BusinessMagazin

Tag: Merkel

  • Cum a ajuns oficial Ucraina în pragul destrămării teritoriale

    Dacă înainte şi imediat după alegerile prezidenţiale din mai din Ucraina, efortul diplomaţiei ruse urmărea să-i convingă pe liderii noii puteri de la Kiev că soluţia cea mai bună este federalizarea ţării, iar în presa rusească separatiştii rusofoni din est erau denumiţi “federalişti”, situaţia s-a schimbat pe măsură ce noul regim de la Kiev a refuzat negocierile cu separatiştii şi a continuat acţiunile militare în Doneţk şi Luhansk, iar de partea cealaltă, separatiştii n-au renunţat la ideea de a-şi impune prin forţă controlul total asupra regiunilor respective. În presa rusească, separatiştii au început să fie numiţi “forţe de autoapărare”, iar liderii lor au ieşit cu interviuri unde au afirmat că nu doresc autonomie, ci separare teritorială, cu crearea unui stat nou – faimoasa “Novorossia” la care în ultimele zile s-a referit pasager şi liderul de la Kremlin.

    În ultima săptămână, diplomaţia nemţească a părut că începe să producă surprize. Cancelarul german Angela Merkel a vizitat Kievul şi i-a spus preşedintelui Petro Poroşenko că Ucraina este liberă să se integreze în Uniunea Eurasiatică, a subliniat că Germania vrea să aibă relaţii bune cu Rusia şi a vorbit despre premisele unei detensionări a conflictului ruso-ucrainean, bazată inclusiv pe acceptul Kievului de a lua anumite măsuri de “descentralizare” a puterii în beneficiul etnicilor ruşi. Evenimentul urma semnării de către firma germană RWE a contractului de vânzare a unei subsidiare de petrol şi gaze, Dea, către compania rusească LetterOne, într-o tranzacţie în valoare de 5,1 mld. euro.

    A venit apoi reuniunea Belarus-Kazahstan-Rusia-Ucraina de la Minsk, la care au participat oficiali de la Bruxelles în frunte cu şefa diplomaţiei UE, Catherine Ashton. Poroşenko s-a întâlnit în premieră cu liderul rus Vladimir Putin, după care a promis o “foaie de parcurs” către o încetare bilaterală a focului de către Kiev şi separatişti. La rândul lui, Putin a afişat o atitudine conciliantă şi a declarat că au fost încheiate “unele acorduri” cu liderul ucrainean. Ulterior, preşedintele Poroşenko a anunţat şi că negocierile UE-Rusia-Ucraina pe tema plăţii gazelor ruseşti de către Kiev ar urma să se reia, după ce au eşuat în iunie, şi că a convenit cu Angela Merkel să-şi coordoneze demersurile la Consiliul European din 30 august.

    După numai o zi însă, situaţia s-a deteriorat radical, odată cu extinderea bruscă a luptelor pe un nou front la sud de Doneţk. Un lider al separatiştilor a recunoscut, în premieră, la o televiziune rusă de stat că între 3.000 şi 4.000 de voluntari din Rusia, mulţi dintre ei rezervişti sau militari activi aflaţi în concediu, luptă deja de mult de partea lor, în virtutea frăţiei slave exprimate ca în anii ’90 în conflictul din fosta Iugoslavie. Acelaşi lider a afirmat, iarăşi în premieră, că scopul separatiştilor nu este federalizarea, ci desprinderea de Ucraina a teritoriilor cu populaţie rusofonă semnificativă.

    Ambasadorul SUA la Kiev a acuzat imediat Rusia că a trimis în Ucraina trupe militare regulate şi sisteme antiaeriene noi ca să combată armata guvernamentală, Departamentul de Stat al SUA a vorbit despre o “contraofensivă condusă de Rusia”, preşedintele Poroşenko despre o “invazie”, iar premierul ucrainean în exerciţiu Arseni Iaţeniuk a cerut convocarea Consiliului de Securitate al ONU, a cerut ajutorul militar al UE, a cerut îngheţarea tuturor activelor ruseşti de către SUA, UE şi G7 şi a dat ca sigură intenţia Moscovei de a întrerupe la iarnă livrările de gaze către Europa.

    Toate acestea au loc cu câteva zile înainte de reuniunea NATO din Ţara Galilor din 4 septembrie, de la care Polonia, ţările baltice şi România aşteaptă unda verde pentru instituirea unei prezenţe militare permanente a organizaţiei pe teritoriile lor, spre a contracara ameninţarea rusească. Marea Britanie susţine ideea, pe care Germania, Franţa, Italia şi Spania au dezavuat-o.

    Deocamdată, Europa a amânat o reacţie la problema ucraineană: la Consiliul European de sâmbătă de la Bruxelles, liderii UE au dat un termen de o săptămână Rusiei să înceteze acţiunile în Ucraina, în caz contrar urmând să adopte noi sancţiuni pe linia celor adoptate până acum (vizând sectorul energetic, bancar şi de apărare). Soluţia înarmării Ucrainei de către statele UE, susţinută de preşedintele Traian Băsescu sau de preşedinta lituaniană Dalia Grybauskaite, a fost însă respinsă de cancelarul Angela Merkel, care a explicat că furnizarea de armament european către Kiev ar crea impresia falsă că există o soluţie militară la conflictul din estul Ucrainei.

     

  • Germania susţine candidatul Spaniei la şefia Eurogroup

    “Luis de Guindos s-a dovedit un excelent ministru al ecomiei în aceasta perioadă dificilă”, a spus Merkel, la finalul unei întrevederi cu premierul spaniol Mariano Rajoy la Santiago de Compostela, relatează Reuters.

    Merkel a adăugat că Germania va sprijini candidatura acestuia la şefia Eurogroup după încheierea mandatului actualului preşedinte, ministrul olandez al Finanţelor, Jeroen Dijsselbloem.

    Liderii UE se vor întălnii sâmbătă în Bruxelles pentru a analiza, între altele, nominalizarea mai multor oficiali pentru o serie de poziţii cheie in cadrul Comisiei Europene. La reunine ar putea fi discutată şi înlocuirea înainte de termen a lui Dijsselbloem. Mandatul lui Dijsselbloem expiră la finele primului semestru din 2015.

    De Guindos este ministrul Economiei din 2012. El a coordonat, printre altele, un împrumut de 41,3 miliarde de euro pe care Spania l-a negociat cu celelalte state din zona euro pentru a-şi susţine sistemul bancar, puternic afectat de criza economică şi financiară.

  • Lupta pentru şefia Comisiei Europene: zvonuri, conspiraţii şi documente “pe surse”

    Presa internaţională a scris că, deşi şi-ar fi dat acordul cu jumătate de gură pentru nominalizarea lui Jean-Claude Juncker, reprezentantul PPE, cancelarul german Angela Merkel l-a întrebat pe preşedintele francez François Hollande dacă nu cumva vrea s-o susţină pe şefa FMI, Christine Lagarde, pentru şefia Comisiei Europene. După alte relatări, François Hollande l-ar susţine de fapt pe fostul ministru de finanţe francez Pierre Moscovici.

    În acelaşi timp, premierul britanic David Cameron, care a ameninţat că îşi scoate ţara din UE dacă e ales Juncker, continuă să adune opozanţi din rândul liderilor europeni faţă de ideea ca Jean-Claude Juncker să devină şeful CE: premierilor din Ungaria, Suedia şi Olanda li s-a alăturat în această săptămână şi premierul italian Matteo Renzi. Acesta a spus că “Juncker este doar un nume pentru Comisia Europeană, dar nu şi singurul”, explicând că deşi PPE a câştigat alegerile europarlamentare, victoria respectivă nu garantează nici majoritatea în PE, nici vreun drept automat al lui Juncker de a prelua funcţia supremă în CE.

    Şi popularii, şi socialiştii  din PE îl vor cât mai repede pe Juncker pentru ca noua CE să poată funcţiona, însă opţiunile federaliste ale lui Juncker, susţinător al Statelor Unite ale Europei varianta 2011-2012, sunt dezavuate nu numai de Cameron, care l-a calificat pe Juncker drept “un om al anilor ’80”, ci şi de toţi liderii europeni care au văzut cum centralizarea deciziei la Bruxelles şi efectele austerităţii finanţate sau suportate de ţările lor le-au tras de sub picioare terenul electoral, cu ocazia alegerilor europarlamentare, în favoarea partidelor extremiste.

    În fine, când argumentele raţionale se termină, intervin atacurile la persoană: ziarul britanic The Times a publicat sâmbătă un document “pe surse” apărut în premieră în decembrie trecut în publicaţia luxemburgheză Paperjam care susţine că în 2007, pe când Juncker era prim-ministru în Luxemburg, s-a prezentat “beat mort” la o întâlnire cu nişte ofiţeri ai serviciilor secrete şi a urlat la ei înjurături “timp de cinci minute”, apoi a cerut două espresso şi a deschis fereastra ca să ia aer şi să se calmeze. The Times l-a intervievat pe un şef al serviciilor secrete din Luxemburg din acea perioadă, care a confirmat că Juncker a fost “foarte agresiv şi foarte vulgar” la întâlnirea respectivă. Juncker a reacţionat la articolul din The Times, denunţând o “manevră destabilizatoare” de a-i diminua şansele la preşedinţia Comisiei Europene.

  • Merkel, despre Ucraina: Pacea şi libertatea “pot să fie rapid puse în discuţie”

    “Săptămânile trecute ne arată că fostele şi periculoasele tipare de gândire nu sunt nicăieri interzise în cărţile de istorie. Pacea şi libertatea pot să fie rapid puse în discuţie, ne-o demontrează conflictul din Ucraina. Îngrijorarea creşte atunci când vezi că se formează noi prăpăstii şi linii de împărţire”, scrie Merkel în acest articol.

    Materialul este publicat alături de alte cinci mesaje din partea altor reprezentanţi ai ţărilor occidentale care participă vineri la comemorările de la 6 iunie, şi anume din partea preşedintelui Poloniei Bronislaw Komorowski, premierului britanic David Cameron, premierului canadian Stephen Harper, secretarului de Stat american John Kerry şi preşedintelui francez François Hollande.

    “Eu ne doresc (…) să ne asigurăm de convingerile şi valorile noastre comune. Deoarece aceste convngeri şi aceste valori ne unesc în Europa. Ele sunt de neconciliat cu războiul, violenţa şi prejudecăţile. Fie, deci, ca 6 iunie să ne îndemne să ne urmăm angajamentul cot la cot pentru reuşita Europei, o Europă în care să domnească primatul dreptului şi nu legea celui mai puternic”, conchide cancelarul german.

    Preşedintele rus Vladimir Putin se întâlneşte cu Merkel vineri dimineaţa, înainte de începerea ceremoniilor oficiale dedicate Debarcării din Normandia, a anunţat marţi Kremlinul, adăugând că cei doi lideri au vorbit la telefon, marţi, despre Ucraina.

    La rândul său, preşedintele francez îndeamnă la “păstrarea condiţiilor păcii, (ceea ce presupune) mai întâi să ştim să ne mobilizăm în jurul a ceea ce ne este comun (…). Europa este binele nostru comun. Este sarcina noastră să-l protejăm şi să-l facem să avanseze”.

    “Sărbătorirea (datei de) 6 iunie înseamnă să ai conştiinţa că nimic nu este câştigat definitiv, că declinul este în continuare posibil”, continuă şeful statului francez. “Peste tot, valorile şi principiile exprimate de către Carta ONU sunt ameninţate. Peste tot, terorismul poate ataca. Atunci, (înseamnă că) nu am terminat, (că) este necesar să dăm dovadă de acelaşi angajament ca înaintaşii noştri faţă de libertate. Este necesar să facem totul pentru a soluţiona conflictele prin dialog. Nu trebuie să ezităm să ne asumăm, de fiecare dată când este necesar, responsabilităţile, în cadrul dreptului internaţional”, mai scrie François Hollande.

    La ceremoniile din Normandia participă 19 de şefi de stat şi de guverne.

  • Alegerile europarlamentare: a fi sau a nu fi Juncker

    Alegerile au fost urmate de cina de lucru de la Bruxelles convocată de Herman van Rompuy pentru desemnarea de către liderii europeni a unui candidat la şefia Comisiei Europene, cină care “a produs doar o notă de plată pentru contribuabilii europeni, adică exact ceea ce era de aşteptat să producă”, continuă aceiaşi analişti, făcând aluzie la percepţia de politicianism şi pierdere de vreme degajată de astfel de negocieri.

    În ciuda victoriei PPE în alegeri, care ar însemna propulsarea directă a lui Jean-Claude Juncker ca şef al CE, susţinută până şi de socialiştii din PE numai ca să se rezolve mai repede situaţia, atât premierul britanic David Cameron, cât şi cancelarul german Angela Merkel s-au opus desemnării lui Juncker. Ţinând cont că desemnarea trebuie făcută de majoritatea celor 28 de şefi de state şi guverne, o decizie privind propunerea ce va fi înaintată PE spre aprobare de Consiliul European e de aşteptat abia spre sfârşitul lui iunie.

    Prelungirea negocierilor poate părea într-adevăr politicianism pur, din moment ce cetăţenii aşteaptă soluţii pentru problemele care ameninţă unitatea UE şi a căror intensitate s-a reflectat din plin în ascensiunea partidelor extremiste în PE: şomajul, austeritatea rezervată doar pentru anumite categorii sociale şi incapacitatea de a mai înghiţi noi valuri de imigranţi. În realitate însă, opoziţia faţă de Juncker ţine de poziţia lui favorabilă unei centralizări şi mai accentuate la Bruxelles a puterii decizionale a UE şi de fermitatea sa pro-austeritate – or, dacă electoratul european a trimis în PE partide eurofobe şi anti-austeritate, acesta ar fi mesajul cel mai clar că pentru şefia CE e nevoie de alte idei decât cele ale lui Juncker.

  • Soluţia rusească pentru Ucraina

    Iniţiativa de pace a lui Putin a eşuat – separatiştii vor ţine referendumul, iar Kievul a continuat acţiunile militare contra acestora – însă din punct de vedere diplomatic era obligatoriu ca ea să aibă loc. Kremlinul are tot interesul să ceară o amânare a referendumului, din raţiuni de simetrie cu atitudinea sa faţă de alegerile prezidenţiale din 25 mai, despre care a sugerat că ar trebui să fie amânate până la liniştirea ţării, pentru că nu poate recunoaşte rezultatul unui scrutin ţinut “când armata este desfăşurată contra populaţiei”, cum a spus ministrul de eterne Serghei Lavrov. O amânare a alegerilor (dacă nu şi a referendumului din Donbass) ar putea facilita obişnuirea treptată a Vestului cu ideea neclintită a Moscovei că soluţia pentru Ucraina este nu destrămarea teritorială, ci federalizarea.

    Oligarhul ucrainean Petro Poroşenko, favoritul net în sondaje pentru prezidenţiale, a avertizat însă că reprimarea separatiştilor va continua tocmai ca să se poată ţine scrutinul: “Sperăm să încheiem operaţiunile contra teroriştilor înainte de alegeri. Dacă nu, atunci vom înconjura fiefurile lor şi nu le vom permite să tulbure alegerile”.

    Poroşenko, 48 de ani, este unul dintre cei mai bogaţi oligarhi din Ucraina, cu o avere de cca 1,5 mld. dolari, proprietarul celui mai mare producător de dulciuri din ţară, grupul Roşen (de unde şi porecla de “regele ciocolatei”), precum şi al unui post de televiziune şi al unor uzine auto. A fost şef al consiliului Băncii Naţionale, ministru de externe în perioada când Iulia Timoşenko era prim-ministru, dar a fost şi ministru al dezvoltării economice în guvernul lui Nikolai Azarov, în 2012, sub regimul Ianukovici. A făcut parte din ambele părţi ale spectrului politic: a fost cofondator al Partidului Regiunilor, prorus, dar în 2005 s-a alăturat opoziţiei, susţinând “revoluţia portocalie”. În 2010 şi-a schimbat iar poziţia, trecând de partea regimului Ianukovici, pentru ca anul trecut să devină un finanţator al manifestaţiilor contra aceluiaşi regim.

    Acum, Poroşenko se prezintă drept cel mai proeuropean candidat, beneficiind ca atare de o cotă de 48,4% din intenţiile de vot. Boxerul Vitali Kliciko, unul dintre liderii Euromaidanului, a renunţat la propria sa candidatură la prezidenţiale ca să-l susţină pe Poroşenko. Miercuri, oligarhul a făcut deja o vizită la Berlin cancelarului Angela Merkel, cerând Vestului să impună o a treia rundă de sancţiuni contra Rusiei dacă referendumul din 11 mai are loc. El s-a declarat însă dispus să discute posibilitatea unei reforme constituţionale care să includă schimbări în legislaţia privind minorităţile şi chiar să accepte, însă numai după alegeri şi după ce situaţia se va fi stabilizat în şară, orice eventual referendum pentru deciderea viitorului anumitor regiuni.

    Cert e că atitudinea conciliantă a lui Putin, corelată cu decizia lui de a-şi retrage o parte din trupe de la graniţa cu Ucraina, le-a dovedit comentatorilor vestici că perspectiva unei intervenţii în forţă a Rusiei în ţara vecină se îndepărtează. Generalul american Philip Breedlove, comandantul forţelor NATO în Europa, a afirmat deja că Moscova ar putea să-şi atingă scopurile în Ucraina fără să recurgă la o invadare convenţională a ţării.

    Cât despre liderii UE, aceştia s-au liniştit de fapt de tot, în ciuda avertismentelor lor continue privind noi sancţiuni dacă referendumul de duminică va avea loc. Preşedintele Consiliului European, Herman van Rompuy (foto stânga) s-a declarat deschis unei a doua runde de negocieri la Geneva pentru pace în Ucraina cu participarea Rusiei, în timp ce preşedintele Comisiei Europene, Jose Barroso (foto dreapta), s-a limitat la promisiuni că UE va susţine securitatea energetică a Ucrainei.

  • Aşa arată un război rece

    Ca atare, UE a ajuns la un acord privind primele sancţiuni contra Rusiei de la terminarea Războiului Rece, incluzând restricţii de călătorie şi îngheţarea activelor din străinătate ale oficialilor ruşi care susţin dezmembrarea Ucrainei (între care nu sunt incluşi însă preşedintele Putin sau ministrul de externe Serghei Lavrov).

    Premierul interimar ucrainean, Arseni Iaţeniuk (în foto alături de Angela Merkel), a declarat la rândul lui că speră ca în această săptămână să semneze cu UE capitolele politice ale acordului de asociere care va deschide calea aderării Ucrainei la Uniune. Iaţeniuk a zburat deja şi la Washington pentru o întâlnire cu preşedintele Barack Obama, care a ameninţat la rândul său Rusia cu sancţiuni dacă nu va renunţa la susţinerea separatiştilor din Crimeea.

    De partea cealaltă, faptul că nici Washingtonul, nici Bruxellesul nu au exprimat vreo preocupare pentru protecţia majorităţii rusofone din estul Ucrainei şi pentru reprezentarea ei în guvernul interimar a fost invocat de Moscova spre a explica rezistenţa lui Putin faţă de ameninţările Vestului.

    Mai mult, Kremlinul a avertizat că va aplica sancţiuni simetrice contra oficialilor occidentali şi a apreciat că decizia recentă a Washingtonului de a aloca un ajutor financiar de 1 mld. dolari pentru noul guvern de la Kiev este ilegală, fiindcă încalcă o lege din 1961 care interzice SUA să acorde ajutoare pentru statele ale căror guverne au fost înlăturate prin lovituri de stat.

  • Mai e posibilă refacerea tandemului franco-german la cârma UE?

    Liderul de la Paris a anunţat un plan de măsuri destinat să revigoreze economia ţării, grevată în mod cronic de stagnare (trim. III 2013 s-a încheiat cu o scădere de 0,1%, iar pentru tot anul 2013 era aşteptată o creştere simbolică de 0,2%) şi de o rată a şomajului de aproape 11%.

    Hollande a iniţiat un “pact de responsabilitate” împreună cu patronatele, prin care guvernul se angajează să scadă cheltuielile companiilor cu forţa de muncă dacă acestea vor înfiinţa locuri de muncă. Taxele pe forţa de muncă plătite de angajatori ar urma să fie reduse treptat cu 30 mld. euro până în 2017, birocraţia pentru firme va fi simplificată, iar cheltuielile publice în ansamblu, inclusiv cele ale autorităţilor locale, vor fi reduse cu 50 mld. euro în perioada 2015- 2017, în timp ce pentru anul în curs sunt prevăzute tăieri de 15 mld. euro.

    Va fi creat un consiliu de supraveghere a cheltuielilor publice, în vederea reducerii deficitului bugetar la 3,6% din PIB în acest an şi sub 3% la anul. Ajutoarele sociale pentru familii, care sunt în prezent finanţate din taxele plătite de companii, nu vor fi însă reduse, urmând să fie finanţate din economiile bugetare proiectate, a explicat preşedintele, dorind să preîntâmpine astfel criticile că din om de stânga a devenit brusc politician de dreapta fiindcă altfel vede că nu poate urni economia.

    În acelaşi timp, Hollande a încercat şi să relanseze tandemul franco-german la cârma UE, după ce partenerul preferat de discuţii strategice al Angelei Merkel a părut să devină în ultimul an premierul britanic David Cameron, mult mai apropiat de vederile de centru-dreapta ale cancelarului german. Propunerea lui Hollande este ca Franţa şi Germania să creeze o companie energetică comună, după modelul Airbus, care să sprijine politicile celor două ţări de reducere a dependenţei de energia nucleară în favoarea energiilor regenerabile.

    Imediat, planul lui Hollande a fost salutat de ministrul german de externe, Frank-Walter Steinmeier, care l-a numit “curajos” şi a conchis că anunţă o “nouă direcţie” în politica franceză, dar şi că “astfel de paşi pot ajuta Europa în ansamblu să iasă mai puternică din criză”.

  • Cearta pe tema imigraţiei: după români şi bulgari a venit rândul polonezilor

    “Polonia va opune un veto ferm oricărei astfel de propuneri, indiferent de unde ar veni ea”, a spus Tusk. Cameron s-a referit în particular la polonezi drept cel mai mare grup de lucrători migranţi care profită în prezent de banii statului britanic şi a afirmat că a fost o “greşeală monumentală” că Londra a permis începând din 2004 accesul lucrătorilor din Europa Centrală şi de Est, care au venit în Marea Britanie spre a colecta ajutoare sociale şi a le trimite apoi în ţările lor de origine.

    Răbufnirea premierului Cameron vine în contextul zgomotului politic şi mediatic din Marea Britanie pe tema presupusului aflux de români şi bulgari pe piaţa liberalizată a muncii, de la 1 ianuarie. Acest zgomot şi-a găsit ecou şi la Berlin, unde cancelarul Angela Merkel a iniţiat o comisie care să studieze ideea unor garanţii legale pentru limitarea “turismului pentru beneficii sociale”, dar şi la Strasbourg, unde neamţul Elmar Brok, şeful Comisiei pentru afaceri externe a PE, a propus chiar amprentarea imigranţilor care vin în Germania pentru ajutoare sociale – o declaraţie aspru taxată la Bucureşti de oficialii USL.

    Singura voce a raţiunii în acest climat inflamat i-a aparţinut până acum purtătorului de cuvânt al CE, Jonathan Todd, care a reamintit că legislaţia UE permite din 2004 statelor membre UE să-i expulzeze pe imigranţii veniţi din alte state membre care după 3 luni nu-şi găsesc un loc de muncă şi nu au mijloace de a se întreţine.

  • Linia frontului de luptă Vest-Est s-a mutat la Kiev

    Vicepremierul Serghei Arbuzov a admis că Kievul e dispus să discute cu opoziţia despre posibile alegeri parlamentare şi prezidenţiale anticipate (primele alegeri care urmează în Ucraina sunt prezidenţialele, în martie 2015). Analiştii locali cred însă că e puţin probabil ca protestele să dărâme regimul lui Ianukovici, din cauza lipsei unor lideri reali, demni de încrederea Occidentului (spre deosebire de 2004) şi a faptului că majoritatea ucrainenilor au o opinie proastă despre “revoluţia portocalie” (numai 18% dintre cetăţeni cred că aceasta a fost un eveniment pozitiv, conform unui sondaj recent), nefiind susţinători ai răsturnării regimului.

    Pe de altă parte, bătălia pe deasupra capului Ucrainei, cea dintre Vest şi Est, a intrat într-o nouă fază, dacă e să observăm nu doar susţinerea acordată de Vest opoziţiei ucrainene, dar şi ce spun comentatorii americani de la institutele de cercetare cu relaţii bune la Washington: cancelarul german Angela Merkel a pus capăt, în noiembrie, anilor de relaţii cordiale cu Rusia, avertizând că “terţe părţi (Rusia) nu se pot opune direcţiei în care statele est-europene decid să-şi construiască viitorul” şi cerând UE să contracareze, inclusiv pe cale economică, presiunile ruseşti asupra Europei de Est.

    Aceiaşi comentatori apreciază că Ianukovici încearcă să ţină o linie de mijloc, nici cu Vestul, nici cu Estul, însă înrăutăţirea crizei economice îl va determina să iasă din izolare şi să aleagă una dintre tabere. Economia Ucrainei este aşteptată să crească anul acesta cu 0,3%, după 0,2% anul trecut, iar PIB pe locuitor este de 4.000 de dolari, printre cele mai scăzute din Europa.