Ministrul de Finanţe, Mehmet Şimşek, a postat săptămâna trecută un mesaj pe Twitter, afirmând: “Ştiaţi că numele în arabă al profetului Mahomed este inclus în logo-ul candidatului nostru la prezidenţiale, Erdogan?”.
Mesajul a provocat numeroase reacţii pe reţelele sociale, în care şeful Guvernului islamo-conservator este criticat pentru că “a amestecat politica şi religia”.
“Erdogan arată cât de mult a comercializat islamul”, a comentat utilizatorul The Nile, în timp ce o altă persoană, Serpilnaz Yasit, a criticat alegerea candidatului: “Cine se crede, este o blasfemie ca numele profetului să fie folosit în scopuri politice”.
“Ţin să vă informez că am semnat un decret privind reabilitarea tătarilor din Crimeea, a armenilor, germanilor, grecilor, tuturor celor care au suferit în timpul represiunii stailiniste”, a anunţat el în cadrul unei reuniuni guvernamentale, citat de agenţia de presă rusă RIA Novosti.
Tătarii din Crimeea, care reprezintă aproximativ 12 la sută din populaţia peninsulei, au boicotat în mare parte referendumul din 16 martie, care a condus la alipirea Crimeei la Rusia.
Preşedintele islamist destituit va trebui să răspundă pentru moartea a cel puţin şapte manifestanţi la 5 decembrie 2012 în cursul marilor manifestaţii, fiind acuzat că vroia să islamizeze legislaţia celei mai populate ţări arabe după publicarea unui decret constituţional.
Confruntări au izbucnit între susţinători şi opozanţi ai lui Morsi, acuzat astăzi de “instigare la crimă şi violenţă”.
Printre cei 14 co-acuzaţi alături de Morsi figurează Essam al-Arian, numărul 2 al partidului Libertăţii şi Justiţiei (PLJ), ramura politică a Frăţiei musulmane, şi Mohamed Beltagi, fost parlamentar şi unul dintre ultimii lideri ai confreriei lui Morsi, arestat de autorităţi joi.
După destituirea lui Morsi urmată de dispersarea într-o baie de sânge a partizanilor săi la 4 august la Cairo, peste o mie de persoane, majoritatea pro-Morsi, au fost ucise şi peste 2.000 de membri ai Frăţiei musulmane au fost arestaţi, printre care principalii lideri.
Cei 20 de copii sunt îmbrăcaţi în haine tradiţionale musulmane şi sunt prezentanţi folosind diverse arme de foc – pistoale, mitraliere AK-47 şi carabine, relatează site-ul israelian Ynetnews.
Unii dintre copii sunt atât de mici încât aproape cad din cauza reculului.
Înregistrarea a fost realizată de Mişcarea Islamică Turkistan, care deţine tabere de antrenament terorist în Pakistan şi este afiliată reţelei Al-Qaida.
În cursul serii de sâmbătă, Ţarnaev a fost descoperit, ascuns într-o barcă depozitată în curtea unei case din Watertown, Massachussets, chiar de către proprietarul casei. Ţarnaev fusese împuşcat în noaptea de joi spre vineri de către poliţiştii care au încercat atunci fără succes să-l prindă.
Rănit grav, Ţarnaev a fost transportat la spital după ce a fost predat poliţiei de către proprietarul casei şi al bărcii.
Foto: CNN
Ţarnaev, 19 ani, este al doilea suspect nominalizat de poliţie şi de FBI ca fiind la originea atentatului din 15 aprilie organizat cu ocazia maratonului de la Boston. Teroriştii au detonat două bombe lângă linia de finiş a pistei de maraton, ucigând 3 persoane şi rănind alte 183. Celălalt suspect, Tamerlan Ţarnaev, 26 de ani, fratele lui Djohar, a fost împuşcat de poliţişti în acelaşi incident şi a murit ulterior la spital.
AVENTURA FAMILIEI ŢARNAEV
Tatăl fraţilor Ţarnaev este un etnic cecen a cărui familie a fost strămutată în Kârgâzstan pe vremea prigoanei staliniste, iar mama este de etnie avară, provenind din Daghestan. Tamerlan şi Djohar s-au născut în oraşul Tokmak din Kârgâzstan. În 1999, Anzor şi Zubeidat Ţarnaev s-au mutat în oraşul Mahacikala din Daghestan, spre a emigra apoi în SUA în 2002, potrivit postului Europa Liberă Kârgâzstan. Stabiliţi în Cambridge, Massachussets, unde tatăl lor s-a angajat ca mecanic auto, cei doi fraţi au încercat să obţină cetăţenie americană, primul care a primit-o fiind Djohar, în septembrie 2012.
Ulterior, Anzor s-a mutat înapoi în Daghestan împreună cu soţia sa, iar în SUA a rămas fratele său, Ruslan Tsarni, care locuieşte în Montgomery Village, Maryland. O soră a lui Anzor locuieşte în Canada, la Toronto. În afară de cei doi băieţi, soţii Anzor şi Zubeidat Ţarnaev au şi două fete. Una dintre ele, Ailina, locuieşte în West New York, New Jersey.
Tamerlan era boxer profesionist, era căsătorit cu o americancă – o studentă în vârstă de de 24 de ani pe nume Katherine, convertită la islam după căsătorie. Cei doi au o fetiţă de trei ani pe nume Zahara. Tamerlan a fost descris atât de unchiul său Ruslan, cât şi de un prieten drept un individ dur şi violent, care începuse să urască America. În 2009, conform spotcrime.com, Tamerlan a fost arestat pentru că şi-a bătut prietena. Într-un pictorial realizat în acelaşi an cu ocazia unei competiţii sportive, boxerul afirma că visează să fie inclus în lotul olimpic american de box, că nu are prieteni, pentru că “nu îi înţelege pe americani” şi preciza că nu bea şi nu fumează, fiindcă aşa cere religia musulmană.
Într-un interviu pentru Wall Street Journal, Anzor Ţarnaev a dezvăluit că FBI a avut o discuţie cu Tamerlan în 2011. Pe atunci, Anzor încă locuia împreună cu cei doi fii ai săi la Cambridge. “I-au spus: ştim pe ce site-uri eşti, ştim pe cine suni, ştim totul despre tine. Au spus că verifică şi observă totul”, a spus el, adăugând că el personal nu s-a speriat: “Ştiam ce face şi unde se duce Tamerlan. Ştiu că mi-am crescut bine copiii”. Aşa se explică opinia sa fermă de acum că implicarea fiilor săi în atentat a fost pur şi simplu o înscenare pusă la cale de autorităţi.
Zubeidat Ţarnaeva, mama celor doi suspecţi, a făcut şi ea pentru CNN o declaraţie asemănătoare. “Tamerlan a fost consiliat de FBI timp de trei, cinci ani. Ştiau tot ce face, ce site-uri vizitează. Cum e posibil să-i fi urmărit atâta vreme fiecare pas şi acum să vină să spună că era un terorist?”
Lui Tamerlan i-a fost atribuit de presa americană un cont de YouTube cu două playlisturi interesante – unul cu Timur Muţuraev, un cantautor cecen cunoscut pentru cântecele despre lupta pentru independenţa Ceceniei faţă de Rusia şi pentru supremaţia musulmană în Caucaz, al doilea intitulat “Terorism”, cu videouri jihadiste. Fox News îi atribuie, de asemenea, o călătorie “prelungită” în Rusia făcută anul trecut, nu se ştie în ce scop.
Djohar Ţarnaev era student la biologie la University of Massachussets-Dartmouth şi aspira la o carieră de medic. În 2011 a câştigat o bursă de 2.500 de dolari la Cambridge Rindge and Latin School. Chestionaţi de presa americană, colegii de şcoală şi profesorii îl descriu pe Djohar drept un tânăr studios, politicos, foarte prietenos şi popular printre colegi.
Djohar avea un cont de Twitter unde posta regulat şi unul pe reţeaua Vkontakte, foarte populară în ţările fostei CSI. Din ambele reiese profilul unui tânăr pragmatic, foarte bine integrat în cultura americană, iubitor de hip-hop american şi rusesc, dar şi cu un ataşament deosebit faţă de religia islamică, interesat de evenimentele din Caucaz şi de suferinţele provocate musulmanilor de războiul din Siria. Într-unul din posturile sale de pe Twitter, proaspătul cetăţean american scrie: “Nu ştiu de ce e aşa de greu pentru mulţi dintre voi să acceptaţi că 11 septembrie 2001 a fost o înscenare, deci după voi dă-le-ncolo de fapte, ce mai patrioţi sunteţi!”
Ultimele lui postări pe Vkontakte sunt un clip unde un ins parodiază accentele locale cu care vorbesc limba rusă diversele popoare din Caucaz şi o glumă despre aceleaşi popoare: “Se dă o problemă la şcoală. Un cecen, un daghestanez şi un inguş merg cu maşina. Cine conduce? Răspuns: Poliţia”.
Problema se va rezolva în curând, mai exact la sfârşitul lunii septembrie, când vor fi inaugurate noile galerii ce vor găzdui circa 2.500 de obiecte de artă islamică din secolele al VII-lea până la al XIX-lea, dintre care multe nu au mai fost expuse înainte nicăieri.
Proiectul galeriilor de artă islamică de la Luvru s-a putut concretiza în mare parte datorită unei donaţii de 20 de milioane de dolari de la Prinţul Walid ibn Talal din Arabia Saudită, iar exponatele vor proveni atât de la acest muzeu, cât şi de la Musée des Arts Décoratifs.
Locul unde vor fi expuse este vechea Curte Visconti, unul dintre puţinele spaţii de la Luvru care până acum nu erau accesibile publicului. “La Cour Visconti” a fost restaurată, extinsă prin excavări suplimentare care au permis crearea a două noi etaje sub pământ şi dotată cu noi pereţi şi cu un nou acoperiş de sticlă şi metal.
Amenajarea noilor galerii şi câteva dintre exponatele de artă islamică:
După tragedia de la 11 septembrie 2001, a început să străbată în lung şi-n lat teritoriile cele mai violente ale planetei, străduindu-se priceapă mentalitatea islamică şi să se apropie firesc de problemele orientalilor. Cum? Într-o manieră insolită: dând cuvântul celor care nu-l au şi revendicând dreptul la lentoare şi la complexitate, refuzând graba, stereotipurile reportericeşti şi goana după scandal.
Din Cecenia până Pakistan şi din Irak până în Afganistan, Anne Nivat a interogat sute de oameni simpli sau de războinici, de mullahi, mujahedini sau talibani, încercând să desluşească “cine se ascunde în spatele vălurilor şi bărbilor”. Şi a aflat cum ne gândesc ei, orientalii, pe noi, occidentalii, dincolo de armele, emisiunile TV, obiceiurile şi strălucitoarele noastre gadgeturi tehnologice.
O privire inversată, care invită la dialog cultural, la convieţuire şi care ne poate scăpa de multe dintre spaimele noastre induse de o propagandă agresivă.
Anne Nivat,”Islamiştii, cum ne văd ei pe noi”, Editura Corint, Bucureşti, 2011
Oficialităţile saudite estimează că în total 2,5 milioane de credincioşi musulmani participă la pelerinaj, care are în centru vizita rituală la sanctuarul de la Kaaba, situat în centrul marii moschei din Mecca.
Musulmanii s-au rugat şi au citit Coranul începând de vineri seară, la poalele Muntelui Arafat, pe care în zorii zilei de sâmbătă au început să-l urce, spre a ajunge la locul de unde Profetul Mohamed şi-a rostit ultima predică, potrivit credinţei islamice. După apusul soarelui, pelerinii vor pleca spre Muzdalifah, localitate din apropiere, unde vor aduna pietricele pentru următoarea etapă a pelerinajului, lapidarea simbolică a diavolului, care are loc în dreptul unor stânci situate la Mina, între Arafat şi Mecca.
Apoi, pelerinii vor sacrifica o cămilă sau un berbec, pentru Eid al-Adha, “sărbătoarea jertfei”, amintind de povestea biblică a lui Abraham, care a vrut să-l jertfească divinităţii pe fiul său, însă a fost cruţat atunci când Dumnezeu i-a trimis în loc un berbec pe care l-a tăiat.
Cei zece ani de luptă împotriva terorismului – un concept care a căpătat accepţiuni tot mai largi, neîmpărtăşite întotdeauna de comunitatea internaţională – au vlăguit o economie care în 2001 părea pe drumul cel bun după crahul dot-com şi au trasat falii adânci în interiorul unei naţiuni recunoscute pentru spiritul său comunitar, dar şi între aceasta şi restul lumii. E greu de identificat acum un scenariu mai potrivit de reacţie după atacurile din dimineaţa zilei de 11 septembrie 2001, dar e aproape sigur că deciziile luate până acum nu au avut efectele scontate, cel puţin nu la costurile estimate iniţial.
De altfel, preşedintele Barack Obama a cerut oficialilor americani din lumea întreagă să-şi tempereze în discursurile comemorative referinţele la războiul împotriva terorismului, la al-Qaeda şi Osama bin Laden şi să pună accentul pe spiritul de unitate care a guvernat Statele Unite în acele zile sumbre de septembrie 2001 şi care ar trebui recuperat acum. La urma-urmei, nu a trecut decât o lună de când democraţii şi republicanii deopotrivă se acuzau că duc ţara de râpă, în negocierile privind ridicarea plafonului de îndatorare, iar spiritul conflictual dintre adepţii celor două tabere, accentuat de starea economiei, se manifestă zilnic cu o stridenţă care depăşeşte raţiunile electorale.
America are nevoie să se împrumute mai mult, pentru că în ultimii ani a cheltuit mai mult şi nu neapărat pentru bunăstarea propriilor cetăţeni. După cum observa un comentator economic, Washingtonul a ilustrat în ultimul deceniu validitatea principiului de management care spune că nu poţi să ai în acelaşi timp şi arme şi unt, ci doar unul dintre cele două lucruri. Mai mult, atentatele revendicate de reţeaua lui Osama bin Laden nu au fost decât un catalizator al unei derive pe care o girase Bill Clinton, în vremea a ceea ce acum apare ca o epocă de aur a economiei americane de după Războiul Rece.
A doua zi după atentatele din urmă cu un deceniu, lucrurile păreau clare: vina este la al-Qaeda şi bin Laden, aşadar urmează un conflict cu guvernul taliban din Afganistan, care îi oferă adăpost liderului terorist şi taberelor sale de antrenament pentru fanatici islamişti. Trecuse doar puţin peste un deceniu de când o altă superputere, URSS, se retrăsese să moară în linişte acasă după un istovitor conflict cu mujahedinii afgani conduşi, printre alţii, de acelaşi Osama bin Laden. America părea într-o poziţie cu mult mai bună: economia sa afişa cifre încurajatoare – excedent bugetar şi o datorie publică relativ sub control -, armata tocmai îşi dovedise eficienţa în conflictul din Golf din urmă cu opt ani, când îl fugărise la propriu pe Saddam Hussein din Kuweit, iar posibilitatea ca talibanii să beneficieze de sprijin internaţional, fie el şi mascat, era infimă, de vreme ce atentatele oripilaseră toate cancelariile lumii civilizate.
Şi totuşi, războiul din Afganistan a fost pierdut în primă fază de comunitatea internaţională din cauza calculelor militare greşite făcute de oficialii civili americani: indecizia suspectă a ministrului apărării Donald Rumsfeld a făcut ca Osama bin Laden să scape ca prin urechile acului din peşterile de la Tora Bora la mai puţin de două luni de la declanşarea campaniei militare. Capturarea sau uciderea lui la acel moment – şi nu zece ani mai târziu – ar fi însemnat o grea lovitură dată terorismului islamic, ce şi-a construit astfel un fel de aură de legendă de la care s-au revendicat atentatorii din insula Bali (2002), Madrid (2004) şi Londra (2005). În schimb, americanii au fost nevoiţi să îndure nu doar un nou experiment gen Vietnam, ci două, al doilea fiind o intervenţie cel puţin slab pregătită în Irak, mai costisitoare în ce priveşte pierderile financiare şi umane, dar şi mai puţin justificată, cel puţin prin prisma argumentaţiei oferite iniţial de administraţia americană.
Un calcul al Centrului pentru Informaţii privind Apărarea (Center for Defense Information) arată că, până la 30 septembrie (sfârşitul anului fiscal 2011), costul total al celor două războaie va ajunge la 1.290 de miliarde de dolari, nivel evocat şi de preşedintele Obama. Cifra este însă considerată profund subestimată de alţi experţi, cum sunt cei 20 reuniţi la Institutul Watson pentru Studii Internaţionale al Universităţii Brown în cadrul proiectului “Costs of War”; aceştia au inclus în calculul final şi obligaţiile statului faţă de veteranii din cele două conflicte, alocările financiare pentru înarmare până în 2020, dobânzile la împrumuturi şi cheltuielile din teren pe care oficialii Apărării sau din serviciile secrete nu le mai pot justifica şi au ajuns la ameţitorul prag de 3.700 de miliarde de dolari în varianta optimistă şi la 4.400 de miliarde de dolari în cea pesimistă.
Mladici, inculpat de TPI pentru genocid, in special pentru rolul
sau in timpul razboiului din Bosnia (1992-1995), a fost arestat
intr-un sat din Voivodina, Lazarevo, la nord de Belgrad.
Intervievat de televiziunea publica RTS, Rasim Ljajici, membru al
Guvernului si presedinte al Consiliului sarb pentru cooperarea cu
TPI, a afirmat ca Ratko Mladici locuia la membri ai familliei
sale.
Faptul ca traia sub alt nume, diferenta enorma de infatisare
dintre pozele care il aratau mandru in anii ’90 si singura
fotografie publicata in presa sarba dupa capturarea lui, unde apare
ca o umbra cu ochi rataciti, a alimentat din plin teoriile
speculatiei in Serbia. Multi se indoiesc ca proaspatul prizonier
este intr-adevar fostul militar, intrebandu-se de ce a aparut doar
o poza cu el, altii au ramas pe ganduri dupa ce au citit relatarile
unui ziar local, Press, ca Mladici, nascut in 1942, ar fi suferit
probabil unul sau mai multe atacuri cerebrale importante in acesti
ani, intrucat abia se misca, abia vorbeste, nu se poate concentra
si “da semne de dementa”.
Astfel de speculatii sunt alimentate de ideea sarbilor ca
Mladici, asa cum il stiau ei, nu s-ar fi predat in ruptul capului
fara lupta. Altii isi imagineaza ca autoritatile actuale din Serbia
stiau unde se afla Mladici si il ascund si acum, insa au oferit
justitiei internationale un fel de sosie, doar ca sa obtina verdele
pentru procesul de aderare a tarii la UE.
Ultranationalistii sarbi au anuntat pentru duminica un protest
de proportii la Belgrad, in sprijinul fostului lider militar, pe
care il considera un exemplu de patriotism.
Mladici este acuzat de genocid pentru implicarea sa in masacrul
de la Srebrenica, in care au murit 8.000 de musulmani si in asediul
de aproape doi ani al orasului Sarajevo.
