Creşterea economică din ultimii ani, dar mai ales creşterea veniturilor populaţiei şi a consumului şi cererea pentru locuinţe şi birouri noi au readus în discuţie dezvoltările vechilor platforme industriale. Dacă în anii de boom economic, 2007-2008, multe dintre acestea au fost cumpărate cu bani grei de către mari jucători imobiliari iar de atunci stau în continuare abandonate, acum terenurile sunt tranzacţionate numai dacă au autorizaţiile necesare.
„În ultimii doi-trei ani terenurile vechilor fabrici au fost principala ţintă a dezvoltatorilor imobiliari, atât în Bucureşti cât şi în marile centre regionale din ţară, iar apetitul pentru astfel de proprietăţi rămâne ridicat, a spus Sînziana Oprea, director land agency în cadrul Colliers International.
Dacă până în 2018 principalii dezvoltatori se fereau să se aventureze pe o mare platformă de unii singuri şi preferau să meargă la sigur într-o zonă deja cunoscută, precum Piaţa Victoriei, Orhideea sau Barbu Văcărescu, în ultimul an tot mai multe companii au prins din nou gustul marilor platforme, iar cei care deţin astfel de terenuri au depus deja documentaţia necesară pentru a obţine autorizaţiile necesare – fie pentru a putea obţine un preţ mai bun în cazul unei vânzări, fie pentru a demara lucrările.
„Terenurile mari sunt în continuare preferate de dezvoltatori, în detrimentul celor mici, pentru că ele oferă randamente superioare prin scalarea proiectelor, dar şi prin opţiunile de fazare sau extindere, prin care dezvoltatorii îşi pot gestiona riscurile şi expunerea în funcţie de situaţia pieţei. Totodată, ele permit crearea unor dezvoltări mixte, complexe, integrate, care devin referinţe pe piaţă şi potenţează imaginea dezvoltatorului, a declarat Sânziana Oprea. Ea a subliniat că „PUZ-ul a devenit un element critic în decizia de achiziţie şi în structura tranzacţiei. Un teren cu PUZ într-o locaţie strategică poate ajunge acum să se vândă cu 30-40% mai mult decât unul fără Plan Urbanistic Zonal.
Avantajul Capitalei, dacă se poate spune aşa, este faptul că Bucureştiul a cunoscut o evoluţie mai puţin obişnuită în era comunistă. La acea vreme s-a decis ca multe uzine să aibă activitatea în interiorul oraşului, motiv pentru care, după ce acestea au fost închise în anii ‘90, au lăsat foarte mult teren liber pentru viitoare dezvoltări. Mai mult, fiind foste platforme industriale infrastructura deja exista – nu numai drumuri, dar şi o reţea electrică suficient de bine dezvoltată şi gaze, alături de apă curentă şi canalizare. O dezvoltare pe teren viran necesită investiţii.
„Mai sunt puţine fabrici disponibile în interiorul oraşelor, care să beneficieze şi de infrastructura necesară unor proiecte de scară mare, de aceea sunt valoroase şi sunt disputate de regulă de mai mulţi dezvoltatori, explică Sânziana Oprea.
În prima parte a acestui an mai multe proiecte au revenit în atenţia pieţei imobiliare – Adriean Videanu, fostul ministru al economiei în guvernul condus de Emil Boc, a demarat oficial procedura pentru a obţine un Plan Urbanistic Zonal pentru proiectul de la Titan Mar, de la intersecţia dintre Calea 13 Septembrie şi Şoseaua Progresului.
Proiectul de la Titan Mar include nouă clădiri, fiecare cu 3 etaje în subteran şi plus de la 12 la 35 de etaje, având un regim de înălţime de până la 120 de metri.
Potrivit fazei de proiectare a PUZ-ului, terenul pe care va fi dezvoltat viitorul proiect are o suprafaţă de 50.470 mp. Înainte de 1989 dar şi în anii ‘90 zona era una cu caracter industrial, deservită inclusiv de o linie de cale ferată, însă treptat întreaga activitate industrială a fost oprită, iar vechile hale au fost demolate, în condiţiile în care acestea erau la doi paşi de Marriott şi Palatul Parlamentului. În zona respectivă îşi desfăşurau până în anii ‘90 activitatea unor vechi companii de stat precum Vulcan sau Termoenerg.
Aceeaşi zonă, dar spre intersecţia de la Răzoare a atras atenţia celor de la One United, care anul trecut au cumpărat platforma Ventilatorul de 5,3 hectare unde vor construi proiectul One Cotroceni Park, care va include atât birouri cât şi locuinţe.
„Pentru One Cotroceni Park analizăm posibilitatea de a avea birourile conectate direct la viitoarea staţie de metrou Academiei, a spus Victor Căpitanu, fondator şi acţionar al One United. Viitorul proiect One Cotroceni Park va reprezenta, potrivit acţionarilor, o dezvoltare mixtă de birouri, apartamente şi comercial, iar lucrările la noul ansamblu ar urma să înceapă în cursul acestui an. Terenul din zona Răzoare se află între două viitoare staţii de metrou, de pe magistrala către Drumul Taberei – Academia Militară şi Orizont. Acolo există deja din 2013 un PUZ obţinut pentru un proiect mixt, de birouri şi rezidenţial, cu nouă clădiri de 11 etaje, una de 12 şi un turn de 20 de etaje, potrivit datelor ZF. One United intenţionează să construiască acolo 40.000 mp de spaţii de birouri, iar întreg proiectul ar fi gata în următorii 7-8 ani.
În apropiere de viitorul proiect al celor de la One United este Casa Radio, proiect anunţat pe la mijlocul anilor 2000 odată cu AFI Cotroceni. Dacă AFI funcţionează deja de foarte mulţi ani, Casa Radio este în continuare o ruină. Anul acesta tot cei de la AFI şi-au anunţat intenţia de a prelua proiectul de la Plaza Centers. Doron Klein, CEO AFI Europe România, spunea la începutul anului că analizează cazul şi că ar putea construi acolo un proiect mai mare decât AFI Cotroceni. Abandonată în ultimii 13 ani, cu toate că israelienii de la Plaza Centers, controlaţi de Elbit Imaging, s-au angajat să dezvolte acolo un proiect în parteneriat public-privat, Casa Radio ar putea fi transformată de cei de la AFI Europe, care au semnat o scrisoare de intenţie neangajantă pentru achiziţia pachetului majoritar de acţiuni contra sumei de 60 milioane de euro.
Proiectul iniţial, evaluat la 1,5 miliarde de euro, viza o suprafaţă de 467.000 mp şi ar putea deveni acum unul de birouri şi rezidenţial datorită proximităţii faţă de staţia de la Eroilor, unde se vor intersecta trei linii de metrou.
Tot o actuală ruină care ar putea prinde din nou viaţă este proiectul de la Hala Unirii. Omul de afaceri Aurel Muntean, care deţine magazinul Victoria de pe Calea Victoriei şi hotelul Împăratul Romanilor din Sibiu, are în plan reluarea lucrărilor de la Hala Unirii din centrul Capitalei, din spatele magazinului Unirea.
Potrivit primăriei sectorului 3, în luna august a anului trecut, la solicitarea lui Lucian Mitariu, reprezentant al SC Minerva – Galeriile Comerciale, a fost emisă o autorizaţie pentru „Intrare în legalitate – modificări interioare/exterioare, reconfigurare, extindere corp C1, schimbarea funcţiunii – Centru de Afaceri Unirea“. Proiectul va avea şapte niveluri, dintre care două în subteran, un parter şi patru etaje supraterane.
Ultima ştire cu privire la Hala Unirii, care alături de cel din Pantelimon erau singurele „circuri ale foamei“ finalizate în Bucureşti înainte de 1989, este din 2012, când proprietarul anunţa că va transforma clădirea într-un centru comercial. La câteva luni de la acel anunţ însă, lucrările au fost oprite.
Dincolo de ruinele erei comuniste se află vechile clădiri de fabrici din perioada inter şi antebelică a României. Spre exemplu Parcul Carol este înconjurat de vechi clădiri cu o arhitectură ce aminteşte de epoca Micului Paris, însă cele mai multe dintre ele sunt abandonate, părăsite şi lăsate să se degradeze.
Printre aceste fabrici se numără şi Chibro, compania care deţine terenul de aproape 35.000 mp şi clădirile fostei fabrici de chibrituri de lângă Parcul Carol din Capitală. Aceasta a depus luna trecută la Primăria Capitalei un anunţ de intenţie pentru elaborarea Planului Urbanistic Zonal, pentru dezvoltarea unui ansamblu multifuncţional de locuinţe colective, comerţ, birouri şi servicii, potrivit datelor Primăriei Bucureşti. Elaboratorul este firma Arttek C.B., care elaborează proiectul şi pentru Adriean Videanu şi planul pentru Titan Mar, unde vrea să construiască nouă turnuri de birouri şi locuinţe.
Potrivit proiectului depus, proprietarul vrea să obţină autorizaţie pentru construcţia a cinci clădiri cu 3 etaje în subsol şi între 4 şi 8 etaje supraterane şi păstrarea unor structuri existente.
Dar în ţară? Iaşi, Cluj sau Timişoara de asemenea au foste platforme industriale pe care marii dezvoltatori vor să le transforme in proiecte imobiliare.
Spre exemplu în Cluj, belgienii de la Speedwell contruiesc un ansamblu mixt cu peste 200 de apartamente, o clădire de birouri şi spaţii comerciale, în urma unei investiţii de 42 mil. euro. Proiectul Record Park este în prezent construit pe fostele Grajduri Imperiale ale Imperiului Austro–Ungar, ulterior parte a unei fabrici de textile şi este în plan pentru a fi gata în al doilea trimestru din 2020. Acestea vor fi restaurate într-o zonă de birouri, care combină spaţii de co-working, un centru de artă şi spaţii de restaurante şi relaxare. Componenta rezidenţială a Record Park va fi formată din două clădiri, fiecare cu şapte etaje, care vor însuma 236 de studiouri şi apartamente cu două, trei şi patru camere.
Dacă oraşele din vestul ţării au ţinut prima pagină în ultimii ani datorită ritmului alert de dezvoltare, şi estul ţării are propriii campioni.
În 2012 Iulian Dascălu inaugura în capitala Moldovei proiectul Palas Iaşi în urma unei investiţii de 265 mil. euro care include mallul şi birouri. Acesta a schimbat complet zona centrală a Iaşiului. Anul acesta cei de la Prime Kapital, care îl are drept fondator pe Martin Slabbert, cel care a fondat şi NEPI, au anunţat că vor investi peste 200 mil. euro în proiectul mixt Silk District, pe care îl vor dezvolta pe terenul fostei fabrici din industria textilă Teba, urmaşa întreprinderii de mătase Victoria Iaşi.
Proiectul Silk District, prezentat ca unul de tip mixed-use, va cuprinde birouri, locuinţe, hotel, clinici medicale. Întregul proiect include patru faze de execuţie, iar prima fază va demara în T1 al anului 2020, urmând ca în T3 al anului 2021 să fie finalizat.
De asemenea, termenul de finalizare a întregului proiect este stabilit pentru anul 2024, potrivit lui Maggie Kitshoff, director executiv rezidenţial şi office al Prime Kapital.
Chiar dacă multe proiecte imobiliare s-au anunţat, încă sunt multe zone, atât în Bucureşti cât şi în marile oraşe ale ţării unde vechi platforme industriale zac abandonate. Explicaţia? Multe dintre acestea au fost cumpărate pentru un preţ ridicat în 2007-2008, iar o demarare a proiectului ar însemna o recunoaştere a pierderii, între preţul de atunci şi evaluarea de acum. Chiar şi aşa, Bucureştiul aşteaptă noi dezvoltări pentru a-şi îmbunătăţi imaginea şi pentru a creşte portofoliul imobiliar şi a ajunge din urmă, eventual, Budapesta şi Varşovia.
