Tag: Istanbul

  • Manager de vreme rea şi intraprenor all seasons

    Levent Yüksel coordonează de la Bucureşti afacerile Pepsico pe 14 pieţe, poziţie în care a ajuns după două decenii de carieră, care au fost marcate de promovări la fiecare doi ani, de intraprenoriat şi de cele şase crize prin care a trecut.

    2015 este un an special pentru mine din mai multe motive – unul dintre ele este că sărbătoresc 20 de ani de carieră în companie”, şi-a început discursul la Meet the CEO Levent Yüksel, turcul care conduce de pe 9 martie 2011 – zi pe care şi-o aminteşte perfect – operaţiunile din România ale companiei americane, dar şi din regiune, în calitate de business unit manager al companiei. Din prima jumătate a anului trecut, el a preluat funcţia de vice president general manager Greater Balkans şi SEE Franchise al PepsiCo, ajungând astfel să conducă de la Bucureşti operaţiunile producătorului de snacksuri şi băuturi răcoritoare din 14 ţări – East Balkans (Bulgaria, România şi Moldova), West Balkans (Serbia, Bosnia, Croaţia, Albania, Slovenia, Muntenegru, Kosovo şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei), Grecia, Cipru, Israel şi unităţile de băuturi răcoritoare South East Europe Franchise.

    Când povesteşte, Levent Yüksel trădează o fire analitică, predispusă la introspecţie şi la autodepăşire: „fixaţia” de a face mereu lucrurile mai bine şi încercarea permanentă de a-şi depăşi limitele sunt umbrite de uşorul regret că, deşi a obţinut o promovare la fiecare mai puţin de doi ani, nu şi-a folosit suficient de bine timpul la începutul carierei şi nici nu a reuşit încă să ajungă la un echilibru fin între viaţa de familie şi business. Yüksel a povestit şi despre drumul sinuos pe care l-a avut ca manager în România, cât şi despre crizele cu care s-a confruntat de-a lungul carierei sale.

    Levent Yüksel  a absolvit în 1988 Universitatea Tehnică din Istanbul (management engineering) şi, deoarece nu se considera pe deplin pregătit pentru a-şi începe cariera, şi-a continuat studiile cu un MBA în management la Universitatea din Istanbul. „MBA-ul era o oportunitate de a înţelege toţi factorii care fac un business de succes şi mi-a oferit o idee asupra a ce ar trebui să mă concentrez; în plus, acest mediu generează mai multe oportunităţi, discuţii, puncte de vedere”, descrie el experienţa MBA-ului absolvit în 1989. Imediat după acesta, a devenit clar pentru el de unde trebuie să îşi înceapă cariera şi s-a angajat ca junior audit assistant în cadrul companiei de consultanţă şi audit Pricewaterhouse. „Am ales să nu fiu arogant şi să profit de toate oportunităţile ce se ivesc pentru a avea succes; am început de la zero la PwC pentru că genul acesta de companii îţi oferă posibilitatea de a interacţiona cu mai multe firme, din diferite industrii, astfel încât să-ţi poţi contura o imagine amplă asupra businessului. În plus, nu ai cum să ştii de la început care este pasiunea ta – aşa că, da, începi prin a face fotocopii”, glumeşte Yüksel, subliniind faptul că aroganţa nu are ce să caute în comportamentul unei persoane care îşi caută drumul.

    Reţeta sa a funcţionat, iar la aproximativ doi ani după angajarea în companie a fost promovat ca auditor senior, în cadrul unei divizii a PwC din Haga, Olanda. „Turcia anilor ’90 era o lume diferită, aşa că pentru mine această experienţă a fost ca o călătorie în timp, în care am putut vedea cultura vestică şi modul cum lucrează angajaţii în mediile profesionale de acolo”, descrie managerul experienţa care l-a emoţionat şi care l-a făcut să lupte pentru a performa şi în acest context, în condiţiile în care pe atunci nu ştia să vorbească perfect nici limba engleză. A obţinut din nou o promovare, pe care a văzut-o ca pe o oportunitate de a se întoarce în ţara sa, pentru a-şi încheia şi stagiul militar.

    Privind retrospectiv, îşi aminteşte că primii paşi pe care i-a făcut au fost în scopul de a-şi construi propria afacere. „Dacă mă uit înapoi şi mă gândesc care era cu adevărat pasiunea mea, îmi doream să fiu antreprenor, voiam să fiu proprietarul şi dezvoltatorul propriei mele afaceri, iar toată cariera mea a fost orientată spre a-mi construi o scară care să mă aducă la acel scop”, explică el deschiderea la oportunităţile ce s-au ivit în cariera sa. „Următorul pas după PwC, în 1993, a fost să lucrez ca manager în finanţe pentru un start-up în domeniul serviciilor de securitate, devenit în prezent una din cele mai mari companii din acest domeniu în Istanbul. Eram sigur că nu aceea avea să fie direcţia în care voi continua, aveam nevoie de o afacere la scară mare, iar oportunitatea pentru a evolua în această direcţie a venit când m-am angajat la una dintre cele mai mari bănci ale Turciei”, descrie el următoarea funcţie ocupată, cea de financial controller pe divizia de retail a Pamukbank, bancă preluată în 2002 de către stat ca urmare a crizei din 2001.

    După experienţele acumulate şi culturile organizaţionale diferite în care s-a adaptat – audit, domeniul bancar, producţie, securitate –, i-a fost din ce în ce mai clar că domeniul FMCG este cel în care vrea să îşi construiască mai departe cariera. Oportunitatea a venit în 1995, odată cu angajarea în funcţia de finance manager pentru businessul de francize al PepsiCo (Finance Director – Turkey and Central Asia Business Unit). „La vremea respectivă, compania era construită în Turcia prin francize, iar responsabilitatea cea mai importantă era de a aduce viziunea PepsiCo în Turcia, în condiţiile în care compania de îmbuteliere exista deja. Exista un conflict în termeni de misiune şi priorităţi între divizia de francize şi îmbuteliator, iar eu mă aflam în postura de a construi un pod între cele două. Am ajuns ca până la urmă să achiziţionăm îmbuteliatorul”, descrie el prima situaţie de criză cu care a fost nevoit să se confrunte. Levent Yüksel a fost unul din personajele cheie ce s-au implicat în achiziţia îmbuteliatorului şi totodată a fost responsabil de integrarea acestuia în companie, moment pe care îl descrie drept una dintre cele mai mari reuşite ale carierei sale la PepsiCo.


     

  • Nou incident armat la Istanbul, fiind vizat directorul unui grup media proguvernamental

    Bărbaţi înarmaţi au lovit cu o maşină vehiculul în care se afla omul de afaceri Murat Sancak, după care au deschis focul, în centrul oraşului Istanbul.

    Murat Sancak şi şoferul acestuia au scăpat nevătămaţi din atac. Autorii tentativei de asasinat au reuşit să fugă, fiind daţi în urmărire de autorităţi.

    Murat Sancak este directorul general al trustului Star Media Group, care deţine cotidianul proguvernamental Star şi postul tv de ştiri 24.

    Autorităţile turce încearcă să afle mobilul atacului, care intervine în contextul operaţiunilor lansate de armata turcă împotriva reţelei teroriste Stat Islamic, a insurgenţilor kurzi şi a militanţilor de extremă-stânga.

     

  • Ce a declarat CEO-ul Turkish Airlines despre o posibilă achiziţie a companiei Tarom

    ”Nu pot să spun în mod oficial că suntem interesaţi de Tarom”, a răspuns CEO-ul Turkish Airlines, Temel Kotil, la întrebarea legată de concretizarea zvonurilor despre o posibilă achiziţie a companiei româneşti de către Turkish Airlines, în cadrul evenimentului Chief Executive Board Star Alliance organizat recent în Varşovia, Polonia şi găzduit de compania poloneză LOT Polish Airlines.  Kotil a accentuat cuvântul oficial şi a explicat că  discreţia sa în ce priveşte declaraţiile se datorează faptului că Turkish Airlines este listată la Bursa de Valori din Istanbul.

    Întrebarea i-a fost adresată în contextul în care în iunie, premierul Victor Ponta a anunţat că Guvernul a început negocierile cu mai multe companii, printre acestea aflându-se companii precum Turkish Airlines, Emirates şi Etihad, pentru vânzarea unui pachet de acţiuni la Tarom, iar statul va păstra 51% din titluri dacă investitorul va fi din afara UE sau va ceda majoritatea dacă proprietarul va fi o companie europeană.

    În primele trei luni din 2015, încasarile Turkish Airlines au totalizat 2,2 miliarde de dolari, iar profitul net înregistrat de companie a fost de 153 de milioane de dolari. În 2014, Turkish Airlines a transportat 54,7 milioane de pasageri, în creştere cu 13,3% faţă de anul anterior şi a înregistrat încasări de 11 miliarde de dolari şi un profit operaţional de 638 de milioane de dolari.

    Tarom a acumulat pierderi de peste 1 miliard de lei de la începutul crizei şi a bugetat un nou minus pentru 2015, de opt milioane de lei, fiind singura companie de stat din portofoliul Ministerului Transporturilor ce nu a revenit pe profit.

    ”Ştiu că Tarom are probleme în prezent, am avut şi noi astfel de probleme. Dacă se va munci din greu la Tarom, se va ieşi din această situaţie; economia României va creşte, voi sunteţi mici, şi noi eram mici, ori lucrurile mici, cresc, să fii mic este frumos pentru că există potential de creştere, iar odată cu economia României, Tarom va beneficia de un boom. După cum spuneam, oficial, nu avem niciun interes de a cumpăra Tarom”, a mai declarat CEO-ul.  

    ”Strategia noastră pentru anul acesta şi anul viitor este clasică: lansăm noi rute, creştem frecvenţele de zbor, scădem costurile, îmbunătăţim produsul”, descrie CEO-ul turc strategia companiei. El spune că printre principalele ţinte vizate se află Africa, unde traficul dinspre Turcia creşte vertiginos, pe seama creşterii segmentului clasei mijlocii pe continent, ce începe să călătorească din ce în ce mai mult. Prezintă interes şi Arabia Saudită, Asia, Atlanticul, potrivit lui  Kotil. Rusia se află de asemenea în atenţia Turkish Airlines. Tensiunile nu afectază zborurile de aici, oamenii călătoresc, orice s-ar întâmpla” explică el, menţionând totuşi că Libia şi Siria nu se află printre destinaţiile Turkish Airlines. 

    ”Turkish are succes pentru că folosim aeronavele foarte inteligent. Fiecare dintre aeronavele construite de Boeing sau Airbus sunt perfecte, cu condiţia să fie folosite pe rutele potrivite”, explică CEO-ul succesul companiei care spune că în prezent nu iau în calcul o nouă comandă de avioane.”

    Turkish Airlines a primit titlul de cea mai buna companie aeriană din Europa (Best Airline in Europe) în ultimii cinci ani, potrivit companiei de consultanţă în domeniul aerian Skytrax. Turkish Airlines deserveşte 276 de destinaţii din 110 ţări, iar flota companiei, formată din 274 de aeronave, este una dintre cele mai tinere flote aeriene. Compania are peste 40.000 de angajaţi.

    Cine este Temel Kotil

    Temel Kotil s-a născut în 1959 în Rize, Turcia. De profesie inginer aeronautic,  este directorul general al  Turkish Airlines din aprilie 2005. Kotil a absovit Ingineria Aeronautică în cadrul Universităţii Tehnice din Istanbul şi a primit o bursă de la Ministerul de Industrie al Turciei în 1984, ce i-a permis să studieze în cadrul Universităţii Michigan-Ann Arbor din Statele Unite ale Americii, unde a absolvit un masterat în Inginerie Aerospaţială (1986) şi un altul în Inginerie Mecanică (1987). Kotil şi-a continuat ulterior studiile şi a obţinut şi un doctorat în Inginerie Mecanică (1991). La întoarcerea în Turcia, a primit funcţia de preşedinte şi decan asociat al departamentului de Inginerie Aeronautică din cadrul Universităţii Tehnice din Istanbul.

    În intervalul 1994-1997, a ocupat funcţia de manager al departamentului tehnic al Municipalităţii Metropolitane din Istanbul. Între 2002 şi 2003, a fost şef al departamentului de cercetare, planificare şi coordonare al Advance Innovatice Technologies Inc. în New York. S-a întors în Istanbul în 2003 şi a fost angajat în cadrul Turkish Airlines în funcţia de vicepreşedinte executiv responsabil pe departamentul tehnic. În aprilie 2005, a fost numit în funcţia de director general şi CEO al Turkish Airlines.  Kotil este membru al Turkish Mechanical Engineering Society din 1991 şi membru al consiliului director al International Air Transport Association, iar de la 1 ianuarie 2014, Kotil a devenit preşedinte al Asociaţiei Companiilor Aeriene Europene.   

  • Uber Technologies a lansat la Istanbul serviciul de transport pe apă UberBOAT

    În Istanbul, serviciul UberBOAT va apărea pe o aplicaţie smartphone atunci când utilizatorul se va afla în apropierea strâmtorii Bosfor. Călătoriile vor avea loc în ambarcaţiuni Beneteau deţinute de o companie locală, Navette-Tezman Holding, care va concura cu navele mari de transport şi cele de agrement, relatează Bloomberg.

    Istanbul, cea mai mare metropolă a Turciei, este unul dintre puţinele oraşe din lume amplasate pe două continente, milioane de oameni făcând zilnic naveta între Europa şi Asia. Feriboat-urile efectuează circa 20 de curse la un preţ de 2,15 lire (81 de cenţi americani), în timp ce navetiştii mai pot folosi metroul şi două poduri intercontinentale.

    Ul al treilea pod şi un tunel rutier sunt în construcţie.

    Preţul serviciului de taximetrie pe apă al Uber va porni de la 50 de lire (19 dolari), iar fiecare barcă va avea o capacitate de transport pentru 7-10 pasageri.

    Istanbulul are reputaţia de a avea cel mai aglomerat trafic din lume, înaintea Mexico City şi Rio de Janeiro, potrivit datelor producătorului de dispozitive pentru navigaţie TomTom.

    “Serviciul este o soluţie bună pentru a ajuta la rezolvarea problemelor de trafic din Istanbul, prin oferirea unui mijloc de transport pe Bosfor, care este subutilizată”, a declarat Austin Kim, director pentru operaţiuni al Uber în Istanbul.

    Între timp, în Franţa au avut loc joi proteste violente ale şoferilor de taxi împotriva Uber, care au blocat accesul în aeroporturile Parisului şi au incendiat anvelope la marginea oraşului.

    Pentru a conduce un taxi în Paris este nevoie de cumpărarea unei licenţe care poate costa peste 100.000 de euro, în timp ce şoferii particulari care folosesc serviciul digital Uber nu au această obligaţie.

    Cântăreaţa americană Courtney Love a fost prinsă în mijlocul demonstraţiei de la aeroportul Roissy Charles de Gaulle. Ea a scris pe contul său de Twitter că a scăpat de la aeroport cu o motocicletă, după ce protestatarii i-au lovit maşina cu bare metalice şi i-au dezumflat cauciucurile.

    Courtney Love i-a telefonat preşedintelui Francois Hollande să folosească poliţia pentru împrăştierea manifestanţilor, adăugând că a simţit că ar fi mai în siguranţă la Bagdad.

    Preşedintele Hollande, prezent la summit-ul UE de la Bruxelles, a spus că serviciul UberPop este ilegal, el cerând interzicerea acestuia.

    “UberPop trebuie oprit şi declarat ilegal”, a spus Hollande, adăugând că şi maşinile folosite ar trebui confiscate.

    El a adăugat că în Franţa sunt respectate legile, aşa că statul nu va confisca maşinile, întrucât măsura ar trebui autorizată de o decizie judecătorească.

  • Opinie George Mioc, CEO PSI Industries: România nu poate fi guvernată de un premier care se ascunde de Jan Uncheşelu

    Primul va conduce partidul şi Guvernul prin telefon, cu autoritatea unui ins care se ascunde în Turcia de procurori şi despre care nu se ştie dacă se mai întoarce în ţară sau câte zile mai rămâne în funcţie. Ca să creeze sentimentul că ţine situaţia sub control, premierul în exil aruncă noi măsuri populiste, fără nici o fundamentare financiară: TVA-ul se va reduce, de la 1 ianuarie 2016, la 19%, nu la 20%, cum se anunţase iniţial. Celălalt premier este liderul unui partid de 1%, fără control asupra PSD şi asupra Parlamentului şi fără nicio pregătire economică, exceptând faptul că a fost ofiţer de intendenţă.

    Adăugaţi la această situaţie faptul că, în anul cel mai sensibil pentru absorbţia fondurilor europene, un ministru (incompetent) al Transporturilor a fost obligat să demisioneze, iar PSD vrea să aducă la acest minister un personaj a cărui unică experienţă managerială a fost la conducerea Muzeului Olteniei. Este reţeta perfectă a unui dezastru cu explozie întârziată.

    Sunt câteva lucruri simple, banale în orice regim democratic, pe care Victor Ponta trebuia să le facă. În primul rând, cu toată empatia faţă de un om suferind, ar fi trebuit să se opereze în ţară. La acest nivel de responsabilitate, pleci în străinătate doar pentru o intervenţie care nu poate fi efectuată de către medicii din România. Atunci când primul-ministru fuge de spitalele din România, îşi arată dispreţul şi neîncrederea în cadrele medicale şi în sistemul pe care-l gestionează. Un efect economic: notele de plată către CNAS pentru intervenţii efectuate de spitale din străinătate pentru pacienţii români se vor înmulţi. În septembrie 2014 (ultimele date publice), doar datoriile CNAS către spitalele din spaţiul UE, pentru intervenţiile asupra unor pacienţi români, depăşeau 200 de milioane de euro.

    În al doilea rând, premierul Victor Ponta era dator să furnizeze publicului informaţii clare despre situaţia sa şi să respecte Hotărârea CSAT 5/ 2009 privind asistenţa medicală pentru demnitarii români. CSAT, unde premierul deţine poziţia de vicepreşedinte, a stabilit că doar o comisie medicală a celor de la Spitalul Militar Central putea decide că premierul nu poate să se opereze în România, trebuie să plece în Turcia sau în altă ţară şi nu are posibilitatea să-şi exercite atribuţiile. În ultimul deceniu, doar în India şi în Etiopia s-a mai întâmplat ca premierul, respectiv preşedintele, să plece în străinătate pentru tratament medical fără să informeze opinia publică asupra situaţiei exacte. În absenţa unei evaluări oficiale, suntem perfect îndreptăţiţi să credem că, de fapt, Victor Ponta fuge de urmărirea penală.

    Această situaţie dă naştere unui sentiment de stat eşuat. Nimeni nu-şi poate aminti de vreo ţară civilizată în care primul-ministru dă ordine din străinătate, prin intermediul televiziunilor şi a site-urilor de socializare, timp de aproape cinci săptămâni. Asta se întâmplă în timp ce: în Parlament există un grup majoritar, transpartinic, hotărât să dea drumul la o legislaţie anti-Justiţie, în timp ce negocierile cu FMI şi Comisia Europeană sunt în aer, în timp ce absorbţia fondurilor europene s-a blocat. Sunt câteva ministere care, de la ultima remaniere, par să fi dispărut. Doar un exemplu: ministrul Mediului, Graţiela Gavrilescu – ministerul cu cea mai slabă rată de absorbţie, responsabil pentru cele mai multe cazuri de infringment – a apărut în peisaj doar pentru a-l acuza pe preşedintele Iohannis că îi favorizează pe austriecii de la compania Schweighofer, după care a dispărut.

    Ceea ce se întâmplă acum este că Victor Ponta încearcă să tragă de timp, până în toamnă, pentru a face uitată situaţia sa de urmărit penal, care a scăpat de un dosar doar punându-se sub protecţia parlamentară. Alegătorii pleacă în vacanţă, sunt fericiţi, iar liderul PSD speră ca, atunci când vor reveni la slujbe, să fie resemnaţi cu întoarcerea sa la Palatul Victoria. Poate că unii vor accepta sau vor uita. Dar sunt destul de sigur că Jan Uncheşelu şi colegii săi din DNA au o memorie foarte bună şi-l aşteaptă…


    Notă: Opinia prezentată îi aparţine domnului George Mioc şi nu implică în niciun fel redacţia Business Magazin sau organizaţia din care publicaţia face parte.

  • Vizitator surpriză pentru Victor Ponta la spitalul din Istanbul – VIDEO

    Victor Ponta a primit o vizită surpriză, marţi, la spitalul din Istanbul, unde a fost operat la genunchi. Personajul surpriză a fost filmat pe Aeroportul ”Henri Coandă”, unde s-a îmbarcat la clasa business într-un zbor operat de compania Turkish Airlines.

    Premierul Victor Ponta se află în Turcia pentru o intervenţie chirurgicală la genunchiul stâng, la care s-a accidentat în urma unui meci de baschet, iar marţi dimineaţă a postat pe Facebook un mesaj prin care a transmis că a fost operat, intervenţia fiind ”mult mai complicată decât se anticipa”.

    AFLĂ CINE ESTE PERSONAJUL SURPRIZĂ CARE L-A VIZITAT PE PONTA LA ISTANBUL

  • Detalii din culisele operaţiei „foarte complicate” de la Istanbul a premierului Victor Ponta. Medicul care a fost lângă premier face un anunţ cu totul surprinzător

    Medicul român Ion Bogdan Codorean, cel care l-a însoţit pe Victor Ponta pentru operaţia la care a fost suspus acesta în Turcia, a spus într-un interviu pentru Gândul ce s-a întâmplat în timpul operaţiei suferite de premierul României şi ce trebuie să facă primul ministru după operaţie.

    Ion Bogdan Codorean este specialist în traumatologie sportivă la Spitalul Militar Central din Bucureşti. Săptămâna trecută, medicul a fost vizitat de Victor Ponta pentru un consult. Diagnosticul pus atunci, spune specialistul, a fost unul foarte grav:

    CE S-A ÎNTÂMPLAT LA CLINICA DIN TURCIA ŞI VERDICTUL MEDICILOR. ANUNŢ SURPRIZĂ

  • Topul celor mai populare destinaţii turistice din lume – GALERIE FOTO

    TripAdvisor a realizat o listă cu cele mai populare destinaţii turistice din lume, acestea fiind selectate în funcţie de ”notele” şi impresiile lăsate de turişti pe site.

    Printre cele mai populare destinaţii de vancanţe din lume, alături de Canalul Panama, de turnurile Petronas din Kuala Lumpur, capitala Malaeziei se numără şi locuri precum Memorialul 11 septembrie din New York şi Hagia Sofia, din Istanbul, Turcia.

    GALLERIE FOTO CU CELE MAI POPULARE DESTINAŢII TURISTICE DIN LUME

  • Turcia inaugurează prima legătură TGV Ankara-Istanbul

     Întârzierile succesive ale inaugurării au alimentat numeroase glume în ultimii ani. Dar vineri seara, glumeţii vor fi reduşi la tăcere când Erdogan va intra triumfător în Istanbul la bordul primului tren de mare viteză.

    Inaugurarea liniei are loc cu mai puţin de o lună înaintea alegerilor prezidenţiale din 10 august, la care Erdogan este candidat şi a cărui campanie s-a concentrat pe eforturile de ameliorare a transporturilor în Turcia.

    Din nefericire, trenul nu se va opri în centrul Istanbulului. El nu va ajunge decât pe malul asiatic al Bosforului, pentru a-şi încheia cursa în îndepărtata periferi Pendik, la două ore distanţă de malul european în timpul ambuteiajelor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Pelerinaj în epoca de piatră: locul unde rocile sfidează gravitaţia

    Părea o imagine din desene animate. Când am ajuns acolo, mi-am dat seama că locul seamănă perfect cu peisajul creat în serialul “The Flintstones”. Serialul de animaţie a fost intitulat în limba română “Aventuri din Epoca de Piatră” şi cred că nicio expresie nu ar putea exprima mai bine o aventură în Cappadocia, o regiune aflată în inima Turciei, la circa 800 de kilometri de Istanbul.

    Am aterizat pe aeroportul din Kayseri undeva aproape de miezul nopţii, după o conexiune de doar 30 de minute în Istanbul pe care o consideram din start ratată. Am avut noroc să prindem zborul de legătură, care ne-a dus cu un pas mai aproape de zborul care conta cu adevărat pentru noi, cel cu balonul cu aer cald.La ieşirea din aeroport nimic nu părea diferit de lumea din care plecasem, iar în Cappadocia mă aşteptam să văd o altă lume. Nu a fost însă nevoie decât de o călătorie de circa o oră cu taxi-ul până la hotel pentru o călătorie în timp, chiar în epoca de piatră.

    Hotelul pe care l-am ales era localizat în Goreme, punctul de pornire pentru toate zborurile cu balonul, şi era un hotel de tip peşteră, respectiv sculptat în piatră.

    Până ca Neil Armstrong să păşească pe Lună în 1969, cred că cea mai apropiată imagine pe care oamenii o aveau despre astru era Cappadocia, locul unde rocile de multe ori sfidează gravitaţia şi, mai mult, au forme ce variază de la capete de extratereştri la cămile şi iepuri şi par cu siguranţă nepământene.

    Regiunea merită văzută atât la pas, cât şi din zare, de la zeci, sute sau chiar 1.000 de metri altitudine, de unde Cappadocia pare că ţi se aşterne la picioare. Ca să zbori trebuie să îndeplineşti un adevărat ritual, mai exact trebuie să te trezeşti înainte să se trezească soarele (pe la 4 şi jumătate de dimineaţă), pentru a fi pregătit când microbuzul va veni să te conducă de la hotel la biroul companiei cu care ai ales să zbori. Acolo te aşteaptă un mic dejun frugal, alcătuit în principal din fructe (căpşunile şi pepenele verde sunt nelipsite indiferent de anotimp) şi cafea. Urmează apoi un drum de câteva minute (până la 20-30) cu maşinile de teren până la punctul de unde urmează să se înalţe balonul. Unele companii zboară mereu din acelaşi loc. Pilotul nostru, Mike (singurul pilot britanic din Cappadocia, care are pe lista pasagerilor politicieni, milionari, dar şi capete încoronate precum regele Iordaniei), preferă să asculte indicaţiile pe care vântul i le oferă în fiecare dimineaţă şi, în funcţie de asta, îşi alege locul de start.

    În prima zi când am ajuns la balon, după doar trei ore de somn, Mike ne-a avertizat că vântul e cam supărat şi astfel sunt şanse mici să zburăm. Ne-am încăpăţânat – şi noi, pasagerii, dar şi pilotul – să umflăm balonul, poate între timp îi va trece supărarea vântului. Nu i-a trecut, şi am plecat spre hotel hotărîţi să revenim a doua zi, sau chiar a treia dacă va fi nevoie. Nu toţi pasagerii balonului au fost la fel de norocoşi, unii dintre ei plecând în ziua respectivă către aeroport. Zborul cu balonul ţine de vreme, deci de noroc, iar în Cappadocia circa 300 zile din an sunt norocoase.

    Prima noastră zi a fost una dintre celelalte 65, însă în a doua am reuşit să ne ridicăm de la sol la răsăritul soarelui. Am luat startul în cursa cu înălţimile din altă zonă decât cele mai multe baloane, ba mai mult, ele au avut şi un avans de câteva minute. Când am început să ne înălţăm cerul era deja colorat de câteva zeci de baloane. Nu am încercat să le prindem din urmă pentru că ştiam că în final noi vom rămâne printre ultimii pe cer, deoarece urma să zburăm o oră şi jumătate, cu 30 de minute mai mult decât timpul standard de zbor.

    La început am plutit în voia vântului, la doar câţiva zeci de metri altitudine, admirând de aproape casele cândva locuite, văile, fiecare diferită de celelalte, fie prin paleta de culori ce varia de la alb la roşu, fie prin numărul impresionant de formaţiuni stâncoase care îţi stârneau imaginaţia. La început am încercat să dau o formă fiecărei roci, însă, în final, după multe cămile, iepuri, extratereştri sau adevăraţi monştri, am admirat imaginea de ansamblu. După ce ne-am săturat să mai fim pământeni, Mike şi-a înştiinţat balonul că este timpul să începem lupta cu înălţimile.

    Încă de când ne-am urcat în balon ni s-a spus că acesta este cel mai sigur mijloc de transport, însă, rareori, din cauza vremii este necesară o aterizare forţată. Nu a fost cazul, însă Mike ne-a pregătit pentru orice variantă.

    Există multe locuri în lume unde poţi zbura cu balonul, însă Cappadocia şi Burma sunt cu siguranţă cele mai impresionante ca privelişte. Mike a început să zboare în Marea Britanie, unde îşi aminteşte că participa la curse nebuneşti pe furtună, pentru a vedea cine câştigă lupta: omul sau vremea. Vântul şi ploaia i-au pus câteva piedici, dar el a rămas mereu în cursă.

    După ce s-a format în Marea Britanie a mers de la nord la sud şi de la est la vest şi a văzut aproape toată lumea din balon, chiar şi Antarctica, dar spune că nimic nu se compară cu peisajul din Cappadocia. Afirmă asta după şapte ani în care a zburat deasupra zonei în fiecare dimineaţă (de fapt doar în cele 300 de zile din an când vremea o permite).

    Cu balonul poţi zbura oricând, însă în zorii zilei, când soarele abia îşi arată faţa, este cel mai bun moment pentru că tot atunci vântul este prielnic. Pe timpul verii companiile programează şi un al doilea zbor pentru a face faţă cererii, însă acesta este mai periculos. Chiar şi aşa, balonul cu aer cald rămâne cel mai sigur mijloc de transport.

    După zbor companiile îşi aşteaptă clienţii la aterizare cu şampanie, căpşuni şi tort, doar există motiv de sărbătoare. Balonul aterizează de fiecare dată în alt loc, în funcţie de direcţia în care l-a îndreptat vântul. Pilotul comunică însă în permanenţă cu oamenii de la sol, astfel că la aterizare ei sunt deja acolo cu festinul.

    Odată coborîţi din balon am decis că trebuie să vedem regiunea şi la pas, mai ales că fiecare vale are traseele proprii de trekking. Nu am vrut să ratăm nici oraşele şi satele din zonă pentru că fiecare vine cu ceva diferit. Mustafapaşa îşi poartă încă cu mândrie moştenirea grecească, astfel că uşile şi ferestrele caselor deschise la culoare sunt încă pictate în nuanţe tari de albastru şi verde. Uchisar stă cocoţat pe vârful unui deal, iar deasupra oraşului tronează castelul. Nu vă aşteptaţi la un castel în adevăratul sens al cuvântului, ci la o formaţiune din stâncă, cu multe găuri care ţin loc de ferestre şi de uşi.
    Cei mai curajoşi pot încerca să viziteze şi oraşele subterane – Derinkuyu şi Kaymakli – care se întind pe opt niveluri sub pământ. O coborâre până la circa 50 de metri sub pământ te poate lăsa fără aer (la propriu), însă poate fi şi o dovadă în plus că zona Cappadociei este o altă lume.

    Dovezi găseşti şi în canionul Ihlara, unde apusul soarelui se bate pentru titlul de cel mai frumos din lume cu cel din Santorini sau din junglele africane. Pentru a ajunge aici trebuie să urci pe drumuri şerpuitoare în timp ce în faţă ţi se profilează munţii înzăpeziţi. Odată ajunşi la 1.700 de metri altitudine am mers să vizităm şi biserica roşie (Kizil Kilise), care are în spate o istorie de peste 1.500 de ani. Apoi am luat cina într-un restaurant tradiţional în zonă, construit peste un râu. Canapelele şi mesele din lemn stau suspendate practic deasupra apei care susură la picioare. De altfel, ar fi şi păcat să îţi termini călătoria în Cappadocia altfel decât cu o masă tradiţională, care, indiferent de felurile comandate, va fi bogată şi una dintre cele mai bune pe care le-ai mâncat vreodată.