenţi de el, aşa că ne-am întrebat dacă mai sunt şi alţii ca noi. Decizia s-a luat imediat, am ales rapid partenerul IT – Zitec – şi am lansat Paravion.ro“, povestea Vişan.

    În 2010, businessul fondat de Remus Vişan a fost achiziţionat de fondul de investiţii spaniol GED, iar în 2013 a început să se extindă la nivel international.

     

  • Companiile occidentale nu sunt străine de haosul din Orientul Mijlociu. Au subminat guvernanţa promovând corupţia

    Sute de companii internaţionale, nume mari precum Halliburton, Rolls-Royce şi Samsung, contau pe o obscură firmă din Monaco să le obţină afaceri cu guverne din ţări din Orientul Mijlociu, Africa şi fosta URSS. Firma, Unaoil, nu câştiga întotdeauna contracte datorită competenţei, ci, în multe cazuri, mituind cu milioane de dolari oficiali corupţi, informează Ziarul Financiar.

    Corupţia este o cauză a insta­bi­lităţii politice, iar instabili­ta­tea politică nu este nicăieri mai periculoasă ca în state pre­cum Siria, Libia şi Irak.

    Ce face Unaoil şi care au fost clienţii firmei arată o anchetă jur­na­listică efectuată de Huffing­ton Post şi de par­te­nerul său australian Fairfax Media. Printre sur­sele de informaţii sunt mii de emailuri şi documente in­terne ale Unaoil ajunse la jurnalişti prin diferite surse.

    Unele din companiile im­plicate au o lungă istorie de probleme cu legea din cauza scandalurilor de co­rup­ţie. Multe dintre com­pa­niile care au lucrat cu aceas­tă firmă au negat că au legătură cu fapte de corupţie.

    Documentele Unaoil nu arată clepto­craţi corupţi din lumea a treia strân­gând cu uşa companii occidentale neaju­to­rate, ci cum Unaoil, lucrând pentru puternice com­panii vestice, ia în râs agenţiile anti­corupţie şi co­ru­pe încet printr-o reţea se­cretă de inter­me­diari oficiali străini din ţările pro­ducătoare de petrol, începând cu mici ca­douri şi ex­cur­sii de cumpărături şi terminând cu mite grase.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Ţara în care femeile conduc companii de miliarde de dolari, dar nu au dreptul de a şofa

    În Arabia Saudită femeile nu pot şofa, nu pot să îşi arate părul în public sau să plece din ţară fără permisiunea soţului, dar pot administra în schimb afaceri de ordinul miliardelor de dolari.

    Este cazul Lubnei Olayan, şefa operaţiunilor din Orientul Mijlociu ale Olayan Group, unul dintre cele mai mari conglomerate din Arabia Saudită.

    Fost analist la JPMorgan, Lubna Olayan coordonează operaţiunile din Orientul Mijlociu ale Olayan Group, companie cu activităţi diversificate înfiinţată de tatăl ei în 1947. Cu 15.000 de angajaţi şi 50 de companii afiliate, grupul, cu sediul central în Atena, este activ în aproape toate sectoarele economiei saudite, inclusiv în servicii petroliere, oţel şi fast food.

    Lubna Olayan, desemnată în această lună femeia de afaceri a anului în Arabia Saudită, este una dintre puţinele femei din elita scenei de afaceri din Golful Persic care s-au dovedit atât de inteligente încât au fost alese de taţii lor să conducă afaceri, explică David Butter, analist specializat în afacerile din Orientul Mijlociu şi membru al Chatham House în Londra.

    În vârstă de 59 de ani, Olayan coordonează 40 de companii şi firme mixte şi administrează un portofoliu de acţiuni saudite tranzacţionate public în valoare de peste 4,4 miliarde de dolari, potrivit datelor Bloomberg. În 2004, Olayan a devenit prima femeie aleasă în boardul unei companii din Arabia Saudită, respectiv Saudi Hollandi Bank, la care o divizie a grupului Olayan deţine o participaţie de 21,8%.

    În timpul mandatului său, grupul pe care îl conduce a încheiat un acord pentru furnizarea de servicii de logistică grupului Saudi Aramco, cel mai mare exportator de petrol din lume, iar una dintre companiile mixte pe care le deţine a fost aleasă ca principal dezvoltator al hubului tehnologic din proiectul King Abdullah Economic City, de lângă Jeddah.

    Grupul Olayan este, prin intermediul unei companii mixte cu The Weir Group, unul dintre cei mai mari producători de echipamente tubulare pentru exploatările petroliere. Divizia de alimente este principalul deţinător al francizei pentru Burger King în Orientul Mijlociu şi nordul Africii. Grupul mai fabrică aluminiu, oţel şi materiale plastice, fiind şi producător local pentru Kleenex, Coca-Cola şi scutecele Huggies.

    În baza deţinerilor de acţiuni, a investiţiilor imobiliare şi a trei dintre afaceri despre care sunt disponibile informaţii, Olayan Group este evaluat la peste 10 miliarde de dolari, iar cei patru copii ai fondatorului, Khaled, Hayat, Hutham şi Lubna Olayan, precum şi văduva acestuia, Mary Perdikis Olayan, născută în Statele Unite, sunt incluşi, împreună, în indicele Bloomberg al miliardarilor. Niciuna dintre aceste persoane nu a apărut vreodată, individual, într-un top internaţional al bogaţilor.

    În Arabia Saudită, afacerile de familie sunt transferate de obicei generaţiei viitoare conform legii islamice, potrivit căreia fiii primesc o moştenire de două ori mai mare decât fiicele. O sursă apropiată situaţiei a spus însă că în cazul familiei Olayan averea ar fi fost împărţită în mod egal între cei cinci moştenitori.

    Toţi cei patru fraţi Olayan sunt membri ai boardului Olayan Group, dar surorile Lubna şi Hutham sunt cele mai vizibile în plan public.

    Ca director general al diviziei din Orientul Mijlociu a grupului, Olayan Financing, cu sediul la Riad, Lubna este cea mai proeminentă femeie de afaceri din Arabia Saudită, ţară în care femeile reprezintă doar 16% din forţa de muncă, potrivit Departamentului de Statistică şi Informaţii din Arabia Saudită.

    Lubna Olayan, care şi-a cunoscut soţul american în timp ce studia la Universitatea Cornell, a început să lucreze ca analist financiar la JPMorgan în New York, după ce a obţinut un MBA la Universitatea Indiana. Ea s-a alăturat afacerii familiei în 1983, la cererea tatălui ei, Suliman Olayan. Venirea la Riad, unde puţine femei muncesc, a reprezentat o tranziţie dificilă, dar Lubna a beneficiat de sprijinul tatălui său, care i-a servit drept mentor.

    Suliman Olayan a fost un orfan cu mijloace modeste de trai, iar ascensiunea sa este cu atât mai notabilă având în vedere că nu are legături de sânge cu familia regală saudită. El a început să lucreze ca dispecer la compania care a precedat Saudi Aramco, la vârsta de 19 ani. Zece ani mai târziu, când compania a început construcţia unei conducte petroliere majore, Olayan şi-a ipotecat casa pentru 4.000 de dolari, a cumpărat câteva camioane şi a obţinut un contract pentru acel proiect. Compania fondată atunci de Suliman a devenit baza de la care s-a format Olayan Group. Ca multe alte companii de familie din Arabia Saudită, compania lui Suliman s-a dezvoltat prin oferirea de servicii industriei petroliere în formare şi a contribuit la modernizarea ţării. Prin parteneriatele formate de Olayan, saudiţii au obţinut acces la pasta de dinţi Colgate, la biscuiţii Oreos şi la Coca-Cola.

  • Cosmin Olăroiu, cel mai bun antrenor din Orientul Mijlociu în 2015

    Olăroiu, care a dus Al-Ahli în finala Ligii Campionilor Asiei, i-a întrecut pe Yahya Golmohammadi (Zob Ahan), Christian Gross (Al-Ahli Jeddah) şi Zlatko Dalic (Al-Ain.).

    Cel mai bun jucător din Orientul Mijlociu a fost Omar Abdulrahman, de la Al Ain, care i-a învins pe Yasser Al-Shahrani (Al Hilal), Hassan Al-Haydos (Al Sadd) şi Mehdi Taremi (Persepolis).

     

  • Retrospectiva 2015: Criza refugiaţilor

    Nu există imagine mai zguduitoare, mai reprezentativă pentru anul 2015, decât cea cu  trupul lui Alan Kurdi, copilul în vârstă de trei ani care s-a înecat în Mediterană şi care a fost descoperit pe o plajă din Turcia. Alan nu a fost singur, pentru că, potrivit UNICEF, cel puţin 185 de copii imigranţi au murit înecaţi în Marea Egee în timp ce încercau să ajungă pe cale maritimă din Turcia în Grecia. „În Marea Egee, aproximativ 30% dintre cei care au murit în acest an sunt copii. Ceea ce înseamnă 185 de copii din totalul de 590 de persoane decedate în estul Mării Mediterane în acest an“, a declarat Sarah Crowe, un purtător de cuvânt al UNICEF.

    Peste 250.000 de sirieni şi-au pierdut viaţa în conflictul armat care are loc în Siria din 2011, început cu proteste antiguvernamentale, înainte de a escalada în război civil. Alţi 11 milioane de oameni au fost nevoiţi să îşi părăsească locuinţele, iar peste 4 milioane au fugit din ţară, din cauza luptelor dintre forţele loiale preşedintelui Bashar al-Assad şi rebeli. La acestea se adaugă militanţii jihadişti ai grupării Stat Islamic, care controlează mari regiuni din Siria şi Irak, unde seamănă teroare. Statele Unite şi ţări partenere lansează atacuri aeriene împotriva forţelor Statului Islamic încă din septembrie 2014. Rusia a început la rândul ei, în septembrie, atacuri aeriene împotriva ISIS, la cererea preşedintelui Bashar al-Assad, şi a intensificat acţiunile în noiembrie, după doborârea unei aeronave ruseşti în Sinai de către islamişti şi a atentatelor de la Paris.

    În condiţiile uriaşului aflux de oameni, Uniunea Europeană a stabilit la un summit din luna septembrie redistribuirea obligatorie a refugiaţilor în statele membre. Potrivit planului CE, Germania şi Franţa urmează să accepte cele mai multe persoane, 31.443 şi 24.031. Spania, Polonia şi Olanda sunt următoarele, cu 14.931, 9.287 şi 7.214 de azilanţi. Sistemul obligatoriu de cote, contestat de unele state, precum Ungaria, are drept criterii populaţia, economia, şomajul şi acceptarea în trecut a unor refugiaţi de către statele membre. România, care s-a opus cotelor obligatorii, urmează să găzduiască 6.351 de azilanţi.

    Potrivit datelor ONU, războiul civil din Siria a făcut ca în ultimii cinci ani peste 4 milioane de oameni să se refugieze mai întâi în ţările vecine Turcia, Liban, Iordania şi Irak, iar apoi în Europa. În luna februarie, Turcia a devenit gazda celui mai mare număr de refugiaţi din lume, adăpostind 2,2 milioane de sirieni şi cheltuind 7,6 miliarde de dolari pentru asistenţa directă acordată acestora. La sfârşitul lunii noiembrie, Uniunea Europeană a încheiat un acord cu Turcia pe tema gestionării crizei migraţiei şi negocierilor de aderare, în care s-a angajat să îi acorde un ajutor de 3 miliarde de euro.

    Europenii, în frunte cu cancelarul german Angela Merkel, au fost supuşi unor presiuni puternice în gestionarea celui mai mare aflux de oameni de la al doilea război mondial încoace, cei mai mulţi prezenţi deja în Germania, unde Merkel depune eforturi importante în vederea unui acord cu turcii. Criza a fost exploatată de către opoziţii populiste şi a ridicat unele ţări împotriva altora, afectând totodată ideea frontierelor deschise, atât de preţuită de către membrii Uniunii.

    Măsurile pe care UE le-a adoptat în ultimele luni au contribuit prea puţin la preluarea controlului asupra afluxului, iar iarna, care poate diminua numărul migranţilor timp de câteva luni, înăspreşte situaţia zecilor de mii de oameni blocaţi după închiderea frontierelor în Balcani, sporind presiunea asupra liderilor europeni să găsească o soluţie. Europenii vor ca Turcia să cheltuiască noile fonduri europene – aproximativ 3 miliarde de euro în următorii unu-doi ani – pentru a îmbunătăţi condiţiile de viaţă ale celor aproximativ 2,3 milioane de sirieni care trăiesc în prezent în Turcia, pentru ca aceştia să fie mai puţin dispuşi să urce în bărci şi să plece către coastele Greciei. UE doreşte de asemenea ca autorităţile turce să păstreze mai mulţi afgani şi alţi asiatici care traversează Turcia în drumul lor către Europa. Uniunea mai vrea ca Turcia să-şi asume angajamentul de a reprimi persoane care reuşesc să ajungă în Grecia, dar ale căror solicitări de azil politic sunt respinse.

    Criza refugiaţilor ar putea căpăta aspecte din ce în ce mai dramatice după atentatele teroriste din Franţa, de la începutul şi de la sfârşitul anului. Este vorba de masacrul de la birourile revistei de satiră Charlie Hebdo, din 7 ianuarie, care s-a sfârşit cu o uriaşă operaţiune a poliţiei şi două asedii, două zile mai târziu, dar şi de atacurile seara zilei de 13 noiembrie, din Paris, comise de islamişti înarmaţi şi sinucigaşi, care au lovit o sală de concerte, un stadion, restaurante şi baruri, provocând moartea a 130 de oameni şi rănirea altor câteva sute. Atacurile, comise de trei echipe coordonate, au fost descrise de preşedintele Francois Hollande drept un act de război organizat de gruparea Stat Islamic. Atacurile au fost cele mai sângeroase atentate din Uniunea Europeană după cel care au avut loc într-un tren la Madrid, în 2004.

  • O treime din vizitatorii mall-urilor merg doar să ia masa,iar 40% din fac şi cumpărături după ce iau masa

    Aproape o treime din consumatorii din Europa, Africa de Sud şi Orientul Mijlociu îşi propun să intre într-un restaurant sau într-o cafenea când merg într-un centru comercial, conform celui mai recent studiu Food&Beverages realizat de compania CBRE, lider global în consultanţă imobiliară. Mai mult, cumpărătorii din Emiratele Arabe Unite, Africa de Sud, Turcia, România şi Spania asociază centrele comerciale cu destinaţia lor favorită pentru a lua masa. Interesant este că 40% merg la cumparaturi după ce intră într-un restaurant sau o cafenea, chiar daca intenţia lor iniţială era doar să ia masa.

    Studiile CBRE arata tendinţa clară a consumatorilor de a căuta şi aprecia oferte consistente si diverse de restaurante şi cafenele în centrele comerciale ceea ce ar putea aduce tendinţe noi in realocarea spaţiilor pentru a oferi vizitatorilor opţiuni mai bune pentru zona de food court.

    „Rezultatele inregistrate la nivel EMEA se regasesc in piata locala – românii apreciază zona de restaurante si cafenele din cadrul unui centru comercial. In acelasi timp consumatorul roman devine mult mai pretentios – el asteapta calitate si o experienta memorabilia atunci cand ia masa intr-un centru comercial. Astfel, dezvoltatorii, proprietarii si companiile de property management trebuie sa ofere solutii inovative si sa livreze clientului aceasta experienta. In unele cazuri, asta poate insemna o reconfigurare totala a zonei de food, in altele poate insemna doar largirea mixului de operatori, prin aducerea de restaurante cu specific local sau cu profil special, iar pentru alte centre se poate lucra strict la partea de design (zona de sitting confortabila, scaune de masa pentru copii, terase, zone verzi)„, explică Laura Bencze-Dumea, Head of Retail CBRE EMEA.

    Realizatorii studiului au intervievat 22.000 de subiecţi din 22 de pieţe din Europa, Africa de Sud şi Orientul MIjlociu pentru a le afla perceptiile despre zona de food court din centrele comerciale. Rezultatele arată că 59% dintre cumpăraătorii din Emiratele Arabe Unite, 57% dintre sud-africani, 52% din turci, 51% dintre polonezi si 42% dintre spanioli merg la mall doar să mănânce şi să bea.

    CBRE Group, cu sediul central in Los Angeles, este cea mai mare companie in domeniul imobiliar din lume şi societate de investiţii (în termeni de venituri, 2014). Compania are mai mult de 70.000 de angajati (excluzand companiile afiliate), şi deserveşte proprietarii de active imobiliare, investitorii si chiriasii prin intermediul celor peste 400 de birouri (excluzand filialele) din intreaga lume.

  • De ce Moldova ar putea fi cea mai înspăimântătoare ţară din lume

    Associated Press a publicat un raport potrivit căruia o reţea criminală din fosta Uniune Sovietică încearcă să vândă materiale radioactive extremiştilor din Orientul Mijlociu. AP a dezvăluit, în urma unei investigaţii, o piaţă neagră pentru materiale nucleară în Moldova, informează The Atlatic.

    Autorităţile locale împreună cu FBI-ul au oprit patru încercări, în ultimii cinci ani, ale unei grupări cu legături ruseşti să vândă materiale radioactive extremiştilor islamici. Ultima acţiune de acest fel a avut loc în februarie 2015 când un contrabandist s-a oferit să vândă cesiu (element chimic), îndeajuns pentru a contamina câteva străzi dintr-un oraş, unui membru al Statului Islamic, conform Associated Press.

    Cei de la Atlatic punctează faptul că cesiu nu este un element cheie în creearea unei arme nucleare şi că are şi utilizări medicale şi industriale. În plus, autorităţile au spus că fiola de cesiu recuperată nu avea proprietăţile radioactive cu care se lăuda traficantul şi că nu este potrivită pentru a face o “bombă murdară”.

    Pe de altă parte, în 2011, un om aflat sub acoperire a reuşit să cumpere uraniu îmbogăţit de la cineva dintr-un automobil Lexus parcat în apropierea circului din Chişinău. Atunci s-a dovedit că materialul avea proprietăţi radioactive şi putea fi utilizat pentru creearea unei bombe nucleare.

    Însă în cele mai multe operaţiuni de arestări au fost efectuate după ce au fost obţinute doar mostre de material nuclear, nu cantităţi mari. Iar asta înseamnă că, dacă traficanţii au avut acces la cantităţi mai mari, acele materiale radioactive rămân în mâinile criminalilor

    “Atata timp cât contrabandişti cred că pot face foarte mulţi bani fără să fie prinşi, ei vor continua să facă asta”, a spus Constantin Malic, ofiţer de poliţie care a făcut parte din investigaţii.

    Citiţi aici ce este şi ce vrea Statul Islamic

  • Sincronizare

    În seara zilei în care ruşii au început operaţiunile militare în Siria a fost cât pe ce să stric butoanele telecomenzii pentru că toate televiziunile repetau întruna că „Rusia bombardează Siria“, iar eu încercam să aflu ce bombardează ruşii, despre ce obiectiv este vorba. Avusesem de scris toată ziua şi eram cam rupt de realitate; prinşi în delirul „breaking news-ului“, redactorii televiziunilor de ştiri uitau unu, să răspundă la cele câteva întrebări de bază în jurnalism – cine, ce, unde, cum, de ce -, şi doi, să remarce că ursul a ieşit din bârlog spre orientul mijlociu după o bună bucată de vreme.

    Iniţial s-a spus că ruşii atacă Statul Islamic, apoi pe insurgenţii sirieni şi nu pe ISIS; la zece seara cei de la Casa Albă însăşi anunţau că nici la ei nu ştiu ce au bombardat ruşii (era în schimb anunţat un număr exact de morţi, 36 de civili, desigur). Peste noapte ţinta ruşilor, tot neprecizată, era uitată, pentru că intraseră pe rol negocieri ruso-americane urgente. În cele din urmă ruşii au anunţat că au bombardat obiective ISIS şi că nu au avut de-a face cu civili (mai ţineţi minte loviturile chirurgicale dintr-un alt conflict?!). La ora când scriu acest material, BBC anunţa al doilea val de bombardamente, iar Washington Post citează un oficial american care este convins că atacurile ţintesc nu statul islamic, ci grupările care se opun regimului Assad, grupări finanţare de CIA.

    Interesat este şi modul în care ruşii au procedat pe plan diplomatic: a început cu un telefon pe care un diplomat rus l-a dat omologului său american din Bagdad, pentru a-i spune că „avem ceva interesat să vă spunem“. După discuţia telefonică, un general rus cu trei stele a ajuns la ambasada SUA şi a cerut să se întâlnească cu ataşatul militar. Generalul l-a înştiinţat pe american că peste exact 60 de minute vor începe bombardamentele şi că ar fi bine ca Statele Unite să retragă şi avioanele şi orice alte efective au la sol; iar peste exact 60 de minute atacul a început. 

    O sincronizare ceva mai bună decât a japonezilor în 1941: în timp ce avioanele atacau deja Pearl Harbour, diplomaţii niponi se chinuiau încă să bată la maşină textul declaraţiei de război. Dar până la urmă ce caută ruşii, Vladimir Putin de fapt, în Siria? Pai, prima la mână, anulează o parte din efortul diplomaţiei vestice, întins pe un secol şi mai bine, de a ţine Orientul Mijlociu şi sudul Asiei departe de influenţa rusească. În timp, de la războiul Crimeei, trecând prin primul război mondial şi nu numai, limitarea influenţei ruseşti în zonă a fost o preocupare pentru anglo-saxoni. 

    Astăzi o Europă slăbită nu numai de mersul economiei, ci chiar de liderii săi şi o Americă care şi-a adandonat/uitat rostul nu mai au forţa să riposteze; mi-ar fi plăcut să am un ochi şi o ureche în interiorul Kremlinului după anunţul lui Obama privind acordul cu Iranul, doar pentru a-mi da seama care a fost intensitatea hohotelor de râs. Acum ruşii îl provoacă pe Obama, după ce acesta şi-a trădat aliaţii tradiţionali şi a adoptat o atitudine cât se poate de defensivă. Şi joacă la două capete, o carte cu Iranul, ajutând la construcţia centralelor nucleare, dar şi sporindu-şi influenţa în Arabia Saudită şi Israel, aici din raţiuni economice. Adică pentru a construi un OPEC cu Rusia la cârmă. În final, Rusia ar trebui să iasă din jocul lui Vladimir Putin cu o imagine nouă de superputere, cu aripi protectoare peste bucăţi bune din lume. 

    În acest timp Europa va primi nu putere, influenţă şi bani, ci populaţii de refugiaţi. Şi, poate, ceva gaze la iarnă.
    De fapt nici nu contează aşa de mult pe cine bombardează Putin. Ăştia de la televiziunile de ştiri îs nişte genii!
    Ilustrez cu Cei patru cavaleri ai apocalipsei, de Victor Vasneţov (1848 – 1926).

  • Mărturia halucinantă a unui român care a trăit opt ani în Orientul Mijlociu. Care este adevăratul pericol acum

    Valul de imigranţi arabi care a ajuns în Europa „a fost transformat într-o adevărată afacere din care unii au numai de câştigat”. Asta susţine Emanuel Peterliceanu, un băimărean de 37 de ani, care a studiat în Irak şi apoi în Siria, iar după ce a petrecut opt ani în Orientul Mijlociu spune că s-a familiarizat cu arabii şi spune că mulţi dintre cei care au ajuns în Europa mint în legătură cu ţara lor de provenineţă, scriu cei de la Vocea Transilvaniei.

    „În primul rând, nu doar prin prisma faptului că am studiat în Irak sau că am trăit în Siria, ci şi datorită faptului că mă ocup cu integrarea refugiaţilor de doi ani, eu fiind preşedintele Asociaţiei Nord pentru Cooperare şi Integrare, am ajuns să cunosc cultura tuturor ţărilor arabe şi pot spune că sirienii ca popor sunt oameni cu concepţii liberale, riscul ca sirienii să nu se poată integra în societatea europeană este mic.

    În ceea ce ne priveste pe noi, pericolul îl reprezintă organizaţiile teroriste musulmane care au găsit o breşă în sistemul birocratic european şi occidental. Această breşă este tocmai faptul că orice persoană care trece fraudulos graniţa poate să se declare refugiat. Declarându-se refugiat are şanse să primească statutul de refugiat sau în cel mai rău caz de protecţie subsidiară şi implicit paşaport românesc. În cazurile de forţă majoră, cum este cazul Siriei, toate statele lumii sunt obligate să acorde statutul de refugiat oricărui sirian care fuge din calea războiului”, spune băimăreanul, potrivit sursei citate.