Activând în executive search şi consiliere în carieră de peste 20 de ani, pot spune că am trecut prin creşteri, scăderi, stagnări, crize economice, care au influenţat întotdeauna piaţa forţei de muncă. Au fost perioade cu excedent de candidaţi – în anii 1996-2000 fiind o piaţă a angajaţilor. La acel moment, negocierile care aveau loc pentru a se muta dintr-o companie în alta erau până la nivelul: ce tip de maşină se acordă, ce tip de telefon şi multe alte detalii impuse de viitorul angajat.
După care a început criza de personal calificat. În recrutările pentru bănci, spre exemplu, se ajunsese ca pentru un branch manager să se ceară, de către banca angajatoare, acordul BNR privind anii de experienţă bancară mai redusă a viitorului angajat, deoarece era o dezvoltare atât de mare a sistemului bancar, încât nu se mai puteau găsi atât de mulţi oameni cu experienţa iniţial cerută. În domeniul tehnic nu se mai găseau deja specialişti. Această criză din domeniul tehnic a rămas şi ulterior şi va rămâne şi după criza COVID -19.
În 2008, criza economică a înclinat balanţa spre o piaţă a angajatorilor. Şomajul, nesiguranţa, lipsa predictibilităţii sunt asemănătoare cu ceea ce se întâmplă şi acum. Sunt valabile şi pentru angajatori, şi pentru angajaţi. Angajaţii nu au siguranţa locului de muncă, iar angajatorii nu îşi mai pot bugeta corect afacerile.
Atât în 2008, cât şi acum apar: şomaj, şomaj tehnic, restructurări, scăderi salariale, tăieri de bonusuri, modificări în pachetele de comp and ben. Atât angajaţi buni, cât şi cei mai puţin performanţi se văd în situaţia şomajului tehnic, fără a şti pe viitor când se pot întoarce la muncă şi dacă o vor face.
Diferenţa între cele două perioade este însă majoră. Dacă în 2008 asistam la o criză economică în toate domeniile, afectate în egală măsură, cu şomaj din toate categoriile profesionale, acum situaţia este diferită. Avem şomaj masiv din HoReCa, turism, real estate, şomaj tehnic în domenii care funcţionează doar cu o parte din angajaţi pentru a putea păstra businessul, dar care oferă oarecare încredere angajaţilor că vor reveni la joburi stabile în cadrul companiilor care şi-au continuat activitatea.
Recrutarea şi executive search-ul se vor schimba. Vom avea aplicaţii foarte multe din cadrul domeniilor industriale închise – fără posibilitatea de a le găsi un loc de munca în perioada următoare, din cauza specializărilor nişate a angajaţilor.
Cei care şi-au păstrat jobul vor fi greu de “vânat“, deoarece vor prefera pentru cel puţin 6 luni să nu rişte, vor rămâne într-o companie care, cel puţin pe moment, pare stabilă. Iar cei din linia de mijloc, care funcţionează în sistem de avarie, vor încerca să găsescă un loc în companiile stabile. Astfel, de aici vom avea aplicaţii, dar şi răspunsuri la head-hunting.
Ceea ce se va schimba major, din punctul meu de vedere, este acceptarea consilierii în carieră, pentru a şti exact ce au de făcut. Sunt mulţi dintre cei care au rămas fără un loc de muncă care n-au mai fost de mulţi ani la un interviu. Astfel, pentru ei, simularea unui interviu şi consilierea înainte de interviul la angajator sunt nişte tool-uri extrem de importante.
Pe de altă parte şi companiile angajatoare au nevoie de consiliere în restructurarea businessului, eficientizare. Se va merge pe reducerea costurilor cât de mult se poate. Salariile oferite nu vor fi la acelaşi nivel ca cele de acum un an. Companiile va trebui să analizeze şi să păstreze key people pe key jobs. Să facă matching-ul optim între cele două. Unde nu au omul potrivit, îl vor căuta şi aici bătaia pe astfel de profesionişti, de talente, va fi pe un pool foarte mic de oameni. Ne vom lovi de market scarcity. De asemenea, campaniile de outplacement vor ajuta enorm atât companiile, cât şi angajaţii, facilitându-le găsirea unui job. Este un proces empatic, optimist, care îi ajută pe angajaţi pe partea emoţională.
Acum se vor căuta oameni cheie, pe poziţii care pot relansa businessurile. CFO, vânzări, KAM – care pot veni cu strategie de dezvoltare şi HR-I, care pot veni cu analiza necesităţilor de recrutare, training, crisis management, adecvate companiei respective şi de ce nu preluarea din piaţă a celor fără job, a celor care pot fi reorientaţi rapid în carieră. În cazul în care cei care ocupă astfel de poziţii nu obţin performanţe la situaţia actuală şi sub presiune, vor fi înlocuiţi. Astfel, se preconizează în piaţa de executive search înlocuiri. Se vor face asimilări de posturi, astfel încât trainingul acestora să fie, cât se poate de mult, in house sau on the job.
Mai există un fenomen nou: companii din acelaşi domeniu – unele funcţionale, altele nu. Cele funcţionale încearcă să ia cât mai mulţi oameni bine pregătiţi de la competitori.
Un lucru este cert – criza forţei de muncă în ceea ce priveşte specialiştii va rămâne de actualitate.
Tag: munca
-
Cum arată piaţa muncii la jumătatea lunii iunie: Numărul de contracte de muncă suspendate în continuă scădere
Numărul contractelor de muncă suspendate este de 142.482 contracte de muncă, conform informaţiilor publicate de MMPS (Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale) în data de 15 iunie 2020.
Aceasta este a doua raportare a Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale (MMPS) din această lună, după cea din data de 11 iunie când au fost pentru prima dată raportate contractele de muncă suspendate în această lună.
În data de 11 iunie erau raportate 237.760 de contracte de muncă. Astfel, numărul de contracte de muncă raportate în data de 15 iunie este în scădere cu peste 95.000.
Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale (MMPS) prezintă datele cu privire la situaţia contractelor de muncă suspendate (şomaj tehnic), înregistrate la Inspecţia Muncii:
Contracte individuale de muncă suspendate 142.482
Principalele categorii
• Industria prelucrătoare: 25.783
• Hoteluri şi restaurante: 30.717
• Comerţ cu amănuntul; repararea autovehiculelor şi motocicletelor: 14.899
Reamintim că Guvernul României a decis să sprijine salariaţii angajatorilor aflaţi în şomaj tehnic prin acoperirea integrală a fondurilor aferente.
Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale face acest demers pentru informarea corectă şi completă a opiniei publice.
-
Îşi mai cumpără sau nu românii locuinţe după pandemie? 74% voiau să facă o tranzacţie imobiliară
74% dintre respondenţii studiului Storia.ro aveau în plan să facă o tranzacţie imobiliară în acest an, cei mai mulţi dintre ei fiind interesaţi de vânzare sau de cumpărare (63%). Întrebaţi dacă informaţiile noi despre pandemie ar putea să le schimbe planurile, 56% dintre participanţii la studiu au răspuns afirmativ, cele mai afectate proprietăţi fiind apartamentele (43%), urmate de case (41%), terenuri (11%) şi alte tipuri de proprietăţi (5%), potrivit unui comunicat de presă al platformei referitor la un studiu axat pe tendinţele în imobiliare în context pandemic.
Cum se schimbă procesul de achiziţie şi de închiriere în domeniul imobiliar şi în ce fel sunt influenţate planurile românilor atunci când vine vorba despre tranzacţiile imobiliare sunt doar câteva dintre informaţiile scoase la iveală de studiul Storia.ro.
Dintre cei care plănuiau să cumpere sau să închirieze o locuinţă, 44% declară că planurile lor nu sunt influenţate în niciun fel de informaţiile cu privire la COVID-19. Totuşi, 27% se gândesc să aleagă o proprietate mai ieftină, iar 14% se gândesc să renunţe la cumpărare şi să ia în calcul închirierea.
Cei mai mulţi dintre români cred că preţurile ar putea să scadă, în timp ce un procentaj mai mic crede că acest lucru este greu de estimat în acest moment.
„Perioada pe care o traversăm i-a făcut pe oameni să reevalueze şi să reorganizeze mai multe aspecte ale vieţii lor, aşa că ne-am dorit să aflăm dacă şi în ce măsură s-au schimbat intenţiile, aşteptările şi deciziile românilor cu privire la activitatea imobiliară. Aceştia sunt în continuare interesaţi să cumpere şi să închirieze proprietăţi şi decizia celor mai mulţi dintre ei nu a fost influenţată de pandemie, în timp ce unii români se gândesc la o posibilă amânare a deciziei, de la trei luni şi până la un an. Un punct comun pe care l-am întâlnit la mulţi dintre respondenţi se referă la alegerea de a lucra cu un agent imobiliar. Dintre respondenţii care vor să cumpere sau să închirieze, 59% intenţionează să folosească serviciile unui agent”, a declarat Mihai Sava, Real Estate Business Manager OLX Group.
Întrebaţi în ce fel le-a influenţat pandemia momentul cumpărării, 30% dintre respondenţi au declarat că nu intenţionează să amâne achiziţia. Doar 8% se gândesc să renunţe la achiziţie, în timp ce 31% dintre respondenţi doresc să amâne achiziţia cu maxim 3-6 luni. 8% dintre potenţialii cumpărători vor chiar să grăbească procesul.
Întrebaţi cum plănuiesc să finanţeze achiziţia imobiliară în plan, 53% dintre români spun că vor alege varianta unui credit ipotecar, în timp ce 35% dintre români declară că au toată suma necesară.
În viitorul apropiat, 49% dintre românii care vor să achiziţioneze o locuinţă plănuiesc să exploreze online ofertele interesante, în timp ce 37% sunt dispuşi să meargă la vizionări.
Întrebaţi care sunt factorii care le-ar face mai uşoară decizia de a cumpăra o proprietate, 50% au declarat că i-ar ajuta să vizioneze proprietatea printr-un tur virtual, în timp ce 22% au declarat că i-ar ajuta vizionarea unui video de prezentare.
În ceea ce priveşte procesul de închiriere, 43% dintre români spun că pandemia nu le influenţează în niciun fel momentul deciziei. În acelaşi timp, 22% dintre respondenţi vor să grăbească procesul închirierii, iar 31% se gândesc să amâne procesul de închiriere – 20% pentru trei luni, 6% pentru şase luni şi 5% pentru până la un an.
Întrebaţi cum plănuiesc să achite chiria, 73% dintre respondenţi au declarat că deţin toată suma necesară, 16% au spus că vor locui cu cineva şi că vor împărţi plata, iar 10% vor apela la împrumuturi.
În viitorul apropiat, 40% dintre românii care vor să închirieze plănuiesc să exploreze online ofertele interesante şi alţi 40% sunt dispuşi să meargă la vizionări, iar 12% urmează să semneze actele finale.
Pentru cei care vor să închirieze, factorii care le-ar face mai uşoară decizia sunt similari celor menţionaţi de potenţialii cumpărători – 52% au declarat că ar fi de folos să vizioneze proprietatea printr-un tur virtual, iar 19% au fost de acord că i-ar ajuta vizionarea locuinţei printr-un video de prezentare.
30% dintre românii care plănuiau să scoată la vânzare o proprietate au publicat deja anunţul online, 19% sunt în etapa în care au renovat proprietatea pentru a-i creşte valoarea, urmaţi de 14% care caută un agent care să intermedieze procesul.
În viitorul apropiat, proprietarii care vor să vândă plănuiesc să publice un anunţ (54%), iar alţi 31% vor primi potenţialii cumpărători la vizionări. Întrebaţi care sunt factorii care ar face vânzarea mai uşoară, 35% dintre respondenţi au ales filmarea unui tur virtual şi 23% cred în posibilitatea de a semna un contract fără ieşirea din casă, doar cu mijloace digitale.
În momentul de faţă, 36% dintre românii care plănuiau să dea în chirie o locuinţă sunt în etapa în care au renovat proprietatea pentru a-i creşte valoarea, urmaţi de 29% care au postat deja anunţul în mediul online.
În viitorul apropiat, toţi proprietarii care vor să dea în chirie un apartament, respondenţi la studiu, plănuiesc să publice un anunţ (100%). Întrebaţi care sunt factorii care ar face închirierea mai uşoară, 25% au ales filmarea unui tur virtual şi alţi 25% au ales ca răspuns filmarea unui video de prezentare a proprietăţii.
Studiul a fost realizat în luna mai 2020, prin chestionar online aplicat vizitatorilor Storia.ro. Eşantionul cuprinde 2565 de respondenţi.
Storia.ro este platforma de anunţuri dedicată exclusiv sectorului imobiliar, lansată de OLX, cu peste 200.000 de anunţuri active.
-
Cum arată piaţa muncii în context pandemic. Munca a 60% dintre români a fost afectată de COVID-19
Pentru aproape 60% dintre românii care sunt în baza de date a platformelor de recrutare BestJobs, eJobs, Hipo.ro şi Undelucram.ro, viaţa profesională a suferit transformări în ultima perioadă, fie că vorbim despre modificarea modului de lucru sau a locului din care îşi desfăşoară activitatea şi până la scăderi de salarii sau concedieri, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii platformelor de recrutare.
Studiul arată că persoanele cel mai afectate de pierderea locului de muncă au între 45-54 ani, sunt din mediul rural şi oraşe medii sau au un nivel de educaţie mediu şi submediu. În acelaşi timp, şomajul tehnic a fost o măsură ce a afectat mai degrabă persoanele de gen feminin, din oraşe medii, cu educaţie medie.
Pentru 27% dintre respondenţi nu s-a schimbat nimic la locul de muncă în ultimele luni, în timp ce, la polul opus, 19% şi-au pierdut locul de muncă, 16% sunt în şomaj tehnic, iar 23% şi-au văzut fie salariul sau beneficiile diminuate, fie norma de muncă redusă. Reducerile salariale au fost menţionate într-o proporţie mai mare de manageri, comparativ cu cei în funcţii de execuţie.
Domenii precum IT/ telecom au fost afectate într-o mai mică măsură, în timp ce angajaţii din vânzări, producţie/ logistică sau turism/ alimentaţie au avut de înfruntat provocări de tipul pierderii locului de muncă, şomajului tehnic sau reducerilor salariale.
După starea de panică de la începutul pandemiei, reprezentanţii platformelor de recrutare spun că observă o întreagă paletă de emoţii în rândul celor înregistraţi pe platformele de recrutare. Cel mai puternic resimţite sunt îngrijorarea (46%, mai mult în rândul femeilor), optimismul (40%) şi tensiunea (38%). Bărbaţii sunt mai rezistenţi în faţa acestui aflux emoţional, mai informaţi, mai pragmatici şi mai pregătiţi să privească optimist spre viitor. Femeile, pe de altă parte, sunt mai îngrijorate şi mai reţinute în ce priveşte construirea unui plan de adaptare. Persoanele care activează în producţie, deşi mai îngrijorate, sunt mai pragmatice şi optimiste. În acelaşi timp, cei care lucrează sau au lucrat în domeniul serviciilor sunt îngrijoraţi şi tensionaţi, dar au şi sentimentul că se află într-o poziţie privilegiată comparativ cu angajaţii din alte domenii.
Indiferent de domeniul de activitate, cei cu o senioritate mai mare în muncă sunt mai pragmatici, mai privilegiaţi şi mai încrezători cu privire la viitorul lor.
În ceea ce priveşte nivelul de senioritate şi modul în care sunt resimţite diferitele stări emoţionale, putem vedea că cei aflaţi la început de carieră au trăiri mixte, nu neapărat pozitive (plictiseală, singurătate, impulsivitate), în timp ce persoanele cu o experienţă de peste 5 ani sau aflate la nivel managerial se declară cu precădere pragmatice, chiar privilegiate (în cazul ultimei categorii).
Bucureştiul este o ‚pasăre rară’ printre mediile de rezidenţă din România. Aici se înregistrează cel mai mare procent al celor care lucrează de acasă (65%) faţă de cei care au continuat să meargă la serviciu (22%). De asemenea, studiul a pus în evidenţă un clivaj major la nivelul întregii ţări între cei care au lucrat de acasă (femeile, tinerii între 18-34 de ani, persoanele cu educaţie superioară) şi cei care au continuat să meargă la serviciu, asigurând, practic, condiţiile de bază pentru ceilalţi de a putea să lucreze de acasă. Cei care au mers la serviciu au fost bărbaţii, angajaţii de peste 45 de ani, cei din mediul rural sau urbanul mic şi mediu, precum şi angajaţii cu educaţie primară şi medie. Provocările lucrului de acasă au fost diferite în funcţie de vârsta angajaţilor: dacă tinerii se plâng de lipsa unui program de masă şi izolare socială, cei mai maturi au avut provocări pe măsură: învăţarea unor deprinderi profesionale noi, gestionarea unei zile încărcate sau responsabilităţile familiale şi parentale.
“Într-un mod poate incorect politic, aş putea spune că cei privilegiaţi au stat acasă, pe când cei defavorizaţi au mers la lucru pentru a face acest lucru posibil. #staiacasasalveazavieti nu este un drept pentru toată lumea, atâta vreme cât, parafrazându-l pe Orwell, unii sunt mai egali decît alţii. Unii au salvat vieţile celor de acasă mergând la lucru, ceea ce nu e valabil doar pentru personalul medical”, spune Alina Stepan, Country Manager Ipsos România.
‘Să revin la acelaşi loc de muncă?’ pare să fie o a doua întrebare, cel puţin la fel de legitimă, potrivit studiului derulat de platformele de recrutare.
Aproape jumătate din cei care au lucrat de acasă (48%) spun că îşi doresc mult sau foarte mult să revină la locul de muncă, şi doar 18% spun că îşi doresc puţin sau foarte puţin să facă acest lucru. Cei care îşi doresc cel mai puţin să revină sunt tinerii între 25-45 de ani (nucleul dur al vârstei active de muncă), cei cu studii superioare şi angajaţii din Bucureşti. Cu toate acestea, tot aproape jumătate (49%) dintre românii care au lucrat de acasă spun că se simt inconfortabil sau foarte inconfortabil cu reluarea lucrului de la locul de muncă.
Pentru viitor, cele mai stabile domenii sunt IT/ telecom, HR, marketing, căci angajaţii din aceste domenii nu intenţionează să îşi caute un loc de muncă în perioada următoare, în timp ce angajaţii din contabilitate-financiar, transporturi, turism, call centers caută activ noi joburi, chiar şi în afara domeniului în care lucrează în prezent.
Pe de altă parte, informaţiile despre nivelul salariilor din piaţă (39%), existenţa cursurilor de perfecţionare a abilităţilor profesionale (38%) şi review-urile pozitive despre angajatori (33%) sunt cele mai importante trei aspecte pe care le pot adresa angajatorii care vor să atragă forţa de muncă.
“Perioada pe care o traversăm reprezintă un test atât pentru angajatori, cât şi pentru angajaţi: fiecare trebuie să facă eforturi pentru a supravieţui profesional în condiţii mai puţin obişnuite, posibil pe termen nedefinit. În contextul unui mediu de business instabil şi nesigur, este important să putem privi matur şi responsabil aceste schimbări şi să învăţăm să gestionăm optim ambiguitatea, aceasta devenind, practic, noua normalitate”, precizează Manuela Guţe, HR Senior Vice President la Ipsos.
Studiul Ipsos s-a desfăşurat între 11-17 mai 2020 în rândul a 4.221 de români prezenţi pe platformele de recrutare BestJobs, eJobs, Hipo.ro şi Undelucram.ro. Respondenţii au fost invitaţi să participe la proiect de către fiecare platformă parteneră prin canalele proprii (newsletter, email, website). Vârsta participanţilor este între 18-55+ ani, cu o medie de vârstă de 39 de ani (mijlocul vârstei active de muncă). Participanţii provin din toate mediile de rezidenţă, au diferite niveluri de pregătire educaţională şi se află la niveluri diferite în carieră.
Studiul a fost prezentat în premieră în cadrul webinarului ‘Viitorul pieţei muncii în România’.
-
Una dintre cele mai puternice femei din businessul local, despre reţeta succesului: „e o muncă de echipă”. Care este celălalt ingredient secret
Dana Dima (Demetrian), vicepreşedinte retail & private banking al Băncii Comerciale Române spune că cele mai mari realizări profesionale pe care le-a avut sunt strâns legate de rezultatele celor peste 7.000 de oameni din echipa BCR. „Contează să te înconjori de oameni la fel de pasionaţi şi încrezători, alături de care să construieşti o echipă. Succesul, atât în plan personal, cât şi profesional, e o muncă de echipă.”
De asemenea, ea spune că este mândră că BCR a continuat în 2019 procesul de transformare digitală a băncii. „Eforturile de digitalizare depuse în 2019, prin proiecte precum George sau Casa Mea, au făcut ca numărul clienţilor care accesează serviciile digitale ale BCR să avanseze cu 60% în ultimul an, iar numărul de produse vândute digital să urce cu 76%.” Tot dintre reuşitele anului trecut, ea menţionează o serie de premiere în piaţa locală, lansate alături de parteneri: prima platformă digitală pentru credite ipotecare, primul sistem de digitalizare a plăţilor în transportul public din România, primul credit bancar ce poate fi contractat 100% online, primul program de mentorat şi accelerare de business non-equity lansat de o bancă în România, cărora spune că li se adaugă o serie de programe educaţionale în zona financiară şi de tehnologie, precum şi finanţarea a aproximativ 2.500 de start-up-uri prin programul StartUp Nation, în cadrul căruia BCR a ajuns la o cotă de piaţă de 37%.
Pentru anul în curs, Dana Dima şi-a propus accelerarea şi extinderea transformării digitale a BCR, atât din perspectiva proceselor, cât şi din cea a serviciilor şi produselor.
În opinia sa, „succesul poate fi atins doar dacă îţi iubeşti viaţa şi profesia. Doar dacă pui multă muncă, pasiune, încredere şi efort de a înţelege, poţi reuşi ca om, dar şi ca profesionist. Primul pas este să gândeşti mereu pozitiv şi vei descoperi că nu există limite, în afară de cele pe care ţi le ridici singur. De tine depinde să le depăşeşti.”
Profilul Danei Dima (Demetrian) a fost inclus recent în catalogul 105 Cele mai puternice femei din business realizat de Business MAGAZIN.
-
Cum vor arăta spaţiile de muncă după pandemia de COVID-19: Spaţiile de muncă sunt mai importante decât oricând în timp ce intrăm în cel mai competitiv mediu de business din istoria recentă
„După luni de zile în care am trăit prin canale online, circa 80% dintre angajaţi vor să aibă opţiunea de a se întoarce la birou.“
Spaţiile de muncă de după pandemia de COVID-19 sunt foarte importante în această perioadă când companiile intră în cel mai competitiv mediu de business din istoria recentă, crede Ilinca Popescu, regional sales manager Central Europe în cadrul Steelcase Inc, jucător din industria mobilierului de birou.
„Este important să ne amintim de ce am construit spaţiile de muncă. Astfel, motivul a fost pentru a sprijini metode noi de a munci, de a avea acces la un nivel înalt de interacţiune pentru a fi mai creativi, inovativi şi agili, dar şi pentru a crea culturi şi a atrage talente. Aceste lucruri sunt mai importante decât oricând în timp ce intrăm într-un cel mai competitiv mediu de business din istoria recentă“, a declarat Ilinca Popescu în cadrul conferinţei „Designing the Post-COVID Workplace (Our opportunity to make the office even better)“, organizată de Asociaţia Business Service Leaders.
Ilinca Popescu spune că circa 80% dintre angajaţi vor să aibă opţiunea de a se întoarce la birou în această perioadă.
„Realitatea este că putem munci de acasă cu un anumit nivel de eficienţă. Ne putem întâlni prin platforme precum Zoom, putem rămâne în legătură cu colegii şi putem să ne îndeplinim sarcinile pentru a putea munci. Putem, dar nu este cea mai bună idee. După luni de zile în care am trăit prin canale online, conform mai multor studii, circa 80% dintre angajaţi vor să aibă opţiunea de a se întoarce la birou“, spune ea.
Managerul afirmă că majoritatea companiilor nu erau pregătite pentru munca de acasă la o scară atât de mare în perioada aceasta.
„Este normal să existe îngrijorări pentru că realitatea este că majoritatea organizaţiilor nu erau pregătite pentru o migrarea la o asemenea scară către munca de acasă. Această criză a împins pe toată lumea într-un experiment în masă de a munci de acasă“.
Există trei prejudecăţi comune care ne alimentează iluzia că munca de acasă este mai bună pentru toată lumea, adaugă ea.
„Prima prejudecată este că te costă mai puţin ca angajaţii tăi să muncească de acasă. Este adevărat că eliminarea costului imobiliar ar putea fi o economie importantă, dar sunt şi alte costuri pe care ar trebui să le iei în considerare înainte să îi trimiţi pe toţi să muncească de acasă. Realitatea este că munca de acasă nu este posibilă pentru toată lumea, iar unii ar putea să îşi dea demisia. A doua prejudecată este că oamenii sunt la fel sau mai productivi când muncesc de acasă decât la birou, dar depinde cum defineşti productivitatea. A treia prejudecată este că oamenii care muncesc de acasă au multe beneficii. Realitatea este că întâlnirile virtuale sunt multe mai obositoare decât cele faţă în faţă“, explică managerul.
Andrei Angelescu, manager of A&D Department în cadrul companiei Corporate Office Solutions, spune că perioada aceasta este una de adaptare pentru toată lumea, angajaţi şi angajatori.
„Există foarte multe concepţii eronate despre ce se întâmplă în acest moment. Nimeni nu ştie exact ce se întâmplă acum, nu există o reţetă în acest moment, această este o perioadă de adaptare. Ideea nu este să dărâmăm spaţiul de birouri cu totul, ci să intervenim gradual, să oferim spaţii potrivite angajaţilor în această perioadă“, a spus el în cadrul aceluiaşi eveniment.
-
HR-ul, cu pistolul la tâmplă
Serialul mi s-a părut cu atât mai interesant cu cât în rolul principal şi totodată al naratorului apare Eric Cantona, nume cunoscut nu doar în universul actoricesc, cât mai ales în lumea sportului, ca fost jucător la Manchester United şi în alte echipe. Deşi reticentă la început, auzind că un fost fotbalist „s-a apucat” de actorie, prejudecăţile mi-au fost rapid spulberate. Cantona a făcut o treabă excelentă în rolul lui Alain Delambre, un şomer de 57 de ani a cărui viaţă a fost dată peste cap după ce compania în care lucra a decis să facă restructurări şi l-a concediat, deşi avea o experienţă de 40 de ani în resurse umane.
Producţia prezintă dezumanizarea treptată a lui Delambre ca urmare a pierderii locului de muncă şi efectele colaterale ale acestui eveniment asupra celor apropiaţi şi nu numai, care se vor transforma în final într-o adevărată isterie publică.
Deprimat, din ce în ce mai compleşit de lipsuri după cei şase ani de şomaj, tratat cu o totală lipsă de respect şi demnitate la locurile de muncă cu ziua şi disperat să îşi găsească un nou job, Alain Delambre îşi pierde în cele din urmă speranţa şi motivaţia, fiind pe punctul de a renunţa complet chiar şi la ideea de a participa la un nou interviu. Probabil mulţi vor empatiza cu personajul sau se vor regăsi în părţi ale poveştii.De-a lungul celor şase episoade, este adusă în discuţie de mai multe ori discriminarea întâlnită în cadrul proceselor de recrutare din unele companii, în care indiferent de experienţă, studii, calificări, persoanele trecute de o anumită vârstă sunt tăiate din start de pe listă, fie pentru a lăsa loc tinerilor la curent cu tehnologia, fie celor „cu relaţii”, precum şi drama prin care trec angajaţii marilor companii în care procesul de automatizare conduce la pierderea a mii de locuri de muncă. Scenele de umilinţă la care personajul este supus de către supraveghetorii săi la serviciu amintesc şi ele de poveşti actuale, precum recentul scandal din cadrul Amazon, în care angajaţii au raportat că nu li se respectă nici măcar nevoile fiziologice.
Lipsa unui serviciu stabil nu îl afectează însă doar pe Delambre; familia sa este nevoită să asiste la transformarea lui dintr-un soţ şi tată iubitor într-o persoană irascibilă, violentă şi lipsită de scrupule. Când într-un final pare că se iveşte o soluţie salvatoare, un job în cadrul unei mari companii, Exxya, bărbatul va recurge la cele mai nebuneşti idei pentru a-l obţine.
Însă şi respectiva companie are secretele ei: un CEO obsedat de control, gata să apeleze la orice metodă, chiar şi una ilegală şi inumană, pentru a testa fidelitatea angajaţilor săi. Prins în jocul periculos al acestuia, Delambre intră pe o pantă alunecoasă care îl va costa chiar libertatea.
Cantona reuşeşte, în pielea personajului central, să stârnească în rândul privitorilor un mix de sentimente: compasiune, indignare, amuzament, perplexitate. Pe alocuri, unele secvenţe din serial seamănă poate prea mult cu alte producţii. De pildă, protagonistul ne va aminti de Walter White din Breaking Bad, ajuns, dintr-un respectabil profesor de chimie, fabricant de metamfetamină, iar pactul dintre Delambre şi gardianul închisorii în care a fost trimis, prin care şi-a asumat să îl înveţe pe acesta cum să studieze mai eficient pentru examenul de locotenent în schimbul protecţiei, seamănă izbitor cu Închisoarea îngerilor şi „parteneriatul” dintre Andy Dufresne şi Byron Hadley.
Întrebarea care se naşte de-a lungul serialului este dacă faptele lui Alain Delambre au fost justificate şi el merită compasiunea publicului pentru suferinţele prin care a trecut, ori dacă în spatele omului disperat se ascunde un adevărat maestru al manipulării. Răspunsul îl veţi descoperi însă pe măsură ce vă veţi apropia de final.
-
Congo în modă
Prezentarea ultimei colecţiei a brandului său, Hanifa, s-a făcut pe Instagram, articolele vestimentare incluse în Pink Label Congo Collection părând a defila singure pe ecran. Niciun element al colecţiei nu a fost filmat pe un manechin uman şi apoi editat pe computer, ci a fost creat în totalitate digital, după cum afirmă Anifa Mvuemba, scrie CNN. Toate articolele reprezintă ţara de origine de a creatoarei, Congo, şi se doresc a fi o formă de protest la condiţiile de muncă din minele ţării, de unde provine mai bine de 60 la sută din producţia de cobalt a lumii, afirmă aceasta.
-
Avertismentul unui dintre cei mai puternici executivi din economie: Trebuie să revenim la muncă. Nu poţi face home office dacă ai un copil de doi, trei ani lângă tine
Christian von Albrichsfeld, director Continental, cel mai mare angajator din industria auto spune că oamenii trebuie să revină la muncă. Sute de mii de angajaţi au fost lăsaţi să lucreze de acasă în această perioadă. Deşi în unele cazuri productivitatea oamenilor a crescut, munca de acasă a devenit un chin pentru angajaţii care au copii.
”Cazurile au scăzut în ultimele săptămâni, acum trebuie să mergem repede înapoi, într-o direcţie în care noi ca cetăţeni să ne comportăm foarte responsabil, dar pe de altă parte oferim posibilitatea pentru toată ţara să lucreze. Asta este acum situaţia, dar trebuie să vedem cum repornim economia foarte repede. Relaxarea de acum este un punct important, cred trebuie să vedem cum pornim foarte repede industria HoReCa, pe de altă parte în industrie avem o problemă, trebuie să vedem ce facem cu copiii angajaţilor, mulţi părinţi stau acasă cu cei mici şi nu ştiu ce să facă, nu poţi face home office dacă ai acasă un copil de doi, trei ani care este în permanenţă lângă tine”, a spus Christian von Albrichsfeld, director general al Continental, un grup de 20.000 de angajaţi şi afaceri de 3 mld. euro pe an.
În România erau peste 2.62 milioane de copii cu vârsta de până în 12 ani în anul 2019, conform statisticilor de la Institutul Naţional de Statistică. Dintre aceştia, erau aproape 1 milion de copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 4 ani, peste 986.000 cu vârsta cuprinsă între 5 şi 9 ani şi peste 635.000 vârsta cuprinsă între 10 şi 12 ani.
Tudor Ionescu, head of advisory & transaction în departamentul office al companiei de consultanţă în imobiliare CBRE România, subliniază şi el că în modul de a lucra de acasă în această nu este unul firesc.
“Noi nu suntem acum într-o perioadă clasică de a lucra de acasă, noi suntem într-o perioada forţată de a trai de acasă şi de a lucra în paralel, pentru că acum eu sunt închis într-o cameră, am copiii puşi să stea cuminţi într-o altă cameră… Noi trăim de acasă şi nu este un mod firesc de a lucra de acasă”, a spus Tudor Ionescu.