BusinessMagazin

Tag: literatura

  • Animalul social, sau unde greşesc cei frumoşi, bogaţi şi puternici

    Şi nu are nimic de-a face, în ciuda titlului, cu Facebook. Umanizându-şi discursul, integrând în istoria vieţii lui Harold şi a Ericăi pasaje de tom ştiinţific, descriind în amănunţime, de exemplu, complexele procese chimice, biologice şi cognitive care înseamnă dragostea părinţilor eroului principal şi conceperea acestuia, Brooks oferă un soi de nouă dimensiune literaturii de popularizare a ştiinţelor, într-o manieră apropiată, dar diferită de a cunoscutului Malcolm Gladwell. De altfel, nici Brooks nu este departe, social vorbind, de Gladwell: este senor editor la The Weekly Standard şi editor colaborator la Newsweek, dar a colaborat şi cu The Wall Street Journal, The New York Times sau The Washington Post.

    Şi cine poate „vinde„ mai bine cartea decât autorul însăşi: într-un discurs la TED, David Brooks vorbeşte despre devenirea insului modern: „Am invadat Irakul cu o armată oarbă la realităţile culturale şi psihologice. Am avut un regim de compensări financiare, bazat pe presupunerea că afaceriştii sunt creaturi raţionale care nu ar face nimic stupid… Şi asta a dus la o întrebare pentru mine: de ce acei oameni talentaţi din punct de vedere social sunt complet dezumanizaţi când se gândesc la strategie?

    Iar eu am ajuns la concluzia că acesta este un simptom al unei probleme mai mari. Şi anume că, timp de secole, am moştenit o perspectivă asupra naturii umane bazată pe noţiunea că sinele nostru este divizat, că raţiunea este separată de emoţii şi că societatea progresează în măsura în care raţiunea poate suprima pasiunile. Se poate vedea în felul în care ne creştem copiii. Mergi la o şcoală elementară la trei după-amiaza şi îi priveşti pe copii ieşind, iar ei poartă aceste ghiozdane de 35 de kilograme… Vezi maşinile care se apropie – de obicei sunt Saab-uri, Audi-uri şi Volvo-uri… Sunt luaţi de către aceste creaturi pe care le-am numit supermame, care sunt femei de carieră de mare succes, care şi-au luat timp liber să se asigure că toţi copiii lor intră la Harvard.

    Şi de obicei îţi poţi da seama care sunt supermamele, pentru că de fapt cântăresc mai puţin decât copiii lor…Copiii sunt deci crescuţi într-un anumit fel, sărind prin cercuri ale realizării de lucruri pe care le putem măsura – pregătiri pentru SAT, oboi, antrenament de fotbal. Intră la facultăţi competitive, obţin slujbe bune şi uneori obţin succesul într-un mod superficial şi fac o grămadă de bani. Uneori îi poţi vedea în locuri de vacanţă precum Jackson Hole sau Aspen. Iar ei au devenit eleganţi şi supli – nu au cu adevărat coapse; au doar o pulpă elegantă deasupra altei pulpe… Au propriii lor copii şi au atins un miracol genetic prin căsătoria cu oameni frumoşi, în aşa fel încât bunicile lor arată ca Gertrude Stein, fiicele lor arată ca Halle Berry — nu ştiu cum au reuşit asta„. Sperând că v-am trezit curiozitatea, nu o să vă mai spun decât ultima propoziţie din carte; este momentul morţii personajului principal: „Harold înţelesese că viaţa este o neţărmurită întrepătrundere de suflete”.

  • Îţi place literatura? Fă-ţi vacanţa aici (GALERIE FOTO)

    Un exemplu ar fi Taj Falaknuma Palace din Hyderabad, India, cândva reşedinţa suveranilor fostului stat Hyderabad. Căzut în ruină după împărţirea Indiei din 1947, a fost restaurat ulterior de către Taj Hotels, care a adus la locul său o colecţie de opere de artă şi cărţi ale foştilor suverani. Mai mult, în cadrul hotelului se află şi o copie a bibliotecii Castelului Windsor, cu şase mii de cărţi, unele dintre ele rarităţi.

    Pe malului Nevei, la Sankt Petersburg în Rusia, se află hotelul Sonia, decorat într-un stil inspirat de cartea “Crimă şi pedeapsă” a lui Dostoievski. În unele camere ale hotelului se află reproduceri ale Madonei Sixtine pictate de Rafael, la care se face referire în carte, iar în altele se află covoare sau afişe cu citate din roman.

    Pe Madison Avenue la New York, se găseşte The Library Hotel, ale cărui decoraţiuni sunt inspirate de clasificarea zecimală Dewey, creată de Melvil Dewey la finalul secolului al nouăsprezecelea pentru biblioteci. Fiecare dintre cele zece caturi ale clădirii aminteşte de una din categoriile clasificării, iar cele şaizeci de camere adăpostesc o colecţie de cărţi grupate după subiectul etajului. Există şi o sală de lectură deschisă non-stop, precum şi un bar pe acoperiş, menit să inspire poeţii.

    Un alt hotel literar s-a amenajat în locul unde Dylan Thomas, considerat cel mai mare poet al Ţării Galilor, venea să bea un pahar în ultimii ani de viaţă. Browns Hotel din Laugharne, care se recomandă drept bar cu camere, păstrează atmosfera veselă din vremea când poetul îi era client.

  • Libanezul care a lăsat Franţa pentru România vinde cafea de peste un milion de euro

    Lângă un expressor de cafea, libanezul Sherif Abdala, în vârstă de 48 de ani, se simte în largul său. Poate vorbi despre cafea ore în şir, vădit fiind că nu este vorba doar despre domeniul pe care l-a ales pentru afaceri, ci şi de o pasiune a sa. Îşi presară povestea cu glume, spunând de pildă că este suplu pentru că bea mai multe cafele pe zi. Stăpâneşte bine limba română; în fond, şi-a petrecut aici aproape jumătate din viaţă. Drumul până în România, povesteşte Abdala, a fost „interesant„. Mărturiseşte că nu a văzut ţara noastră ca o destinaţie, ci ca pe un loc de trecere.

    INTRE DOUĂ LUMI. Născut în Somalia, a absolvit Universitatea de Literatură în ţara natală şi a continuat cursurile de masterat în literatură arabă şi engleză, în Irak; în 1990 a început Războiul din Golf şi a trebuit să plece. Dar tot atunci avea loc şi un război civil în Somalia. „Acasă nu puteam să mă întorc, iar acolo nu puteam să rămân.”

    Avea un unchi în Franţa la care spera să ajungă, pentru ca apoi să-şi finalizeze studiile la Sorbona. N-a reuşit însă să obţină viză din Iordania („singura ţară de ieşire„), decât pentru România, aceasta fiind cea mai apropiată de destinaţia vizată atunci, Franţa. „Şi aici am rămas„, deşi planurile de la acea vreme erau diferite. „Trebuia să primesc în România invitaţie din partea unchiului meu, care era în Franţa„, explică Abdala, însă la ambasadă documentul s-a dovedit a fi insuficient, pentru că el nu era rezident în România.

    Pentru a obţine rezidenţa, s-a înscris la o şcoală de limba română, la Sala Dalles, însă apoi au apărut alte piedici: pe foaia de rezidenţă mai era necesară o ştampilă de la primărie; iar când toate demersurile de aici au fost finalizate, a aflat că unchiul său din Franţa murise. „Aşa am rămas în România. Mă simţeam blocat şi aveam în buzunar vreo 400 de dolari. Familia mea fugise din Somalia şi se afla într-o tabără de refugiaţi în Kenya.

    Prin urmare, nu puteam să le cer ajutorul, ci dimpotrivă, ei aveau nevoie de al meu.„ Trebuia să se descurce într-un fel, aşa că a început să-şi caute de lucru. „Erau pe atunci mulţi studenţi arabi care au început afaceri, cu importuri de cafea, de pildă.„ A fost angajat ca să vămuiască mărfurile care veneau pentru cafeaua Alvorada, o marcă populară la acea vreme, ocupaţie pe care a avut-o în jur de doi ani. Acesta a fost primul contact cu cafeaua, „în afară de cel de acasă, unde aveam un adevărat ritual, cu care nu m-am mai întâlnit niciodată„.

    În Somalia mama lui cumpăra cafea verde, o prăjea într-o tigaie specială, o măcina într-un butoi şi adăuga tot felul de condimente – scorţişoară, cuişoare, ghimbir; dimineaţa prepara cafeaua, „din care beam chiar şi când eram copil, cu mult lapte„. În plus, povesteşte Sherif Abdala, Somalia a fost vreme de 60 de ani colonie italiană, iar cultura aceasta se regăseşte şi în ce priveşte consumul de cafea: „Lângă fiecare cinematograf existau 2-3 cafenele unde se putea consuma cappuccino sau espresso„.

  • ANUNTUL făcut de Vodafone: Biblioteca Digitală pentru 30.000 de elevi din România

    Biblioteca Digitală oferă opere ale unor autori precum I.L. Caragiale, Mihai Eminescu, George Coşbuc, Alphonse Daudet, Jules Verne şi Virginia Woolf. Până în prezent, elevii din România au realizat peste 11.000 de descărcări, cele mai căutate titluri fiind “Gramatica limbii engleze”, “Hărţi Judeţe în România” şi “1001 de nopţi”.

    Programul este valabil în două de licee din Bucureşti, Sibiu, Focşani, Ploieşti, Timişoara, Bacău, Iaşi, Alba Iulia şi Arad. Vodafone intenţionează să extindă proiectul Biblioteca Digitală pentru a include alte şapte oraşe, printre care se numără Braşov şi Constanţa.

    În categoria liceelor care au primit acces la program sunt incluse şi Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr, Colegiul Naţional I. L. Caragiale, Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza, Colegiul Naţional Iulia Haşdeu, Şcoala Centrală şi Colegiul Naţional Ion Creangă.

    Iniţiativa lansată de Vodafone în parteneriat cu BookLand şi McCann Erickson România conţine o sută de titluri din categoriile Beletristică, Dezvoltare personală, Istorie şi Mitologie, Limbi străine, Ştiinţă, Teatru, Poezie şi Artă.

    Vodafone România, al doilea jucător de pe piaţa locală de telefonie mobilă, a înregistrat în primul semestru al anului fiscal 2013-2014 (perioada aprilie-septembrie) venituri din servicii de 352,9 milioane euro, în scădere cu 3,6% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent.

  • Ioana Pârvulescu a primit, joi, la Târgul de la Göteborg, Premiul European pentru Literatură

     Scriitoarea a fost recompensată pentru romanul “Viaţa începe vineri” (2009), apărut în 2011 şi în traducere suedeză, la editura Bonnierforlagen, în traducerea Jeanei Jarlsbo, cu sprijinul ICR – prin programul TPS derulat de Centrul Naţional al Cărţii.

    Premiul European pentru Literatură recompensează cei mai buni autori debutanţi şi în curs de afirmare din toată Europa. Organizat de Comisia Europeană în cooperare cu Federaţia Europeană a librăriilor, Consiliul Scriitorilor europeni şi Federaţia Editorilor europeni, concursul este deschis pentru autori din 37 de state implicate în Programul UE Cultura.

    Premiul European pentru Literatură are rolul de a atrage atenţia asupra creativităţii, diversităţii şi bogăţiei literaturii europene contemporane, de a promova circulaţia literaturii în Europa şi de a spori interesul cetăţenilor europeni pentru operele literare din alte ţări europene.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Găgăuzia vrea să interzică termenii de limbă, literatură şi istorie română

     Dacă proiectul de lege va fi adoptat, interdicţia de utilizare a acestor termeni va fi aplicată în toate instituţiile obşteşti şi de stat, precum şi în instituţiile de învăţământ de pe teritoriul UTA Găgăuz-Yeri.

    În urma examinării acestei probleme în şedinţa prezidiului Adunării Populare, deputatul Ivan Burgudji a spus că, în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, limba oficială în ţară este “limba moldovenească, în baza grafiei latine”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Jane Austen mania ia proporţii în America (VIDEO)

    Mai nou, astfel de costume inspiră şi scrierile lui Jane Austen, scrie The Telegraph. Au apărut o mulţime de persoane care şi-au descoperit fascinaţia pentru cultura şi istoria perioadei Regency (1811-1820) citind cărţile autoarei britanice ori urmărind adaptări pentru marele sau micul ecran ale romanului ei “Mândrie şi prejudecată”.

    Aceşti fani au primit numele de Janeiţi sau Janeite. Janeitele sunt majoritare şi le place să se îmbrace în rochii din epoca de pe când a trăit scriitoarea, să gătească reţete din acea perioadă şi chiar să scrie scrisori folosind limbajul vremii.

    Mania a depăşit limitele Europei şi a trecut Oceanul, unde există chiar şi o Societate Jane Austen North America, cu peste 4.500 de membri în SUA şi Canada. Societatea are şi o reţea de magazine online care vând suveniruri, tricouri şi obiecte personalizate cu portretul lui Jane Austen, bijuterii cu aer de epocă, cărţi de bucate cu reţete englezeşti vechi, calendare cu scene din “Mândrie şi prejudecată”, felicitări de Crăciun şi multe altele.

  • Oraş respectabil. Caut poet oficial

    Tot mai multe oraşe din SUA ţin neapărat să aibă poetul lor oficial, care să cânte virtuţile oraşului şi ale oamenilor săi, deşi nimeni nu poate spune de ce tocmai acum a apărut această modă, scrie New York Times. Numărul de oraşe, în special localităţi mici, care şi-au desemnat poeţi oficiali a crescut în ultimii cinci ani conform Academy of American Poets, care susţine că există şi cel puţin 35 de oraşe mari care au luat aceeaşi măsură, cum ar fi Los Angeles sau Houston.

    O posibilă explicaţie ar putea fi, spun experţii, creşterea interesului publicului pentru poezie, ca urmare a unor iniţiative menite să o promoveze, aparţinând bibliotecilor locale sau unor programe culturale mai vaste de genul  “Luna poeziei”. Pe lângă aceste programe, numărul de publicaţii periodice dedicate poeziei a crescut şi el, astfel încât în prezent există mai multe ca oricând, precum şi tot mai mulţi poeţi publicaţi, după cum afirmă Association of Writers and Writing Programs.

    Conform aceleiaşi organizaţii, cei interesaţi au acces la o paletă mult mai largă de specializări în scriere creativă oferite de diverse universităţi, putând alege dintre mai bine de 800 de astfel de programe educaţionale, faţă de doar 79 în anul 1975. Rolul poeţilor oficiali ai oraşelor este acela de a transmite prin versurile lor esenţa comunităţii în care trăiesc, de a o prezenta restului lumii, după cum afirmă autorităţile din Fresno, unul din ultimele oraşe care şi-a desemnat propriul său bard.

     

  • Cine a fost adevăratul autor al operelor lui Shakespeare?

    Filmul “Anonim” îşi propune să facă lumină într-unul dintre cele mai controversate subiecte din sfera istoriei culturii: cine a fost adevăratul autor al operelor semnate de William Shakespeare? PRO Video recomandă în această săptămână o poveste sensibilă, care a intrigat academicieni şi personalităţi culturale de-a lungul mai multor secole.

    Plasat într-un context politic instabil, în care nobilii avizi de putere luptă pentru succesiunea la tronul Elisabetei I, “Anonim” readuce la lumină vechi controverse, oferind încă un răspuns ficţional la delicata întrebare. Filmul va fi disponibil în format Blu-ray şi DVD din luna martie.

  • Cine mai are nevoie de căsătorie?

    De această dată, punctul de focus este căsătoria, o chestiune mult mai arzătoare decât ar părea la prima vedere. Asta dacă luăm în calcul tendinţa dramatică de scădere a vizitelor de cuplu la ofiţerul stării civile şi creşterea, la fel de îngrijorătoare, a vizitelor la judecător, în vederea divorţului. Ce e de făcut? Să ne întoarcem la amorul liber, să revenim la căsătoria din interes?

    Sprijinindu-se pe statistici la zi şi folosind drept cauţiune textele unor clasici al literaturii franceze (Maupassant, Mauriac sau Proust), autorul îşi desfăşoară întregul rafinament stilistic şi puterea de seducţie retorică ca să pledeze împotriva romantismului, principalul vinovat pentru eşecul angajării sentimentale.

    Pascal Bruckner, “Oare mai există căsătoria din dragoste?”, Editura Trei, Bucureşti, 2011