BusinessMagazin

Tag: investitii

  • Opinie Elena Geageac şi Corina Simion Deloitte: Competiţia pentru atragerea de investiţii în industria auto – ţine România pasul?

    Industria auto, unul dintre pilonii economiei româneşti şi unul dintre cei mai mari angajatori din economia locală, „frânează” în faţa noilor provocări. Pe de o parte, resimte valul de pesimism dinspre Germania, cea mai mare putere economică europeană bazată pe producţia auto, iar pe de altă parte are nevoie de investiţii pentru a se adapta la cerinţele impuse de noile tehnologii. În aceste condiţii, se pune întrebarea firească dacă România ar trebui sau ar putea să facă mai mult pentru această industrie.

    Semnele nu sunt dintre cele mai bune. Industria auto scade, încet dar sigur, având în vedere că schimbările tehnologice transformă profund procesele de producţie, dar şi preferinţele consumatorilor. Coloşii din industrie şi-au mutat deja atenţia către noul trend, respectiv motorizarea electrică, unii dintre ei, cum ar fi Volkswagen, mizând pe un viitor în care maşinile 100% electrice vor domina piaţa.

    Dar ce înseamnă dezvoltarea unei maşini electrice pentru o industrie care până acum s-a bazat proponderent pe combustibil fosil? În primul rând, sunt necesare investiţii majore în cercetare-dezvoltare. Peste tot în lume, guvernele sunt preocupate de acest aspect şi oferă diverse facilităţi, cum ar fi fonduri nerambursabile sau deduceri fiscale. În România, discuţiile referitoare la necesitatea de a dezvolta produse şi servicii cu valoare adăugată mare sunt vechi, însă progresele la acest capitol sunt minore, deşi există convingerea unanimă că doar în acest mod s-ar îmbunătăţi deopotrivă balanţa comercială şi traiul de zi cu zi al românilor, prin salarii mai mari, sustenabile.

    Facilităţile prevăzute de lege, ocolite de potenţialii beneficiari

    În ceea ce priveşte facilităţile fiscale, momentan, în România există disponibile trei scheme de acest gen pentru companiile care desfăşoară activităţi de cercetare-dezvoltare şi pentru angajaţii acestora. Este vorba de o deducere suplimentară de 50% a valorii investiţiilor şi o scutire de impozit pe profitul reinvestit la nivelul companiilor, pe de o parte, şi o scutire de impozit pe venit la nivelul angajaţilor, pe de altă parte. Din păcate, însă până acum nu a existat suficientă claritate privind modalitatea de aplicare a acestei facilităţi.

    Abia în cursul acestui an s-a clarificat faptul că aplicarea facilităţilor legate de cercetare-dezvoltare reprezintă măsuri generale care nu se încadrează în categoria ajutorului de stat. Excepţie face scutirea totală de la plata impozitului pe profit pentru companiile care desfăşoară exclusiv activităţi de cercetare-dezvoltare, în acest sens fiind necesară dezvoltarea unei scheme de ajutor de stat.

    De asemenea, tot în cursul acestui an a fost înfiinţat Corpul Experţilor menit să analizeze şi să certifice eligibilitatea activităţilor de cercetare-dezvoltare. În lipsa acestui organism de certificare, mulţi dintre jucătorii care ar fi fost eligibili pentru aplicarea acestor facilităţi fiscale se temeau de potenţiale interpretări adverse ale autorităţilor fiscale. Cu alte cuvinte, nu aplicau facilităţile prevăzute de lege pentru cheltuielile respective, pentru a nu risca respingerea acestora de către autoritatea fiscală şi eventuale penalităţi

    Având în vedere dezvoltările rapide ale legislaţiei similare în alte state membre (a se vedea paleta generoasă de facilităţi implementate de Ungaria de-a lungul ultimilor ani), dacă România îşi doreşte o industrie auto competitivă şi cu adevărat relevantă, trebuie să continue să introducă şi să aplice facilităţi menite să atragă şi să menţină investiţii în activităţi cu valoare adăugată mare.

  • Cine sunt „ăştia”: Profesorul român de la London Business School

    E român. A plecat din ţară acum aproape două decenii şi, după ce a studiat în Toronto, Canada, s-a stabilit în centrul financiar al Europei, la Londra. De mai bine de un deceniu este profesor la London Business School, una dintre cele mai prestigioase şcoli de business din Europa şi din lume, şi e totodată membru în boardul universităţii. Vine în ţară de câteva ori pe an pentru afaceri, fiind printre altele consultant al fondului local de investiţii Morphosis Capital. E Florin Vasvari.

    „Sunt profesor la London Business School, unde predau cursuri de private equity şi venture capital. Un al doilea curs pe care îl ţin este cel de distressed investing & financial restructuring (investiţii în active cu probleme şi restructurare financiară). Focusul este pe active alternative, opţiuni de investiţii mai puţin obişnuite.” Aşa îşi începe povestea Florin Vasvari, un român care îi învaţă pe executivii şi antreprenorii din toată lumea – unii tineri, alţii mult mai în vârstă ca el – despre business, economie şi fuziuni şi achiziţii.

    Era anul 2000 când românul pleca în Toronto, Canada, pentru studii. A luat drumul străinătăţii după ce a absolvit Facultatea de Cibernetică din cadrul ASE, universitate unde a studiat în paralel şi la Facultatea de Contabilitate. În timpul studiilor din România chiar a lucrat pentru o firmă din domeniul contabilităţii.
    „Provin dintr-o generaţie care a învăţat din greu. În plus, am avut oportunitatea să merg şi să mă dezvolt în străinătate. Credeam că voi reveni după 2-3 ani în ţară, dar nu s-a întâmplat asta.” După ce a absolvit masteratul în Toronto, a decis să continue în acelaşi oraş cu doctoratul, care s-a întins pe o durată de cinci ani. Între timp a devenit şi cetăţean canadian.

    După ce a terminat studiile şi-a dat seama că era supracalificat pentru ce oferea economia României la momentul acela, aşa că s-a mutat la Londra. „Nu am planificat să ajung la Londra, dar multe lucruri se întâmplă şi viaţa te ia prin surprindere.” I-a plăcut programul de doctorat, care a avut ca subiect managementul cu specializare în contabilitate şi finanţe. De regulă, cei care termină acest program urmează o carieră în educaţie ca profesori, ceea ce a făcut şi el.

    „Când am absolvit eu, în 2006, piaţa muncii erau bună la nivel mondial, aşa că am putut alege dintre mai multe universităţi din SUA şi Europa.” A optat pentru Marea Britanie deoarece era mai aproape de casă.

    Recunoaşte însă că primeşte în continuare oferte de a preda la universităţi din SUA, Singapore sau Hong Kong. „E o piaţă globală cea a educaţiei de top.” Alege să rămână însă la Londra, unde are deja o viaţă aşezată, după cum o descrie chiar el.

    „Mai mult, London Business School este în top cinci universităţi din lume şi este mai internaţională decât cele din SUA, unde majoritatea studenţilor sunt americani.” Aici, doar 8% din cursanţi sunt britanici, iar cei mai mulţi (11% din total) sunt americani.

    Încă de când a ajuns la Londra, în 2006, Florin Vasvari a lucrat pentru London Business School. A început ca asistent universitar (assistant professor), apoi lector (associate professor) şi ulterior profesor universitar. „London Business School (LBS) e o instituţie privată. Sunt membru şi în boardul director, astfel că mă implic şi în zona administrativă. O conducem ca pe un business în sensul că împreună decidem ce programe propunem, ce bugete aprobăm şi ce investiţii planificăm.” Sursele de venit ale şcolii sunt două: taxele de şcolarizare (35.000 de lire pe an per student) şi donaţiile pe care le fac absolvenţii. Spre exemplu, LBS a cumpărat o clădire lângă campusul propriu şi în renovare a investit 80 de milioane de lire, bani donaţi de către absolvenţi, după cum povesteşte Florin Vasvari. Donaţiile pot fi investite astfel sau pot merge către un fond care la rândul lui găseşte oportunităţi de business, acest model fiind practicat de mai multe şcoli de top din lume, mai ales de cele din SUA, dar nu numai.
London Business School primeşte anual 2.500 de studenţii care se înscriu pentru un program de MBA, executive MBA sau master in finance. Acestea sunt principalele programe ale şcolii. „Avem şi un master în management pentru absolvenţii unor facultăţi din Europa care nu au experienţă în business, program ce are o durată de un an. Suntem o şcoală care oferă doar cursuri postuniversitare.”

    Mulţi români vin să studieze la London Business School, după cum spune profesorul Vasvari. „Unul dintre foştii mei studenţi e Daniel Farmache, actualmente CEO-ul e-Infra Group, iar el e doar un exemplu.” În afară de studenţi însă, LBS are şi 12.000 de executivi care vin an de an pentru cursuri de specialitate, cursuri ce pot dura o săptămână, două, o lună sau care se pot întinde pe un an dar care au frecvenţă redusă. „Eu predau cursuri de private equity pentru studenţii şcolii, dar pot şi să comasez o parte din informaţie în 4-5 zile de lecţii intensive pentru executivi.”

    Florin Vasvari afirmă că nu s-a gândit să renunţe la profesorat pentru a se dedica exclusiv consultanţei, spre exemplu, pentru că îi place ce face. „Nu am un şef, plus că mereu am ce învăţa.”

    Mai mult, în mediul universitar din Marea Britanie şi SUA, cadrele didactice nu au vârstă de pensionare, aşa că poţi preda cât vrei sau cât poţi. „Îmi place jobul meu. Cunosc 500 de oameni noi pe an şi învăţ de la ei. Cursurile sunt interactive şi 80% sau chiar 90% dintre participanţi sunt executivi sau antreprenori. Mulţi dintre studenţi sunt chiar mai în vârstă ca mine. Este un job foarte ofertant.”

    La şcolile de top din lume, profesorii seniori lucrează în medie 80-90 de ore pe an, cadrele didactice ţinând lecţii pentru circa 70 de studenţi per curs. „În afară de profesorii universităţii avem şi experţi din business care vin să predea alături de noi.”

    La LBS spre exemplu, în departamentul lui Florin Vasvari, predau executivi de top din cadrul fondurilor de investiţii majore precum KKR sau Carlyle. Sunt cursuri practice, care au aplicabilitate imediată în business. „Astfel, oamenii care studiază la noi pot să se angajeze rapid după aceea.” Fondurile de private equity, spune el, au devenit tot mai atrăgătoare pentru tineri după ce acum 10 ani toată lumea voia să lucreze în cadrul marilor bănci. Astăzi, majoritatea vrea o componentă de antreprenoriat în carieră, iar private equity-ul este de fapt un fel de antreprenoriat financiar.

    „Pe lângă predatul efectiv, noi, profesorii, avem în spate şi multe ore de pregătire. Eu, spre exemplu, fac cercetare pe cont propriu pentru cursuri pentru că, în final, la ore, nu doar ofer informaţii, ci creez valoare adăugată şi dezvolt aptitudini.” Datorită jobului el călătoreşte mult în toată lumea, la conferinţe, la alte universităţi unde merge să predea sau să îşi prezinte cercetările. În Dubai şi Hong Kong, LBS oferă cursuri, aşa că ajunge mai des.

    „Suntem activi într-o piaţă unde educaţia e un proces continuu. Tot ce predăm noi este concret, nu teoretic, altfel ca şcoală nu am fi supravieţuit.”

    În afară de profesorat, Florin Vasvari e şi consultant pentru fondul de investiţii Morphosis Capital, fiind totodată membru în board. „Le ofer o perspectivă obiectivă şi îmi spun părerea dacă un business merită investiţia sau nu.” Fondul de private equity Morphosis Capital a fost înfiinţat de patru români cu experienţă peste hotare şi are ca focus investiţiile în IMM-urile româneşti.

    „Astăzi există fonduri de investiţii dispuse să parieze pe orice tip de business. Nu mai sunt doar investitorii financiari mari care caută afaceri pe măsură, ci au apărut şi jucători care se uită către IMM-uri, spre exemplu”, spune Florin Vasvari. El e de asemenea membru în trei alte consilii de administraţie – pentru o companie din Marea Britanie care investeşte în sectorul imobiliar, pentru o firmă din Dubai care îşi concentrează atenţia pe zona de tech şi pentru o a treia din zona de soluţii de hedging.

    „Revin în România frecvent, cam o dată la două luni, pe de-o parte datorită colaborării cu Morphosis, dar nu numai.” Recunoaşte că nu s-a gândit să se întoarcă definitiv în ţară, pentru că un job ca al său e greu replicat aici. Totuşi, revine periodic, fiind implicat în businessul local.

    „Mi-e dor de cultura românească, de prieteni. Nu pot spune că duc dorul gastronomiei însă. După ce călătoreşti mult şi munceşti peste graniţă, descoperi că ai o varietate mult mai mare în alte ţări sau oraşe, precum Londra spre exemplu. Bucătăria românească este dezvoltată în jurul cărnii de porc, pe care eu nu o mănânc.”

    Traficul, pe de altă parte, este teribil peste tot în lume. În România situaţia e înrăutăţită de lipsa de infrastructură, spune el. În Londra e trafic, dar bine organizat. Plus că, dacă e să fim sinceri, Bucureştiul e încă mic prin comparaţie cu Londra.”

    Dacă ar fi să aleagă trei lucruri care ar trebui îmbunătăţite la România, ar merge pe educaţie, educaţie, educaţie. Totul pleacă de aici, crede el. Educaţia e cheia dezvoltării unei naţii.

    „Ca ţară, nu putem concura în zona de valoare adăugată mică pentru că mereu se va găsi cineva mai ieftin. Trebuie să mergi pe lanţul valoric şi să ţinteşti mai sus.” Despre businessul local, Florin Vasvari mai adaugă că se observă un interes crescut din partea investitorilor.

    „Am venit în România cu o cursă British Airways şi am remarcat că mulţi din avion erau aici pentru business. Acum 10 ani situaţia era alta. Avantajul e că România e parte din Europa şi multe fonduri abia descoperă piaţa locală.” Vestul e deja foarte competitiv. Pe de altă parte, dacă o criză va lovi Europa, atunci tot capitalul ce a venit în România va dispărea, se va întoarce acasă în Occident.

    „Momentan însă, viaţa în România pentru persoanele cu educaţie medie, dar nu numai, e bună, e mai bună ca în alte ţări. Salariile cresc, serviciile devin mai bune. Nu văd de ce lumea pleacă în număr aşa mare.” În opinia sa cele mai mari riscuri pentru România sunt bomba demografică şi faptul că mulţi oameni încă pleacă şi puţini sunt cei care se întorc.

    Despre piaţa de M&A locală, pe care o studiază îndeaproape odată cu rolul de consultant al Morphosis Capital, el spune că este puternic polarizată. „Ai fondurile paneuropene care caută acorduri majore, dar aceste tranzacţii apar o dată pe an, asta dacă apar.” Sunt ani când nu ai megatranzacţii, adică deal-uri de peste 500 de milioane de euro, spre exemplu. Au apărut însă şi fondurile interesate de IMM-uri, cum e cazul Morphosis Capital. E vorba de un segment unde nu există competiţie din partea jucătorilor internaţionali, vorbim de pariuri de sub 10 mil. euro.” În prezent sunt trei jucători în domeniu, pe lângă Morphosis mai sunt Black Sea Fund şi Equiliant Capital, fond dezvoltat de fraţii Pavăl, fondatorii retailerului de bricolaj Dedeman, cel mai mare business antreprenorial românesc.

    „Există multe oportunităţi pe segmentul acesta. Noi vorbim cu o nouă generaţie de antreprenori, o generaţie care de regulă a studiat pe afară, care înţelege ce oferă un fond de investiţii, o generaţie care are nevoie de finanţare în business.”

    În ansamblul său, piaţa de M&A din România e dominată de capitalul străin, puţine fiind fondurile ridicate de investitorii locali. Asta o face să fie volatilă.
    „În alte ţări, cei mai bogaţi antreprenori ridică fonduri şi dau mai departe banii câştigaţi pentru a-i ajuta pe cei mai mici să se dezvolte. În România, fraţii Pavăl au o primă astfel de iniţiativă şi ar putea atrage şi altele de profil.”

    Piaţa locală de M&A trece de câţiva ani printr-o perioadă bună, mergând mână în mână cu economia şi cu consumul privat. Interesul investitorilor este de altfel direct proporţional cu creşterea PIB-ului şi a altor indicatori economici de bază. Dar e invers proporţional cu timpul liber al lui Florin Vasvari, care trebuie să prospecteze atent piaţa locală, dar nu numai. „După business îmi place să îmi dedic timp familiei şi fac, cât de des pot, mountain biking. Timpul liber e însă limitat.” 

  • Fondul de private equity Abris Capital: Investim între 30 şi 80 de milioane de euro în o tranzacţie în România

    Fondul de private equity Abris Capital investeşte în medie între 30 şi 80 de milioane de euro pentru achiziţionarea unei companii din România, afirmă Adrian Stănculescu, director de investiţii şi liderul biroului din România al Abris Capital.

    Fondul de private equity preferă să investească în companii din sectoare de activitate precum producţie, servicii, logistică, reciclare, IT, iar companiile în care investesc de obicei sunt business-uri antreprenoriale, profitabile. Adrian Stănculescu, afirmă că Abris Capital nu investeşte în domenii precum imobiliare şi construcţii de infrastructură. El vede ca sectoare cu potenţial de dezvoltare serviciile, sectorul Business to Business (B2B) şi pe cel de IT.

    ”Claritatea direcţiei noastre vine din faptul că noi nu ne specializăm în un sector. Am investit în sectoare diverse pentru că aceasta a fost strategia noastră de la început. Nu vom începe să ne specializăm încet-încet doar pe business-urile de consum. Vom rămâne diversificaţi şi investim în logistică, producţie, servicii. De asemenea, sperăm să investim din ce în ce mai mult în companii de IT. Important este potenţialul de dezvoltare”, a declarat Adrian Stănculescu

    Abris Capital nu investeşte în startup-uri, după cum spun reprezentanţii companiei. De obicei, fondul de private equity achiziţionează participaţii majoritare între 51% şi 100% şi rămâne în acele companii între trei şi şase ani.

    Fondul de investiţii a făcut în această vară două achiziţii pe plan local, este vorba de Dentotal Protect, unul dintre cei mai mari jucători ai pieţei de echipamente stoma­tologice, şi de pachetul majoritar de acţiuni al grupului de companii IT Global Technical Group, activ pe piaţa din România în dezvoltare de software şi furnizare de soluţii tehnologice pentru eficientizarea clădirilor şi a infrastructurilor de securitate.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro. 

     

  • Piaţa imobiliară din România a atras investiţii de 5 mld. euro în ultimii cinci ani – cei mai mulţi bani vin din Africa de Sud

    Piaţa imobiliară locală a atras investiţii de peste 5 miliarde de euro în ultimii cinci ani, volum din care 1,4 miliarde de euro au venit din Africa de Sud, 600 mil. euro din Grecia şi 500 mil. euro din România, potrivit datelor companiei de consultanţă imobiliară Cushman&Wakefield Echinox.

    Printre numele exotice se numără şi Singapore, care prin fondul de investiţii suveran al statului Singapore a venit local prin achiziţia P3 Logistic Parks în noiembrie 2016.

    Cel mai mare investitor imobiliar de pe piaţa locală este fondul NEPI-Rockcastle, care este şi cel mai mare proprietar de centre comerciale din România, cu un portofoliu evaluat la 2,3 miliarde de euro  pe piaţa locală. Pe locul doi se află Globalworth, compania condusă de Ioannis Papalekas, cel mai mare proprietar de birouri de pe piaţa locală, cu un portofoliu local evaluat la 1,3 miliarde de euro.

    Podiumul este completat de Iulius, compania controlată de omul de afaceri Iulian Dascălu şi cel mai mare dezvoltator local de malluri şi birouri.

    Clădirile de birouri au atras cele mai mari investiţii în ultimii cinci ani, cu 1,9 miliarde de euro din totalul de cinci. Spre exemplu, în ultimul an şi jumătate Dedeman a achiziţionat birourile The Bridge contra sumei de 200 mil. euro în cea mai mare tranzacţie de pe această piaţă.

    Pe de altă parte, în ultimii cinci ani Globalworth a fost printre cei mai activi pe piaţa de birouri, achiziţionând proiecte preum Green Court din Barbu Văcărescu, jumătate din proiectul Renault Business Connected. Mai mult, Globalworth a continuat să investească în România în centre logistice şi va investi alături de Global Vision 35,5 mil. euro în viitorul proiect Global Logistics Chitila din partea de nord-vest a Capitalei.

    În cazul Cehiei, cel mai activ investitor este CTP, care este şi cel mai mare proprietar de centre logistice de pe piaţa locală şi singurul care va depăşi pragul de 1 mil. mp de depozite în perioada imediat următoare.

    Cea mai mare tranzacţie din punct de vedere valoric a fost încheiată de Dedeman, care a achiziţionat proiectul de birouri The Office din Cluj-Napoca, cu o suprafaţă închiriabilă de 63.000 metri pătraţi contra sumei de 130 de milioane de euro, de la NEPI Rockcastle şi Mulberry Development. Această tranzacţie marchează o consolidare a portofoliului Dedeman, care devine un jucător din ce în ce mai important pe piaţa locală de spaţii de birouri. Prin achiziţia proiectului The Bridge, Dedeman realizase şi cea mai mare tranzacţie de pe piaţă locală din 2018.

    O altă tranzacţie importantă a fost cea referitoare la Oregon Park C din zona Floreasca-Barbu Văcărescu, ultima clădire a proiectului Oregon Park, ce a fost vândută de Portland Trust către Lion’s Head Investments pentru o sumă estimată la 60 de milioane de euro.

    În ceea ce priveşte segmentul industrial, cea mai relevantă tranzacţie a fost achiziţionarea proiectului A1 Logistic Park de la km 13 al autostrăzii A1 de către CTP, cel mai mare proprietar de spaţii industriale, pentru aproximativ 40 de milioane de euro.

  • NN Pensii a numit un nou director de investiţii

    NN anunţă că Dan Gheorghe este numit chief investment officer (director de investiţii) al NN Pensii, mandatul său fiind în curs de autorizare de către Autoritatea de Supraveghere Financiară. El îl va succeda în funcţie pe Cristian Popa, care a ales să îşi continue cariera în afara NN.

    Începând cu 18 noiembrie, Dan Gheorghe va fi responsabil cu dezvoltarea strategiei de investiţii şi coordonarea activităţii de administrare a portofoliului de investiţii al fondului de pensii administrat privat NN, urmărind managementul prudent al celor aproximativ 4,5 miliarde de euro, active ce reprezintă economiile pentru pensie a peste 2 milioane de români.

    Noul director de investiţii al compaiei are 12 ani de experienţă profesională în industria financiară, începându-şi cariera în 2007, ca Investment Banking Analyst. În 2010, Dan s-a alăturat Franklin Templeton Investments – Emerging Markets Group, ca Investment Analyst. Un an mai târziu, el a fost numit Vicepreşedinte, coordonând activitatea de analiză investiţională pentru acţiuni listate în ţări precum România, Grecia, Croaţia, Slovenia, Georgia şi Kazahstan. Ca Vicepreşedinte în cadrul Franklin Templeton Investments, el a făcut parte din consiliile de administraţie ale mai multor companii româneşti, ca administrator neexecutiv.

    Dan Gheorghe a absolvit facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori la Academiei de Studii Economice Bucureşti şi are un master în Management Financiar şi Investiţii (DAFI) în cadrul aceleiaşi instituţii de învăţământ.

  • Nu mai speriaţi România: Economia nu este nici în prăpastie, nici la marginea prăpastiei! Suntem într-o situaţie controlabilă

    Guvernatorul Mugur Isărescu susţine că economia României nu este nici în prăpastie, nici la marginea prăpastiei, respin­gând declaraţiile alarmiste le­gate de situaţia economică a României, lăsată moştenire de PSD.

    Într-adevăr, suntem într-o situaţie mai di­ficilă, prociclică, dar, cred eu, con­tro­labilă dacă avem înţelepciunea să găsim formule adecvate de control, a spus el.

    Deficitul bugetar, deficitul de cont curent, creşterea nesustenabilă a consumului şi piaţa ten­sio­nată a muncii sunt vulnerabilităţile eco­nomice actuale, dar situaţia nu este scăpată de sub control şi, prin măsuri de corecţie, se poate re­veni la un echilibru macro.

    El spune că discută cu noul gu­vern, cu noul ministru de finanţe pentru a găsi ce­le mai bune metode de a controla situa­ţia. El a reafirmat că nu va folosi cursul valutar, în sen­sul deprecierii leului, pentru a corecta deficitul extern.

    Isărescu a afirmat că nu este împotriva creş­te­rii salariilor şi a salariului minim, dar dis­cu­ţia ţine de în cât timp se fac aceste creşteri şi cum pot companiile şi economia să le gestioneze. 

    El a remarcat dinamizarea investiţiilor în construcţii, sector care are o perspectivă favorabilă, dar la polul opus există semnale de temperare a investiţiilor tehnologice.

    În ultimii ani, România şi-a bazat cea mai mare parte a creşterii economice pe consum şi mai puţin pe producţie, mai ales că Europa începe să se confrunte cu o stagnare şi o recesiune economică.

    În privinţa deficitului bugetar, care sigur va depăşi 3% din PIB în acest an, Isărescu respinge ideea că România poate să ajungă la un deficit bugetar de 6% în 2021, estimat de Comisia Europeană.

    „Nu cred că putem să discutăm în mod serios despre un asemenea deficit, nu te iartă pieţele şi noi avem nevoie de o finanţare majoră şi de pe piaţa internă, şi de pe piaţa externă.“

    România este deja într-o perioadă destul de lungă de alegeri şi campanie electorală – prezidenţiale, locale şi parlamentare – ceea ce va face greu de implementat măsuri de austeritate.

    „Eu ştiu cât de greu este într-un an electoral, pentru că am fost prim-ministru“, a menţionat guvernatorul.

  • Emmanuel Macron vrea o politică a UE de investiţii active / Deficitul de 3% este “din alt secol”

    Emmanuel Macron, preşedintele Franţei, a pledat, într-un interviu acordat revistei The Economist pentru o politică de investiţii active a Europei, notând că regula menţinerii deficitului bugetar în ţările Uniunii Europene sub 3% reprezintă o “dezbatere din alt secol”, relatează cotidianul Le Figaro.

    “Avem nevoie de mai mult expansionism, de mai multe investiţii. Europa nu poate fi singura zonă care nu face aceste lucruri”, afirmă Emmanuel Macron în interviul acordat publicaţiei The Economist.

    “Cred că, în acest context, dezbaterea referitoare la (deficitul -n.red.) de 3% al bugetelor naţionale şi de 1% în bugetul european este o dezbatere din alt secol”, a argumentat Emmanuel Macron.

    Liderul de la Paris a subliniat că Europa trebuie să înceapă să gândească şi să acţioneze nu doar ca organizaţie economică, ci şi ca putere strategică.

  • Producătorul de carne Vascar şi-a majorat afacerile cu 15% în primele nouă luni din 2019, după investiţii de un milion de euro în extinderea capacităţii de producţie

    Vascar, unul dintre principalii producători de preparate de carne şi conserve, anunţă o majorare cu 15% a cifrei de afaceri în primele nouă luni din 2019 comparativ cu perioada similară a anului trecut, în contextul în care compania a investit un milion de euro anul acesta în extinderea capacităţii de producţie şi dezvoltarea facilităţilor necesare pentru crearea de noi produse.

    Raportat la volum, segmentul semipreparate a marcat o creştere de 35% la finalul T3/2019 faţă de perioada similară din 2018, categoria conserve a crescut cu 22% iar categoria mezeluri cu 2.5%, transmit reprezentanţii companiei.

    „Stabilitatea pieţei de materii prime de la începutul anului ne-a permis să ne atingem obiectivele stabilite pentru perioada respectivă. Începand din luna iunie, extinderea la nivel global a pestei porcine africane, şi mai ales criza din China, au pus presiune mare pe preţul cărnii de porc, materie primă de bază în industria în care activăm. Au urmat creşteri de preţ în lanţ ce au generat la rândul lor creşteri de preţ la raft cu până la 25% faţă de 2018. În acest context, consumul a înregistrat o contracţie, consumatorii fiind foarte precauţi în ceea ce priveşte achiziţia de produse din carne. Chiar şi în aceste condiţii dificile am continuat dezvoltarea businessului, am mizat pe o expansiune pe orizontală şi am pus bazele creşterii pentru anul viitor”, explică Vlad Ciuburciu, Director General Vascar.

    Producătorul estimează afaceri de peste 21 mil. euro la finalul anului, plus 20% faţă de rezultatul de 18 mil. euro obţinut în 2018, potrivit informaţiilor transmise anterior de companie.

    Strategia Vascar include în continuare dezvoltarea liniilor de business şi extinderea portofoliului de produse prin investiţii care vor continua şi anul viitor.

    Înfiinţată în 1984 la Vaslui, Vascar, companie cu capital românesc, deţine o fabrică de procesare la Vaslui şi 19 magazine proprii în regiunea Moldovei. De asemenea, Vascar produce produse “marcă proprie” pentru Carrefour, Mega Image, Penny Market şi Lidl.
     

  • Românul de 29 de ani care a trăit toată viaţa în SUA, dar vorbeşte perfect româneşte şi visează să predea la şcoala din satul în care a copilărit

    Tim Marian, senior portfolio manager la o bancă din Statele Unite, ajunge la birou în fiecare zi la 8:00 – 8:30, iar primul lucru pe care îl face este să revizuiască evoluţiile de pe pieţele bursiere asiatice şi să citească noutăţile care apar pe pieţele financiare. Apoi, se uită timp de 35 – 40 de minute la pieţele futures şi derivate pentru a înţelege cum va fi tonul zilei, timp în care Bloomberg sau CNBC sunt pe fundal la televizorul din birou.
    „Persoanele fizice care consideră serviciile mele ca fiind cele mai valoroase sunt clienţi care au 3 milioane de dolari în numerar sau active investibile şi pe care îi ajutăm să le gestioneze şi instituţii care au peste 5 milioane de dolari”, povesteşte el.
    După ce se pune la punct cu noutăţile, întocmeşte o listă cu toate activităţile care sunt de făcut în acea zi, de la răspuns la e-mailuri (clienţi, clienţi potenţiali, memo-uri interne etc.), la pregătirea pentru conferinţe telefonice şi revizuirea portofoliilor. 
    „Petrec următoarele 3-4 ore ale zilei pentru a completa sarcinile din acea listă, pentru a urmări pieţele, pentru a face orice modificări care sunt necesare portofoliilor etc. Apoi, în mod normal, iau masa cu un client sau un potenţial client (sau mă întorc acasă pentru a lua prânzul cu familia mea dacă pot). După ce mă întorc la birou, în mod normal mă întâlnesc cu clienţi potenţiali sau recomandaţi din reţeaua mea, oameni care ar dori să discute despre planificarea financiară/ gestionarea portofoliului şi văd cum îi putem ajuta.”
    Spune că face un efort să fie acasă cel târziu la 16:00-17:00, iar noaptea petrece aproximativ o oră studiind, având în vedere că este pe cale să obţină un CFA (Chartered Financial Analyst), una dintre cele trei certificări profesionale care îl interesează.


    „Eu nu am avut o diplomă în Finanţe”
    Tim Marian a trăit cam toată viaţa în SUA, având în vedere că atunci când avea mai puţin de un an – în 1991 – familia sa s-a mutat în Londra pentru o perioadă de un an, apoi s-au mutat în Queens, New York. Astfel, din 1992 până în 2011 el locuit în New York împreună cu familia sa şi, la scurt timp după ce s-a căsătorit, s-a mutat în Atlanta.
    „De fapt, eu nu am avut o diplomă în finanţe. Am început universitatea cu dorinţa de a deveni profesor, ca ambii mei părinţi, şi, dintre toate materiile, voiam să predau matematică. Ideea părea bună, dar la scurt timp după începerea şcolii am început relaţia cu soţia mea, care locuia în Cluj în acea perioadă şi care mergea la Universitatea Babeş-Bolyai”.
    Astfel, petrecându-şi verile şi iernile în România, ca să fie alături de soţia lui, şi-a dat seama că studierea matematicii ar fi presupus un efort prea mare, aşa că a făcut trecerea de la matematică la studierea englezei/ literaturii.
    „Era mai uşor, mai puţină muncă şi deja citisem majoritatea cărţilor care se cereau. Pentru un profesor salariul este acelaşi indiferent de materie. Am început facultatea la 17 ani (am terminat liceul în trei ani) şi, ca majoritatea oamenilor, căutam calea cea mai uşoară. Călătoriile mele către România au făcut să fie greu să găsesc un loc de muncă stabil mai ales în plină criză financiară şi, printr-o coincidenţă, tatăl unui prieten mi-a zis (ţinând cont de istoricul meu cu matematica) să privesc tranzacţiile valutare ca pe o posibilă sursă de venit”.
    La acel moment, nu ştia nimic despre piaţa Forex (piaţa internaţională de schimb valutar în care participanţii câştigă din diferenţa de curs valutar), iar după câteva zile de cercetare şi practică pe un cont de tranzacţionare demo şi-a dat seama că îşi doreşte să lucreze în domeniul financiar. Între timp, a obţinut diploma de absolvire la Queens College în New York.


    A fost escortat de agenţii de pază când a vrut să se angajeze
    După ce a terminat studiile, şi-a făcut CV-ul şi şi-a dat seama că nu are nicio şansă să fie chemat la un interviu dacă aplica pe portalul de HR al vreunei firme, având în vedere că nu avea studii în domeniu.
    „Aşa că m-am îmbrăcat la costum şi am căutat adresele celor mai mari bănci de investiţii şi firme din New York. M-am dus pe Wall Street şi Park Avenue şi am început să bat la uşi. M-am gândit că, dacă am noroc, va vorbi cineva cu mine câteva minute. Nicio şansă, m-am dus la patru dintre cele mai mari firme şi trei dintre ele nici nu au vrut să vorbească cu mine. La ultima la care m-am dus, au pus să fiu escortat afară de către cei de la securitate.”
    Apoi, s-a dus către firmele mai mici din domeniu, iar scenariul s-a repetat. Se simţea descurajat şi şi-a dat seama că New Yorkul e prea scump pentru el, aşa că a vorbit cu fratele său, care l-a încurajat să se mute în Atlanta – unde locuia la acea vreme – având în vedere că acesta plănuia să se mute înapoi în România.
    „La scurt timp după ce ne-am hotărât să ne mutăm în Atlanta, fratele meu s-a mutat înapoi în România. Odată rămaşi singuri în Atlanta, nu cunoşteam pe nimeni, aveam puţini bani şi eu eram foarte dezamăgit. Am făcut singurul lucru pe care îl puteam face: mi-am luat CV-ul, m-am îmbrăcat la costum şi m-am dus să bat la uşile aceloraşi firme, dar în Atlanta. Scenariul a început la fel, respingeri, mulţi oameni chiar au râs de mine. Eu am simţit că aceasta este chemarea mea, dar nu aveam idee în ce mă băgam.” Aşa a ajuns la sediul Merrill Lynch din Atlanta, unde a cerut să vorbească cu persoana aflată la conducere.
    „Pentru prima dată, cineva era dispus să îmi ofere cinci minute. Cinci minute s-au transformat în 15, apoi în 30 şi aşa mai departe. Cunoştinţele pe care le acumulasem şi studiul individual au dat rezultate, dar am plecat cu impresia că nu aveam nicio şansă să obţin jobul respectiv.”
    Prin urmare, şi-a sunat soţia plângând, era foarte frustrat şi, la scurt timp după ce a vorbit cu ea, a fost sunat de la Merrill Lynch cu o ofertă de muncă. Astfel, frustrarea s-a transformat în fericire, „au fost şi mai multe lacrimi”, pentru că „nici nu puteam să-mi imaginez cât de mult urma să mi se schimbe viaţa şi tipul de stres la care urma să fiu expus în următorii cinci ani”.


    „Puţine lucruri sunt la fel de emoţionale ca banii”
    Tim a petrecut aproximativ patru ani la Merrill Lynch, apoi a fost recrutat de o altă bancă din SUA , unde a stat aproape trei ani şi a devenit Certified Financial Planner (studii la Universitatea Emory) şi Certified Investment Management Analyst (studii la Yale School of Management).

    Cea mai mare satisfacţie a meseriei lui Tim Marian este reprezentată de faptul că lucrează cu oamenii, pentru că ajunge la conversaţii foarte personale cu clienţii, având în vedere că îi întreabă câţi bani fac, ce investiţii au, care sunt planurile lor pentru viitor, ce fel de datorii au (dacă există) şi ce îi preocupă.
    „În mod ironic, şi partea cea mai complexă este, de asemenea, să lucrezi cu oamenii. O porţiune foarte importantă a investiţiilor este aspectul emoţional al acestora. Subestimăm acest lucru şi credem că toată lumea este raţională şi matematică şi aproape niciodată nu se întâmplă aşa. Una dintre cele mai dificile părţi ale jobului este să lucrez cu oamenii ca să îi ajut să depăşească anumite aspecte psihologice atunci când vine vorba de bani. Puţine lucruri sunt la fel de emoţionale ca banii.”


    Stresul angajaţilor din servicii financiare este subestimat în filme
    Domeniul serviciilor financiare este extraordinar de stresant, dar poate deveni uimitor atunci când depui efortul necesar, crede el. Spune că mentorul său l-a ajutat să înţeleagă ceva pe care puţini oameni care lucrează în finanţe îl realizează: faptul că cei pe care îi deserveşte şi-au sacrificat o parte din viaţă pentru a munci din greu şi a-şi strânge averea.
    „Clienţii noştri au lucrat multe ore pe zi şi au dormit puţin noaptea, au ratat evenimentele din familie şi au făcut sacrificii mari pentru a fi acolo unde sunt. De aceea, este corect să sacrific şi eu o parte din viaţa mea pentru a învăţa cum să îi ajut mai bine, am o obligaţie morală să fac asta.”
    În ceea ce priveşte o comparaţie a meseriei de bancher de investiţii din viaţa reală versus cea proiectată în filmele americane, Tim spune că, în filme, „glamourul este adesea exagerat, iar stresul este aproape întotdeauna subestimat” şi că, uneori, chiar dacă bucuria unei reuşite profesionale este uimitoare, stresul poate fi devastator în această meserie. Nu pot vorbi pentru alţii, dar eu am un profund ataşament emoţional faţă de ceea ce fac şi pot spune că, uneori, bucuria este uimitoare, iar stresul poate fi devastator.”


    Vrea să fie profesor în satul Jac din judeţul Sălaj
    În ceea ce priveşte viitorul, Tim Marian spune că unul dintre obiectivele sale – poate cel mai mare – este să se mute înapoi la Zalău. De fapt, el s-ar fi mutat de mult în Zalău, dar are oameni „care contează pe el” în SUA, dincolo de faptul că nu ştie cine l-ar putea angaja cu setul de abilităţi pe care le are. Iar antreprenor nu vrea să devină.
    Locul lui preferat din lume este satul Jac din Sălaj, de unde provin mama şi soţia sa, unde şi-a petrecut în copilărie vacanţele de vară.
    „Am fost foarte binecuvântat să trăiesc o viaţă dublă, am crescut în New York, am mers la şcolile de acolo, am vorbit limba, am învăţat cultura, dar Zalăul a fost întotdeauna acasă. Adevărul este că, până la urmă, oricât de mult lucrez pentru a dezvolta latura corporatistă, voi fi întotdeauna doar un alt copil din Zalău.” Spune că se simte cel mai bine atunci când îşi duce copiii în Jac şi îi vede jucându-se pe strada unde se jucau părinţii, bunicii şi străbunicii lui. „Dacă aş putea, aş merge şi aş preda la şcoala din Jac. Ştiu că în acest moment există o criză când vine vorba de profesori în mediul rural, de ce să nu merg şi să ajut? Sper să-mi acorde şi ei cinci minute când voi merge şi voi bate la uşa lor.”

    Găseşte-ţi un mentor – cea mai bună lecţie învăţată de Est

    Cea mai mare lecţie nu vine, de fapt, din viaţa profesională. În 2016 am aflat că am o tumoare la gât (era cancer, dar nu agresiv). Adevărul este că acumulasem foarte mult stres şi mă scufundasem încet într-o depresie uşoară. A fost o perioadă îngrozitoare, am trecut printr-o intervenţie chirurgicală şi mi-a fost scoasă jumătate din tiroidă. La aproximativ două zile după operaţie, îmi amintesc că m-am uitat pe fereastră spre lacul din spatele casei şi m-am gândit că cel mai logic lucru ar fi fost să merg şi să mă arunc în el şi să nu ies niciodată afară. Nu m-am gândit niciodată cât de drastic ar putea fi dezechilibrul hormonal cauzat de tiroidă. Slavă Domnului, soţia mea a fost acolo, dar pentru o clipă, gândul a fost foarte real. La aproximativ o lună, am mers să iau singur prânzul în pauză, iar viaţa mi s-a schimbat drastic. Un domn mai în vârstă s-a apropiat de mine şi m-a întrebat dacă poate să mi se alăture, fiindcă amândoi eram singuri. Am fost de acord, s-a aşezat şi mi-a pus o întrebare: „Când începi să construieşti o casă?”. După aproximativ o oră şi jumătate, mi-am dat seama că trebuie să stau aproape de această persoană. Timp de doi ani, această persoană m-a îndrumat. Cea mai bună lecţie pe care o poţi învăţa în afaceri şi chiar şi în viaţa personală este aceasta: dacă eşti tânăr, găseşte pe cineva care a trecut prin viaţă, roagă-l să te mentoreze şi vei realiza că sunt atât de multe lucruri pe care nu le ştii. Cineva trebuie să ne înveţe să gândim, chiar dacă credem că putem gândi deja pe cont propriu, un pic de experienţă de viaţă ajută mult.

    Cum se vede economia României din biroul din Atlanta

    Sunt foarte optimist (poate în mod naiv) cu privire la România. Cred că o parte a problemei este că mulţi dintre noi, românii, nu avem o viziune clară despre ceea ce ne dorim. Ţara s-a îmbunătăţit considerabil în ultimii 20 de ani când vine vorba de atragerea de investitori străini. Mulţi oameni spun că dacă am avea un sistem fiscal mai avantajos ar fi ideal (ar ajuta), dar cred că noi, ca popor, ar trebui să ne concentrăm pe promovarea stabilităţii guvernamentale, pe pedepsirea dură a corupţiei (pentru a o descuraja) şi pe aplicarea unor legi care au fost de fapt adoptate, deoarece predictibilitatea poate fi atractivă. Urmăresc Cartea Albă publicată de Consiliul Investitorilor Străini şi lucrurile fascinante sunt:
    – faptul că aproximativ 1/3 dintre persoanele angajate lucrează pentru companii străine şi se pare că proporţia va creşte în viitor;
    – e interesant că firmele străine (cu angajaţi români) au o productivitate de două ori mai mare decât firmele cu capital românesc (mi se pare foarte trist, sincer);
    – SUA au un rol foarte mic în comparaţie cu Austria, Germania şi Olanda când vine vorba de investiţiile străine directe.
    Am petrecut ceva timp gândindu-mă la felul cum este structurată ţara şi consider că, cu schimbări în infrastructură şi leadership, am putea vedea o rată de creştere a Produsului Intern Brut pe cap de locuitor asemănătoare cu cea din 2000-2008.  Însă cred că avem un aparat guvernamental mult prea numeros.

    Sfaturi de investiţii pentru românii care câştigă peste 1.000 de euro net pe lună

    Există o carte foarte bună, pe care o recomand clienţilor şi copiilor lor, „Cel mai bogat om din Babilon”. Este un bun punct de plecare pentru a-şi face o idee despre cum să gestioneze banii. La 1.000 de euro, în cea mai mare parte, poţi trăi bine (în funcţie de oraş, un astfel de salariu pentru Zalău ar fi excelent) şi ai rămâne şi cu ceva bani. Să ştii să îţi gestionezi bugetul este important. Mie îmi place să păstrez o structură simplă a bugetului: donez 10% din ceea ce fac (fie bisericii, fie în scopuri caritabile, în funcţie de ceea ce îi face plăcere fiecăruia), 70% cheltuiesc (să zicem lifestyle), iar la ultimii 20% se întâmplă „magia”. Dacă aş locui în România, probabil că mi-aş împărţi cei 20% în două părţi: 10% aş economisi şi i-aş investi într-o afacere proprie sau aş încerca să achiziţionez imobile pentru închiriere, pentru a-mi diversifica fluxul de venituri. Pentru ceilalţi 10% aş deschide un cont la o companie de brokeraj şi aş începe să mă uit la achiziţionarea de acţiuni în companii cu care sunt familiarizat şi aş investi în soluţii pe care le pot
    înţelege.

    Viitorul muncii în era tehnologiei

    Oamenii se stresează în legătură cu asta şi nu ar trebui. Cred că noua tehnologie (de exemplu inteligenţa artificială) îi va ajuta pe oameni să facă ceea ce fac cel mai bine, să gândească şi să creeze! Susţin reducerea zilei de muncă dacă putem menţine eficienţa şi randamentul la fel sau chiar să le îmbunătăţim. Nu aduce niciun beneficiu să stai pur şi simplu la serviciu şi să aştepţi să treacă timpul. Cu toţii avem nevoie să ne adaptăm. În prezent, în sectorul financiar există foarte multă anxietate (pentru unii) că IA va prelua locurile de muncă, dar cred că este o concluzie prea dramatică. O persoană foarte calificată care lucrează pe lângă roboţi ar putea fi extrem de benefică pentru creşterea productivităţii şi a eficienţei.

  • Ted’s Coffee se extinde cu încă două unităţi în Capitală, după investiţii de 100.000 de euro. Vasi Andreica, CEO: Contextul este foarte bun pentru a ne dezvolta reţeaua

    Lanţul de cafenele Ted’s Coffee, controlat de antreprenorul român Vasi Andreica, bifează 22 de cafenele în Capitală, după o investiţie de 100.000 de euro în două noi unităţi.

    Reţeaua ajunge astfel la 30 de cafenele în principalele oraşe ale ţării, printre care Ploieşti, Braşov, Sibiu, Oradea, Timişoara şi Bucureşti

    “Contextul este foarte bun pentru a dezvolta reţeaua noastră de cafenele şi de a investi în extindere”, explică Vasi Andreica, CEO Ted’s Coffee.

    Cele două cafenele sunt amplasate foarte aproape de Piaţa Romană şi de Piaţa Victoriei, şi ocupă fiecare o suprafaţă de aproximativ 40 metri pătraţi.

    “În acest moment ne concentrăm pe dezvoltarea reţelei şi pe calitatea serviciilor”, adaugă Vasi Andreica, care estimează că până la finalul anului compania va ajunge să opereze un număr de 33 unităţi.

    Din reţeaua Ted’s fac parte mai multe concepte de cafenele, a căror suprafaţă variază între 8 me-tri pătraţi (pentru un coffee cart – cărucioare portabile) şi 120 de metri pătraţi, cât are unitatea de la Universitate. Media se situează la 40-70 de metri pătraţi, iar investiţia este cuprinsă între 30.000 şi 50.000 de euro pentru o singură unitate, potrivit unor informaţii furnizate anterior de ofi-cialii Ted’s Coffee.

    Anvas Trading, compania care operează businessul Ted’s Coffee Co, a raportat afaceri de 12,3 mil. lei în 2018, în scădere cu 16% faţă de rezultatul obţinut în anul precedent, arată datele de la ministerul de Finanţe.