Andrei închise telefonul şi se lăsă greoi pe spătarul fotoliului, frecându‑se la ochi, obosit. Era telefonul pe care partenerul şi finanţatorul său i-l dădea la începutul fiecărei săptămâni. De-a lungul ultimelor luni analizase activităţile din firmă şi operase schimbări care îşi arătaseră efectele benefice în timp. Una dintre acestea fusese retehnologizarea liniei de producţie; impactul a fost spectaculos. Dar acum, nimic nu mai mergea, iar explicaţiile pe care încerca să le găsească i se păreau tot mai penibile.
Afacerea începuse bine, cu numai un an înainte. O intuiţie (prietenii i-au spus că a fost o clipă de geniu) îl făcuse să remarce existenţa unei nişe de servicii şi produse neacoperite de principalii jucători; le împachetase într-un mod unic, finanţarea a venit aproape imediat şi, în scurtă vreme, banii au început să curgă. Concurenţa a revenit prompt şi, după 10 luni, bătălia era deja dură. Iar acum părea pierdută. Ultimul raport de vânzări, încă pozitiv, confirma tendinţa de scădere din trimestrul trecut, aproape 7%.Încă două luni la fel de proaste şi afacerea ar intra într-o fundătură din care nu vedea nicio ieşire.
Avea o zi aglomerată. O şedinţă de management dimineaţă, apoi plecarea la Londra pentru o întâlnire de afaceri cu furnizori strategici, iar seara, la invitaţia partenerilor, un spectacol la Royal Opera House of Covent Garden. Numai asta mai lipsea, opera. Nu-i plăcea deloc, nu-l atrăsese niciodată. Se gândi la o glumă pe care să le-o spună prietenilor săi britanici: „Şi nu vine poliţia să întrerupă spectacolul pentru că au auzit din stradă femei ţipând minute în şir? Şi asta chiar dacă muzica simfonică era dată tare, ca să le acopere?”
Previzibil, şedinţa cu managerii nu produsese nicio soluţie pentru impasul în care se aflau. Sigur, investiţiile în tehnologie îşi arătau valoarea, timpii de producţie se reduseseră dramatic, iar calitatea era mai bună ca niciodată. Nu acolo era problema. Pur şi simplu nu vindea suficient de mult. Campaniile de publicitate, din ce în ce mai costisitoare, nu aduceau nicio creştere a numărului de clienţi, în timp ce presiunea concurenţei, care făcea ca preţurile să scadă, muşca nemilos din profit. Pentru prima dată, luase o serie de decizii dureroase, dar juste: nu doar că nu va mări bugetul pentru publicitate, ci chiar îl va scădea; diferenţa o va investi tot în marketing, dar nu ştia exact unde. La întoarcere, avea să stabilească împreună cu directorul de producţie primele trimiteri în şomaj tehnic. Cât despre echipa de vânzări, urma o serie de concedieri. Toate aceste reduceri ar fi putut asigura funcţionarea pentru câteva luni bune, dar viitorul rămânea sumbru în lipsa unei soluţii strategice.
Ca de obicei atunci când călătorea într-o ţară străină, gândurile negre i se risipeau. Nu reuşea să-şi explice de ce. Fie că simpla schimbare de peisaj îl făcea să-şi schimbe dispoziţia, fie că poate pur şi simplu contactul cu mediul de business al partenerilor săi britanici îl inspira, cert este că de fiecare dată se simţea bine.
Însă acum, întâlnirea cu furnizorii săi nu mai fusese atât de bună ca altădată. Comenzile erau în scădere, termenele de plată pe care încerca să le negocieze erau tot mai mari şi mai greu de obţinut. Cu toate acestea, partenerii săi, deşi îngrijoraţi, nu-şi schimbaseră atitudinea faţă de el, ci păreau mai curioşi ca niciodată să afle cu ce probleme se confruntă. Şi nu doar atât. William, account managerul său, îi furniza tot felul de informaţii din industrie, cu accent pe Europa de Est. Creşterea generală a pieţei în care activa era indiscutabilă, în jur de 8% practic evoluţia era în sens invers decât mersul afacerii lui. Iar informaţiile erau reale şi foarte concrete, confirmând ceea ce citise neîncrezător în studiile de piaţă. Practic tranzacţiile repetate ale clienţilor finali erau exact ceea ce-i lipsea din statisticile sale, care altfel nu arătau deloc rău.
Conform unui studiu al Ensight Management Consulting, cele mai multe iniţiative în domeniul CRM au început în perioada 2009-2010, în plină criză economică, ceea ce demonstrează că, de fapt, CRM s-a dovedit a fi o soluţie atractivă pentru băncile care şi-au schimbat orientarea de la atragerea de noi clienţi la retenţia celor existenţi, ca urmare a condiţiilor dure existente pe piaţă. (sursa: www.ensight.ro)
În mod surprinzător, cea mai puternică impresie i-a produs-o spectacolul de operă. Nu-şi imaginase niciodată că i-ar putea plăcea atât de mult. Unde mai pui că era vorba şi de o lucrare mai degrabă modernă, Der Rosenkavalier de Richard Strauss. Se felicită în gând că uitase să spună gluma la care se gândea de dimineaţă şi care acum i se părea truculentă. Şi nu doar muzica îl fascinase, ci şi spectacolul unei săli de 2.400 de locuri, plină până la refuz. Se aştepta să vadă numai public matur şi bătrân, dar tocmai diversitatea acestuia îi dădea de gândit. Opera Regală oferea o seară mult mai complexă decât simpla frecventare a unui spectacol. Barurile şi restaurantele din corpul clădirii permiteau rezervări şi comanda unui meniu care putea fi consumat în pauze. Terasa teatrului oferea o privelişte încântătoare asupra unei zone centrale din Londra.
