Tag: japonia

  • Cum poate să coste un peşte milioane de dolari? – VIDEO

    Un campion la un festival dedicat acestei specii de peşte din Japonia a fost vândut cu 1,8 milioane de dolari în 2017. Acesta a fost cel mai scump peşte din această specie vândut vreodată.

    A fost vândut de ferma japoneză Sakai Fish, specializată pe creşterea peştilor Koi de peste 100 de ani. Peştii din această rasă, originară din Japonia, sunt de o varietate enormă. Distincţiile între ei se fac în funcţie de criterii precum coloritul şi dimensiunea.

    Japonia este responsabilă de 90% din producţia totală de astfel de peşti. În 2016,  a exportat 295 de tone de peşti Koi. Dar nu doar japonezii vând crapi japonezi. Pe site-urile româneşti de profil sunt populare anunţurile de vânzare de icre sau de peşti Koi, cu preţuri care ajung la câteva sute de lei pentru un crap japonez.

  • Japonia va relua oficial o practică extrem de controversată, după 37 de ani

    Potrivit raportului, retragerea Japoniei din comisie este planificată pentru anul următor şi va fi anunţată până la sfârşitul acestui an.
    Guvernul japonez are în vedere vânătoarea comercială de balene doar în mările din apropierea ţării sale şi a zonei sale exclusiv economice, a raportat Kyodo.

    Citiţi mai multe despre acest subiect pe mediafax.ro.

  • Ţara care a revoluţionat trasportul. Cum arată şi cu ce viteză circulă cele mai rapide trenuri din lume

    Trenurile de mare viteză au ajuns să circule, astăzi, cu viteze de până la 350 de kilometri pe oră.
     
    Costul unui bilet este similar cu cel al unui bilet de avion, iar durata drumului este de asemenea similară (acest fapt este explicabil prin lipsa controalelor, a timpului de îmbarcare etc.)
     
    În urmă cu câteva decenii, situaţia era cu totul alta, pe măsură ce tot mai puţini călători alegeau trenurile. Totul s-a schimbat însă atunci când Japonia a introdus aşa-numitele trenuri-glonţ.
     
    La finalul anilor ’50, Japonia cunoştea o perioadă de creştere economică. Zona dintre Tokyo şi Osaka devenise extrem de importantă pentru industrie, iar linia ferată care lega cele două oraşe devenise insuficientă.
     
    Guvernul a decis formarea unei echipe care să caute soluţii. Shinji Sogo şi Hideo Shima au reuşit, în ciuda reticenţei afişate de majoritatea oficialilor, să impună proiectul unei linii de mare viteză. Construcţia a început în 1959, cu Shima la conducerea şantierului.
     
    Linia de 515 kilometri a impus construcţia a 67 de tuneluri şi peste 3.000 de poduri.
     
    Inaugurarea a avut loc în 1964, înaintea deschiderii Jocurilor Olimpice din acel an. Shinji Sogo şi Hideo Shima nu au fost invitaţi, cei doi demisionând cu an mai devreme din cauza dublării bugetului prezentat iniţial, de la 1,8 miliarde de dolari la 3,6 miliarde de dolari.
     
    Linia a fost un succes, devenind un simbol al prosperităţii şi capacităţii tehnologice a Japoniei.
     
    Astăzi, peste 300 de trenuri de mare viteză tranzitează zilnic linia dintre Tokyo şi Osaka, iar durata a ajuns la doar 2 ore şi jumătate (la inaugurarea din 1964, drumul dura 4 ore).
     
    Urmând exemplul Japoniei, ţări precum Franţa, Germania sau China au dezvoltat propriul sistem de căi ferate ultrarapide. La finalul lui 2018, lungimea totală a căilor ferate de viteză existente în lume a ajuns la peste 46.000 de kilometri, jumătate fiind doar în China.
  • Christina Verchere, CEO / OMV Petrom

    Carte de vizită
    ¶ Christina Verchere este, de anul acesta, noul preşedinte şi director general executiv al OMV Petrom (SNP), cea mai mare companie industrială din România şi cea mai valoroasă companie listată la bursa de la Bucureşti
    ¶ La 46 de ani, are o experienţă de 19 ani în industria petrolieră, defăşurând activităţi în acest interval doar la British Petroleum (BP), unul dintre giganţii mondiali în acest domeniu
    ¶ Este absolventă a University of Aberdeen din Scoţia
    ¶ A crescut în Hong Kong, Tokio, SUA, dar şi în Marea Britanie şi are dublă cetăţenie, britanică şi americană 

  • Tânărul care a făcut 13 milioane de euro dintr-un PARIU dupa ce un prieten a RÂS de el

    Franţa a dat naştere multor creatori de modă, însă cineva trebuia să se ocupe şi de lenjeria purtată de francezi pe sub hainele create de celebrii designeri. Guillaume Gibault este cel care a mizat pe lenjeria intimă, şi s-a ales cu o afacere de milioane de euro, scrie Financial Times.

    Le Slip Français, o firmă franţuzească de lenjerie intimă premium, a luat naştere în urma unui pariu pe care Guillaume Gibault l-a făcut cu un prieten în 2011. Amicul său era convins că Gibault nu va reuşi să vândă nici măcar un produs în online. Cu un master în business şi un an experienţă într-un magazine de produse alimentare bio, Gibault era însă convins că şi hainele bio pot avea acelaşi succes pe care l-a avut mâncarea de acest tip. De asemenea, el a anticipat cât de mult va transforma social media industria modei în următorii ani.

    Ideea de a vinde lenjerie intimă a avut o motivaţie practică: „Are dimensiuni reduse, este uşor de vândut online, nu trebuie să o probezi şi rămâi fidel brandului ales”, îşi motivează el alegerea.

    Înarmat cu 10.000 de euro din economii, Gibault a comandat 600 de perechi de chiloţi de la o fabrică din Dordogne, iar în septembrie 2011, se năştea Le Slip Français, care avea să intre pe piaţă în 2012, chiar în preajma alegerilor prezidenţiale din acel an. „Nu aveam nimic de pierdut. În caz că lucrurile nu ar fi mers bine, aveam lenjerie intimă pentru o viaţă”, glumeşte antreprenorul.

    Conceptul de “fabricat în Franţa” este esenţial pentru companie. Gibault spune că producţia locală trebuie susţinută, şi în acest sens şi-a propus ca fiecare element al produselor pe care le vinde, de la bumbacul folosit ca material, până laambalaj, totul să fie produs 100% în Franţa. Cea mai ieftină pereche de chiloţi vândută de companie are un preţ de aprox. 30 de euro.

    Iniţial, afaceristul francez şi-a dezvoltat businessul din apartamentul bunicii sale, situat în Paris. Vânzările au crescut odată cu atenţia primită în mass-media. Într-un singur an, din 2012 până în 2013, cifra de afaceri a crescut de la 40 de mii la 300 de mii de euro, iar peste încă un an, ajunsese la 900 de mii de euro. 

    În 2014, Gibault s-a hotărât să colaboreze şi cu investitori externi. În urma parteneriatului cu compania 360 Capital Partners, Le Slip Français şi-a ridicat veniturile la 2 milioane de euro, iar în prezent, are vânzări de peste 13 milioane de euro anual. Compania numără 62 de angajaţi şi colaborează cu 42 de furnizori locali. Momentan, 90% din vânzări provin din magazinele din plan local, însă Le Slip Français are succes şi în U.K., S.U.A, Germania şi Japonia, ţări în care plănuieşte să se extindă.

    În Franţa, industria textilă a scăzut de la 451.000 de locuri de muncă în 1990 la puţin peste 58.000 în 2016, potrivit Union des Industries Textiles. Dintre cele peste 100 de milioane de perechi de lenjerie intimă cumpărate de francezi anual, doar 5% sunt produse pe piaţa internă, potrivit unui firme de cercetare de piaţă.

     

  • Gândiţi-vă la viitor!

    O modalitate de a face acest lucru o reprezintă arta, motiv pentru care un artist şi o arhitectă din Japonia, Akira Fujimoto şi Yoko Nagayama, au amplasat la parterul unei clădiri de birouri situate între stadionul olimpic de la ediţia din 1964 a JO şi cel construit pentru anul 2020 o sculptură metalică formată din cifrele care compun anul 2021, „0” fiind reprezentat de o sferă strălucitoare, scrie Dezeen. Scopul instalaţiei de artă, afirmă creatorii săi, este de a-i îndemna pe locuitorii oraşului să se gândească la ce va urma după încheierea evenimentului sportiv, cum le va transforma acesta metropola şi ce se va întâmpla cu arta după anul 2020. 

  • Dispariţie misteriosă: Una dintre insulele Japoniei este de negăsit

    Dispariţia insuliţei nu a fost remarcată de locuitorii din Sarufutsu, un sat situat la numai 500 de metri depărtare, pe insula vecină mai mare Hokkaido.

    Esanbe era una dintre cele 158 de insule nelocuite ce au primit nume, în 2014, de la guvernul japonez, care dorea să facă astfel clarificări asupra graniţelor sale, având în vedere disputele cu China privind insulele Senkaku (Diaoyu).

    Esanbe Hanakita Kojima este situată în Teritoriile de Nord, subiectul unei alte celebre dispute – a insulelor Kurile -, cu Rusia. Insulele au fost confiscate de sovietici la câteva zile după ce s-a încheiat Războiul din Pacific.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cea mai CONTROVERSATĂ nuntă REGALĂ din 2018 a avut în sfarşit loc. Prinţesa care a renunţat la titlul regal pentru a se căsători cu un bărbat de rând a avut parte de nunta dorită

    Prinţesa Ayako a Japoniei s-a căsătorit cu un bărbat de rând, Kei Moriya, în cadrul unei ceremonii tradiţionale care a fost organizată la Tokyo, devenind cea mai recentă reprezentantă din familia regală care părăseşte familia imperială a Japoniei.

    Prinţesa, în vârstă de 28 de ani, este cea de-a treia fiică a vărului împăratului Akihito, Takamado. Ea s-a căsătorit luni cu Kei Moriya, un angajat de 32 de ani al companiei de transport maritim Nippon Yusen.

    Prinţesa a purtat un kimono de curte cu multe straturi şi o coafură tipică aristocraţiei imperiale, în timp ce mirele a purtat un tuxedo negru cu pantaloni gri pentru ceremonia de la altarul dedicat spiritului străbunicului său, împăratul Meiji. “Sunt plină de bucurie să mă căsătoresc şi că au venit atât de mulţi oameni să ne viziteze la Altarul Meiji şi să ne felicite”, a declarat prinţesa Ayako la o conferinţă de presă după ceremonia de nuntă privată Shinto, conform Independent.

    Împăratul Akihito a fost primul prinţ al coroanei care s-a căsătorit cu o persoană din popor bătrân, întâlnindu-şi soţia pe terenul de tenis. Aceasta a devenit ulterior împărăteasa Michiko. Prinţesa Ayako a trebuit să renunţe la statutul ei imperial pentru a se căsători cu un bărbat din popor, aceasta fiind practica în conformitate cu legea succesiunii din Japonia.

    Familia regală a Japoniei se confruntă cu o lipsă de moştenitori de sex masculin. Printul Naruhito, care va prelua conducerea după ce Împăratul Akihito va abdica anul viitor, fratele său Fumihito, nepotul său, Hisahito şi Masahito, fratele octogenar al actualului împărat sunt singurii moştenitori-bărbaţi rămaşi. Acest lucru a dus la cererea unei schimbări în legea succesorală imperială, dar conservatorii nu acceptă să le permită femeilor să moştenească Tronul de Crizantemă.

  • Cea mai CONTROVERSATĂ nuntă REGALĂ din 2018 a avut în sfarşit loc. Prinţesa care a renunţat la titlul regal pentru a se căsători cu un bărbat de rând a avut parte de nunta dorită

    Prinţesa Ayako a Japoniei s-a căsătorit cu un bărbat de rând, Kei Moriya, în cadrul unei ceremonii tradiţionale care a fost organizată la Tokyo, devenind cea mai recentă reprezentantă din familia regală care părăseşte familia imperială a Japoniei.

    Prinţesa, în vârstă de 28 de ani, este cea de-a treia fiică a vărului împăratului Akihito, Takamado. Ea s-a căsătorit luni cu Kei Moriya, un angajat de 32 de ani al companiei de transport maritim Nippon Yusen.

    Prinţesa a purtat un kimono de curte cu multe straturi şi o coafură tipică aristocraţiei imperiale, în timp ce mirele a purtat un tuxedo negru cu pantaloni gri pentru ceremonia de la altarul dedicat spiritului străbunicului său, împăratul Meiji. “Sunt plină de bucurie să mă căsătoresc şi că au venit atât de mulţi oameni să ne viziteze la Altarul Meiji şi să ne felicite”, a declarat prinţesa Ayako la o conferinţă de presă după ceremonia de nuntă privată Shinto, conform Independent.

    Împăratul Akihito a fost primul prinţ al coroanei care s-a căsătorit cu o persoană din popor bătrân, întâlnindu-şi soţia pe terenul de tenis. Aceasta a devenit ulterior împărăteasa Michiko. Prinţesa Ayako a trebuit să renunţe la statutul ei imperial pentru a se căsători cu un bărbat din popor, aceasta fiind practica în conformitate cu legea succesiunii din Japonia.

    Familia regală a Japoniei se confruntă cu o lipsă de moştenitori de sex masculin. Printul Naruhito, care va prelua conducerea după ce Împăratul Akihito va abdica anul viitor, fratele său Fumihito, nepotul său, Hisahito şi Masahito, fratele octogenar al actualului împărat sunt singurii moştenitori-bărbaţi rămaşi. Acest lucru a dus la cererea unei schimbări în legea succesorală imperială, dar conservatorii nu acceptă să le permită femeilor să moştenească Tronul de Crizantemă.

  • Povestea designerului vestimentar care a lăsat Parisul pentru Bucureşti

    “Am cliente care vin la mine, iar când le întreb de unde mă ştiu îmi spun: «Eram în facultate/liceu când mă uitam pe site-ul tău». Îmi descriu şi rochiile care le-au impresionat”, spune Elena Perseil, care a intrat în domeniul designului vestimentar în urmă cu aproximativ două decenii.


    Ea a absolvit în anii 2000 Universitatea Esmod din Paris, iar apoi a început să lucreze la câteva case de modă de acolo.

    Designerul a acumulat cunoştinţe în domeniu călătorind în India, unde a învăţat să lucreze cu mătasea şi a studiat broderia realizată manual. „De la vârsta de 14 ani mi-am dat seama de această pasiune. Cred că este genul de meserie pe care dacă nu o cauţi, te caută ea pe tine, nu prea poţi să scapi”, spune ea.

    Timp de cinci ani, şi-a concentrat activitatea în Paris şi pe alte pieţe internaţionale; în urmă cu 15 ani, a pus bazele brandului Elena Perseil, atunci când a hotărât că trebuie să se stabilească într-un loc, doarece stilul de viaţă plin de călătorii nu se mai mula cu viitorul ei şi cu faptul că era însărcinată.

    „Lucram la Paris, pentru mai mulţi designeri, şi când am aflat că urmează să am un copil am hotărât să mă stabilesc în România, am hotărât că nu mai pot călători la fel de mult şi am zis că trebuie să mă opresc cumva şi să fac ceva mai stabil. Iar acest lucru mai stabil s-a materializat în brandul Elena Perseil.”

    Fiindcă clienţii o ştiau din facultate, spune că i-a fost uşor să înfiinţeze şi să dezvolte pe piaţa locală brandul propriu de design: „Aveam piaţă şi cunoştinţe. Eram deja cunoscută şi în România, drept urmare avem anual o cifră de afaceri de aproximativ 300.000 de euro, iar anul acesta sperăm să ne ducem spre 500.000 de euro”.

    În prezent, designerul se concentrează asupra showroomurilor din România şi din Paris, în cadrul cărora pune accent pe rochiile de seară de lux.Cele mai multe dintre creaţiile sale iau drumul exportului, ajungând mai ales în magazine din Italia, Franţa, Japonia, Qatar, Dubai, care, potrivit ei, sunt mari consumatori de rochii de lux.

    „Dar îmi doresc să fiu puţin mai prezentă pe piaţa europeană şi pe piaţa din România”, îşi descrie Perseil obiectivul pentru următoarea etapă a afacerii ei de design. Spune că numărul articolelor create într-un an se apropie de 8.000 – rochii de seară (3.000 pe an), rochii de mireasă (30 pe an), rochii casual şi ţinute casual (5.000 pe an).„Numărul acestora este influenţat de mai mulţi factori, pentru că facem şi rochii la comandă şi multe cliente vin şi îmi spun evenimentul la care urmează să meargă şi lasă totul în grija mea apoi, eu trebuie să concep rochia perfectă pentru ele”, explică designerul.

    Preţurile articolelor produse sub brandul Elena Perseil pleacă de la 300 de euro şi ajung la 2.000 de euro, pentru rochiile de seară. Rochiile de mireasă sunt făcute de obicei la comandă, iar preţul lor se încadrează între 1.000 şi 2.000 de euro, a spus designerul.
    „În general, am investit mult în produs şi mai puţin în marketing, m-au interesat mai puţin umeraşele şi husele şi mai mult materialele. Am considerat tot timpul că rochia trebuie să vorbească de la sine şi dacă vrei să faci un business stabil atunci trebuie să ai un produs bun.”
    Materia primă folosită pentru crearea produselor este adusă din China şi din Italia. Astfel, designerul a spus că în China toate mătăsurile şi materialele sunt mai speciale şi mai fumoase, iar la Italia îi place creativitatea materialelor şi faptul că au designeri buni de material.
    Elena Perseil lucrează cu o echipă permanentă care este alcătuită din 10-12 persoane, care au grijă ca noile colecţii prezentate la Paris Fashion Week să fie perfecte, iar rochiile la comandă să fie ireproşabile.
    „Nu suntem toţi «in house» şi nu se face toată producţia «in house», dar lucrez pe social media cu o firmă, pentru site cu o altă firmă, pentru promovare cu o firmă. Echipa mea permanentă este alcătuită din 10–12 persoane.”
    Ea sesizează că criza de pe piaţa forţei de muncă nu a ocolit domeniul în care activează, lipsa croitorilor cu experienţă fiind un dezavantaj.
    „În România este foarte greu să găseşti forţă de muncă, faţă de acum 5-10 ani. Este foarte greu şi oamenii nu prea mai vor «să-şi bată capul», mai ales că genul acesta de muncă poate părea complicată.”
    Din punctul ei de vedere, o astfel de meserie poate oferi numeroase satisfacţii, inclusiv materiale. „Sunt meserii care pot fi foarte bine plătite, liniştite şi satisfăcătoare, mai ales dacă lucrezi cu un designer, pentru că ai oportunitatea de a lucra cu materiale noi, cu un design nou. Nu este nimic plictisitor dacă lucrezi cu un designer; problema este că nu avem cultura muncii, vrem să obţinem lucruri dar nu vrem să facem nimic pentru ele.”
    Referitor la dezvoltarea afacerii, Elena Perseil nu are de gând să deschidă şi un magazin fizic, comenzile fiind făcute în prezent doar prin intermediul site-ului propriu.
    „Nu vrem magazin fizic pentru că suntem destul de ocupaţi cu producţia şi ar însemna să fim concentraţi în două părţi. Noi lucrăm mai ales cu comenzi în avans, nu sunt închisă la nimic, dar momentan nu m-am gândit să deschid un magazin fizic”, spune ea. 


    Cum şi cât durează să pregăteşti o colecţie pentru Paris Fashion Week
    În colecţia de vară 2019 care a avut loc la Paris Fashion Week, Elena Perseil a prezentat aproape 40 de articole – mai ales rochii. Potrivit ei, durează aproximativ şase luni să pregăteşti o colecţie nouă fiindcă durează primirea materialelor comandate; coaserea lor propriu-zisă poate să se întindă pe parcursul a trei săptămâni – o lună. Conceperea aticolelor durează aproximativ şase luni.