Potrivit Institutului Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor, codul galben este valabil de joi ora 12.00 până vineri ora 10.00 pe râurile din bazinele hidrografice Vişeu, Iza (judeţul Maramureş), Someşul Mare şi afluenţi (judeţul Bistriţa-Năsăud).
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Cele mai căutate destinaţii au fost Valea Prahovei, zona Bran-Moeciu, Bucovina şi Maramureş.
Spre deosebire de anul trecut, când zilele libere acordate de angajatori cu ocazia Sărbătorilor Pascale au făcut “punte” cu 1 Mai, în acest an minivacanţa de Paşte a fost mai degrabă un weekend prelungit, de două-trei nopţi. Nu putem vorbi, aşadar, de o comparaţie a numărului de turişti ajunşi în cei doi ani în staţiuni, pentru că raportul este dezechilibrat, se arată în comunicatul FPTR.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Britanicii nu-şi puseseră în minte să poposească prea mult în România, ci au descoperit-o călătorind prin Balcani timp de şapte luni într-o dubă americană. Nu erau mulţumiţi de viaţa pe care o duceau în Anglia, aşa că au hotărât să călătorească şi să descopere lumea. „Am vrut să ne schimbăm viaţa. Ne-am scos copiii de la şcoală (de 11, 7 şi 6 ani), am cumpărat o dubă americană şi am decis să călătorim şi să cumpărăm proprietăţi în ţări străine”, spune Penelope Ridgley.
Ridgley vorbeşte repede şi din când în când mai strecoară un cuvânt românesc („bine”) sau o expresie („îmi pare rău”) în discursul ei, iar la intervale de timp îmi menţionează numele de parcă ar vrea să se asigure că o ascult.
Călătoria lui Penelope şi Duncan Ridgley şi a copiilor lor a început în Sri Lanka, unde au cumpărat o casă pe plajă, apoi au mers în Egipt, unde au achiziţionat şi acolo teren, pe care au construit o casă, dar şi mai multe grădini cu măslini şi smochini. În toamna anului 2004 au cumpărat prima bucată de pământ în România, în satul Peştera, judeţul Braşov. Tot atunci au investit şi într-o proprietate pe o insulă din Croaţia.
A doua zi de Crăciun, în 2004, un cutremur de 9,1 de grade pe scara Richter a avut loc în Oceanul Indian; s-a produs un tsunami în urma căruia peste 200.000 de oameni au murit, dintre care peste 35.000 în Sri Lanka. Britanicii se aflau în casa lor de pe plajă în ziua aceea, dar au scăpat cu viaţă. „Am plecat din Sri Lanka fără bani, fără acte, doar cu hainele de pe noi şi nu ştiam ce să facem. Am decis să ne întoarcem în Egipt pentru a ne reveni şi am trăit acolo pentru şase luni.” Apoi au mers în Croaţia şi au dat drumul afacerii, după care, în 2007, au vrut să pună pe picioare afacerea din România, dar au înţeles că locuinţa lor din Peştera nu era chiar pe gustul lor: „Locul era foarte retras şi nu am găsit o comunitate primitoare. Oamenii de aici ne-au îndreptat către Maramureş şi am venit la Breb în 2007 să ne uităm. Abia în 2009 am cumpărat pământ în Breb”, explică Ridgley.
Au renovat casa şi au pornit pensiunea. „Prima casă am deschis-o în 2011, apoi în 2012 o altă casă cu o capacitate de cazare de şase persoane. Am cumpărat alte case pentru a le recondiţiona”, spune Penelope Ridgley, care mărturiseşte că lucrează cu o echipă de muncitori care sunt capabili să „demonteze” o casă în două zile şi jumătate şi să o „monteze” înapoi tot în două zile. „Muncim la case cu săteni; poate nu e cea mai bună operă, dar vrem să dăm ceva înapoi, majoritatea oamenilor nu au slujbe şi trăiesc de pe urma roadelor pământului”, spune Ridgley.
În 2014, au încheiat şi achiziţia unui lot de pământ alăturat pe care se află două case, un şopron şi o altă clădire mai mică. De atunci, The Village Hotel are patru case disponibile pentru închiriere cu o capacitate de 20 de persoane. „Am intenţionat să avem o singură casă pentru închiriere, ca în celelalte locuri, dar pentru că ne-am îndrăgostit tot mai tare de oamenii de aici, de locul acesta şi de afacere am decis să vindem proprietatea din Croaţia, pe cea din Sri Lanka şi ce mai deţineam în Anglia. Bani cu care am reuşit să ne extindem businessul aici”, povesteşte Ridgley.
Britanicii aveau trei proprietăţi în Anglia; iniţial le-au închiriat, ca apoi două dintre ele să le vândă pentru 150.000 de euro, potrivit lui Penelope Ridgley, bani necesari pentru a putea călători şi pentru a avea capital de achiziţie de terenuri în Sri Lanka şi Egipt. Conform estimărilor ei, pentru a pune pe picioare The Village Hotel cei doi soţi au cheltuit între 350.000 şi 400.000 de euro din 2007 până acum. „Economisim mulţi bani datorită faptului că noi lucrăm la case şi nu angajăm pe cineva care să facă asta pentru noi. Este o familie din Germania într-un sat din apropiere care ne-a spus că au cheltuit mai mult de 100.000 de euro pe fiecare casă şi au trei. Noi am dat în jur de 30.000 pe casă”, explică Penelope Ridgley strategia pe care a ales-o împreună cu soţul său.
Când vine vorba de venituri, britanica spune că familia câştigă bine şi că au mai multe surse de venit, iar că The Village Hotel le-a adus anul trecut venituri de 80.000 de euro; se aşteaptă ca anul acesta suma să crească, mai ales având în vedere că au scumpit tarifele cu 10% faţă de 2016, în condiţiile în care „iulie, august şi septembrie sunt deja aproape pline. Am rezervări chiar şi pentru vara lui 2018. O să fie un an plin”. O altă sursă de venit a britanicilor o reprezintă o pensiune în Egipt, capabilă să cazeze 10 persoane, dar şi grădinile de măslini şi smochini care le aduc un venit constant.
Britanicii nu-şi puseseră în minte să poposească prea mult în România, ci au descoperit-o călătorind prin Balcani timp de şapte luni într-o dubă americană. Nu erau mulţumiţi de viaţa pe care o duceau în Anglia, aşa că au hotărât să călătorească şi să descopere lumea. „Am vrut să ne schimbăm viaţa. Ne-am scos copiii de la şcoală (de 11, 7 şi 6 ani), am cumpărat o dubă americană şi am decis să călătorim şi să cumpărăm proprietăţi în ţări străine”, spune Penelope Ridgley.
Ridgley vorbeşte repede şi din când în când mai strecoară un cuvânt românesc („bine”) sau o expresie („îmi pare rău”) în discursul ei, iar la intervale de timp îmi menţionează numele de parcă ar vrea să se asigure că o ascult.
Călătoria lui Penelope şi Duncan Ridgley şi a copiilor lor a început în Sri Lanka, unde au cumpărat o casă pe plajă, apoi au mers în Egipt, unde au achiziţionat şi acolo teren, pe care au construit o casă, dar şi mai multe grădini cu măslini şi smochini. În toamna anului 2004 au cumpărat prima bucată de pământ în România, în satul Peştera, judeţul Braşov. Tot atunci au investit şi într-o proprietate pe o insulă din Croaţia.
A doua zi de Crăciun, în 2004, un cutremur de 9,1 de grade pe scara Richter a avut loc în Oceanul Indian; s-a produs un tsunami în urma căruia peste 200.000 de oameni au murit, dintre care peste 35.000 în Sri Lanka. Britanicii se aflau în casa lor de pe plajă în ziua aceea, dar au scăpat cu viaţă. „Am plecat din Sri Lanka fără bani, fără acte, doar cu hainele de pe noi şi nu ştiam ce să facem. Am decis să ne întoarcem în Egipt pentru a ne reveni şi am trăit acolo pentru şase luni.” Apoi au mers în Croaţia şi au dat drumul afacerii, după care, în 2007, au vrut să pună pe picioare afacerea din România, dar au înţeles că locuinţa lor din Peştera nu era chiar pe gustul lor: „Locul era foarte retras şi nu am găsit o comunitate primitoare. Oamenii de aici ne-au îndreptat către Maramureş şi am venit la Breb în 2007 să ne uităm. Abia în 2009 am cumpărat pământ în Breb”, explică Ridgley.
Au renovat casa şi au pornit pensiunea. „Prima casă am deschis-o în 2011, apoi în 2012 o altă casă cu o capacitate de cazare de şase persoane. Am cumpărat alte case pentru a le recondiţiona”, spune Penelope Ridgley, care mărturiseşte că lucrează cu o echipă de muncitori care sunt capabili să „demonteze” o casă în două zile şi jumătate şi să o „monteze” înapoi tot în două zile. „Muncim la case cu săteni; poate nu e cea mai bună operă, dar vrem să dăm ceva înapoi, majoritatea oamenilor nu au slujbe şi trăiesc de pe urma roadelor pământului”, spune Ridgley.
În 2014, au încheiat şi achiziţia unui lot de pământ alăturat pe care se află două case, un şopron şi o altă clădire mai mică. De atunci, The Village Hotel are patru case disponibile pentru închiriere cu o capacitate de 20 de persoane. „Am intenţionat să avem o singură casă pentru închiriere, ca în celelalte locuri, dar pentru că ne-am îndrăgostit tot mai tare de oamenii de aici, de locul acesta şi de afacere am decis să vindem proprietatea din Croaţia, pe cea din Sri Lanka şi ce mai deţineam în Anglia. Bani cu care am reuşit să ne extindem businessul aici”, povesteşte Ridgley.
Britanicii aveau trei proprietăţi în Anglia; iniţial le-au închiriat, ca apoi două dintre ele să le vândă pentru 150.000 de euro, potrivit lui Penelope Ridgley, bani necesari pentru a putea călători şi pentru a avea capital de achiziţie de terenuri în Sri Lanka şi Egipt. Conform estimărilor ei, pentru a pune pe picioare The Village Hotel cei doi soţi au cheltuit între 350.000 şi 400.000 de euro din 2007 până acum. „Economisim mulţi bani datorită faptului că noi lucrăm la case şi nu angajăm pe cineva care să facă asta pentru noi. Este o familie din Germania într-un sat din apropiere care ne-a spus că au cheltuit mai mult de 100.000 de euro pe fiecare casă şi au trei. Noi am dat în jur de 30.000 pe casă”, explică Penelope Ridgley strategia pe care a ales-o împreună cu soţul său.
Când vine vorba de venituri, britanica spune că familia câştigă bine şi că au mai multe surse de venit, iar că The Village Hotel le-a adus anul trecut venituri de 80.000 de euro; se aşteaptă ca anul acesta suma să crească, mai ales având în vedere că au scumpit tarifele cu 10% faţă de 2016, în condiţiile în care „iulie, august şi septembrie sunt deja aproape pline. Am rezervări chiar şi pentru vara lui 2018. O să fie un an plin”. O altă sursă de venit a britanicilor o reprezintă o pensiune în Egipt, capabilă să cazeze 10 persoane, dar şi grădinile de măslini şi smochini care le aduc un venit constant.
Britanicii nu-şi puseseră în minte să poposească prea mult în România, ci au descoperit-o călătorind prin Balcani timp de şapte luni într-o dubă americană. Nu erau mulţumiţi de viaţa pe care o duceau în Anglia, aşa că au hotărât să călătorească şi să descopere lumea. „Am vrut să ne schimbăm viaţa. Ne-am scos copiii de la şcoală (de 11, 7 şi 6 ani), am cumpărat o dubă americană şi am decis să călătorim şi să cumpărăm proprietăţi în ţări străine”, spune Penelope Ridgley.
Ridgley vorbeşte repede şi din când în când mai strecoară un cuvânt românesc („bine”) sau o expresie („îmi pare rău”) în discursul ei, iar la intervale de timp îmi menţionează numele de parcă ar vrea să se asigure că o ascult.
Călătoria lui Penelope şi Duncan Ridgley şi a copiilor lor a început în Sri Lanka, unde au cumpărat o casă pe plajă, apoi au mers în Egipt, unde au achiziţionat şi acolo teren, pe care au construit o casă, dar şi mai multe grădini cu măslini şi smochini. În toamna anului 2004 au cumpărat prima bucată de pământ în România, în satul Peştera, judeţul Braşov. Tot atunci au investit şi într-o proprietate pe o insulă din Croaţia.
A doua zi de Crăciun, în 2004, un cutremur de 9,1 de grade pe scara Richter a avut loc în Oceanul Indian; s-a produs un tsunami în urma căruia peste 200.000 de oameni au murit, dintre care peste 35.000 în Sri Lanka. Britanicii se aflau în casa lor de pe plajă în ziua aceea, dar au scăpat cu viaţă. „Am plecat din Sri Lanka fără bani, fără acte, doar cu hainele de pe noi şi nu ştiam ce să facem. Am decis să ne întoarcem în Egipt pentru a ne reveni şi am trăit acolo pentru şase luni.” Apoi au mers în Croaţia şi au dat drumul afacerii, după care, în 2007, au vrut să pună pe picioare afacerea din România, dar au înţeles că locuinţa lor din Peştera nu era chiar pe gustul lor: „Locul era foarte retras şi nu am găsit o comunitate primitoare. Oamenii de aici ne-au îndreptat către Maramureş şi am venit la Breb în 2007 să ne uităm. Abia în 2009 am cumpărat pământ în Breb”, explică Ridgley.
Au renovat casa şi au pornit pensiunea. „Prima casă am deschis-o în 2011, apoi în 2012 o altă casă cu o capacitate de cazare de şase persoane. Am cumpărat alte case pentru a le recondiţiona”, spune Penelope Ridgley, care mărturiseşte că lucrează cu o echipă de muncitori care sunt capabili să „demonteze” o casă în două zile şi jumătate şi să o „monteze” înapoi tot în două zile. „Muncim la case cu săteni; poate nu e cea mai bună operă, dar vrem să dăm ceva înapoi, majoritatea oamenilor nu au slujbe şi trăiesc de pe urma roadelor pământului”, spune Ridgley.
În 2014, au încheiat şi achiziţia unui lot de pământ alăturat pe care se află două case, un şopron şi o altă clădire mai mică. De atunci, The Village Hotel are patru case disponibile pentru închiriere cu o capacitate de 20 de persoane. „Am intenţionat să avem o singură casă pentru închiriere, ca în celelalte locuri, dar pentru că ne-am îndrăgostit tot mai tare de oamenii de aici, de locul acesta şi de afacere am decis să vindem proprietatea din Croaţia, pe cea din Sri Lanka şi ce mai deţineam în Anglia. Bani cu care am reuşit să ne extindem businessul aici”, povesteşte Ridgley.
Britanicii aveau trei proprietăţi în Anglia; iniţial le-au închiriat, ca apoi două dintre ele să le vândă pentru 150.000 de euro, potrivit lui Penelope Ridgley, bani necesari pentru a putea călători şi pentru a avea capital de achiziţie de terenuri în Sri Lanka şi Egipt. Conform estimărilor ei, pentru a pune pe picioare The Village Hotel cei doi soţi au cheltuit între 350.000 şi 400.000 de euro din 2007 până acum. „Economisim mulţi bani datorită faptului că noi lucrăm la case şi nu angajăm pe cineva care să facă asta pentru noi. Este o familie din Germania într-un sat din apropiere care ne-a spus că au cheltuit mai mult de 100.000 de euro pe fiecare casă şi au trei. Noi am dat în jur de 30.000 pe casă”, explică Penelope Ridgley strategia pe care a ales-o împreună cu soţul său.
Când vine vorba de venituri, britanica spune că familia câştigă bine şi că au mai multe surse de venit, iar că The Village Hotel le-a adus anul trecut venituri de 80.000 de euro; se aşteaptă ca anul acesta suma să crească, mai ales având în vedere că au scumpit tarifele cu 10% faţă de 2016, în condiţiile în care „iulie, august şi septembrie sunt deja aproape pline. Am rezervări chiar şi pentru vara lui 2018. O să fie un an plin”. O altă sursă de venit a britanicilor o reprezintă o pensiune în Egipt, capabilă să cazeze 10 persoane, dar şi grădinile de măslini şi smochini care le aduc un venit constant.
Dumitru Mihăică realizează la Timişoara pantofi din piele naturală care se vând în întreaga lume. Designerul spune că 90% din pantofii pe care-i confecţionează „nu au pereche”, iar cei mai căutaţi sunt cei cu imprimeu tradiţional, din batic maramureşean. „Nu îmi găseam pantofi potriviţi cu genul meu de haine.”
Dumitru Mihăică are 42 de ani şi deţine firma Mono Shoes, care-şi desfăşoară activitatea într-un atelier din zona Sinaia, din Timişoara. Mihăică a lucrat ca ziarist timp de zece ani, iar în 2007 a renunţat pentru că s-a decis să transforme pasiunea pentru pantofi în afacere.
„Prin anii 2000, mă îmbrăcam sport şi nu îmi găseam pantofi potriviţi cu genul meu de haine. Şi am luat decizia să‑mi fac eu o pereche, erau roşii. Mergeam la conferinţe şi colegii erau încântaţi de pantofii mei. Aşa au venit primele comenzi. Atelierul din zona Sinaia l-am deschis în anul 2008; tot veneau oameni să-mi ceară pantofi. I-am luat un leu primului client pe care l-am avut după ce mi-am deschis businessul. Începutul a fost foarte greu, dar şi foarte frumos. Eram trei oameni şi lucram până spre miezul nopţii în atelier”, povesteşte Dumitru Mihăică.
Designerul vorbeşte cu multă pasiune despre pantofii pe care-i realizează. Pantofii sunt lucraţi manual, din piele naturală, iar fiecare pereche care părăseşte atelierul din Timişoara păstrează un element de unicitate. De asemenea, Mono Shoes realizează şi pantofi de dans, cu care sportivii se încalţă la festivaluri importante de tango din Europa şi nu numai.
„În general, mă străduiesc să nu existe două perechi de pantofi la fel. Chiar dacă e vorba de un detaliu, de o căptuşeală, ceva încerc să schimb. De cele mai multe ori, le dau şansa oamenilor să îşi creeze singuri pantofii. În mod cert, 90% din pantofii mei nu au o altă pereche. Pentru mine este important să ştiu că o pereche de pantofi ca aceea pe care o am în picioare acum, de exemplu, nu mai are nimeni”, declară Dumitru Mihăică.
Proprietarul firmei Mono Shoes spune că pantofii confecţionaţi la Timişoara au ajuns, în scurt timp, să fie apreciaţi, astfel că se vând în toate colţurile lumii, nu doar în România.
„Pantofii mei au ajuns în majoritatea ţărilor din Europa, dar şi în SUA, Canada, Noua Zeelandă, Australia sau Coreea de Sud”, precizează Dumitru Mihăică.
Designerul timişorean spune că cei mai vânduţi pantofi realizaţi de Mono Shoes sunt cei cu imprimeu tradiţional, din batic maramureşean.
„Materialele le cumpărăm din comuna Certeze. Sunt materiale din care se face portul lor tradiţional. Mi-a venit ideea să realizez astfel de pantofi pentru că mi-a plăcut mult materialul, plus că pot să-l combin. Am folosit acest model şi la pantofi de dans, vânduţi la dansatori din Franţa, Germania, Austria. Este foarte la modă acum reinterpretarea tradiţionalului, pentru că sunt mulţi oameni care s-au rupt de ţară, s-au dus în altă parte şi sunt mândri să poarte un pantof care urlă că e românesc”, consideră Dumitru Mihăică.
În ceea ce priveşte preţurile, în România o pereche de pantofi Mono Shoes se vinde cu aproximativ 380 lei, în timp ce în Europa costă cel puţin 130 de euro. La Paris, unde se vând cele mai multe perechi din afara ţării, preţurile ajung şi la peste 200 de euro.
„E destul de fumată chestia asta cu pantofii mei sunt altfel, dar chiar sunt. În medie, fac 200 de pantofi pe lună. Nu-mi doresc să-mi deschid o fabrică, pentru că eu sunt foarte implicat în procesul de realizare a pantofilor. Mi-e greu să mă văd uitându-mă pe geam cum lucrează 100 de oameni. Peste cinci ani, îmi doresc să am mai mult timp să mă ocup de fiul meu, dar tot în atelier mă văd. Acum suntem cinci angajaţi, cu mine şase. Dacă nu m-aş fi implicat atât de mult, sunt conştient că nu aş fi ajuns aici”, spune Dumitru Mihăică. Trei sferturi din producţia firmei pe care a întemeiat-o antreprenorul sunt pentru femei.
Fiecare român cheltuie în medie 222 de lei (50 de euro) anual pe încălţări, suma fiindu-i suficientă pentru a-şi cumpăra o pereche de pantofi de calitate medie, arată datele companiei de cercetare de piaţă Euromonitor. La o cheltuială medie de 222 de lei, valoarea totală a pieţei este de 4,4 miliarde lei, potrivit calculelor ZF. Pe piaţa autohtonă de profil sunt prezente deopotrivă afaceri străine, dar şi ale antreprenorilor români – ca Musette (dezvoltată de Cristina Bâtlan), Denis (cu marca Ana Cory, afacere controlată de familia Cornea), Otter sau Benvenuti, dar şi afaceri mai mici, cum este cea pusă pe roate de antreprenoarea Diana Nedelea, care a construit brandul Diane Marie. O felie consistentă de piaţă şi-au adjudecat însă şi companii ca Echo, Deichmann, CCC sau Humanic.
Unităţile de învăţământ din Bucureşti şi din alte 16 judeţe din sudul, estul, centrul şi nordul României sunt închise, miercuri, din cauza căderilor abundente de zăpadă, iar Ministerul Educaţiei anunţă că şi în următoarele două zile, cursurile vor fi suspendate în nouă judeţe şi în Bucureşti.
Ministerul Educaţiei Naţionale a anunţat că toate şcolile şi liceele din judeţele Braşov, Brăila, Giurgiu, Maramureş, Teleorman, Buzău, Dâmboviţa, Prahova, Tulcea, Vrancea, Ilfov, Constanţa, Olt, Călăraşi, Ialomiţa, Argeş şi din Municipiul Bucureşti sunt închise, miercuri, din cauza căderilor abundente de zăpadă.
Ministerul a anunţat, de asemenea, că joi vor fi suspendate cursurile în judeţele Brăila, Giurgiu, Maramureş, Buzău, Tulcea, Vrancea, Ilfov, Călăraşi, Constanţa şi în Municipiul Bucureşti, iar vineri unităţile de învăţământ preuniversitar din judeţele Brăila, Giurgiu, Maramureş, Buzău, Vrancea, Ilfov, Călăraşi, Constanţa şi din Municipiul Bucureşti vor rămâne închise.
În Capitală, cele mai multe dintre universităţi au suspendat cursurile săptămâna aceasta din cauza gerului şi ninsorii. Sunt, însă, facultăţi unde activitatea didactică nu a fost întreruptă, ministrul Educaţiei precizând că fiecare unitate de învăţământ superior are autonomie şi poate decide dacă îi cheamă sau nu pe studenţi la ore.
VINERI
ÎN ŢARĂ
Cerul va fi variabil la senin, cu înnorări mai ales în prima parte a intervalului în regiunile sud-vestice, iar la începutul zilei şi în cele sudice, sud-estice şi la munte, unde izolat şi trecător va ninge slab. Noaptea, nebulozitatea se va accentua treptat în jumătatea de nord-est a teritoriului. Vântul va sufla slab şi moderat, cu unele intensificări în cursul zilei în sud-est. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între -7 şi 4 grade, iar cele minime se vor încadra între -20 de grade în estul Transilvaniei şi -4 grade în Dealurile de Vest. Izolat, dimineaţa şi noaptea se va semnala ceaţă şi chiciură.
LA BUCUREŞTI:
Valorile termice vor marca o scădere, astfel că vremea va fi rece pentru această perioadă, mai ales în cursul nopţii. Cerul va fi variabil, cu înnorări dimineaţa când vor fi posibile fulguieli trecătoare. Vântul va sufla în general moderat. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 1 grad, iar cea minimă va fi de -8…-6 grade, mai coborâtă în zona preorăşenească.