Bosnia, o ţară de compromis rezultată din sălbaticele războaie iugoslave, pare la prima vedere prea neînsemnată pentru a conta pe harta Europei. Dar aparenta reactivare a conflictelor etnice de acolo în contextul crizei ucrainene arată care a fost încă de la început rolul acestui stat, dar şi care sunt forţele geopolitice care se bat pentru influenţă în regiune.
În timp ce o lume întreagă priveşte spre Ucraina, un alt colţişor al Europei se aruncă în braţele Rusiei, scrie Bloomberg. Este vorba despre Bosnia şi Herţegovina, dar acest lucru nu este ceva nou. Moscova s-a pozat întotdeauna în aliat tradiţional al Serbiei şi al sârbilor.
Bosnia şi Herţegovina, o ţară cu doar trei milioane de locuitori, este împărţită între sârbii bosniaci (ortodocşi, care domină în Republika Srpska), bosniaci (musulmani) şi croaţi (catolici). În timpul războaielor iugoslave, aceste etnii au căutat să se elimine una pe cealaltă – epurare etnică. Bosnia, alcătuită din Republika Srpska şi Federaţia Bosniei şi Herţegovinei, reaminteşte Occidentului în general şi Europei în special că fragmentarea din regiune rămâne cea mai mare provocare în materie de politică externă de după Războiul Rece. Iar fragmentarea este prea evidentă în câteva din oraşele mari bosniace.
Bloomberg s-a oprit la Banja Luka, dar limitele stricte între etnii sunt clare şi în Sarajevo sau Mostar. Banja Luka are 200.000 de locuitori. În 1991, înainte de războaie, 14% din locuitori erau musulmani. Acum, ponderea lor e de doar 4%.
Liderul regiunii, Milorad Dodik, spune că toată lumea este liberă în zilele noastre. Musulmanii nu mai au nevoie de protecţia forţelor de ordine. Dar Dodik are prieteni buni la Moscova şi Belgrad şi se mândreşte cu acest lucru. Politicile lui ameninţă să reaprindă tensiunile în această ţară. Populaţia nonsârbă este în alertă. Sistemul de conducere este complicat şi întreţine diviziunile. Facţiunile politice se ciocnesc adesea pentru orice, de la mărimea armatei la buget şi reforma agrară.
Până acum, tensiunile nu au degenerat. Însă Dodik vorbeşte de divizarea Bosniei. Nu este politica oficială, dar, sugerează el, ar fi cea mai bună opţiune pentru oamenii săi. „Avem pace, dar nu şi funcţionalitate“, a explicat sârbul bosniac. Dodik se întâlneşte cu preşedintele rus Vladimir Putin de mai multe ori pe an, ceea ce l-ar face invidios până şi pe premierul Ungariei, Viktor Orban (nici el nu stă departe de problema bosniacă). Şi este clar că susţinerea din partea Moscovei a fortificat economia şi naţionalismul lui Dodik, apreciază Bloomberg.
Guvernul SUA, care s-a implicat puternic în războaiele iugoslave şi a participat la procesul de pace, caută să protejeze unitatea Bosniei şi l-a sancţionat pe Dodik, pe care-l acuză de corupţie şi de subminarea unităţii ţării. Uniunea Europeană este mai reţinută, preferând să-şi suspende ajutoarele. Dodik şi aşa susţine că avansul economic (de 5,4% anul trecut) este produsul politicilor sale, al investiţiilor ruseşti şi al comerţului cu Serbia. Dar aceasta este problema investiţiilor europene în fosta Iugoslavie: au fost folosite pentru recosntruirea de infrastructură vitală, dar nu au vizibilitate şi nu li se face publicitate, spun analiştii.
În era cuceririi spaţiului, Dodik vorbeşte de realităţi istorice şi etnice. Ultimul său plan este despre desfiinţarea graniţelor pentru comerţul cu Serbia, cel mai mare partener de comerţ. Republika Srpska are circa un milion de locuitori. Între timp, banca centrală avertizează că turbulenţele politice sperie investiţiile private.
Iar liderul de opoziţie Borislav Borenovic susţine că Republika Srpska riscă să devină un fel de Donbas, regiune separatistă din Ucraina controlată de forţe pro-ruse. Într-un interviu recent pentru „El Mundo“, Dodik a declarat că Bosnia este un „proiect eşuat“. Vrea destrămarea forţelor militare comune bosniace „ demilitarizarea ţării -, dar a sugerat că sârbi săi ar trebui să aibă o armată proprie.
Bosnia a rămas cu unele afaceri neterminate din război. În Republika Srpska discuţiile despre genocid, tortură şi crime împotriva umanităţii sunt absente din dezbaterile publice. În partea musulmană a ţării se pune accent pe atrocităţile săvârşite de sârbi, deşi sate sârbe întregi au dispărut de faţa pământului, cu tot cu oameni, în războaie. Un sârb bosniac n-ar recomanda nimănui o vizită la Sarajevo, oraş-martir, asediat sălbatic de forţele militare sârbe şi înconjurat de dealuri albite de atâtea cimitire.
Niciun oraş din Europa nu este mai plin de oameni fără mâini sau fără picioare ca Sarajevo. Cartierul croat din Mostar este împânzit de steaguri croate atârnate pe la geamuri sau prin balcoane. De multe ori în zonele croate ale Bosniei singura bere vândută în cârciumi este adusă din Croaţia. Procesele pentru crime de război sunt încă în desfăşurare, cu condamnări, alimentând nervozitatea. Înaltul reprezentant al UE în Bosnia avertizează de ceva timp că ţara este în pericol de destrămare.
De tensiunile de acolo profită liderii Serbiei şi Turciei, care pozează în pacifişti. Aleksandar Vucic, fost ministru în cabinetul dictatorului sârb Slobodan Miloöevic, şi Recep Tayyip Erdogan s-au întâlnit convenind să-i aducă la masa împăcării pe liderii sârbi, croaţi şi bosniaci. Vucic are alegeri în primăvară, iar Erdogan are probleme electorale acasă, la care se adaugă şi o criză economică. Premierul Ungariei Viktor Orban, care şi el are de înfruntat alegeri dificile în această primăvară, îl susţine deschis pe Dodik. Oficiali americani spun răspicat că SUA stau alături de Bosnia şi Herţegovina „în aceste vremuri de criză“.