BusinessMagazin

Tag: Olanda

  • Cunoscuta bancă olandeză ABN Amro, care a fost în România până la criza anterioară, anunţă concedierea a 2.500 de angajaţi

    ABN Amro, a treia cea mai mare bancă din Olanda, va tăia peste 2.500 de joburi până în 2024, adică 15% din forţa totală de muncă (19.000 de angajaţi).

    Anunţul vine în condiţiile în care reducerile anuale de costuri vor creşte de la 700 de milioane de euro la 4,7 miliarde, scrie Reuters.

    Creditorul a raportat un profit net de 301 milioane de euro în septembrie, de aproape trei ori mai mult decât estimările iniţiale ale analiştilor, însă banca a câştigat de aproape două ori mai puţin decât în aceeaşi perioadă din 2019, mai exact 588 milioane de euro.

    Potrivit Business Insider, ABN Amro ocupă locul 26 în clasamentul celor mai puternice bănci din Europa, cu active de peste 390 de miliarde de euro.

    Pe fondul crizei generate de coronavirus, Deutsche Bank – cea mai mare bancă din Germania – a anunţat spre sfârşitul lunii septembrie că va închide la nivel local una din cinci sucursale, după ce a raportat pierderi de 77 de milioane de euro în T2.

    De asemenea, Danske Bank – prima bancă din Danemarca – va elimina 1.600 de locuri de muncă în următoarele 6-12 luni ca parte a unui program de reducere a coturilor.

     

  • Ştefan Vârgolici, CEO Revo Technologies România: „România oferă numeroase oportunităţi pentru fintechuri”

    Rol ocupat în companie: Sunt country manager al Revo Technologies, o companie fintech de top in Europa Centrală şi de Est, specializată în servicii de finanţare de tipul „buy now, pay later” pentru achiziţiile din magazinele online şi offline. 

    Lansată în 2013, compania activează în Polonia, Rusia şi acum România, în peste 7.000 de magazine. Revo a dezvoltat o gamă completă de soluţii financiare IT pentru comercianţi, oferind clienţilor opţiunea de a cumpăra prin intermediul unei finanţări instant în doar câteva secunde.

    Soluţia ajută comercianţii să îşi mărească traficul, conversiile, coşul mediu, cât şi frecvenţa achiziţiilor. În rolul meu de country manager sunt responsabil de lansarea serviciilor companiei pe piaţa din România şi de dezvoltarea reţelei de parteneriate cu retaileri de top. Obiectivul meu principal este creşterea businessului, crearea unei strategii pe termen lung care să asigure succesul cât şi dezvoltarea unei echipe puternice locale.

    Consider că România oferă numeroase oportunităţi pentru fintechuri ca Revo, având o creştere puternică pe segmentele de retail şi IT, cât şi datorită nevoii reale a clienţilor pentru servicii financiare alternative la soluţiile bancare tradiţionale. Sunt foarte entuziasmat să fac parte dintr-un business atât de dinamic şi dintr-o echipă aşa puternică. Poziţia actuală îmi oferă tot ce este mai bun din ambele lumi, pot să lucrez într-un mediu de tip start-up, unde am autonomie şi pot să construiesc şi să coordonez compania la nivel local, iar în acelaşi timp fac parte dintr-o organizaţie mai mare în care am ocazia să lucrez cu oameni extrem de bine pregătiţi de la care am ce să învăţ constant.

    Cele mai importante roluri profesionale avute până la această funcţie:  Management consultant – McKinsey and Company, România; cofondator Breakin’ Escape Rooms, Regatul Unit;  sales director – Forward Software, account manager – Romsys, consultant în Parlamentul European.  
    În 2014 am pornit o afacere de escape room pe piaţa din România, iar în 2017 am extins afacerea în Londra, unde în prezent avem una dintre cele mai mari şi populare locaţii din oraş, care a găzduit peste 40.000 de jucători în 2019. Pe lângă activitatea din locaţii am dezvoltat şi linia de business de game development prin intermediul căreia am construit şi am vândut camere de joc şi concepte dezvoltate de noi în alte ţări, precum Serbia, Olanda, Germania şi Emiratele Arabe Unite.
     

    Rolul propus pentru anul 2030: CEO al Europe – Revo Technologies şi cofondator al Breakin’ Escape Rooms Global Franchise. Îmi doresc să contribui la dezvoltarea companiei şi să devenim un lider al sectorului fintech în pieţele noastre principale. De asemenea, cu Breakin’ Escape Rooms ne dorim să devenim  o franciză recunoscută şi să ne extindem cu locaţii în cele mai mari oraşe la nivel mondial.
     

    CEO/Antreprenor admirat: Daniel Dines – fondatorul UiPath – pentru că a avut ambiţia şi determinarea de a construi ceva de la zero în România şi pentru că a avut tăria de caracter şi curajul să continue atunci când totul părea fără speranţă.

  • Ţara care intenţionează să lovească cu taxe de miliarde de euro multinaţionalele care pleacă din ţară

    Un proiect de lege olandez gândit să descurajeze multinaţionalele să plece din ţară lovindu-le cu taxe de exit de miliarde de euro câştigă sprijin politic după ce gigantul Unilever a avertizat că va trebui să-şi anuleze decizia de a se muta din Rotterdam în Marea Britanie dacă iniţiativa ar fi adoptată, scrie Financial Times.

    Descrisă ca legea fiscală „Hotel California“ de către critici după titlul unui popular cântec al formaţiei Eagles despre un hotel unde „poţi intra oricând, dar nu-l mai poţi părăsi niciodată“, propunerea aşteaptă o opinie juridică „n această lună care va determina compatibilitatea acesteia cu legislaţia fiscală olandeză şi a UE.

    Partidele politice din guvern şi opoziţie au indicat că vor susţine legea dacă aceasta este conformă legislaţiilor menţionate.

    Unilever a avertizat săptăm“na trecută că „dacă proiectul ar fi fost adoptat „n forma actuală“ şi s-ar aplica la restructurarea planificată a companiei, nu va continua cu planul său de a „nfiinţa o singură entitate juridică în Marea Britanie.

    Producătorul săpunurilor Dove şi al îngheţatelor Magnum a estimat că se va confrunta cu sancţiuni retroactive de 11 miliarde de euro în cazul „n care proiectul de lege ar fi aprobat.

    Propusă de deputatul ecologist Bart Snels, legea este concepută pentru a penaliza companiile cu venituri de peste 750 de milioane de euro şi care pleacă din Olanda pentru jurisdicţii cu regimuri fiscale mai favorabile.

    În cazul Unilever, Snels a spus că taxa de exit se va aplica deoarece Marea Britanie nu are impozite cu reţinere la sursă pentru dividende.

     

  • Mark Rutte, olandezul biciclist care a ţinut întreaga Europă captivă

    „Marele rău” – aşa este descris premierul olandez de ziariştii italieni pentru că a ţinut pe loc negocierile pentru pachetul de reconstrucţie economică a UE, cu refuzul de a oferi gratuităţi unor state ca Italia.

    Să fie acest olandez biciclist noul ticălos al Europei sau vocea raţiunii? Până la urmă, în negocierile maraton pentru bugetul pe termen lung al UE şi pentru planul de relansare economică postpandemie, ambele instrumente financiare însumând suma astronomică de 1.820 de miliarde de euro, Rutte a obţinut promisiunile Italiei şi Greciei că banii nu vor fi risipiţi şi că noile fonduri UE vor fi însoţite de reforme. Italia este o ţară notorie pentru rezistenţa la reformă, cauză din care s-a şi aflat în centrul ultimelor crize.

    Apoi, după cum scrie France 24, este preţuit pentru că îi ţine sub control pe euroscepticii de acasă. Iar UE numai de un nou val de populism, pornit din nordul bogat, nu are nevoie.

    Rutte este înainte de toate un politician versat şi un negociator de temut. Interlocutor formidabil, olandezul îşi pierde rar cumpătul şi stăpâneşte tot ce înseamnă arta comunicării, scrie Le Figaro. Glumeşte şi zâmbeşte pentru a detensiona situaţia şi pentru a fi văzut în rolul de personaj pozitiv. Foloseşte calmul şi lasă să se vadă doar puţin din intenţiile sale reale pentru a-şi deruta adversarul şi a obţine mai multe concesii. Şi joacă pe mize mari.  

    Când preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, l-a câştigat pe  cancelarul Germaniei, Angela Merkel, cu ideea de împrumuturi colective ale statelor UE pentru finanţarea unui amplu pachet de relansare economică de 750 de miliarde de euro, punând astfel capăt deceniilor de ortodoxie economică germană, avocaţii unei solidarităţi mai mari în întregul bloc european s-au simţit de parcă ar fi cucerit în sfârşit Muntele Everest. Nu se aşteptau ca Olanda să reprezinte un obstacol în persoana lui Mark Rutte, premierul deşirat şi cumpătat al ţării.

    La discuţiile liderilor UE privind pachetul de reconstrucţie, întinse pe patru zile şi adânc în noapte, Rutte a fost indicat ca fiind responsabil pentru impas. A fost imediat poreclit „Domnul Nu. Nu. Nu“. Negocierile i-au adus la disperare pe unii lideri europeni. În a treia zi de discuţii, un Viktor Orban furios l-a atacat pe Rutte prin intermediul unei coferinţe de presă, acuzându-l că „este responsabilul pentru haosul de aici. Vrea să creeze un mecanism care să-i permită să influenţeze şi să controleze pe ce cheltuiesc banii ţările europene”.

    Premierul maghiar a mers mai departe spunând că olandezul are „un stil comunist”. Nici premierul bulgar, Boiko Borisov, nu şi-a putut păstra calmul, declarând că Mark Rutte „se comportă ca un poliţist”. Premierul Portugaliei, Antonio Costa, a declarat că „opoziţia din partea «the frugal four» nu mai este tolerabilă”, aminteşte publicaţia italiana Corriere della Sera. Olanda face parte din grupul de state cunoscut ca „the frugal four”, alături de Austria, Danemarca şi Suedia, economii excedentare care pun mare preţ pe cumpătarea fiscală. Lor li s-a alăturat Finlanda. 

    Descris de către The Economist ca purtându-se asemenea unui preot catolic care a luat o supradoză de cafeină, Rutte dă impresia unei deschideri energice, însă îşi păzeşte cu străşnicie viaţa privată. Se autodescrie ca fiind „un om al obiceiului şi tradiţiei”. Şi-a trăit întreaga viaţă la Haga, unde era cel mai mic dintr-o familie cu şapte copii. Tatăl său, Izaak, a fost comerciant, în timp ce mama sa, Mieke, a fost sora primei soţii a lui Izaak. Aceasta a murit într-un lagăr japonez în al Doilea Război Mondial.

    Rutte a dorit iniţial să fie pianist de concerte, dar a absolvit facultatea de istorie, după care a lucrat pentru gigantul anglo-olandez de bunuri de larg consum Unilever ca manager de resurse umane, o vreme pentru divizia de unt de arahide. Acest lucru i-a adus experienţa şi relaţiile necesare pentru a intra în partidul liberal probusiness VVD pe care îl conduce din 2006 şi cu care a devenit premier în 2010. De atunci, Rutte a condus ca premier trei coaliţii de guvernare, personalitatea sa cordială ascunzând instincte de prădător politic. A fost criticat că este vânător de voturi, cum a fost atunci când a pariat pe o poziţie puternic antiimigraţie pentru a-i fura electoratul liderului de extremă dreaptă Geert Wilders în campania pentru alegerile din 2017.  Mai recent a câştigat admiratori în timpul pandemiei pentru „blocajele sale inteligente”.

    „Ceea ce a avut dintotdeauna a fost acea percepţie din partea altora de a fi un personaj competent la guvernare“, spune Bergsen, fost consilier de politică economică al guvernului olandez. Aşa-numitul „premier de teflon” s-a priceput şi la gestionarea imaginii sale personale.

    A devenit o figură de cult prin videoclipuri virale cu el mergând cu bicicleta la muncă, chiar şi pentru a se întâlni cu lideri străini.Faptul că nu este însurat a stârnit speculaţii cu privire la sexualitatea sa în urmă cu câţiva ani, dar el s-a strecurat printre întrebările indiscrete, spunând doar că este „fericit” de viaţa sa.

    În timpul carantinei s-a aflat că Rutte a urmat regulile impuse de guvern pentru toată lumea şi a evitat să-şi viziteze mama într-un azil de bătrâni până cu câteva ore înainte ca aceasta să moară. De la Rutte lumea a aflat că a plâns la moartea tatălui său, a unui frate bolnav de SIDA în 1989 şi a unei surori. Pe plan internaţional, Rutte ţine strâns de imaginea omului care vorbeşte direct, fără ascunzişuri, dar acest lucru nu i-a adus întotdeauna prieteni.

    Spre exemplu, l-a întrerupt pe Donald Trump, chiar în timpul unei vizite la Washington în 2018, cu un „Nu” brusc, când preşedintele Americii a făcut un comentariu despre un acord comercial cu UE.
    Atitudinea dură a lui Rutte în ceea ce priveşte Grecia în plină criză a datoriilor şi criza migraţiei din UE din anii 2010 i-a înfuriat pe mulţi europeni.
    Şi acum este văzut ca „marele rău”, după cum îl descrie cotidianul italian Corriere della Sera, liderul neoficial şi de neînduplecat al „the frugal four”, acum cinci.  

    „Nu cred că se simte bine“ în rolul de ticălos, a spus un diplomat olandez. „El ar prefera să fie perceput ca o persoană care îmbunătăţeşte lucrurile, stând la înălţime pentru contribuabilii săi”, a explicat diplomatul. Rutte, înalt de 1,93 m, are o statură impunătoare chiar şi pentru naţiunea cu cei mai înalţi oameni din lume.

    În vârstă de 53 de ani şi aflat de un deceniu la guvernare, politicianul locuieşte în acelaşi apartament pe care l-a cumpărat după absorvirea facultăţii, conduce un Saab second-hand (când nu circulă cu bicicleta) şi lucrează voluntar ca profesor de studii sociale la un liceu. O fire veselă (dă sfaturi statelor sudice cu zâmbetul pe buze), Rutte a reuşit să-şi facă prieteni şi să construiască alianţe în peisajul politic olandez destul de fragmentat. „Poate fi oarecum ca un cameleon”, îl descrie Pepijn Bergsen, analist la Chatham House din Londra. „Se spune că îşi poate modela opiniile pentru a le mula pe consensul din camera de negocieri.”

    Diverşi lideri europeni, inclusiv preşedintele Franţei, Macron, şi premierii Italiei şi Spaniei au călătorit la Haga în ultimele săptămâni pentru a încerca să-l facă pe olandez să se răzgândească.
    Totuşi, Rutte a încercat la rândul său să-i convingă pe toţi că nu se va topi sub presiune, spunând că „nu este făcut din marţipan”

    Având în vedere că virusul i-a tăiat accesul la o funcţie de top în UE, Rutte se va mulţumi probabil să vâneze un al patrulea mandat ca premier în alegerile din martie 2021.
    „Bănuiesc că o va face din nou. Nu se poate întoarce la fabrica sa de unt de arahide, aşa cum obişnuia să spună“, a spus Bergsen.

    Astfel, politica internă joacă cu siguranţă un rol în atitudinea lui Rutte. În martie 2021 vor fi alegeri generale, iar partidul conservator VVD trebuie să jongleze cu partidele de extremă dreapta pentru voturile unor oameni care sunt probabil eurosceptici. În plus, actuala sa coaliţie de centru dreapta nu are majoritate în parlament. Orice compromis la Bruxelles care ar merge prea departe în ochii olandezilor s-ar putea să nu fie ratificat în parlamentul de la Haga. Lui Rutte i s-a mai întâmplat aşa în 2005 şi în 2016.

    Olandezii, care susţin apartenenţa la UE cu o majoritate de două treimi, se mândresc atât cu istoria lor ca naţiune de comercianţi, cât şi cu cumpătarea lor tradiţională calvinistă.

    Alegătorii olandezi sunt conştienţi că sunt printre cei care contribuie cel mai mult la bugetul UE, iar ideea de a dărui sau de a împrumuta mai mult este nepopulară printre ei. Criticii spun că reticenţa olandezilor de a cheltui este acum deplasată, având în vedere surplusul comercial uriaş al ţării lor cu restul UE. Erik Nielsen, economist la UniCredit, spune că contribuţiile Olandei la bugetul european din 2018 de 4,8 miliarde de euro „spun doar o mică parte din povestea financiară reală”. „Potrivit Tax Justice Network, în acelaşi an structurile de tip paradis fiscal din Olanda i-au ajutat pe olandezi să pună mâna pe 6,7 miliarde de euro în venituri fiscale de la Germania, Franţa, Italia şi Spania”, a explicat  Nielsen.
    Porecla de „Domnul Nu” i se trage de la un videoclip din aprilie, reluat frecvent pe social media, care arată cum un colector de deşeuri din Olanda strigă la Rutte cerându-i să nu dea bani „acelor italieni şi francezi”. „Oh, Nu. Nu. Nu”, a răspuns premierul. „Voi ţine minte acest lucru.”
    Această ameninţare, de a spune „nu” generozităţii franco-germane, a fost poate cea mai bună carte a lui Rutte de la masa de negocieri de la Bruxelles, unde oficialii UE îi sunt recunoscători liderului olandez pentru că reuşeşte să ţină la distanţă partidele ostile Europei unite.
    Deşi a jucat cartea eurosceptică în anumite momente când s-a adresat publicului olandez, Rutte a fost îndrăgit la Bruxelles de când l-a depăşit pe extremistul de dreapta Geert Wilders în alegerile din 2017. Realegerea sa greu câştigată, urmată la puţin timp de înfrângerea extremistei franceze Marine Le Pen de către Macron în Franţa, a ajutat la stabilizarea navei UE după şocul votului pentru Brexit. Marea Britanie a arătat întregii Europe ce poate face populismul.
    Realizările sale din trecut i-au „permis liderului olandez să joace un rol important în politica UE”, a scris cotidianul italian La Repubblica. Aceste realizări explică de ce colegii olandezului l-au acceptat în trecut ca partener, deşi acest lucru este atât de solicitant, şi de ce o vor face din nou.
    Diplomaţii UE au apucat să-i cunoască cu vârf şi îndesat talentele la discuţiile din Bruxelles. „Nu-l mai suportam pe Rutte”, povesteşte un diplomat prezent la discuţii. „Când credeai că ai obţinut un acord, ceva care să ne conducă spre finalul negocierilor, el îţi cere mai mult din altceva, şi tot aşa.”
    În cele din urmă, liderii UE s-au înţeles asupra unui plan de 1.820 de miliarde de euro reprezentând bugetul pe şapte ani al UE şi un pachet de reconstrucţie economică de 750 de miliarde de euro, dintre care 390 de miliarde de euro sunt granturi, iar restul împrumuturi cu dobândă foarte mică, finanţate prin obligaţiuni emise la comun de ţările UE. Planul iniţial, aşa cum a fost prezentat el de Franţa şi Germania, prevedea ca 500 de miliarde de euro să fie acordate ca granturi ţărilor afectate sever de criză şi 250 de miliarde de euro să fie distribuite ca împrumuturi.

  • KLM: Pasagerilor români care călătoresc în Olanda nu li se impune intrarea în izolare la domiciliu

    Cetăţenii străini sau olandezi care sosesc în Olanda din România nu au obligativitatea fermă a intra în izolare, au transmis vineri oficialii companiei aeriene KLM Royal Dutch Airlines.

    Reacţia vine în contextul informaţiilor apărute recent în spaţiul public, conform cărora persoanelor care sosesc în Olanda din România li se impune izolarea timp de 14 zile.

    “Conform declaraţiilor autorităţilor olandeze, având în vedere creşterea numărului de cazuri de COVID-19 confirmate din România, persoanelor care întră în Regatul Ţărilor de Jos şi au ca punct de plecare România (terestru sau aerian), li se recomandă şi nu li se impune intrarea în izolare”, spun reprezentanţii KLM.

    Începând din 8 iulie, KLM operează un zbor zilnic ce conectează aeroportul internaţional Henri Coandă – Bucureşti de aeroportul internaţional Schiphol – Amsterdam.

    Pasagerii cu zboruri în conexiune şi care tranzitează aeroportul Amsterdam Schiphol nu sunt afectaţi de aceste măsuri.

  • Aşa NU: Ce greşeli să nu faci când ceri o finanţare

    Alexandru Bogdan, CEO Roca X

    „Fără o analiză bazată pe cifre, care să susţină un diferenţiator clar în piaţă, o idee măreaţă, oricât de vizionară ar fi aceasta, rămâne în termeni financiari nevandabilă.”

    „E un mare dezavantaj când CEO-ul companiei, care imprimă start-up-ului direcţia, e nepregătit în ceea ce priveşte analiza de piaţă. Un antreprenor care nu ştie să descrie competiţia sau percepţiile din piaţă, care nu poate trasa un forecast (prognoză – n. red.), nu e conştient de provocările cu care se confruntă, porneşte din start cu stângul şi trage în jos şi şansele companiei la finanţare.

    Fără o analiză bazată pe cifre, care să susţină un diferenţiator clar în piaţă, o idee măreaţă, oricât de vizionară, rămâne în termeni financiari nevandabilă”, este de părere Alexandru Bogdan, CEO al fondului de investiţii cu capital de risc Roca X. Printre cele mai importante criterii analizate de fondul pe care îl conduce în momentul în care se ia decizia de a finanţa un start-up se numără: scalabilitatea businessului pe pieţe internaţionale, claritatea strategiei de go to market (modul în care o companie aduce un produs pe piaţă; în general, acest proces include un plan de afaceri care conţine publicul ţintă, planul de marketing şi strategia de vânzare – n. red.) şi, mai ales în aceste momente, fezabilitatea pe termen mediu şi lung sau rezilienţa la criză. „Ne uităm la afacerile disruptive la început de drum: tinerii antreprenori cu idei revoluţionare din zona de tehnologie, în stadiu de MVP (produs minim viabil) sau prototip, cu viziunea de a avea un impact în societate şi cu pasiunea pentru a transforma această dorinţă în realitate.”

    Cristian Munteanu, fondator şi managing partner al Early Game Ventures

    „Cei mai mulţi dintre antreprenorii români nu au prezentat niciodată start-up-ul lor unui fond de investiţii. Este normal să nu fie deja experţi în aşa ceva. Nu le cerem să fie experţi în prezentări, ci să fie experţi în ceea ce face start-up-ul lor.”
    Cristian Munteanu, fondator şi managing partner al Early Game Ventures, fond de investiţii de tip venture capital, spune că, aşa cum se întâmplă în orice industrie aflată la început de drum, şi pe piaţa fondurilor de investiţii actorii principali au nevoie de o perioadă de adaptare şi de educare. „Cei mai mulţi dintre antreprenorii români nu au prezentat niciodată startup-ul lor unui fond de investiţii.

    Este normal să nu fie deja experţi în aşa ceva. Nici noi, de altfel, nu le cerem să fie experţi în prezentări, ci să fie experţi în ceea ce face start-up-ul lor.” În orice caz, adaugă el, sunt câteva lucruri care merită îmbunătăţite de către antreprenori atunci când vin la o întâlnire. „Înainte de orice, să vină pregătiţi: să ştie cu cine se întâlnesc, în ce investeşte fondul, de ce sumă de bani au nevoie, eventual să ştie şi cât din compania lor sunt dispuşi să dea la schimb investitorului pentru capitalul pe care îl primesc. Să fie pregătiţi să răspundă la întrebări precum «Ce faceţi cu banii?», «Cât timp vă ajung?», «Cum o să arate compania voastră după ce aţi cheltuit banii?».” În ceea ce îi priveşte pe reprezentanţii EGV, criteriile analizate la un start-up care li se adresează pentru o finanţare sunt: echipa, problema pe care o adresează compania, value proposition (valoarea pe care o companie promite să o livreze clienţilor în cazul în care aleg să cumpere produsul lor – n.red.), produsul, go to market, tracţiune, competiţie, model de business şi strategie de fundraising. „După cum observaţi, produsul este doar unul din cele şapte lucruri; asta pentru că antreprenorul nu trebuie să construiască un produs, trebuie să construiască un business”, subliniază Munteanu. Potrivit lui, dintre toţi factorii care i-ar determina să refuze acordarea unei finanţări, cel mai important este lipsa de dedicare a fondatorilor. „În cazul acesta, nici măcar nu începem o discuţie de investiţie. Dedicare înseamnă dorinţa de a lucra 100% pentru start-up, lăsând orice altceva deoparte. De asemenea, fondatorii trebuie să fie oameni raţionali şi rezonabili, să poţi discuta cu ei şi să accepte feedback. În al doilea rând, nu investim în idei mici. Ca VC, căutăm să investim în idei care transformă industrii; să găseşti un loc de parcare cu o aplicaţie de mobil nu transformă mare lucru.”


    Dan Mihăescu, partener fondator GapMinder Venture Partners

    „Un sfat aplicabil tuturor jucătorilor din acest ecosistem este să se înconjoare de persoane cu abilităţi complementare şi cu un nivel al competenţelor mai mare decât al fondatorilor.”

    „Nimeni nu este perfect, dar cel mai des întâlnit caz este cel în care echipa de antreprenori nu poate expune suficient de clar viziunea şi paşii pe care îi are de făcut pentru businessul său în următoarele două trimestre, adică «mâine». Mai recent, de când a început această criză la nivel macro, aş adăuga lipsa de înţelegere a cadrului în care operăm toţi acum. Dar şi aici este o curbă de învăţare. Iar noul cadru este «You need to be in business in order to grow your business!» (Trebuie să fii în business pentru a-ţi creşte businessul. – n. red.)”, spune Dan Mihăescu, partener fondator al fondului de venture capital GapMinder Venture Partners. Potrivit lui, dincolo de potenţialul produsului pe care vor să îl dezvolte şi de sclabilitatea acestuia, de stadiul în care se află în acest proces, este foarte important, poate cel mai important, ca start-up-urile să aibă o echipă solidă. „Mulţi sunt tentaţi să neglijeze acest aspect pentru că nu are de-a face cu esenţa businessului şi cred că entuziasmul poate compensa orice alte potenţiale lipsuri. Nicio echipă nu seamănă cu alta, dar un sfat aplicabil pentru toţi jucătorii din acest ecosistem este să se înconjoare de persoane cu abilităţi complementare şi cu un nivel al competenţelor mai mare decât al fondatorilor.”
    Mihăescu spune că factorii care ar determina decizia reprezentanţilor GapMinder de a refuza acordarea unei finanţări sunt, de pildă, lipsa unei echipe solide şi faptul că reprezentanţii start-up-ului nu sunt suficient de flexibili sau experimentaţi să integreze tehnologia pe care o au în spatele businessului într-un model de afacere care poate creşte la nivel internaţional, aspect urmat de semne de tipul: dimensiune potenţială a businessului relativ mică, sub 100 de milioane de euro, o tehnologie care este foarte uşor de replicat sau un spaţiu extrem de aglomerat de competitori.


    Adrian Vasile, partener fondator al Black Sea Fund I Cooperatief U.A. (Olanda)
    „Ataşamentul prea mare faţă de activul pe care l-au adus până la acel palier de performanţă îi împiedică pe anumiţi întreprinzători să facă saltul la următorul nivel, întârziind sau ratând luarea unor decizii strategice.” 

    În opinia lui Adrian Vasile, partener fondator al Black Sea Fund I Cooperatief U.A. (Olanda), fond de private equity înfiinţat în 2019, „ataşamentul prea mare faţă de activul pe care l-au adus până la acel palier de performanţă îi împiedică pe anumiţi întreprinzători să facă saltul la următorul nivel, întârziind sau ratând luarea unor decizii strategice precum: extinderea naţională/regională/globală, preluarea unor competitori, extinderea capacităţii de producţie, abordarea digitală a clientelei, întărirea managementului pentru a delega şi a se degreva de o parte din responsabilităţile operaţionale, decizii care ar permite fondatorului să se concentreze pe execuţia iniţiativelor strategice şi ar da companiei un plus de maturitate printr-o mai mare autonomie operaţională delegată managementului”. El spune că printre criteriile care i-ar determina pe reprezentanţii Black Sea Fund să ofere o finanţare unei companii se numără: „Deschiderea, motivaţia şi capacitatea întreprinzătorului de a fructifica beneficiile parteneriatului cu fondul nostru având ca măsură stabilirea unui raport de încredere pe termen lung în calitate de coacţionari; meritele cazului de creştere a afacerii din industria respectivă în următorii 5 ani şi un istoric de creştere profitabilă a veniturilor”. În cazul în care cel puţin unul din criteriile de mai sus nu e îndeplinit, investiţia va fi refuzată.


    SIMONA GEMENEANU, PARTENER MORPHOSIS CAPITAL

    „Alegerea unui consultant experimentat şi de încredere este foarte importantă pentru succesul unei tranzacţii.”

    Reprezentantă tot a unui fond de private equity, Simona Gemeneanu, partener Morphosis Capital, este de părere că, atunci când o companie cere finanţare, nu vorbim neapărat de o serie de greşeli pe care reprezentanţii acesteia le fac, ci mai degrabă de o lipsă de informaţie relevantă la nivelul antreprenorilor referitor la ce este un fond de investiţii, ce şi cum finanţează, care sunt etapele unui proces de M&A (mergers and acquisitions – fuziuni şi achiziţii, n. red.) şi ce pregătire este necesară în prealabil – lucruri care în mod normal sunt explicate antreprenorilor de către un consultant pe partea de vânzare. „De aceea, alegerea unui consultant experimentat şi de încredere este foarte importantă pentru succesul unei tranzacţii”, notează ea. Potrivit Simonei Gemeneanu, cele mai importante criterii de evaluare a unei oportunităţi sunt, din punctul de vedere al reprezentanţilor Morphosis, chimia şi energia fondatorului, performanţa financiară, scalabilitatea produsului/ conceptului, impactul în societate şi dinamica pieţei (mărimea pieţei, oferta competitorilor, bariere de intrare şi avantaje competitive). Care ar fi însă factorii care i-ar determina să refuze o cerere de finanţare? „În primul rând, când nu suntem aliniaţi ca interese şi viziune asupra pieţei şi oportunităţii de scalare. Dar bineînţeles că mai sunt şi alte criterii, cum ar fi dependenţa de un client sau furnizor ori senzitivitatea foarte mare la schimbări legislative.”

    Rudolf Vizental, CEO Roca Investment

    „Percepţia multor antreprenori este că nu au alte probleme în afară de lipsa banilor. Adevărul e că, după ce compania trece de un anumit nivel al dezvoltării, devine tot mai greu de unul singur şi, de cele mai multe ori, provocarea principală nu este lipsa banilor.”

    Potrivit lui Rudolf Vizental, CEO al platformei de investiţii şi management ROCA Investment, cel mai dificil pentru antreprenori este să înţeleagă diferenţa dintre o soluţie de finanţare clasică şi o asociere cu o companie de private equity, cum este cea pe care executivul o conduce. „Într-o economie dominată de businessuri antreprenoriale şi familiale, asocierea este o barieră psihologică rigidă, care trebuie înţeleasă corect din start. Percepţia multor antreprenori este că nu au alte probleme în afară de lipsa banilor. Adevărul e că, după ce compania trece de un anumit nivel al dezvoltării, devine tot mai greu de unul singur şi, de cele mai multe ori, provocarea principală nu este lipsa banilor.” Un alt aspect la fel de important, adaugă Vizental, este diferenţa între bani împrumutaţi şi bani capital. „Deşi fac parte din aceeaşi categorie, a resurselor financiare, se comportă foarte diferit”, notează el. La ROCA Investments, când vine vorba de acordarea unei finanţări IMM-urilor care au ajuns într-o etapă de maturitate şi au un produs care a fost validat de către piaţă, dar care se află într-un impas, sunt analizate trei criterii fundamentale: „Cel mai important este să împărtăşim aceleaşi valori cu antreprenorul cu care urmează să ne asociem. De asemenea, este esenţial să înţelegem perspectivele dezvoltării produsului, scalarea businessului. După care înţelegem care poate fi contribuţia noastră, valoarea pe care o putem aduce la dezvoltarea proiectului. Lipsa unuia din aceste criterii ne determină să nu continuăm negocierile.”


    Matei Dumitrescu, vicepreşedinte TechAngels

    „Când vine vorba despre nivelul finanţării pe cap de locuitor, suntem undeva sub mijlocul clasamentului european.”

    În paralel cu activitatea fondurilor de investiţii din piaţă, la fel de importantă este şi cea a asociaţiilor de investitori privaţi, cea mai reprezentativă fiind TechAngels, în care sunt înscrişi în jur de 70 de angel investori. Matei Dumitrescu, vicepreşedinte TechAngels, spune că sunt multe lucruri pe care antreprenorii ar trebui să le facă şi să le spună ca să obţină o finanţare din partea investitorilor, dar pentru asta spune că sunt create acceleratoarele sau programele de mentorat. „Una dintre cele mai mari greşeli este să vii nepregătit”, spune el. Alte greşeli frecvent întâlnite sunt: minimizarea competiţiei sau insuficienta cercetare în legătură cu aceasta, precum şi proiecţii financiare prea optimiste, ambele reprezentând semnale de alarmă care determină investitorii să se retragă.
    Potrivit lui, piaţa fondurilor de investiţii din România este în creştere de la an la an. „La nivel al finanţării pe cap de locuitor, suntem undeva sub mijlocul clasamentului european, însă la nivel de fonduri de investiţii, în ultimii ani am văzut apariţia unui număr semnificativ de jucători.” 

  • Gigantul internaţional Philips a fost creat după lansarea unui singur produs. Care a fost acesta

    Produsele companiei Philips, înfiinţată de o familie olandeză cu acelaşi nume în urmă cu 130 de ani, sunt folosite astăzi în gospodăriile şi în companiile din toată lumea. Care a fost însă produsul care a adus succesul afacerii, transformată rapid într-un gigant internaţional?

    Gerard Leonard Frederik Philips s-a născut pe 9 octombrie 1858 în Olanda, într-o familie de evrei. Tatăl său, Benjamin Frederik David Philips, de meserie bancher, a fost văr primar cu filosoful Karl Marx. Interesat de electronică şi inginerie, în 1891 Gerard a fondat, alături de tatăl său, o afacere de familie căreia i-au dat chiar numele lor, Philips, obiectivul lor iniţial fiind acela de a produce becuri electrice incandescente, eficiente din punctul de vedere al costurilor, pentru toţi cei care au nevoie de ele. Primul centru de producţie al companiei a fost deschis într-o veche fabrică din Eindhoven, iar primele produse fabricate aici au fost becurile.
    În primii ani afacerea a înaintat greoi, fiind aproape de faliment, însă în 1895 Anton, fratele mai mic al lui Gerard, în vârstă de doar şaisprezece ani, s-a alăturat la rândul său businessului. Având şi o diplomă de inginer, Anton a lucrat iniţial ca reprezentant de vânzări, dar în scurt timp ideile sale de business s-au dovedit valoroase, aşa că afacerea a început să se extindă rapid, fapt care a condus la înfiinţarea Philips Metaalgloeilampfabriek N.V. (Philips Metal Filament Lamp Factory Ltd.) din Eindhoven în 1908, urmată în 1912 de fondarea Philips Gloeilampenfabrieken N.V. şi de listarea acesteia la Bursa de Valori din Amsterdam.
    Pe 19 martie 1896 Philips s-a căsătorit cu Johanna van der Willigen (30 septembrie 1862 – 1942); cuplul nu a avut copii.
    Încă de la început, Philips a fost o companie orientată spre export. Una dintre cele mai mari comenzi a venit din partea ţarului Rusiei, pentru a lumina Palatul de Iarnă. Odată cu evoluţia noii tehnologii de iluminare, Philips a înfiinţat un laborator de cercetare – NatLab – în 1914, pentru a studia fenomenele fizice şi chimice şi pentru a stimula inovaţia produselor companiei. Patru ani mai târziu, a fost fabricat primul tub medical de radiologie marca Philips, acesta fiind momentul în care compania a decis să îşi diversifice gama de produse şi să îşi protejeze sistematic inovaţiile cu brevete diverse, de la echipamente de raze X la aparatură radio, iar mai târziu, odată cu evoluţia tehnologiei, la televizoare, electronice mici şi altele. În aceeaşi perioadă, compania şi-a extins activitatea în toată Europa şi în ţări precum China, Australia şi Brazilia.
    Fraţii Philips au sprijinit de asemenea şi centrele sociale şi de educaţie din Eindhoven, fondând inclusiv o asociaţie, Philips Sport Vereniging, din care s-a format şi departamentul profesionist de fotbal Philips Sport Vereniging N.V.
    În 2018, compania a înregistrat venituri de peste
    18 miliarde de euro, echipa businessului numărând în jur de 77.400 de angajaţi. În piaţa locală, tot în anul 2018 Philips România a avut o cifră de afaceri de circa 480 de milioane de lei un profit net de 7,7 milioane de lei, funcţionând cu o echipă de 113 salariaţi.

  • Coface: numărul de insolvenţe în toată Europa va creşte brusc, în a doua jumătate a anului

    Conform modelelor de prognoză ale Coface, este de aşteptat ca numărul de insolvenţe în toată Europa să crească brusc, în a doua jumătate a anului 2020 şi în 2021. 

    Germania, ţara cel mai puţin afectată, este încă pe un trend de creştere a insolvenţelor cu 12% între sfârşitul lui 2019 până la sfârşitul anului 2021. Franţa (+21%) şi Spania (+22%) vor fi mai afectate de criză. Cu toate acestea, cele mai mari creşteri ale numărului de insolvenţe sunt aşteptate să apară în Olanda (+36%), Regatul Unit (+37%) şi Italia (+37%).

    Deşi prognozele privind insolvenţele sunt aproximativ în linie cu previziunile de creştere, unele discrepanţe sunt vizibile. Ţările de Jos şi Germania ar trebui să fie cel mai puţin afectate, cu un PIB în 2021 mai mic cu până la 2% decât în 2019. Franţa şi Spania ar avea o situaţie mai problematică, cu o scădere a PIB-ul de sub 3% şi 4%. PIB-urile Regatului Unit şi al Italiei vor fi probabil cu 5% şi cu 6% mai mici faţă de anul trecut.

    În unele cazuri, aceste discrepanţe pot fi explicate prin lipsa unei modificări temporare a procedurii de insolvenţă (ca în Olanda). Reacţia de răspuns la insolvenţe în perioadele de contracţie economică este, de asemenea, legată de costul procedurii (mai mic în Regatul Unit şi Ţările de Jos).

    Consecinţele economice ale pandemiei de COVID-19 se află la un nivel fără precedent în Europa, arată Coface. Şocul dublu asupra cererii şi ofertei a determinat oprirea producţiei (cel puţin parţial) în multe companii, deoarece angajaţii nu pot merge la muncă, precum şi scăderea consumului din cauza restricţiilor de mobilitate. Declinul veniturilor a deteriorat poziţiile companiilor în ceea ce priveşte numerarul, încurajând o creştere a întârzierilor la plată – şi, în cele din urmă, a incapacităţii de plată.

    În majoritatea ţărilor europene, incapacitatea de plată trebuie să fie raportată autorităţii competente într-un anumit termen de către directorul companiei, care, în caz contrar, ar fi considerat răspunzător în mod direct pentru situaţia dată. Autoritatea va iniţia apoi procedurile de insolvenţă. Cu toate acestea, pentru a proteja simultan structura şi capacitatea de redresare a economiilor lor odată ce pandemia va fi controlată, majoritatea guvernelor europene au luat două măsuri: implementarea de măsuri pentru susţinerea fluxului de numerar corporativ – cum ar fi amânările (sau anularea) contribuţiilor şi impozitelor la asigurările sociale sau garanţiile de stat pentru împrumuturile acordate de bănci – şi modificarea temporară a cadrului legal care reglementează procedura de insolvenţă.

    Guvernul german a propus suspendarea, până la 30 septembrie 2020, a obligaţiei pentru administratorii companiei de a iniţia procedurile de intrare în insolvenţă în termen de trei săptămâni de la descoperirea situaţiei de insolvenţă sau de supra-îndatorare. Această măsură ar putea fi prelungită până la 31 martie 2021 printr-un decret al Ministerului Federal al Justiţiei. Spania a ales să renunţe la această cerinţă până la 31 decembrie (iniţial la două luni de la încetarea plăţilor). În Italia, numai Parchetul este împuternicit să deschidă procedurile de insolvenţă până pe 30 iunie.

    În Franţa, până pe 24 august, directorul companiei nu mai este obligat să înceapă procedura de insolvenţă în termen de 45 de zile de la suspendarea plăţilor, în lipsa căreia va fi responsabil pentru întârzierea declarării ulterioare a falimentului. Până la acea dată, existenţa sau absenţa suspendării plăţilor va fi evaluată pe baza situaţiei companiei din 12 martie. În ceea ce priveşte Marea Britanie, în marja intrării în vigoare a proiectului de lege privind insolvenţele, depusă la 20 mai, creditorii nu vor putea iniţia proceduri de insolvenţă. Dacă măsurile din acest proiect de lege ar intra în vigoare în iunie, acestea ar expira în iulie.

    Olanda este o excepţie în Europa: guvernul nu a implementat nicio măsură implicită de urgenţă privind acest subiect de la începutul pandemiei.

    Totuşi, având în vedere amploarea şocului economic şi caracterul temporar al acestor măsuri, acestea din urmă nu vor împiedica o creştere substanţială a insolvenţelor odată ce expiră.

    Se prefigurează o creştere diferenţiată şi întârziată a insolvenţelor în Europa, în ciuda modificărilor reglementărilor

     

  • Mişcare ciudată a bogaţilor din Europa. Germania, Italia, Franţa şi Olanda cumpără peste 400 de milioane de doze de vaccin anti-coronavirus care nu este încă finalizat

    Producătorul britanic AstraZeneca a semnat un contract cu mai multe guverne din Europa prin care se angajează să furnizeze potenţialul vaccin împotriva coronavirusului pe care compania îl dezvoltă, potrivit Reuters.

    Compania britanică AstraZeneca ar urma să distribuie până la 400 milioane de doze din vaccinul care nu este încă finalizat, dar la care se lucrează în laboratoarele Universităţii Oxford.

    AstraZeneca a anunţat că vrea să îşi extindă capacitatea de producţie pentru acest vaccin, în contextul în care compania şi-a asumat anterior că nu va opera acest produs pentru profit până la finalul pandemiei. Vaccinul a intrat în testele clinice în prezent, iar dacă rezultatele îi vor convinge pe reglementatori de eficienţa acestuia, livrările ar trebui să înceapă la finalul anului 2020.

    Contractul reprezintă primul de acest fel semnat de Alianţa Europeană pentru Vaccin (IVA), un grup format din Franţa, Germania, Italia şi Olanda şi prevede că producătorul britanic va furniza doze de vaccin pentru toţi cetăţenii statelor member IVA.

    „Acordul va asigura acces la vaccin pentru sute de milioane de oameni din Europa dacă va funcţiona şi vom şti dacă funcţionează până la finalul verii”, a spus Pascal Soriot, şeful AstraZeneca, în faţa jurnaliştilor.

    Alianţa „va lucra cu Comisia Europeană şi alte ţări din Europa pentru a se asigura că fiecare persoană din regiune beneficiază de vaccin”, a spus el.

    Vaccinul va sta la dispoziţia tuturor ţările membre ale Uniunii Europene, iar cele patru state au fost de acord să plătească pentru această facilitate. Schema negociată cu producătorul britanic le permite şi altor state să se alăture eforturilor de producţie şi distribuire pentru a beneficia de acest vaccin.

  • Economia olandeză va înregistra o scădere record în 2020: banca centrală

    Economia olandeză va înregistra o scădere record pentru o perioadă de pace, deoarece restricţiile au întrerupt producţia şi exporturile şi urmează să aducă şomajul la cel mai înalt nivel din ultimii ani, a declarat banca centrală olandeză luni, citată de Reuters.

    Cea de-a cincea economie a zonei euro urmează să scadă cu 6,4% în acest an, chiar dacă eliminarea restricţiilor induse de epidemia de coronavirus continuă în lunile următoare.

    Ceşterii va fi reluată în 2021 şi 2022, cu 2,9, repsectiv 2,4%.

    Dar un al doilea val de infecţii cu coronavirus şi o reînchidere a unor părţi importante ale economiei, fie în Olanda, fie în străinătate, ar putea duce cu uşurinţă la un scenariu mult mai slab, a spus DNB.

    “O contracţie de 6,4% este deja de două ori mai mare decât am văzut în timpul crizei financiare”, a declarat directorul DNB Olaf Sleijpen, într-o conferinţă video. „Dar există multă incertitudine. Profunzimea recesiunii şi puterea revenirii depind de evoluţii care sunt greu de estimat în acest moment”.

    În scenariul său cel mai sumbru, DNB a anticipat că economia olandeză va scădea 11,8% în acest an şi va rămâne departe de nivelurile sale pre-coronavirus până în 2023.

    În toate scenariile, şomajul, aflat la un minus istoric în ultima vreme, va creşte rapid pe parcursul acestui an şi al următorului an, atingând un nivel între 6% şi 9% în 2021.