BusinessMagazin

Tag: inselaciune

  • “Cadouri din partea Primăriei”, o nouă metodă de înşelăciune

    Un pensionar în vârstă de 71 de ani, din Hunedoara, a reclamat la Poliţie că în timp ce se deplasa pe strada Ştrandului, din Deva, a fost abordat de un bărbat necunoscut.

    Acesta a coborât dintr-un autoturism cu numere de înmatriculare străine şi i-a spus că i-a adus mai multe cadouri „din partea Primăriei”, printre care şi două ceasuri, pe care le-ar fi lăsat soţiei, la domiciliu. Pentru acestea i-a solicitat 250 de lei, scrie  zhd.ro.

    Bărbatul şi-a dat seama că a fost înşelat, motiv pentru care s-a adresat poliţiştilor. „Poliţiştii au întocmit dosar de cercetare penală pentru înşelăciune şi efectuează investigaţii în vederea identificării suspectului”, a informat Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Hunedoara.

  • Dezvăluirile incredibile ale unei femei care a fost nevoită să se prefacă că este bărbat pentru a putea obţine un loc de muncă

    Pili Hussein a crescut într-o familie mare din Tanzania, ca fiică a unui fermier cu 6 neveste şi alţi 37 de copii. “Tatăm meu m-a tratat ca pe un băiat şi am primit animale de care să am grijă”, povesteşte ea. “Nu mi-a plăcut deloc acea viaţă.”

    Căsătoria a fost şi mai nefericită: la 31 de ani, Pili a fugit de soţul abuziv.

    În căutarea unui loc de muncă, ea a ajuns în micul oraş Mererani, la bazele muntelui Kilimanjaro – singurul loc din lume unde există mine dedicate extracţiei de tanzanit, o piatră preţioasă rară.
     

    “Femeile nu au acces, aşa că am intrat îmbrăcată ca un bărbat, cu nişte pantaloni largi”, povesteşte femeia. “Le-am spus să-mi zică Unchiul Hussein, nimeni n-a ştiut că adevăratul meu nume e Pili.”

    Astfel, femeia a început să lucreze în tunelurile de sute de metri, 10-12 ore pe zi, săpând în căutarea tanzanitului.

    A trecut doar un an până să dea lovitura, descoperind două zăcăminte importante; cu banii câştigaţi, a construit case pentru fraţii şi părinţii ei şi a angajat mai mulţi mineri ca să lucreze alături de ea.

    Identitatea ei a fost dezvăluită ca urmare a unei întâmplări extraordinare: o femeie din zonă a spus că a fost violată, iar poliţia a arestat mai mulţi mineri, printre care şi Pili, ca suspecţi.

    A cerut să fie examinată de o femeie, pentru a dovedi că nu putea fi vinovată de viol, iar la scurt timp după poliţia a eliberat-o.

    Colegilor săi le-a luat o bună perioadă de timp pentru a se obişnui cu ideea că Unchiul Hussein era, de fapt, o femeie. “Cred că unii m-au luat în serios doar când m-am căsătorit, câţiva ani mai târziu”, povesteşte ea.

    Pili Hussein a reuşit să îşi construiască o carieră de succes, astăzi deţinând o companie minieră cu peste 70 de angajaţi.

  • Povestea tânărului de 25 de ani care a “păcălit” liniile aeriene şi a reuşit să zboare gratis în jurul lumii

  • Marian Godină, păcălit de Google de 1 aprilie. Eroarea persistă la 3 zile după “incident”

    Mai ales poliţistul nostru preferat, îngerul păzitor al circulaţiei din România, dl. Marian Godină. El a dat un search după numele propriu şi Google i-a returnat un rezultat neanticipat.  Mare i-a fost surpriza când motorul de căutare i-a returnat rezultatele căutării lui. Totul părea în regulă, mai puţin un detaliu foarte important despre Godină.

    IATĂ AICI CUM L-A PĂCĂLIT GOOGLE PE MARIAN GODINĂ DE 1 APRILIE

  • Cea mai mare companie de maşini care nu a păcălit testele de consum şi de poluare. E din Germania

    Ancheta DGCCRF a făcut parte dintr-o campanie mai amplă realizată în urma scandalului de înşelăciune al Volkswagen Group. În trecut, aceeaşi entitate a atras atenţia procurorilor în privinţa suspiciunilor fraudării emisiilor de către Fiat Chrysler Automobile, Renault şi PSA Group.

    IATĂ AICI CARE E COMPANIA GERMANĂ CARE NU TRIŞEAZĂ LA TESTELE DE POLUARE ŞI DE CONSUM

  • Cum a reuşit acest om să păcăleasă autorităţile să-i dea bani. Cu sumele primite a plecat în vacanţe în jurul lumii

    Stephen Astbury are 32 de ani şi a solicitat ajutoare în bani organizaţiilor care susţin persoanele care nu pot să lucreze din motive obiective, pretinzând că nu poate să lucreze din cauza unei tulburări de personalitate şi a depresiei.

    Tatăl a cinci copii a fost condamnat după ce acesta a început să posteze fotgrafii pe Facebook din vacanţele sale în jurul lumii. Astbury a pozat în faţa turnului Eiffel, făcând snorkelling şi chiar şi cu papagali, în vacanţe exotice; în timp ce pretindea că nu este potrivit pentru muncă.

    Ulterior, cei care i-au cercetat cazul au văzut că Astbury câştiga şi un salariu lucrând în construcţii, dar avea şi câştiguri din vânzarea de fier vechi.

    Astbury şi-a recunoscut frauda, dar a reuşit să scape din închisoare după ce a povestit că a reuşit să supravieţuiască dintr-un accident mortal. Potrivit avocatului său, exista un risc de 90% să-şi fi pierdut viaţa în respectivul accident.

    Potrivit procurorului care i-a anchetat cazul, valoarea fraudei în care a fost implicat a ajuns la peste 15.000 de lire sterline. Astbury a primit o pedeapsă de 32 de săptămâni care a fost suspendată pentru 12 luni.

     

  • Cum a reuşit acest om să păcăleasă autorităţile să-i dea bani. Cu sumele primite a plecat în vacanţe în jurul lumii

    Stephen Astbury are 32 de ani şi a solicitat ajutoare în bani organizaţiilor care susţin persoanele care nu pot să lucreze din motive obiective, pretinzând că nu poate să lucreze din cauza unei tulburări de personalitate şi a depresiei.

    Tatăl a cinci copii a fost condamnat după ce acesta a început să posteze fotgrafii pe Facebook din vacanţele sale în jurul lumii. Astbury a pozat în faţa turnului Eiffel, făcând snorkelling şi chiar şi cu papagali, în vacanţe exotice; în timp ce pretindea că nu este potrivit pentru muncă.

    Ulterior, cei care i-au cercetat cazul au văzut că Astbury câştiga şi un salariu lucrând în construcţii, dar avea şi câştiguri din vânzarea de fier vechi.

    Astbury şi-a recunoscut frauda, dar a reuşit să scape din închisoare după ce a povestit că a reuşit să supravieţuiască dintr-un accident mortal. Potrivit avocatului său, exista un risc de 90% să-şi fi pierdut viaţa în respectivul accident.

    Potrivit procurorului care i-a anchetat cazul, valoarea fraudei în care a fost implicat a ajuns la peste 15.000 de lire sterline. Astbury a primit o pedeapsă de 32 de săptămâni care a fost suspendată pentru 12 luni.

     

  • A reuşit să păcălească bursa şi să câştige 50 de milioane de dolari, dar s-a lăsat apoi păcălit de alţii şi a pierdut tot

    Una dintre tranzacţiile sale ieşea în evidenţă: fusese operată în dimineaţa zilei de 26 mai 2010, atunci când indicele dow jones industrial average căzuse, timp de câteva minute, cu aproape 1.000 de puncte.

    Cauţiunea a fost stabilită la 6,3 milioane de dolari; suma pare uriaşă, dar registrele companiei deţinute de Navinder Sarao arătau faptul că el câştigase în jur de 50 de milioane de dolari în cei cinci ani anteriori. Toată lumea se aştepta ca traderul să ajungă acasă în câteva ore, dar lucrurile au luat o altă întorsătură. Sarao nu a putut plăti cauţiunea, fiindcă majoritatea averii sale era formată din investiţii şi conturi offshore.

    Avocaţii au găsit totuşi o soluţie: dacă procuratura accepta o reducere a cauţiunii până la 50.000 de lire sterline, ei se angajau să caute banii dispăruţi de-a lungul anilor.

    Trecerea în revistă a investiţiilor realizate în perioada 2005-2015, zeci de interviuri şi mii de documente au scos la iveală un alt aspect: Navinder Sarao, traderul savant acuzat de sabotarea pieţelor financiare din dormitorul său, ar fi fost chiar el victima unor înşelătorii care l-au lăsat fără niciun ban.

    Sarao nu a comentat niciodată aceste lucruri, dar avocaţii săi au descris situaţia în felul următor: „Pe scurt, el are abilităţi extraordinare în ceea ce priveşte recunoaşterea unor trenduri, şi cu siguranţă unele de matematică, dar are şi o serie de limite în ceea ce priveşte zona socială”.

    UN TRADER STRĂLUCIT

    Cariera lui Navinder Singh Sarao a început în anul 2002 la Futex, o companie din centrul Londrei care oferea un birou traderilor începători, cerând în schimb chiar şi 50% din profitul acestora. „A fost evident încă de la început că Nav avea să devină un trader legendar”, a declarat Paolo Rossi, preşedintele Futex, într-un interviu acordat celor de la Bloomberg la scurt timp după arestarea lui Sarao. „Avea potenţialul să devină unul dintre cei mai buni din lume.”

    Însă banii serioşi au început să vină în 2008, atunci când Sarao a părăsit Futex. Între iunie 2008 şi iunie 2009, sumele deţinute de el au crescut de la 461.000 de lire sterline la 14,9 milioane de lire sterline. În acelaşi an, Sarao a angajat un programator pe care l-a însărcinat cu dezvoltarea unui software pe care autorităţile îl consideră „un mijloc de a înşela piaţa”.
    Foştii săi colegi vorbesc despre hainele sale ieftine sau reticenţa în a cheltui bani pe maşini sau ceasuri. Dorinţa sa aproape obsesivă de a păstra banii şi de a-şi creşte averea este vizibilă şi în modul în care Sarao şi-a condus businessul; căutând o metodă a micşora valoarea taxelor pe care trebuia să le plătească, el a intrat în contact cu John Dupont, director la acea vreme în cadrul companiei Montpelier Tax Consultants.

    Dupont, un bărbat în jur de treizeci şi ceva de ani, aborda potenţiali clienţi promiţându-le că îi poate scuti de plata unor taxe. Traderii independenţi erau printre cele mai bune ţinte, pentru că erau predispuşi unui nivel ridicat de risc. Iar Sarao, un visător cu un talent incredibil de a face bani, era victima ideală.
    În 2009, urmând sfaturile celor de la Montpelier Tax Consultants, Sarao a intrat într-o schemă complicată, bazată de eliminarea dividendelor, care ar fi trebuit să rezulte într-o scădere considerabilă a taxelor ce trebuia plătite. Mulţumit de rezultatele iniţiale, traderul a decis să continue parteneriatul cu John Dupont.

    Undeva în anul 2012, Dupont i l-a prezentat lui Sarao pe Jesus Alejandro Garcia Alvarez, un mexican în căutare de investitori pentru compania sa, IXE Group. Garcia s-a prezentat drept moştenitor al unei familii de miliardari cu afaceri în mai multe ţări. Stabilit în Zürich de câţiva ani, Garcia lucrase intens pentru a-şi construi o reputaţie.
    Garcia prezenta IXE ca o companie destinată celor cu foarte mulţi bani, oferind o gamă largă de servicii – de la evaluarea bunurilor până la consultanţă în ceea ce priveşte alegerea unei şcoli private.

    Mai multe ziare din Elveţia au scris despre Garcia, prezentându-l ca un tânăr ce făcea valuri în elita de business a oraşului Zürich; o publicaţie l-a inclus chiar pe lista anuală a celor mai înstăriţi afacerişti. Într-o anumită ocazie, mexicanul a fost invitat la Bloomberg TV pentru a discuta despre agrobusiness, managementul averii şi capital investiţional. Un alt interviu a avut loc în compania celor de la CNBC, unde Garcia a vorbit despre noua „goană după aur”, în acest caz fiind vorba despre litiu.

  • Povestea tânărului de 25 de ani care a “păcălit” liniile aeriene şi a reuşit să zboare gratis în jurul lumii

    Luna trecută, Ben Schlappig a postat pe contul său de Instagram imagini din Beijing, Germania şi Los Angeles. Deşi pozele sugerează că tânărul de 25 de ani se află într-o vacanţă prelungită, situaţia este cu totul alta: călătoriile reprezintă jobul său.

    Anul trecut, Schlappig şi-a pus toate lucrurile în câteva valize şi, folosind cunoştinţele sale despre programele de loialitate oferite de companiile aeriene, a început să viziteze cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, scriu cei de la Daily Mail.

    “Sunt foarte fericit pentru că pot să fac ceea ce iubesc”, a declarat Schlappig în cadrul unui interviu acordat celor de la Rolling Stone. “Avionul este dormitorul meu, este biroul meu, este viaţa mea de zi cu zi.”

    Schlappig este membru al unei comunităţi numite “hobbyists”, care  adună oameni ce au reuşit să “păcălească” sistemul de recompense oferit de marile linii aeriene. Schlappig este membru de la vârsta de 13 ani, atunci când a descoperit site-ul Flyer Talk şi a început să înveţe despre greşelile din formulele de calcul folosite de companii. Înainte de majorat, tânărul străbătea Statele Unite week-end de week-end, profitând de milele acumulate în contul său.

    După ce a intrat la colegiu, Schlappig a pornit un blog numit “One mile at a time” prin intermediul căruia povesteşte aventurile sale şi îi învaţă şi pe alţii cum să profite de programele de fidelizare. După scurt timp, el a început să ţină discursuri pe această temă şi a fondat, alături de un alt membru al grupării “hobbyists”, o companbie de consultanţă numită PointsPros.

    Care este însă secretul lui Schlappig? Pe scurt, spune tânărul, trebuie să câştigi mai multe mile decât poţi cheltui. Cele mai multe companii folosesc un algoritm simplu, adică îţi oferă o milă pentru fiecare dolar cheltuit. Sunt însă şi alte metode de a obţine mile, după cum explică Schlappig. Spre exemplu, trebuie urmărite ofertele promoţionale la bilete de avion sau numeroasele greşeli din algoritmul programului de fidelizare. Pe blogul său, tânărul american explică în detaliu toate aceste variante.

  • Cum a produs noul preşedinte american cea mai mare supriză din istoria politică modernă

    9 noiembrie, 2 dimineaţa ora României. La americani au început să se închidă secţiile de votare, iar postul de ştiri CNN transmite primele exit polluri. Nimic ieşit din comun: Trump câştigă în sud statele tradiţional republicane, iar clinton îşi adjudecă voturile electorale din Vermont, teritoriu din nord. Mai trece o oră, apar noi rezultate: Clinton câştigă New York şi New Jersey, state cu majoritatea populaţiei în zone urbane, iar Trump câştigă statele pe care trebuia neapărat să le câştige, precum Nebraska sau Kansas. Carolina de nord, stat pentru care ambii se luptă, pare a merge către democrată.

    Vine însă ora 4: Trump preia conducerea în Carolina de nord şi în Ohio; jumătate de oră mai târziu, el conduce în majoritatea statelor în care e prea devreme pentru a se face o predicţie. Bursele încep să cadă: Jake Tapper, jurnalist emblematic al postului CNN, se întreabă dacă nu am putea cumva asista la o surpriză. Şi ce surpriză!

    Sondajele de opinie s-au înşelat. Jurnaliştii s-au înşelat. Analişti din lumea întreagă s-au înşelat. Donald Trump este cel de al 45-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii.

    Un singur om a prezis că Trump va ieşi preşedinte: profesorul Allan Lichtman a reuşit să prezică cine va câştiga alegerile din ultimii 32 de ani, folosind un mecanism care nu este bazat pe sondaje, opinii, popularitatea candidatului, ci foloseşte un sistem de adevărat sau fals pe care l-a denumit „Chei către Casa Albă“. Profesorul s-a bazat pe faptul că prin aceste alegeri este judecată în primul rând performanţa partidului care are deja preşedinte la Casa Albă.

    Predicţia sa şi rezolvarea algoritmului l-au indicat pe Donald Trump ca fiind câştigător. „Nu am văzut niciodată un candidat care să‑şi fi petrecut viaţa îmbogăţindu-se pe spatele altora. Este primul candidat din istoria noastră care minte în serie, mascând lucrurile. Niciodată nu am mai avut un candidat care nu numai o dată, ci de două ori, într-un mod insidios, a incitat la violenţă împotriva unui contracandidat. N-am mai avut un candidat care să invite o putere străină ostilă să se amestece în alegerile americane. N-am mai avut vreun candidat care să ameninţe că va începe un război aruncând în aer navele din Golful Persic dacă se apropie prea mult de cele americane. N-am avut niciodată un candidat care să îşi ia drept model un dictator străin. Date fiind toate aceste excepţii, este posibil ca Donald Trump să zdruncine un model care a ţinut peste 150 de ani în istoria noastră şi să piardă aceste alegeri, chiar dacă circumstanţele istorice îi sunt favorabile“, a declarat profesorul Allan Lichtman cu două săptămâni înaintea alegerilor. Nu a fost să fie: Donald Trump i-a confirmat sistemul.

    Este un exemplu, sigur, şi probabil că mai sunt şi alţii care l-au văzut pe Trump câştigător; dar cel mai convins susţinător al lui Trump a fost el însuşi. Candidatul republican a repetat, aproape obsesiv, că toate sondajele de opinie sunt greşite, că el va redesena harta prezentată de majoritatea instituţiilor media din America şi nu numai. Nimeni nu l-a crezut. Dar în noaptea de 8 spre 9 noiembrie, lumea întreagă a urmărit, aproape fără reacţie, cum un miliardar din New York fără niciun fel de experienţă politică a învins dinastia Clinton.

    Cum a câştigat însă Trump? Candidatul republican a făcut exact ceea ce a spus că va face: a întors rezultatul. Şi a reuşit asta într-un mod spectaculos, câştigând state precum Michigan, Pennsylvania sau Wisconsin. Cel din urmă, spre exemplu, nu mai fusese câştigat de republicani de pe vremea lui Ronald Reagan, în 1984; Michigan şi Pennsylvania erau „albastre“ încă din 1988. Iar în 2016, aceste teritorii care formează aşa-numita „centură de rugină“ (nume dat ca urmare a dispariţiei treptate a zonelor industriale) erau considerate un pariu sigur pentru Hillary Clinton şi Partidul Democrat.
    Trump avea nevoie să câştige un singur stat dintre cele trei pentru a „sparge“ defensiva democraţilor. Le-a câştigat însă pe toate trei.

    Candidatul republican a profitat, într-un fel, de îngâmfarea echipei lui Clinton, care a văzut statele din „centura de rugină“ ca fiind unele gata câştigate; democraţii au investit mai puţini bani şi mult prea puţin timp în zonă, trezindu-se parcă în ultimele zile, atunci când au organizat mai multe mitinguri electorale. Trump, în schimb, a ignorat glumele pe seama campaniei sale şi a atacat statele albastre de-a lungul coastei de nord-est.  Şi-a trimis acolo soţia – care a devenit doar a doua „primă doamnă“ născută în afara Statelor Unite, după nevasta lui John Adams la finele secolului XIX –, şi-a trimis copiii, a investit bani în reclame TV şi a făcut numeroase opriri chiar el. Iar atenţia acordată oamenilor s-a transformat în voturi.

    Dar Trump nu a câştigat alegerile doar cu Michigan, Pennsylvania şi Wisconsin. El a câştigat 31 de state faţă de cele 19 din dreptul lui Clinton.

    Arkansas, spre exemplu, este statul din care şi-a lansat cariera politică Bill Clinton, fostul preşedinte american şi soţul lui Hillary Clinton: Trump l-a câştigat cu peste 60% din voturi.

    În săptămânile premergătoare alegerilor, majoritatea eram de acord că cea mai importantă luptă se va da în Florida; vă aduceţi aminte, probabil, alegerile din anul 2000, atunci când George W. Bush a câştigat preşedinţia obţinând cele 25 de voturi electorale din Florida la o diferenţă de 537 de voturi. 537 de voturi dintr-un total de 6 milioane de voturi exprimate. În 2012, Barack Obama a câştigat voturile din „The Sunshine State“ cu 0,9%. Florida, aşadar, e un stat cunoscut pentru raportul extrem de strâns dintre democraţi şi republicani, dar sondajele din apărute în ultimele trei-patru săptămâni o dădeau favorită pe Hillary Clinton.

    Din nou, n-a fost să fie. Trump a câştigat Florida cu peste 100.000 de voturi şi s-a detaşat în cursa spre 270 de voturi electori (numărul minim de care un candidat are nevoie pentru a deveni preşedinte, conform sistemului electoral din Statele Unite – n.red.).