Daca Sebastian Vladescu ar mai fi ministrul finantelor, ar
trebui sa fie ingrijorat sau poate temerile i le-a transmis
succesorului sau, Gheorghe Ialomitianu: pretul usturoiului, starul
contrabandei din Romania, daca e sa credem o declaratie mai veche a
fostului ministru, creste la niveluri nemaivazute chiar la
producatorii din China, iar speculatorii se intrec in a jongla cu
piata, cererea si oferta. Si nu numai usturoiul (totusi produsul
alimentar cu cea mai importanta crestere de pret pe piata
agroalimentara chineza), ci si alte produse alimentare
inregistreaza cresteri de preturi: varza in Coreea, rosiile in
Israel, porumbul in Statele Unite sau zaharul in Pakistan sunt
elementele unui puzzle al scumpirii alimentelor, recent rezumat de
Banca Mondiala: cinci ani de turbulente pentru preturile la
hrana.
“Volatilitatea s-a facut simtita inca din 2008 si se va mentine,
pentru ca preturile nu se mai formeaza ca pe vremuri, din
echilibrul dintre cerere si oferta, acum intervin mult mai multi
factori, cum sunt interesele unor mari fonduri de investitii sau
legatura cu evolutia pretului petrolului, aflat intr-o relatie
directa cu biocombustibilii”, spune Victor Bejnea, presedintele
asociatiei comerciantilor de produse agricole ARCPA.
Situatia este confirmata si de evolutia pretului graului
exportat din Romania: pretul FOB Constanta era la 13 ianuarie de
204 dolari/tona, a scazut in vara in zona 150 – 160 de dolari/tona,
iar din septembrie inregistreaza un salt important, la peste 220 de
dolari/tona, cu maxime de 330 de dolari in octombrie. Pentru
comparatie, pretul graului exportat in 2009 nu a trecut de 185 de
dolari tona. Pe langa tendinta evidenta de crestere, mai trebuie
spus ca preturile pot inregistra variatii semnificative din cauza
calitatii graului exportat; ba mai mult, chiar in categoria graului
de panificatie, de calitate superioara, pretul este stabilit pe
loturi si pe o serie de variabile specifice, cum ar fi continutul
de gluten sau umiditatea.
La o alta scara, seceta si ploile au fost blestemul recoltei de
grau din Europa in acest an. Mai mult de jumatate din recolta
mondiala de grau a fost declasata, nefiind admisa consumului uman
din cauza vremii, iar in Germania, de exemplu, 80% din ce s-a
declasat nu a mai fost admis nici pentru furajele animalelor,
mergand la productia de gaz metan. Un mare producator ca Rusia a
pierdut o treime din recolta in incendiile din vara, vazandu-se pus
in situatia sa restrictioneze exporturile, embargou prelungit pana
in iulie 2011. In Ucraina, afectata de ploi, oferta guvernului de
achizitionare de grau a fost ignorata de comercianti din cauza
pretului scazut; probabil comerciantii nu vor putea ignora, in
schimb, interdictia la export pe care o planuiesc autoritatile.
Probleme s-au mai inregistrat in Canada si in Statele Unite;
Departamentul pentru Agricultura al SUA apreciaza ca recolta de
grau a actualului sezon agricol ar putea inregistra o scadere de
circa sase procente. Valoarea nu este mare, dar viziunea pe care o
ofera doar perspectiva celor sase procente este simplista, pentru
ca graul este o chestiune de calitate si de logistica in primul
rand. Stocuri in Canada sau in Australia nu inseamna si grau in
Africa. “China produce bine in sud, dar in nord importa, marfa pur
si simplu nu trece muntii”, explica Viorel Marin, presedintele
patronatului morarilor si brutarilor ANAMOB, referindu-se la una
dintre curiozitatile comertului cu cereale, daca putem sa le spunem
asa.
Fara munti de trecut, graul romanesc pare a avea succes in acest
an – cel putin asa crede ministrul agriculturii, Valeriu Tabara,
care anunta recent ca Romania ar putea exporta in urmatoarea
perioada grau si porumb in valoare de circa 800 de milioane de
euro. “Cred ca se vor depasi 4 milioane de tone, doua milioane la
grau si peste doua milioane la porumb. Este o productie buna”, a
spus Tabara.