BusinessMagazin

Tag: infrastructura

  • O abordare nouă în cybersecurity

    Modul în care sunt instalate în prezent soluţiile de securitate cibernetică în majoritatea companiilor rămâne încă unul complicat şi laborios, la fel cum era în trecut. Un start-up local, care a atras în echipă şi unul dintre cele mai cunoscute nume din industria locală de cybersecurity – Alex „Jay“ Bălan, vine cu o abordare nouă, de a automatiza aceste activităţi, cu planuri ambiţioase de a completa oferta în viitor şi cu un marketplace de soluţii împotriva atacurilor cibernetice.

     

    „Vrem ca în viitor să aducem la aceeaşi masă vendorii de soluţii de securitate, acei dezvoltatori de software, cu administratorii IT – cei care instalează soluţiile de securitate în infrastructura lor. Mai concret, cum ar arăta acest lucru? Avem administratorii IT care din varii surse află că au nevoie de securitate în infrastructura lor. De exemplu, apelează la cei de la Pentest Tools şi le fac un audit sau au o platformă de evaluare a vulnerabilităţilor şi acea platformă spune că anumite aspecte nu sunt acoperite aşa cum trebuie. Noi vrem să venim în continuarea acestor platforme şi să le oferim acestora posibilitatea de a-şi instala facil soluţii de securitate IT“, a declarat în cadrul emisiunii ZF IT Generation, la rubrica Start-up Pitch, George-Andrei Iosif, cofondator, MutableSecurity. El a pornit proiectul împreună cu câţiva colegi de la masterul pe care îl urmează în cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti. „Acolo, în semestrul I am avut o materie de introducere în antreprenoriat şi, fiind la un masterat de securitate, ne-am ales o idee în securitatea IT. La început de tot, am avut mai multe idei, le-am prezentat între noi şi a rămas ideea aceasta de MutableSecurity. În decembrie am participat la Innovation Labs Idea Jam, acesta fiind un eveniment în Bucureşti în care se prezintă idei.“ Acolo au obţinut premiul întâi. „Între timp, am avut câteva restructurări de echipă, iar în martie ne-am înscris în programul Innovations Labs, unde am trecut de hackathon şi lunile următoare, până acum o săptămână chiar, am participat la workshopurile şi cursurile de acolo“. MutableSecurity a urmat programul de preaccelerare al Innovation Labs de anul acesta şi s-a numărat chiar printre start-up-urile finaliste.

    George-Andrei Iosif, cofondator al MutableSecurity: „Eforturile noastre se concentrează în două direcţii. În primul rând, vrem să avem un pilon open source, adică un «engine» pentru automatizare de soluţii de securitate IT care să fie public. În momentul de faţă, acesta este disponibil pe GitHub şi poate fi descărcat de oricine pentru gestionarea unor soluţii de securitate pe care noi le integrăm acum. Iar după ce finalizăm acest «engine», vrem să începem lucrul la un agent, adică la un program software care să stea pe serverele utilizatorilor şi care să comunice cu serverele noastre.”

    Care este însă în prezent stadiul actual al proiectului MutableSecurity? „Eforturile noastre se concentrează în două direcţii. În primul rând, vrem să avem un pilon open source, adică un «engine» pentru automatizarea de soluţii de securitate IT care să fie public. Iar după ce finalizăm acest «engine», vrem să începem lucrul la un agent, adică la un program software care să stea pe serverele utilizatorilor şi care să comunice cu serverele noastre. Iar serverele noastre să primească nişte date pe care agentul le raportează şi noi să le afişăm utilizatorilor în cadrul unei interfeţe grafice – web de preferat, pentru că am învăţat de la ei că este mult mai facil aşa şi, de ce nu, să facem şi o alertare. De exemplu, dacă avem un administrator IT cu multe staţii de lucru pe care este instalată o soluţie de antivirus să putem să-i raportăm dacă un antivirus a fost dezactivat. Poate el a dezactivat-o, poate a vrut să actualizeze ceva, însă dacă un atacator are acces la acea maşină, acesta este primul lucru pe care l-ar face – să dezactiveze anumite măsuri de securitate ca după să aibă o viaţă mai uşoară în a sări şi în alte staţii din acea reţea“, a explicat George-Andrei Iosif. După ce echipa va finaliza cele două module ale platformei, va începe să discute cu IMM-uri din România, dar şi din străinătate, pentru a testa soluţia pe scenarii reale. Principalul obiectiv al echipei MutableSecurity în perioada următoare este dezvoltarea şi validarea soluţiei, iar pentru că dezvoltarea va necesita tehnologii tot mai complexe, start-up-ul va avea nevoie şi de o investiţie financiară. Cum a ajuns însă Alex „Jay” Bălăn, care a lucrat timp de 15 ani în cadrul Bitdefender – producătorul local de soluţii de securitate IT renumit la nivel global, şi care acum ocupă poziţia de Chief Information Security Officer (CISO) al grupului Superbet, cel mai mare operator de pariuri sportive din România, să fie implicat în start-up-ul MutableSecurity? „Am avut un noroc foarte mare. În primul rând ca studenţi, pentru că acest proiect a plecat din facultate şi, fiind la două grupe de studiu cumva foarte înrudite, ambele pe securitate, i-am propus lui Alex să colaborăm la proiectul acesta şi de-a lungul lunilor a contribuit cu sfaturi foarte utile şi ne-a făcut să înţelegem anumite aspecte din securitate la care altfel nu am fi putut avea acces cu experienţa pe care o avem noi în momentul de faţă. Lucrăm de câteva luni în industrie şi nu ne putem compara cu nivelul de expertiză pe care îl are el”, a precizat George-Andrei Iosif.

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizată în prezent împreună cu BCR Innovx, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot.

    Start-up Pitch

    1. Invitat: Julius Fabini, fondator al Agramonia

    Ce face? A dezvoltat un marketplace care face legătura între ghizi de turism, fermieri şi turişti, astfel încât să le fie mai uşor turiştilor să îşi rezerve o vacanţă într-un sat din România.

    „Avem o bază de date generoasă care ne permite să ne extindem destul de agresiv, iar anul viitor vrem să lansăm platforma în toată Transilvania, practic vrem să facem Agramonia disponibilă în 400 de sate din România, iar în 2024 sperăm să putem să ne extindem în toată ţara. Noi avem în spate un sistem de administrare complex şi gândit special pentru mediul rural din România.”

    2. Invitat: Radu Vladimir Răuţă, cofondator, dMonitor

    Ce face? Dezvoltă o platformă care simplifică şi automatizează procesul de asigurare a conformităţii cu reglementările financiare în vigoare. Platforma funcţionează ca un motor de căutare al persoanelor expuse public ce ajută companiile să îşi reducă riscul de pierderi financiare, având la dispoziţie într-un singur loc toate informaţiile necesare pentru evaluarea riscului în cazul unui client nou, expus public sau politic.

    „În prezent, suntem în discuţii cu diferite companii din toate verticalele pe care le ţintim. Am putea spune că dacă într-un an am avea 30% dintre jucătorii din fiecare verticală ca şi clienţi, ar fi un lucru foarte important pentru noi. Vorbim totuşi de verticale cu undeva la 15-20 de companii.”

    3. Invitat: Flavius Holerga, cofondator al Morpheus

    Ce face? Dezvoltă un sistem de autentificare descentralizat pentru verificarea identităţii utilizatorilor pe internet.

    „Ţintim să ajungem la 20 de clienţi în «closed beta», moment în care o să trecem la varianta de «open solution». Deocamdată avem undeva în jur de 6 clienţi cu care discutăm şi vrem ca până la finalul anului să ne extindem la 20. Vrem să oferim soluţia cât mai multor utilizatori şi să ne extindem cât de mult se poate. Nu este o soluţie neapărat locală, problema adresată este generală, deci este o piaţă mult mai mare şi atunci ne-ar ajuta foarte mult să avem feedback nu doar din România, ci şi de la platforme din străinătate.“

     

    4. Invitat: George-Andrei Iosif, cofondator al MutableSecurity – start-up-ul local în care este implicat şi Alex „Jay“ Bălan, unul dintre cei mai cunoscuţi experţi în securitate cibernetică din România

    Ce face? Lucrează la dezvoltarea unei platforme pentru automatizarea managementului şi a instalării soluţiilor de securitate IT, planul fiind ca în viitor aceasta să includă şi un marketplace de soluţii de cybersecurity.

    „Vrem ca în viitor să aducem la aceeaşi masă vendorii de soluţii de securitate, acei dezvoltatori de software, cu administratorii IT – cei care instalează soluţiile de securitate în infrastructura lor. Mai concret cum ar arăta acest lucru? Avem administratorii IT care din varii surse află că au nevoie de securitate în infrastructura lor. “

    Start-up Update

    Invitat: Bogdan Preduşcă, CEO şi cofondator al Hyperhuman – platformă digitală dedicată profesioniştilor în fitness pentru crearea şi monetizarea de conţinut video.

    Ce e nou? Start-up-ul local are ca obiectiv consolidarea activităţii pe pieţele pe care este prezent – America de Nord, Marea Britanie şi Australia – şi să ajungă la un venit lunar de 20.000 de euro până la finalul anului, care să îi permită să deschidă o rundă de finanţare de serie A la începutul anului 2023.

    „Unul dintre obiectivele principale este să înregistrăm un ve­nit recurent lunar de 20.000 de euro până la finalul anului, să ajungem la cifre care să ne permită să deschidem o rundă de finanţare de serie A la începutul anului viitor.“

    Investor Watch

    Invitaţi: Cristian Negruţiu şi Vlad Panait, fondatorii Sparking Capital

    Primul fond de capital de risc din România autorizat de ASF

    Cristian Negruţiu:

    „Noi suntem un fond de investiţii cu capital de risc, autorizat în România în baza noii legislaţii, care investeşte în start-up-uri de tehnologie. De ce sunt importante aceste precizări? Noi nu suntem singurul fond de investiţii din România, însă alte fonduri sunt înregistrate în alte legislaţii. La sfârşitul anului 2019 a apărut legea 243 care practic reglementează această industrie. Existau şi înainte nişte reglementări în baza cărora de exemplu sunt înregistrate SIF-urile (societăţile de investiţii financiare), însă ele nu fac ce facem noi din punctul de vedere al businessului. Sigur că şi ei investesc în active necotate dacă e să privim lucrurile general, dar ei investesc în general în zona nontehnologică. De aceea, suntem primul fond înregistrat în România în baza noii legislaţii care investeşte specific pe această verticală a start-up-urilor de tehnologie.”

    Vlad Panait:

    „Ne planificăm să investim aproximativ 3,5 milioane euro într-un an de aici înainte, atât în companii din portofoliu care sunt în etapa de creştere, cât şi în companii noi. Vrem să susţinem companiile din portofoliu în a se dezvolta şi a depăşi graniţele naţionale. O parte din acestea deja fac lucrul acesta.”

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

  • A investi sau a nu investi în România

    România rămâne o ţară atractivă pentru investitori, dar, în ciuda acestui fapt, a ratat investiţii importante în favoarea altor ţări din regiune, în special Ungaria. Cu o infrastructură de transport la pământ, investitorii în producţie au ales de multe ori alte ţări, chiar dacă forţa de muncă accesibilă şi pregătită sau infrastructura IT din România au fost mai dezvoltate. Este doar o percepţie faptul că România este ocolită de investiţii?

     

    Câteodată percepţia noastră la nivel local este mult mai critică. România se află pe locul patru la nivel european în privinţa intenţiilor de investiţii în anul următor, după Portugalia, Marea Britanie şi Lituania, fie că este vorba de înfiinţarea de noi afaceri sau de extinderea unor afaceri existente. Suntem pe locul doi în Europa Centrală şi de Răsărit, după Polonia”, răspunde Bogdan Ion, country managing partner al EY România şi Moldova. El a vorbit în cadrul evenimentului EY Attractiveness Survey Romania 2022 despre rezultatele studiului anual al companiei privind atractivitatea României prin ochii investitorilor. EY lansează anual acest studiu, care analizează opinia investitorilor privind mediul investiţional din România.

    Studiul, în pofida percepţiei, adaugă Bogdan Ion, arată că România se află în topul preferinţelor investitorilor, mai ales când e vorba de relocarea lanţurilor de aprovizionare dinspre Asia spre pieţele mari de desfacere, cum ar fi Europa de Vest. „România se află pe locul 1 în Europa din perspectiva intenţiilor de investiţie, dacă vorbim de lanţurile de aprovizionare şi logistică. Cu alte cuvinte, vedem că această regionalizare şi relocare a fluxurilor de aprovizionare este confirmată de investitorii care au fost intervievaţi în studiul nostru”, a mai spus Bogdan Ion. Discuţia de a aduce lanţul de valoare mai aproape de pieţele de desfacere a început în 2022, când pandemia a arătat că producţia din Asia, de exemplu, atunci când apare o întrerupere pe lanţul de aprovizionare, este o vulnerabilitate pentru companiile care vând în Europa.

    Încă de atunci, consultanţii şi economiştii au înaintat ideea că România, dacă îşi joacă bine cărţile, poate atrage investiţii importante în acest sens. Războiul din Ucraina, altă lebădă neagră pentru lanţurile de valoare, a intensificat nevoia de scurtare a acestora. „Din cauza războiului din Ucraina, discuţia despre investiţii străine a luat o turnură  mai specifică şi mai concretă. Vorbim şi despre ce se întâmplă cu acel reflux de investiţii şi cum poate juca România un rol activ. Sunt foarte multe investiţii care or să vină în România, nu numai din aceste zone aflate în conflict”, a spus, în cadrul aceluiaşi eveniment, Alex Milcev, care este liderul departamentului de asistenţă fiscală şi juridică la EY România şi Moldova. Competiţia este însă acerbă, pentru că şi Polonia sau Ungaria, chiar şi Cehia se uită la aceste oportunităţi.

    Întrebarea-cheie este ce poate pune pe masă România în faţa acestor ţări şi ce poate face să devină mai atractivă pentru atragerea investiţiilor. „Susţinerea IMM-urilor, realizarea de politici publice legate de mediu şi încurajarea atitudinilor responsabile legate de mediu şi, nu în ultimul rând, susţinerea inovaţiei şi afacerilor bazate pe înalte tehnologii”, ar fi câteva elementele ce ar putea ajuta, după cum a subliniat Bogdan Ion, pe baza rezultatelor studiului EY Attractiveness Survey Romania 2022. Sunt însă anumite sectoare care sunt mai atractive pentru investiţii, potrivit sondajului EY. Cu toate că anul trecut nu se punea problema războiului din Ucraina, sectoarele viitorului pentru investiţii în România nu s-au schimbat faţă de studiul la care au participat investitorii în 2021. „Sectoarele viitorului în România sunt: IT, media şi telecomunicaţii; industria bunurilor de consum, inclusiv agrobusiness şi industria auto cu ramurile conexe. Acestea au fost sectoarele-cheie şi în studiul anterior”, a mai spus Bogdan Ion.

    Clara Volintiru, profesor la Academia de Studii Economice (ASE) Bucureşti, a mai adăugat la lista de sectoare-cheie pentru investiţii şi pe acelea care beneficiază de programele guvernamentale sau europene pentru susţinere financiară  în perioada următoare. De exemplu, numai prin PNRR, sunt alocate sume de ordinul miliardelor de euro pentru investiţii în energie sau în sistemul medical. „Ce alte sectoare aş recomanda eu să fie luate în considerare de către investitorii privaţi din ţară şi străinătate sunt sectoarele care vor beneficia de susţinere financiară din instrumentele europene pentru a securiza sectoare strategice din România: energie şi sănătate, mă gândesc şi la agricultură”, a spus ea. Concluzia este că România este o ţară atractivă pentru investitori, dar există spaţiu de îmbunătăţire. Una dintre cheile pentru a atrage investitorii în România rămâne dezvoltarea infrastructurii de transport, o poveste veche, dar în acelaşi timp dureroasă, pentru că avansul în această zonă aproape că nu s-a văzut în ultimii 30 de ani. De exemplu, în cadrul unui eveniment al ZF, primarul Oradei, Florin Birta, a arătat că un transport rutier din Oradea în Bucureşti durează şi 10 ore, iar din Oradea până în Viena, aceeaşi distanţă, timpul este la jumătate. De asemenea, cadrul legislativ stabil precum şi pregătirea forţei de muncă joacă roluri centrale în absorbţia investiţiilor. „33% dintre investitori consideră că atractivitatea României în anii următori va creşte. Este un rezultat pozitiv, dar arată în acelaşi timp că este necesară creşterea competitivităţii economiei locale”, a mai spus Bogdan Ion.

  • Cum ar fi putut fi evitată prăbuşirea podului din Neamţ? Ce spune „manualul” pentru a da în folosinţă o lucrare de infrastructură? Ionuţ Ciurea, Pro Infrastructura: „Sunt mii de poduri de genul acesta pe drumurile judeţene”

    Orice lucrare de infrastructură, dar şi privată, are nevoie de un aviz pentru a putea fi dată în funcţiune, iar realizarea ei trebuie să fie rezultatul muncii unei serii întregi de experţi. Prăbuşirea podului de peste Siret, din judeţul Neamţ, indică însă că undeva firul a fost rupt.

    Podul peste râul Siret care face legătura între localităţile Sagna şi Luţca din judeţul Neamţ şi care s-a prăbuşit joi se află în administrarea Consiliului Judeţean Neamţ, potrivit Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR). În momentul în care podul s-a rupt, pe el se aflau un autocamion şi o autoutilitară.

    „Drumurile judeţene se află în administrarea consiliilor judeţene din ţară. În fiecare lucrare, există o serie de experţi în spate, pentru că beneficiarul nu are şi nu trebuie să aibă expertiza, el trebuie doar să se asigure că plăţile sunt făcute. În România sunt însă mii de poduri de genul acesta pe drumurile judeţene”, spune Ionuţ Ciurea, preşedintele asociaţiei Pro Infrastructura.

    Primii care iau contact cu un proiect de construcţie de la zero sau de reabilitare sunt cei care fac expertiza. Ulterior, în urma unei licitaţii, se aleg proiectanţii, care propun soluţii pe baza expertizei, iar la final vine constructorul, care pune în aplicare soluţiile. La final, beneficiarul lucrării şi Inspectoratul de Stat în Construcţii vin pentru a constata dacă au fost sau nu urmaţi toţi paşii prevăzuţi.

    „Acum, în situaţia din Neamţ, va trebui făcută o nouă expertiză, care să arate cine a greşit în acest caz”, mai spune Ionuţ Ciurea.

    În momentul în care o construcţie are probleme după finalizarea lucrărilor, vinovat poate fi oricare dintre actorii amintiţi sau poate fi un cumul de factori, explică reprezentantul unei firme de construcţii cu experienţă în realizarea lucrărilor de infrastructură.

    „Există posibilitatea ca soluţiile date de expert să nu fie cele corecte sau este posibil ca acesta să nu fi făcut suficiente teste pe anumite elemente, iar acestea să fie neglijate în reabilitare şi ulterior să cedeze. Proiectantul poate să aibă ca temă verificarea anumitor elemente, iar dacă în această verificare există erori şi este omisă necesitatea unor soluţii de reabilitare/reparaţie, atunci proiectantul este vinovatul. Bineînţeles că şi constructorul are o paletă foarte largă de posibilităţi de a executa eronat soluţiile impuse de documentaţiile tehnice pe care le are la dispoziţie. Împreună cu el, în cazul unei execuţii neconforme, «cad» şi responsabilul tehnic cu execuţia şi dirigentele de şantier, poate chiar şi Inspectoratul de Stat în Construcţii, dacă se dovedeşte că a fost neglijent în verificarea lucrărilor”, spune reprezentantul unei firme de construcţii.

    Când vine vorba despre construcţii care şi-au depăşit durata de viaţă, pot exista defecte ascunse ale structurii studiate ce nu pot fi identificate. Dacă testele necesare pentru identificarea unor astfel de defecte depăşesc posibilităţile de plată ale beneficiarului şi nu sunt făcute, atunci acesta din urmă ar putea fi vinovatul, adaugă el.

    Potrivit datelor din presa locală, de construcţia podului de peste Siret s-a ocupat compania Darcons, deţinută integral de Romică Rotaru, fost vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Neamţ. Cu afaceri de 33,3 milioane de lei în 2021, în scădere cu 27% faţă de anul precedent, Darcons are 154 de angajaţi şi are la activ 97 de contracte de achiziţii publice cu o valoare cumulată de 3,5 miliarde de lei, potrivit informaţiilor disponibile pe platforma de analiză financiară Confidas.ro. În 2020, Darcons înregistrase o cifră de afaceri de 54,1 milioane de lei, de peste trei ori mai mult decât în anul precedent. Compania nu are un site activ unde să fie disponibile mai multe informaţii despre istoricul ei, iar reprezentanţii acesteia nu au putut fi contactaţi pentru a oferi detalii.

    Romică Rotaru mai este asociat şi în compania Axa Road Construcţii, unde deţine un pachet de 75% din acţiuni, dar şi în firmele Condor (cu 17% din acţiuni) şi Duro Invest (din ca­re deţine 80%). Prin Duro Invest, Ro­mică Rotaru controlează hotelul de trei stele Phoenix din Roman, judeţul Neamţ, cu afaceri de 5,4 mil. lei în 2019.

    Nici reprezentanţii Consiliului Judeţean Neamţ nu au putut fi contactaţi pentru a oferi explicaţii referitoare la cauzele care au dus la prăbuşirea podului şi cine era responsabil să se asigure de stabilitatea sa.

    Tot potrivit presei locale, reabilitarea podului de peste Siret a fost parte dintr-un proiect care a cuprins 44 de drumuri judeţene şi poduri, valoarea totală a lucrărilor fiind de peste 264 de milioane de lei cu TVA. Finanţarea este asigurată prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală (PNDL) II.

    În cadrul acestui proiect, opt firme de construcţii au fost desemnate pentru realizarea lucrărilor, toate fiind din judeţul Neamţ. Este vorba despre SC Aqua Parc SRL, Mavgo Holding, Danlin XXL, Darcons, Trust CCDP S.R.R., Hydrostroy, Alido Proiect si Rutier Consult.

    Referitor la podul prăbuşit din Neamţ, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere a precizat că „acest eveniment arată, cu atât mai mult, importanţa verificării şi intervenţiilor pentru reparaţiile şi reabilitările podurilor. Din acest motiv, CNAIR verifică periodic starea podurilor şi acolo unde se impune, intervine rapid cu diverse măsuri. În cazul în care există suspiciuni de neîndeplinire a minimelor criterii de siguranţă a unui pod, compania poate merge până la închiderea totală a circulaţiei pe acesta.”


     

     

  • Cum se construieşte un oraş inteligent?

    „Oraşul inteligent” sau mai răspânditul „smart city”, dincolo de faptul că este un concept la modă, cu accent pe inovaţie şi antreprenoriat, ar trebui să atragă şi dezvoltarea economiei digitale prin investiţii şi locuri de muncă, crescând, între timp, şi nivelul de productivitate şi competitivitate. Unde sunt piedicile?

     

    Un oraş inteligent ar însemna că are o ţesătură urbană instrumentată şi activată prin infrastructura de IT&C, software prin diverse dispozitive de monitorizare folosite pentru îmbunătăţirea managementului, dar şi pentru calitatea guvernanţei”, crede Adrian Ilie, consultant în dezvoltare urbană şi director executiv în cadrul Synergetics. Compania pe care o reprezintă deţine cea mai mare cotă din domeniul planificării urbane (42%) şi are în portofoliu proiecte de actualizare a planurilor urbane generale pentru patru dintre oraşele desemnate poli de creştere regională, mai exact Craiova, Braşov, Constanţa şi Cluj Napoca. Potrivit reprezentanţilor acesteia, este singura companie locală care efectuează planuri urbanistice în format geospaţial (GIS), creând posibilitatea gestionării oraşelor în timp real.

    Compania s-a decis să abordeze urbanismul şi planificarea teritorială inteligente în contextul în care oraşele şi regiunile României au nevoie, în primul rând, de cartografiere digitală. „Explicit, autorităţilor le lipsesc informaţiile şi posibilitatea de vizualizare a datelor care ţin de domeniul public, fondul construit, reţelele de utilităţi, riscurile de mediu, distribuirea spaţială a populaţiei, a agenţilor economici, infrastructura de transport, documentaţiile de urbanism aprobate etc, precum şi analizele de valoare”, spune Adrian Ilie. Pe scurt, compania consolidează şi extinde moduri noi de a cunoaşte şi de a gândi oraşele şi judeţele prin date, algoritmi şi printr-o combinaţie de canale media şi georeferenţiere, reprezentând procesul atribuirii de coordonate unei imagini astfel încât un program GIS să poată poziţiona corect imaginea pe glob.

    Un aspect esenţial în planificarea şi regenerarea urbane constă în abordarea problemelor reale cu care se confruntă oraşele, formulând politici integrate, bine fundamentate, care să atragă investiţii publice şi private menite să oprească declinul urban şi deteriorarea unei părţi de oraş. „Tehnologia în sine nu este un răspuns pentru toate aceste provocări urbane. În schimb, este o promisiune extraordinară şi o garanţie pentru luarea unor decizii bine informate, pentru monitorizarea şi coordonarea implementărilor, dar mai ales pentru credibilitatea în faţa capitalului investiţional mare, concurenţa globală cu alte oraşe fiind exigentă şi implacabilă”, explică reprezentantul Synergetics. În ultimele două decenii, instituţiile centrale şi locale au abordat strategii incoerente către digitalizarea datelor privind teritoriile administrate, observă el. Mai mult, guvernele nu au reuşit să fie motorul dezvoltării şi reglementării standardelor de colectare sau al schimbului de date.

    Adrian Ilie explică fenomenul prin faptul că autorităţile publice care au achiziţionat sisteme GIS au avut o gândire limitată şi nu este deloc neobişnuit ca astăzi o primărie să deţină un PUG tipărit pe o foaie deteriorată din cauza utilizării, un program desktop de editare GIS în cadrul departamentului de patrimoniu/infrastructură, iar informaţiile să fie centralizate în tabele .xls. Toate acestea, fără a avea o hartă a localităţii care să conţină un singur set complet de date, cum ar fi – de exemplu – cele care ţin de evidenţa domeniului public. „Analiza noastră la  nivel  naţional  arată  că  unele  autorităţi  au  realizat  «implementări  GIS»,  fără  a  fi  preocupate  de actualizarea  în timp a informaţiilor  din  aceste  sisteme.  Extrem  de  puţine  primării/consilii judeţene/agenţii guvernamentale au expertiză în colectarea şi procesarea de date geospaţiale, iar instituţiile nu urmăresc schimbul de date geospaţiale.” România se poziţionează în afara oricărei evoluţii în managementul informaţiilor, inovaţiei în colectarea datelor geospaţiale, gestionării şi procesării, diseminării şi aplicării lor, chiar dacă acestea devin tot mai disponibile prin avansarea senzoristicii sau a stocării şi analizelor big data.

    Conform Geospatial Readiness Index Report din 2019, România este  în urma unor ţări ca Etiopia, Sudan, Nepal, Ghana, Azerbaidjan şi Kârgâzstan în privinţa adoptării tehnologiei de acest gen. În urma sistematizării impuse de regimul comunist, care funcţiona împotriva proprietăţii private, percepţia generală de după Revoluţie a fost aceea că nu există nicio nevoie de birocraţie şi control al dezvoltării, iar orice formă de planificare – sarcină a autorităţii publice – merita mai degrabă stigmatizată. „Însă, nu trebuie uitat că, din punct de vedere juridic, statul are un rol, atât în crearea şi apărarea drepturilor de proprietate privată – nu ne-ar plăcea ca vecinii noştri să nu respecte nicio regulă când îşi construiesc un imobil –, cât şi în ceea ce priveşte protejarea interesului public, principiu insuficient cultivat şi explicat astăzi”, susţine Adrian Ilie, adăugând că urbanismul şi-a pierdut, din păcate, din funcţia socială, estetică, administrativă şi simbolică, iar întregul sistem nu internalizează ceea ce vor oamenii. În consecinţă, internalizarea procesului urban a fost redusă la raţionalitatea birocratică, presupusă a fi atotputernică, cu grade conjuncturale de flexibilitate sau decizii arbitrare, slab întemeiate, de multe ori percepute a fi sancţionatorii de către investitori, crede Adrian Ilie.

    Problemele de fond sunt neaplicarea legislaţiei în vigoare, chiar dacă este insuficientă,  a inexistenţei procedurilor şi standardelor, lipsa promovării unor modele de seriozitate profesională, cele mai mari probleme fiind cu precădere în zona operaţională a administraţiei publice locale. „Alte exemple sunt inexistenţa sancţiunilor sau regulilor pentru ceea ce primăriile nu fac, pentru faptul că nu respectă propriile reglementări, programele de dezvoltare anunţate, termenele pentru condiţionalităţi aprobate, care afectează şi zona privată, nu doar proprietatea publică, nu este legiferat transferul ierarhic de responsabilitate în cazul în care o autoritate este pasivă, astfel încât competenţa să poată fi preluată de o alta de rang superior şi să ducă la îndeplinire obligaţiile.”  O consecinţă rar enunţată este că, în realitate, sistemul de planificare a devenit – prin practica sa şi, mai ales, prin urbanismul derogatoriu – cea mai mare distorsionare a pieţei, dintre toate activităţile economiei naţionale, spune directorul executiv.

     

    În drum spre piaţa locală de capital

    „Acum suntem pe drumul unei transformări importante, suntem pe cale de a deveni companie publică, fiind în proces de listare pe piaţa AeRO, în etapa plasamentului privat, care este planificat să se încheie în mai”, spune Adrian Ilie. Plasamentul trebuia să înceapă iniţial pe 24 februarie, când a început războiul din Ucraina, motiv pentru care compania a ales să aştepte ca piaţa să se liniştească într-o oarecare măsură. Societatea intenţionează să atingă o cifră de afaceri de 20 de milioane de lei în 2022 şi ţinteşte o finanţare de 5 milioane de lei în urma vânzării unui pachet de acţiuni de 18%, listarea propriu-zisă pe Bursa de Valori Bucureşti putând avea loc în luna iunie. Procentul din companie care urmează a fi cedat este de 18,18%, iar preţul pe acţiune a fost stabilit la 1,25 lei. Anterior plasamentului, fondatorii, Adrian Ilie şi Claudiu Nicolae, aveau fiecare 50% din companie. „Viitorul dezvoltării României depinde în mare parte de gradul de absorbţie al fondurilor UE. Astăzi, aceste finanţări sunt o mare şansă pentru administraţie de a remodela politicile publice şi de a rezolva nevoi stringente de investiţii, însă e nevoie de multă muncă până la a vorbi de procese finalizate cu succes”, consideră reprezentantul Synergetics, explicând în continuare că lipsa generală de forţă de muncă bine calificată afectează semnificativ administraţia publică. De asemenea, resursele financiare ale administraţiei au fost limitate de criza sanitară şi acum de războiul de la nord de graniţă, soluţiile inovatoare şi digitalizarea trebuind să fie mai mult ca niciodată pe lista de priorităţi a guvernului. „Atmosfera din prezent te poate face să îţi pierzi concentrarea pe ceea ce este important, fiindcă cei mai mulţi oameni devin reactivi în faţa incertitudinilor şi mai puţin proactivi (…) Regula pentru cei care activează în sectorul public este să fii penalizat pentru greşeli, dar niciodată recompensat pentru asumarea riscurilor aferente unui succes.” De aceea, unele procese tind să se îngreuneze şi investiţia de timp creşte mai mult decât şi-ar fi dorit compania. Totuşi, Adrian Ilie este de părere că niciodată nu ar trebui să iroseşti o criză bună, citându-l aici pe Winston Churchill, cu al său îndemn „never waste a good crisis”. În aceeaşi notă, compania şi-a dublat numărul de angajaţi în timpul pandemiei de Covid-19 şi plănuieşte să se listeze la Bursă într-o perioadă marcată de războiul ruso-ucrainean. În ceea ce priveşte factorii de mediu şi sustenabilitatea, societatea va trece prin cea mai mare transformare din istoria sa, în vreme ce internalizează aşa-numitul Geospatial ESG (mediu, social şi guvernanţă corporativă), definit prin utilizarea datelor geospaţiale pentru a genera perspective ESG relevante asupra unui anumit activ comercial, companie, portofoliu de investiţii sau zonă geografică. Aici, standardele ESG încep cu localizarea exactă şi definirea „datelor despre active” – măsurare, estimare şi integrare în valori solide.

     

    Probleme şi soluţii

    „Merită a fi enunţate cauzele care au condus, după 1990, la mecanisme nefuncţionale ale pieţei. Autorităţile au eşuat lamentabil în articularea şi impunerea unei planificări spaţiale coerente, din cauza lipsurilor financiare, a insuficientei profunzimi juridice şi economice, a inexistenţei abilităţilor de negociere pentru a contracara dezvoltările nocive, a dezinteresului pentru proprietatea publică”, a declarat reprezentantul Synergetics pentru BM. Lista poate fi completată de lipsa de intenţii de a achiziţiona terenuri şi imobile cheie în mediul urban, care ar fi permis avansarea unor politici de regenerare şi planificare corespunzătoare. Un rol covârşitor în producţia mediului urban construit a rămas în mare parte capitalului privat, care a fost în decalaj cu dezvoltarea infrastructurii de transport, utilităţi şi întreţinerea spaţiilor publice. Aşadar, zonele atractive din punct de vedere imobiliar au fost colonizate, iar astăzi se observă „insule” de modernizare în mijlocul sau în vecinătatea spaţiilor degradate, amintind de un peisaj indian împărţit în ghetouri şi palate aurite. „Stabilirea celor mai ambiţioase obiective şi practicile aplicate vor determina propuneri şi amendamente legislative mai performante. Îndeobşte, calitatea vieţii într-un oraş este bună atunci când locuitorii sunt capabili să facă faţă complexităţii. În schimb, calitatea vieţii este scăzută atunci când locuitorii, investitorii şi politicienii văd totul la nivel individual şi nu înţeleg că între valorile de bază ale oraşului sunt forţa şi natura colectivă ale oricăror decizii.” Înainte de a înfiinţa Synergetics, Adrian Ilie a „flirtat” cu mediul corporate, apoi a intrat în administraţia publică centrală. Totuşi, el este de părere că experienţa antreprenorială rămâne cea mai consistentă, fiind „cea care te umple de fiori şi cicatrici, fără să ai voie să-ţi pierzi concentrarea”. În final, dacă Reid Hoffman, fondatorul reţelei de socializate pentru mediul de business Linkedln „mi-ar fi spus personal, când am înfiinţat compania, că antreprenorul este cineva care sare de pe o stâncă şi asamblează un avion în timp ce coboară spre pământ, i-aş fi răspuns că e o metaforă puţin exagerată”.

  • România, în faţa unei situaţii nemaiîntâlnite: cu o producţie de grâu estimată la 9 milioane de tone şi infrastructura suprasolicitată, UE se bazează pe ea pentru hrană

    ♦ Seceta din vestul Europei, din ţări precum Franţa şi Germania, unde sunt concentraţi mari exportatori de mâncare, dar şi cea din India, al doilea cel mai mare producător din lume şi un mare consumator, cât şi din alte părţi ale lumii, pune o presiune nemaiîntâlnită pe state şi producători mai mici, precum România, care au devenit acum părţi importante în acest sistem. ♦ La situaţie contribuie şi blocajele produse de războiul ruso-ucrainean.

    Provocarea României în 2022 este să folosească portul Constanţa nu doar pentru exportul producţiei interne, ci şi drept coridor de trecere a cerealelor din Ucraina, ale cărei porturi de la Marea Neagră şi Marea Azov sunt blocate din cauza războiului.

    Comisarul pentru transporturi, Adina Vălean, a declarat la finalul săptămânii trecute că „20 de milioane de tone de cereale trebuie să părăsească Ucraina în mai puţin de trei luni utilizând infrastructura UE“.

    „Ca să transporţi 20 de milioane de tone de cereale ai nevoie să încarci 400.000 de vagoane sau 800.000 de autocamioane. Uniunea Europeană poate suplini coridorul verde cu 10-20.000 de vagoane. De mai mult nu ai nevoie căci efectiv nu poţi încărca în timp util. Timpul aferent încărcării unui tren compus din 40 de vagoane este normat la 48 de ore. Să presupunem că efortul colectiv va genera un nivel de 24 de ore pe încărcarea unui tren complet, desfacem punctele de frontieră şi alocăm fiecăruia un nivel de patru linii de încărcare, notăm un număr maxim de 8-10 puncte de trecere a frontierei, deşi dacă contabilizăm Reni, Giurgiuleşti, Halmeu, Dorneşti, Izov-Hrubieszow şi celelalte puncte de trecere poloneze precum şi cel din Ungaria avem 10 puncte de trecere şi 4 linii de încărcare, iar în 90 zile şi 3.600 de trenuri, adică 144.000 de vagoane. Pe scurt, doar 7,2 mil. tone de cereale în cele trei luni, cu condiţia ca totul să funcţioneze cu precizia unui ceasornic elveţian“, a explicat Cezar Gheorghe.

    Astfel, traficul a crescut de trei ori în portul Constanţa şi încă de săptămâna trecută au fost blocaje, pentru că infrastructura nu este adaptată unei situaţii extreme cum este aceasta, cu toate că şi Bulgaria a început să dragheze Dunărea, pentru că în ultimii ani, în general, nivelul apelor Dunării a fost scăzut, cu excepţia perioadei ianuarie – aprilie, când valorile debitului au fost mai mari.

    Altfel, România a efectuat lucrări de dragaj pentru asigurarea adâncimii în acvatoriile portuare, canale şi căi navigabile, condiţie primordială pentru siguranţa navelor. „Visul scoaterii cerealelor din Ucraina este doar o idee utopică din punctul de vedere al logisticii, iar asta arată realitatea că de-a lungul timpului, planurile de conectare rutieră şi a căilor ferate ale UE cu vecinii săi nu au fost o prioritate şi această problemă se manifestă şi la nivel intern, unde ţările, mai ales din est, au fost lăsate relativ libere pentru realizarea infrastructurii rutiere, iar rezultatele, mai degrabă, nu există în ţări precum România sau Bulgaria“, a explicat Ştefan Gheorghiţă, acţionar al Triagroexim, companie care produce cereale pe circa 600 de hectare în judeţul Brăila. El este doctor în ştiinţe agronomice şi a fost timp de cinci ani director general pentru Europa de Est al Caussade Semences, unul dintre cei mai importanţi jucători pe piaţa de seminţe.

    Pe de altă parte, Cezar Gheorghe susţine că nu trebuie să uităm că în România începe re­coltarea cerealelor noului sezon din 10-12 iunie, iar grâul, orzul şi rapiţa vor avea nevoie de logistică. Cu toate acestea, infrastructura de cale ferată în România este extrem de precară şi după valul de accidente petrecute anul trecut, lipsa de rezistenţă este acută. Cât despre transportul auto, el susţine că şoselele sunt aglomerate şi întrebarea este dacă vor suporta un aflux suplimentar de 10.000-30.000 de autocamioane, ştiind că în timpul zilelor toride transportul de gabarit este interzis.

    „Identic la trenuri, pe timpul sezonului de vară, trenurile de pasageri spre Constanţa au prioritate, iar trenurile de marfă circulă cu restricţii de viteză în zilele calde de vară. În România media de viteză pentru transportul de marfă pe calea ferată este de 20km/h. În mod clar este o ţintă de neatins de 20 de milioane de cereale în trei luni“, a precizat Cezar Gheorghe.

    Cel mai mult, România se bazează pe exportul cerealelor prin Portul Constanţa, iar în 2021 a avut loc cel mai mare trafic de marfă din istoria sa, de 67,5 milioane de tone, conform datelor publicate pe pagina de LinkedIn a portului. Din acesta, traficul de cereale a fost de 25,17 milioane de tone, însă acestea provin şi din Serbia sau Ungaria, ceea ce a consolidat poziţia portului ca hub european de cereale. Mai mult, în port operează compania Comvex, care deţine cel mai mare terminal specializat în operarea materiilor prime vrac din zona Mării Negre, cu o capacitate de 4 milioane de tone, şi care are cel mai rapid terminal de cereale din Europa, potrivit informaţiilor oferite anterior de Viorel Panait, directorul general al companiei.

    Piaţa locală este unul dintre cei mai mari cinci producători din UE, cu o recoltă medie de circa 9-10 milioane de tone anual, conform datelor de la INS. Pentru acest an, estimările sunt că producţia de grâu a României va fi de 9,3-9,5 milioane de tone, pentru că a fost un an cu semănat târziu, puţine precipitaţii, răsărire neuniformă sau nerăsărire, ”n zona de est a ţării ”n special, dar după ploaia de ieri a revenit ”ncrederea, potrivit lui Cezar Gheorghe, analist expert pe piaţa cerealelor, fondator al Agricolumn, companie de consultanţă ”n agrobusiness. Producţia este sub nivelul record de 11,3 milioane de tone din anul agricol 2021.

    România a fost în 2021 cel mai mare exportator de grâu din UE, pentru că specificul pieţei locale este comerţul cu cereale, căci traderii de materii prime au infrastructura, logistica şi cea mai mare capacitate de a genera piaţă de desfacere, iar principalele pieţe de desfacere au fost ţări din afara UE, precum Egipt, Iordania sau Sudan, conform datelor statistice.

    Cezar Gheorghe susţine că lipseşte protecţia ce trebuie acordată fermierilor români, menţionând că acest aspect a fost discutat şi agreat, iar pe termen scurt şi mediu acest lucru va crea pagube lanţului de hrănire românesc.

    „În acest moment mărfurile din Ucraina sunt oferite cu un discount de 30-35 euro faţă de mărfurile româneşti. Mărfurile ucrainiene ce vor intra şi tranzita, vor fi practic în lipsa reglementărilor vamale, indigenizate. Astfel mărfurile româneşti vor fi presate cu un discount de 30-35 euro/tonă”, a întărit analistul.

    El completează că indiferent de destinaţie, fie că e vorba de piaţă de export intra-comunitară sau internă, mărfurile româneşti trebuie să se alinieze, în condiţii de costuri de producţie mult mai mari decât în Ucraina şi în condiţii de logistică mai scumpă. „Deja costul unei barje din Galaţi la Constanta s-a dublat.”

    „Relaţia este foarte simplă dacă judecăm numai grâul şi porumbul românesc. 9,3 mil. tone de grâu şi 14 mil. tone de porumb cu un discount de 30 de euro/tonă înseamnă un gol în buzunarele fermierilor şi implicit ale statului prin lipsa din baza de impozitare a sumei de 700 de milioane de euro. În loc să se întoarcă în circuitul comercial această sumă se pierde. Sau la o producţie medie de 5/tone pe hectar, multiplicat cu 30 euro discount, fermierul român şi România implicit pierde valoarea subvenţiei”, a explicat Gheorghe.

    Din producţia realizată, la nivel naţional se consumă 4-4,5 milioane de tone de grâu, conform informaţiilor transmise anterior de Adrian Chesnoiu, ministrul Agriculturii, iar circa 6 milioane de tone de grâu din recolta de anul trecut au fost exportate până acum prin Portul Constanţa, potrivit Agricolumn, companie de consultanţă în agrobusiness.

    De altfel, Cezar Gheorghe spune că acomodarea pentru o perioadă de timp a mărfurilor în locaţiile din România este dificilă, dat fiind faptul că Romania începe recoltarea în maxim 30 de zile, subliniază Cezar Gheorghe. „Ne întrebăm cu mult discernământ ce proprietar de siloz sau bază de depozitare îşi va ocupa spaţiul de depozitare cu mărfuri din Ucraina când recoltarea va sosi în valuri în România, adică orz, rapiţă, grâu, floarea-soarelui şi porumb? Cine va bloca spaţiul când aşteaptă recolta proprie? În primul rând este vorba despre momentul vânzării recoltei, căci fiecare doreşte să îşi conserve un potenţial viitor în condiţiile dictate de vreme la nivel global. În al doilea rând, este vorba despre costuri, căci energia electrică şi fosilă au atins niveluri foarte ridicate şi preţurile aferente prestărilor de servicii au ajuns la un nivel de70% faţă de anul trecut”, a precizat Cezar Gheorghe.

    Ştefan Gheorghiţă susţine că tratatele şi regulile europene nu prevăd mecanisme de intervenţie clare în cazul unor crize majore, pentru că deciziile sunt bazate „pe impresii şi nu pe studii de impact serioase”.

    Însă, scoaterea mărfii din Ucraina este importantă, pentru că în partea de vest a Europei, în Germania, Franţa şi Olanda, este secetă şi aceste ţări sunt unii dintre cei mai mari producători şi exportatori de grâu din UE. De altfel, în Olanda fermierii au avertizat că ar putea veni o penurie de alimente din cauza secetei, iar situaţia este complicată şi din cauza faptului că există restricţii la consumul de apă pentru irigaţii.

    De altfel, India, cel mai mare cultivator de grâu din lume, a anunţat în weekend că interzice exportul de grâu, din cauza secetei şi a scumpirii mari a mâncării. India a cultivat în 2020, ultimul an pentru care există date disponibile, o suprafaţă de 31,3 milioane de hectare cu grâu, de trei ori mai mare decât toată suprafaţa agricolă a României, şi a avut o producţie de 107,5 milioane de tone de grâu, peste zece ori mai mare decât media României, conform datelor FAO, Organizaţia pentru Alimente şi Agricultură din cadrul ONU. Cu toate că este un jucător important în ceea ce priveşte producţia şi suprafaţa cultivată, India este şi un mare consumator de cereale.

    „Pe burse sunt deja primele estimări pentru recolta din 2023, care sunt la un nivel ridicat şi se observă tendinţa de creştere a termenelor de livrare îndepărtate faţă de livrările pe termen scurt, ceea ce arata îngrijorarea operatorilor pentru viitor. Astfel, se explică şi reacţia Indiei care a fost cuprinsă de frica că poate scăpa lucrurile de sub control, în sensul să se trezească foarte rapid că pleacă la export cantităţi necontrolate de cereale şi apoi să aibă deficit intern, acesta urmând apoi să se acopere la preţuri necunoscute azi. Să nu uitam că India este o ţară săracă, iar populaţia nu îşi poate permite să suporte preţuri ridicate”, a precizat ştefan Gheorghiţă.

    Ca urmare a interzicerii exportului, preţul grâului a făcut, din nou, un salt important pe pieţele internaţionale, însă bursa de la Paris, EuroNext, s-a închis ieri cu un preţ al grâului pentru contractele cu livrare în luna septembrie de 429,5 euro/tonă, cu aproape 9 euro mai puţin decât ieri.

     

  • Business sportiv. Părinte de copil care joacă tenis, caut finanţare. Statul român nu susţine financiar copiii care joacă tenis, părinţii acoperă integral costurile de mii de lei lunar

    ♦ Despre faptul că tenisul este un sport scump de practicat în România vorbesc la unison autorităţile, sportivii şi părinţii care îşi duc copiii la antrenamente ♦ Ce soluţii au la îndemână totuşi tinerii sportivi? Finanţările private, vine răspunsul comun.

    Deşi în ultimii ani tenisul a reintrat în lumina reflectoarelor prin rezultatele sportivilor români care au ajuns să câştige cele mai mari competiţii, drumul până la rezultate similare nu este unul uşor. Părinţii află primii acest lucru atunci când adună costurile plătite pentru antrenamentele copilului, neacoperite în niciun fel de statul român.

    „Din partea statului, ajutorul este zero. Am apelat la statul român, copilul nostru se califica pentru diverse burse sportive, infrastructură pusă la dispoziţie şi ne-am lovit doar de uşi închise. Am zis că singura şansă să îşi poată continua activitatea este să găsim sprijin în mediul privat. Dacă nu avea nişte perspective incredibile în acest sport, despre care ne-au spus antrenori de tenis, nu ne agitam, dar este datoria noastră de părinţi”, spune Ionuţ Bulai, tatăl Evei Bulai, o tânără jucătoare de tenis, numărul 1 în clasamentul Federaţiei Române de Tenis (FRT) la categoria ei de vârstă (U10).

    Eva joacă tenis de cinci ani, jumătate din vârsta ei, fiind singurul sport care i-a şi plăcut dintre cele încercate. Costul lunar pentru părinţi pentru ca ea să îşi crească performanţele sportive este între 13.000 lei şi 18.000 lei, în funcţie de câte turnee joacă într-o lună.

    Iar importanţa experienţei pentru tinerii tenismeni este menţionată şi de George Cosac, preşedintele Federaţiei Române de Tenis (FRT).

    „La tenis, trebuie să începi undeva la 6-7 ani pentru a obţine performanţă. La 15 ani trece la junior. Este foarte greu ca un club să susţină dezvoltarea unui sportiv de la 6 ani până la 12-14 ani pentru că nu ai nicio perspectivă. De aceea, părinţii sunt cei care investesc în proporţie de 90-95%”, potrivit lui George Cosac.

    Întrebat direct dacă se pot pierde sportivi din cauza lipsei de finanţare, ministrul Sportului, Eduard Novak, sportiv la rândul său, spune că se întâmplă cu siguranţă acest lucru, mai ales în mediul rural, spre exemplu.

    „La nivel de minister punem bazele unui program de tabere sportive, care vor deveni operaţionale chiar din această vară. Vom iniţia copii din toată ţara în diverse sporturi. Ne dorim ca prin Strategia Natională pentru Sport să reglementăm aceste nereguli, iar copiii să fie ajutaţi mai mult”, a mai spus Eduard Novak.

    Finanţarea, principala problemă

    La întrebarea privind motivul pentru care jucătorii de tenis nu sunt ajutaţi financiar, ministrul Sportului trimite responsabilitatea în curtea FRT, care se plânge de slaba finanţare primită de la minister.

    „Ministerul se implică în mod direct atunci când nivelul de performanţă al sportivilor ajunge să fie de interes naţional. În rest, pe traseul către acest nivel, responsabilitatea le revine cluburilor şi federaţiilor. Federaţiile au rolul de a organiza activitatea sportivă pe ramura lor şi de a organiza şi facilita participarea sportivilor din cadrul loturilor la competiţiile sportive internaţionale oficiale”, a transmis Eduard Novak.

    De partea cealaltă, George Cosac spune că din 1,6 mil. lei cât este bugetul FRT în 2022 nu sunt acoperite nici costurile cu utilityăţile pentru infrastructura federaţiei.

    „Noi anul acesta am solicitat 16 mil. lei buget, am primit 1,6 mil. lei, deci undeva la 10%.

    Din analizele Federaţiei Internaţionale de Tenis, concluzia a fost că unui junior între 15-18 ani îi sunt necesari între 60.000-80.000 euro pe an pentru a avea un calendar competiţional pe măsură”, afirmă George Cosac.

    Singura soluţie – mediul privat

    Ionuţ Bulai încearcă să găsească finanţare pentru ca fiica lui să continuie să joace tenis în rândul companiilor private care pot sponsoriza parcursul fetei.

    „Toamna trecută nu am putut să mergem la două turnee în ţară din cauza lipsei de finanţare. Singura noastră speranţă este din mediul privat. Am contactat academii din străinătate şi aşteptăm nişte răspunsuri, să vedem cine ar fi dispus să o vadă. Ne gândim la varianta să părăsim ţara, orice formă de sprijin care i se oferă copilului este o oportunitate pentru noi să îi dăm o şansă”, a mai spus Ionuţ Bulai.

    De finanţare privată vorbeşte şi ministrul Sportului, care spune că statul trebuie să susţină sportul, dar nu are cum să finanţeze toată activitatea din acest domeniu la nivel naţional

    „Pentru aceasta avem nevoie de mediul privat. Avem nevoie ca în legea sportului să creăm posibilitatea antreprenorilor de a sprijini activitatea sportivă, nu doar de performanţă, ci pentru toţi”, a spus Eduard Novak.

  • Povestea medicului care proiectează spitale în România şi în afara ţării

    De profesie medic, Bogdan Angheloiu a dezvoltat în ultimii 15 ani mai multe spitale sau centre medicale în România şi în afara ţării, care au devenit ulterior puncte de referinţă în piaţă. În România, câteva exemple sunt Spitalele Clinicco, Sf. Constantin, Provita sau centrele de radioterapie MedEuropa, cel mai recent proiect al managerului. Ce provocări a întâlnit în carieră şi ce a învăţat din acestea?

    “Empatic, dedicat, pragmatic” îşi rezumă atributele, care l-au ajutat în cariera de până acum, Bogdan Angheloiu, managerul general al centrelor de radioterapie MedEuropa, de numele căruia se leagă dezvoltarea mai multor businessuri locale, dar şi la nivel internaţional. În plus, din punctul lui de vedere, încrederea oferită angajaţilor de a lua decizii, dar şi delegarea responsabilităţilor sunt caracteristicile principale ale unui bun lider.

    „În 2007, am fost atras de proiectul Clinicilor ICCO, primul spital privat din Braşov. Propunerea a venit din partea unor prieteni care, pe lângă aptitudinile mele tehnice şi atenţia la detalii, îmi cunoşteau şi spiritul antreprenorial. Acesta a fost momentul care a marcat intrarea mea în domeniul dezvoltării business-urilor medicale”, îşi aminteşte el. A absolvit Institutul Medico-Militar, secţia din Târgu-Mureş, un drum ales chiar din primul an de liceu.

     

    18 proiecte în 15 ani

    Primul proiect medical dezvoltat  de Bogdan Angheloiu – Clinicile ICCO din Braşov, este în prezent printre cele mai mari unităţi medicale din ţară, după dezvoltare şi cifra de afaceri. Ulterior, managerul a rămas tot în Braşov pentru a dezvolta Spitalul Sf. Constantin, jucător aflat în top zece cele mai mari spitale din ţară după numărul de paturi şi businessul pe care îl generează. Tot în România, Spitalul Provita, o unitate de talie medie în piaţa privată în prezent, a fost dezvoltat de asemenea de Bogdan Angheloiu.

    Solicitările internaţionale au apărut natural, punctează el, românul participând la dezvoltarea unor  proiecte ale guvernului din Irak, Libia, Chişinău. „Din 2015, am început dezvoltarea Centrelor de Radioterapie MedEuropa, proiect care a demarat cu o primă clinică în Constanţa, urmând cele din Bucureşti, Oradea şi Braşov. Între timp, am căutat diferite locaţii cu potenţial şi am încercat dezvoltarea altor centre.

    Provocarea cea mai mare a reprezentat-o atât operaţionalizarea acestor centre, cât şi dezvoltarea celorlalte unităţi în paralel, precum şi negocierile privind alegerea soluţiilor tehnice, cunoaşterea funcţionării fluxurilor operaţionale din cadrul acestei activităţi medicale extrem de complexe”, a mai spus Bogdan Angheloiu.

    În 2018 s-a implicat în dezvoltarea primului centru MedEuropa în România, la Constanţa, iar acum, reţeaua urmăreşte expansiunea prin deschiderea unor centre în Bucureşti, Oradea şi Braşov, în urma unei investiţii totale de 50 de milioane de euro.

    MedEuropa este un proiect dezvoltat de Philippe Jacobs, copreşedinte al grupului Jacobs Holdings, un grup de investiţii elveţian cu sediul în Zurich, înfiinţat de antreprenorul Klaus J. Jacobs în 1994, care a creat afaceri în domeniul ciocolatei şi al cafelei (brandul Jacobs).

    Planurile pentru companie vizează şi extinderea în Iaşi şi Bacău, iar estimările pentru anul 2022 urmăresc afaceri de 80 de milioane de lei. „Centrele MedEuropa vin pe piaţa medicală din România cu o infrastructură raportată la cerinţele internaţionale actuale privind serviciile de radioterapie. Soluţiile hardware şi software sunt actuale şi interconectate pentru a limita influenţa umană, fluxul de lucru este etapizat la fiecare nivel, limitând astfel probabilitatea apariţiei erorilor”, a mai spus managerul Medeuropa România. Ce l-a atras pe Bogdan Angheloiu în proiectul clinicilor de radioterapie au fost chiar numeroasele provocări pentru realizarea acestora.

    La această ambiţie se adaugă şi posibilitatea de a îmbunătăţi vieţile pacienţilor. „Rezultatele post-terapeutice pot fi cuantificate şi statistica internaţională dovedeşte că supravieţuirea pacienţilor oncologici la 5 ani este importantă. Spre surprinderea tuturor, serviciile oferite de MedEuropa sunt gratuite pentru pacienţi, fără niciun cost suplimentar, fiind decontate prin Programul Naţional de Oncologie-Subprogramul de radioterapie (cu excepţia stereotaxiei şi a brahiterapiei, servicii disponibile în centrul MedEuropa Bucureşti şi pe care, din păcate, sistemul asigurărilor de stat nu le decontează deocamdată)”, a spus Bogdan Angheloiu.

    Cum se dezvoltă un proiect medical?  Investiţia într-o nouă unitate medicală trebuie să ţină cont de mai multe criterii, printre care să deţină un proiect cu şanse reale de autorizare de către instituţiile din domeniu. După bifarea acestui aspect, şi accesul la personalul medical specializat este o variabilă importantă în decizia de investiţie. În plus, nevoia dintr-o anumită zonă pentru servicii medicale private poate determina începerea sau amânarea unui spital. „Toate etapele sunt dificile, dar în funcţie de locaţie, unele dintre etape pot reprezenta provocări: în unele locuri poate fi imposibil de găsit o echipă de specialişti la standardele dorite, iar relocarea nu este printre opţiunile personalului, iar în alte locuri este anevoios de autorizat de către autorităţile locale, întrucât nu există previziuni de dezvoltare din partea acestora. Există locuri în care două sau mai multe etape se suprapun ca dificultate”, a explicat Bogdan Angheloiu.

    Ce a schimbat pandemia? Criza sanitară a lăsat urme atât în rândul pacienţilor, cât şi în ceea ce-i priveşte pe angajaţi. „Pe de o parte, pacienţii au ajuns să se teamă, dar şi să neglijeze etapele fireşti de diagnosticare şi tratament, iar pe de alta, personalul, în cazul căruia multitudinea de informaţii şi metodele de accesare a acestora au influenţat (câteodată inconştient) productivitatea, atenţia, manualitatea”, a mai spus managerul MedEuropa.

    În cele patru clinici au ajuns astfel mai puţini pacienţi, lucru care a influenţat businessul, dar şi starea de sănătate a celor care s-au adresat ulterior operatorului medical.

    Bogdan Angheloiu, manager general al centrelor de radioterapie MedEuropa: „Cred că acordarea încrederii, astfel încât colegii să poată lua decizii liber şi responsabil, nu ar trebui să lipsească niciunui lider. Colegilor mei le solicit să fie înţelegători, umani cu pacienţii şi să nu le fie teamă să ia decizii, în limitele autorităţii de care dispun.”

    Executivul spune că, în piaţa locală, investiţiile în infrastructura medicală, în special ale operatorilor privaţi, creşterea nivelului de specializare a personalului au adus sistemul românesc de sănătate cu un pas mai aproape de alte state europene.

    „O schimbare benefică (pentru România – n.red.) ar fi introducerea în final a asigurărilor private de sănătate, după adoptarea unui pachet de bază acoperitor. Deşi în ultima perioadă investiţiile în echipamente au devenit importante şi în sistemul de stat, infrastructura veche îşi spune cuvântul în limitarea dezvoltării acestui sistem. Totodată, un dezavantaj îl reprezintă lipsa implementării unitare a criteriilor de performanţă în activitatea medicală”, a concluzionat Bogdan Angheloiu.

     

    Fiecare specialist cu domeniul său, în medicină, dar şi în leadership

    Spirit antreprenorial, aşa cum însuşi afirmă, a avut ocazia să lucreze în cei 15 ani de carieră atât cu antreprenori români, cât şi cu străini. Fără să facă o alegere între cele două categorii, acesta spune că în cazul celor din afara graniţelor a observat mai multă experienţă în ceea ce priveşte investiţiile, dar şi asumarea unor termene mai apropiate de realitate pentru dezvoltarea unui proiect medical, de exemplu. „Pe de altă parte, este mai dificilă comunicarea iniţială, un detaliu care se reglează în timp”, observă el.

    Dincolo de obstacolele din business, şi în cadrul companiei există provocări, în special în formarea unei echipe. Personalul specializat şi menţinerea oamenilor în echipă sunt cele mai importante aspecte la care se uită Bogdan Angheloiu. „Este oportună abordarea participativă. Mă implic alături de membrii echipelor MedEuropa, ascult şi acord valoare opiniilor lor, îi consider colegi, mai degrabă decât subordonaţi. Găsesc că este eficient în aceeaşi măsură ca un lider să ştie să delege, să fie orientat spre rezultat şi totodată suportiv, să inspire şi să îi motiveze permanent pe cei din jurul său”, a mai adăugat Angheloiu. El precizează că atunci când apar crize în interiorul companiei, întâlnirile cu liderii şi investitorii şi soluţiile găsite împreună ajută la depăşirea momentelor dificile.

    „Cred că acordarea încrederii, astfel încât colegii să poată lua decizii liber şi responsabil, nu ar trebui să lipsească niciunui lider. Colegilor mei le solicit să fie înţelegători, umani cu pacienţii şi să nu le fie teamă să ia decizii, în limitele autorităţii de care dispun”, a precizat managerul MedEuropa România. Lecţia învăţată de Bogdan Angheloiu până acum a fost să delege dintre sarcini şi către oamenii din echipa sa. „Recomand oricărui manager să îşi asume că nu poate învăţa toate detaliile cunoscute de colegii săi, fiecare e specialist în domeniul lui, iar delegarea atribuţiilor este absolut necesară pentru funcţionarea unei organizaţii cu mai mulţi angajaţi”, a explicat Angheloiu. De-a lungul carierei, el a avut mentori şi a beneficiat de experienţa oamenilor din jur, reuşind astfel să progreseze şi să se adapteze noutăţilor din fiecare domeniu.  „Nu am o singură persoană pe care să o pot nominaliza, poate doar tatăl meu, de la care am moştenit aplecarea spre detaliile tehnice, seriozitatea, punctualitatea. Pe parcursul dezvoltării profesionale, am învăţat de la partenerii mei, colegii mei profesionişti în domeniul medical, arhitecţi şi furnizori cu care am colaborat”, a rezumat Bogdan Angheloiu. Sfatul său pentru o persoană la începutul carierei este să lucreze din plăcere, cu dedicare şi responsabilitate.

  • Mircea Georgescu, Huennebeck România: Dacă până acum sectorul imobiliar era foarte efervescent, în prezent atenţia se mută pe zona de infrastructură

    ♦ Piaţa închirierilor de cofraje este în strânsă legătură cu cea a construcţiilor, astfel că anul 2021 a adus pentru Huennebeck România o creştere semnificativă, în special pe segmentul proiectelor de infrastructură, în care s-au înscris circa 40% din proiectele desfăşurate în 2021 de Huennebeck România.

    Stabilizarea preţurilor la lemn şi la oţel este principala necesitate în rândul companiilor din con­struc­ţii, care ar putea să dispună astfel de mai multă predicta­bi­li­ta­te, este de părere Mircea Georgescu, ma­na­ging director al Huennebeck România, com­panie cu activităţi în zona de sisteme de co­frare şi eşafodaj, parte a unui grup german.

    „În general, cele mai grele provocări sunt acelea pe care noi nu le putem controla în mod direct. În domeniul nostru, modul în care evoluează preţul la materia primă (lemn, aluminiu, oţel) sau disponibilitatea şi cos­tul forţei de muncă au un rol semnifi­ca­tiv. Eu cred că stabilitatea acestor doi indi­ca­tori va asigura un climat favorabil pentru toate companiile din sectorul de construcţii astfel încât ele să-şi îndeplinească toate obiectivele de performanţă în anul 2022.“

    Piaţa închirierilor de cofraje este în strân­să legătură cu cea a construcţiilor, astf­el că anul 2021 a adus pentru Huennebeck Ro­mânia o creştere semnificativă, în special pe segmentul proiectelor de infrastructură, în care s-au înscris circa 40% din proiectele des­fă­şurate în 2021 de Huennebeck Româ­nia. Aceste tipuri de lucrări au fost cu 10% mai mul­te comparativ cu anul anterior, majo­ritatea fiind reprezentate de proiecte rutiere.

    „Creşterea raportată pe zona proiec­telor de infrastructură a fost determinată nu doar de majorarea sumelor alocate de stat în construcţii majore, ci şi de impactul pan­demiei de COVID-19 asupra investiţi­ilor pe piaţa imobiliară rezidenţială şi de bi­rouri. Majoritatea investitorilor au fost mai prudenţi şi au amânat anumite in­vestiţii, aceasta fiind tendinţa pe care com­pania o preconizează şi pentru următoarele luni“, spune Mircea Georgescu.

    În ceea ce priveşte principalele pro­vo­cări ale anului trecut, implicarea în mari pro­iecte de infrastrutură a necesitat furni­za­rea de cantităţi mari de cofraj şi eşafodaj într-un timp foarte scurt, iar compania a ex­perimentat şi o presiune foarte mare pe preţ şi pe reducerea timpilor de execuţie. Prin­tre cele mai importante proiecte în care Huennebeck este implicată în 2022 se nu­mără realizarea viaductului Tălmăcel de pe tronsonul de autostradă Sibiu-Boiţa şi a Drumului Expres Craiova-Piteşti.

    Ca planuri de investiţii, compania va di­rec­ţiona bani în acest an către înnoirea echi­pamentelor existente deja în flotă şi inclu­derea unor sisteme noi, dedicate pro­iec­telor de infrastructură.

    „Piaţa construcţiilor din România este în creştere. Dacă până acum sectorul imo­bi­­liar era foarte efervescent, în prezent aten­­ţia se mută pe zona de infrastructură. Lu­cră­­rile din acest segment sunt mult mai com­­plexe, motiv pentru care şi sistemele uti­li­zate sunt specifice. Dacă în zona imo­biliară vorbim de sisteme de cofrare clasice, în sectorul de infrastructură sistemele de co­fraj utilizate necesită asistenţă detaliată şi con­stantă, dar şi o atenţie sporită, în timp ce acestea sunt asamblate şi ulterior date spre exploatare.“

    Astfel, pentru 2022, Mircea Georgescu estimează că proiectele de infrastructură vor avea cea mai mare pondere în afacerile companiei.

    „Noi estimăm că acea creştere pe care am avut-o în anii anteriori va continua şi pe parcursul anului 2022.“

    În 2020, cel mai recent an pentru care există date publice, Huennebeck România a avut afaceri de 87,9 milioane de lei, similar cu anul precedent.

    Huennebeck România deţine un punct de lucru lângă Bucureşti (Rudeni) şi unul în apropiere de Cluj-Napoca (Căpuşu Mare), care cumulează 80 de angajaţi şi deservesc clienţi din toată ţara.

    Volumul proiectelor din Bucureşti şi centrul ţării reprezintă aproximativ 65% din totalul livrărilor companiei, aici fiind concentrate cele mai importante proiecte din piaţa rezidenţială şi office din România, potrivit celor mai recente date.

    Compania colaborează cu platforme industriale din sectorul energetic şi petrochimic în vederea realizării lucrărilor de mentenanţă (izolaţii, vopsiri) şi revizii tehnologice. Hunnebeck se adresează însă preponderent firmelor de construcţii active pe piaţa din România, precum şi dezvoltatorilor imobiliari sau beneficiarilor de proiecte imobiliare. Printre clienţii companiei se numără Azomureş şi Petromidia.

    Hunnebeck România este filiala locală a grupului Brand Energy & Infrastructure Services, furnizor de servicii de specialitate pentru pieţele internaţionale de energie, industrie şi infrastructură. Grupul german are afaceri de cinci miliarde de dolari şi 32.000 de angajaţi în peste 30 de ţări.

    Compania din România a livrat produse pentru proiecte precum pasajul Mihai Bravu din Capitală, autostrăzile Lugoj – Deva şi Timişoara – Lugoj, reabilitarea căilor ferate Frontieră – Curtici – Arad şi Sighişoara – Aţel, centura de sud a municipiului Craiova, precum şi mai multe staţii de epurare în localităţi precum Titu, Vatra Dornei sau Sfântu Gheorghe.

     

  • Referinţa românească pentru Industria 4.0

    Fabrica Arctic de la Ulmi reprezintă prima unitate de producţie Industry 4.0 din România, cea mai mare investiţie a producătorului de electrocasnice Arçelik şi o referinţă în industrie —nu doar în România, ci la nivel european. De ce a decis grupul turcESC să creeze pe piaţa locală un hub de producţie regional a povestit Murat Büyükerk, CEO-ul Arctic, în cadrul proiectului Top Digital Transformers, publicat de Business MAGAZIN recent.

     

    Am ales România pentru a construi una dintre cele mai moderne fabrici din Europa, tocmai pentru că avantajele sale competitive depăşesc numeric provocările, inclusiv în ceea ce priveşte digitalizarea”, a spus Murat Büyükerk, CEO al producătorului de electrocasnice Arctic, referindu-se la una dintre cele mai importante investiţii ale companiei, fabrica de maşini de spălat de la Ulmi.

    Arctic este cel mai mare producător de electrocasnice din România şi Moldova, cel mai mare exportator de electrocasnice din ţară şi deţine aici două dintre cele mai mari fabrici de bunuri de folosinţă îndelungată din Europa continentală: fabrica de maşini de spălat rufe din şi cea de frigidere din Găeşti. În cadrul fabricii de la Ulmi, cele mai recente tehnologii de machine learning şi procesele de automatizare implementate permit angajaţilor să lucreze cot la cot cu peste 200 de roboţi, generând o creştere a productivităţii de 30%. Fabrica încorporează sisteme automate pentru manipularea şi depozitarea componentelor, acestea fiind transportate din depozit spre linia de asamblare cu ajutorul maşinilor autonome. Peste 70% din operaţiunile de producţie au la bază sisteme autodeterminate şi autogestionate, în vreme ce controlul calităţii este 100% automatizat. „Fiind o fabrică inteligentă, maşinile «vorbesc» între ele prin intermediul IoT, sistemul devine tot mai bun în a se optimiza singur şi în a face predicţii tot mai precise, iar angajaţii comunică în timp real cu tot acest ecosistem prin interfeţe bidirecţionale. Vorbim despre o infrastructură care colectează informaţii în timp real din aproximativ 22.000 de puncte de generare, adăugându-le la o bază de date ce cuprinde milioane de produse şi componente”, explică Büyükerk.

    Noua fabrică de la Ulmi reprezintă prima unitate de producţie Industry 4.0 din România şi este cel mai important proiect pe care l-au realizat – a fost construită într-un timp record de 17 luni, în urma unei investiţii de 153 de milioane de euro. Fabrica are în portofoliu un număr extins de acreditări ca unitate de producţie verde, fiind şi singura din ţară care a primit certificarea LEED Platinum, o recunoaştere a performanţelor în domeniul producţiei sustenabile. Totodată, a fost recunoscută de Forumul Economic Mondial ca fiind una dintre cele mai inovatoare  din lume, parte din reţeaua Advanced 4th Industrial Revolution Lighthouse.

    Carte de vizită Murat Büyükerk:

    ►ŒCEO cu o vastă experienţă internaţională, atât la nivel strategic, cât şi operaţional, deţine rolul de CEO al Arctic România din ianuarie 2018;

    ►Lucrează pentru producătorul de electrocasnice Arçelik de peste 30 de ani;

    Ž►A coordonat cu succes activitatea de brand a companiei, ghidând echipe din peste  100 de ţări din Europa, Asia, Orientul Mijlociu şi Africa.

     

    CEO-ul Arctic spune că în prezent, sunt în curs de extindere a capacităţii de producţie a acestei fabrici la 2,2 milioane de maşini de spălat rufe pe an. Au investit însă încă 10 milioane de euro şi în fabrica din Găeşti, concentrându-se pe creşterea producţiei, în special pe sporirea gradului de automatizare şi pe îmbunătăţirea controlului calităţii.

    „Pe lângă locaţia geostrategică a ţării şi mediul său de afaceri sănătos, forţa de muncă educată reprezintă unul dintre atuurile sale cele mai puternice”, descrie, în continuare, Büyükerk, motivele pentru care au ales construirea hubului digital de aici.

    Din punctul lui de vedere, România este competitivă din perspectiva capitalului uman şi al infrastructurii digitale, ceea ce o face ideală pentru Industry 4.0 şi IoT, termenii sinonimi transformarea digitale în domeniul industriei. „Schimbarea rolurilor şi importanţa crescută a tehnologiilor complexe necesită noi competenţe la nivelul forţei de muncă. Poziţii precum experţi în domeniul automatizării, software-ului sau cercetării şi dezvoltării sunt tot mai căutate. Talentul şi abilităţile angajaţilor din România ne permit să gândim şi să implementăm cu uşurinţă programe de dezvoltare care să fie în concordanţă cu aceste realităţi”, explică el. Un astfel de exemplu este programul TechPro Academy, dezvoltat de companie în colaborare cu Universitatea Koç din Turcia şi implementat atât în Turcia, cât şi în România pentru a îmbunătăţi competenţele inginerilor, specialiştilor şi experţilor seniori care lucrează în producţie şi tehnologie, cu o atenţie deosebită acordată subiectelor Industry 4.0. „Obiectivul nostru asumat este să transformăm ţara într-un hub de producţie regional. Cred că România are atât infrastructura digitală, cât şi tradiţia universitară sau abilităţile necesare pentru a profita din plin de cea de-a patra revoluţie industrială”, spune el. De altfel, obiectivele sale ca CEO al companiei ţin de accelerarea digitalizării la toate cele trei niveluri – procese de business, cultură organizaţională şi experienţa clienţilor: „Arctic a devenit un pionier în propagarea tehnologiilor Industry 4.0 în România şi sunt hotărât să continui în această direcţie”.

    Din punctul său de vedere, digitalizarea înseamnă mai mult decât progres bazat pe tehnologie, întrucât implică crearea de valoare adăugată din punct de vedere social şi de mediu. „Metodele de producţie smart reduc erorile, ceea ce duce la o creştere a eficienţei producţiei, la rândul său esenţială pentru stimularea competitivităţii industriale.

    „O eficienţă mai mare este asociată cu reducerea emisiilor poluante, plus consum de materiale şi energie per produs mai mici. Transformarea digitală ne permite să dezvoltăm şi să lansăm produse inovatoare şi să ne adaptăm mai bine la cerinţele în schimbare ale consumatorilor, plasând totodată sustenabilitatea în centrul operaţiunilor noastre. Crearea de plus-valoare din punct de vedere social şi de mediu împreună cu abordarea centrată pe consumator s-au dovedit a fi strategia câştigătoare”, observă el. Punctează şi că, la un nivel mai general, introducerea de produse noi pe piaţă are implicaţii sociale mai vaste, cum ar fi o economie mai puternică, democratizarea tehnologiei şi îndeplinirea standardelor de producţie sustenabilă, în linie cu angajamentele de mediu ce vizează reducerea emisiilor de carbon şi eficienţa energetică.

     

    Catalogul „Top Digital Transformers” reprezintă un proiect realizat de Business MAGAZIN şi susţinut de compania DocProcess, care are menirea recunoaşterii meritelor acelor persoane ce au înregistrat reuşite în domeniul transformării digitale. Ne-am axat pe companii considerate a fi în avangarda transformării digitale de către reprezentanţii acestora şi de către piaţă. Acest proiect nu reprezintă un clasament, iar numele incluse în cadrul catalogului nu sunt, cu siguranţă, numele tuturor liderilor digitali din companii: lista este deschisă şi aşteptăm în continuare propunerile dvs., atât pentru articolele din Business MAGAZIN, cât şi pentru ediţiile viitoare ale acestui proiect.

     

  • Apel disperat al oraşului-port Mariupol: Avem sute de morţi. Ruşii ne bombardează în continuu cartierele rezidenţiale şi infrastructura de menţinere a vieţii. Suntem distruşi ca naţiune. Acesta este un genocid al poporului ucrainean

    Consiliul oraşului Mariupol a declarat că forţele ruseşti bombardează în mod constant şi deliberat infrastructura civilă vitală din portul din sud-estul Ucrainei, lăsând-o fără apă, încălzire sau energie electrică şi împiedicând aducerea de provizii sau evacuarea oamenilor.

    “Întrerup aprovizionarea cu alimente, ne instalează o blocadă, ca în vechiul Leningrad”, a spus acesta într-o declaraţie, referindu-se la asediul îndelungat al Germaniei naziste asupra oraşului sovietic de atunci, cunoscut acum sub numele de Sankt Petersburg, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Aproximativ 1,5 milioane de persoane au murit în timpul asediului care a durat mai mult de doi ani.

    “În mod deliberat, timp de şapte zile, ei au distrus infrastructura critică de susţinere a vieţii (a Mariupolului). Nu avem din nou lumină, apă sau căldură”, a declarat consiliul.

    Acesta a adăugat că încearcă să creeze un coridor umanitar pentru Mariupol, precum şi să încerce să restabilească infrastructura.

    “Mariupol rămâne sub foc. Femeile, copiii şi bătrânii suferă. Suntem distruşi ca naţiune. Acesta este un genocid al poporului ucrainean”, a declarat aceasta.